Suprematia constitutiei

Suprematia constitutiei

1. Conceptul de suprematie a constitutiei

Suprematia constitutiei stabileste locul constitutiei in sistemul normativ, tinand seama de ierarhia actelor normative, a sistemului de drept si de locul dreptului constitutional in sistemul de drept. Suprematia constitutiei este o calitate a legii fundamentale care o situeaza in varful institutiilor politico-juridice. Intr-o societate organizata in stat constitutia este sursa tuturor reglementarilor in domeniile economice, politice, sociale si juridice. Deci, suprematia constitutiei este o categorie politico-juridica care exprima faptul ca legea fundamentala este rezultatul transformarilor societatii si marcheaza o etapa istorica din viata unei tari si da expresie si stabilitate politico- juridica realitatilor si perspectivelor etapei istorice in care a fost adoptata.

Suprematia constitutiei este o notiune complexa in continutul careia se cuprind trasaturi si elemente politice si juridice care exprima pozitia supraordonata a constitutiei nu numai in sistemul de drept ci si in intregul sistem social- politic al unei tari.

Pentru a ajunge la suprematia constitutiei este necesara stabilirea cauzelor care o legitimeaza. Astfel fundamentarea stiintifica a suprematiei constitutiei s-a realizat pe mai multe nivele:

A.     Fundamentarea pe insasi constitutie si anume pe continutul, forma si forta juridica a normelor pe care le contine;

B.     Fundamentarea pe principiile fundamentale de organizare si functionare a organelor statului;

C.     Fundamentarea pe trasaturile puterii statale.

Baza stiintifica a suprematiei constitutiei se impune a fi cautata in dialectica fenomenului statal-juridic, in complexitatea si logica fenomenenlor economice, politice, sociale si juridice, in interrelatiile dintre ele, identificand corect si distingand cauzele si conditiile de efecte si consecinte, pe de o parte, si de garantii, pe de alta parte. Identificarea lantului de cauze si efecte se poate face observand corelatiile dintre drept, economic, putere si politica. Statul si dreptul sunt mijloace de realizare a politicii, iar politica este determinata sau conditionata de starea sociala. Rezulta ca legea fundamentala este determinata in ultima instanta de conditiile materiale si culturale din societatea data.

Cauzele economice, sociale si juridice determina, in cazul constitutiei, un continut si o forma deosebite . Ca lege, constitutia este expresia vointei guvernantilor reprezentand poporul, vointa conditionata si determinata de contextul economic, social, politic si cultural din societatea in care este edictata.

Suprematia constitutiei se exprima prin functiile sale. Exprimarea vointei guvernantilor este chiar functia puterii de stat. Legatura dintre constitutie si putere este puterea organizata a guvernantilor de a exprima si realiza vointa lor ca vointa general obligatorie pentru intreaga societate. Functiile constitutiei sunt determinate de functiile puterii al carei continut este dat de factorii economici, politici, sociali si culturali. Deci, fundamentarea stiintifica a suprematiei constitutiei se regaseste in totalitatea acestor factori care se afla intr-o stransa legatura si interactiune si care trebuie priviti, in raport cu legea fundamentala, in indivizibilitatea lor.

2. Consecintele juridice ale suprematiei constitutiei

Consecintele juridice privind adoptarea constitutiei se refera la formele speciale de adoptare care sa scoata in evidenta suprematia acesteia si deosebirile fata de restul dreptului dar in special fata de legile ordinare.

Modificarea constitutiei trebuie sa se realizeze prin proceduri si forme care sa puna in valoare locul constitutiei in sistemul de drept. Prevederile constitutionale trebuie sa se caracterizeze printr-o stabilitate sporita. Trebuie evitata insa transformarea stabilitatii intr-o piedica in dezvoltarea societatii.

Constitutia are o pozitie supraordonata fata de celelalte legi, pozitie determinata de continut, de forma de adoptare si de puterea juridica. Ea este parte integranta a dreptului si izvorul principal al acestuia, stabilind principiile fundamentale pentru intregul drept. Toate celelalte ramuri de drept isi gasesc punctul de plecare la nivelul celor mai inalte principii si numai in prevederile constitutiei. Normele acestor ramuri de drept trebuie sa fie conforme cu litera si spiritul constitutiei. Incalcarea dispozitiilor constitutionale de catre reglementarile din celelalte ramuri ale dreptului atrage nulitatea acestora din urma, nulitate care se constata prin controlul de constitutionalitate.

3. Garantiile juridice ale suprematiei constitutiei

Suprematia constitutiei beneficiaza atat de garantiile specifice intregului drept, care fac ca sistemul normativ sa se aplice si sa fie respectat, cat si de unele garantii juridice specifice. Aceste garantii sunt: controlul general al aplicarii constitutiei, controlul constitutionalitatii legilor, indatorirea fundamentala de a respecta constitutia

Controlul general al aplicarii constitutiei este rezultatul faptului ca intreaga activitatea statala este organizata prin constitutie. Constitutia stabileste formele fundamentale de realizare a puterii de stat, categoriile de organe ale statului si competenta acestora. Exercitarea puterii de catre popor implica o diviziune a competentelor si o autonomie a organelor de stat. Toate organele statului trebuie sa-si desfasoare activitatea in conformitate si in limitele stabilite prin constitutie. Pentru ca acest lucru sa fie realizabil constitutia organizeaza un sistem complex si eficient de control al aplicarii ei.   

Controlul constitutionalitatii legilor este activitatea organizata de verificare a conformitatii legii cu constitutia si cuprinde regulile privitoare la organele competente sa faca aceasta verificare, procedura de urmat si masurile ce pot fi luate dupa realizarea acestei proceduri.

Indatorirea fundamentala de a respecta constitutia asigura ca prevederile constitutionale sa fie aplicate si respectate de catre cetateni. Izvorul acestei obligatii fundamentale se gaseste in chiar continutul si pozitia constitutiei, in faptul ca aducerea la indeplinire a prevederilor constitutionale inseamna de fapt tocmai realizarea masurilor pe care statul le ia in vederea dezvoltarii materiale si culturale a societatii.