CARACTERELE JURIDICE ALE REZERVEI

CARACTERELE JURIDICE ALE REZERVEI

SECTIUNEA I

CONSIDERATII INTRODUCTIVE

In momentul redactarii Codului civil de la 1864, legiuitorul roman, reglementand rezerva, avea sa aleaga intre doua conceptii: cea de sorginte romana, conform careia rezerva succesorala aparea ca un drept de creata a erezilor rezervatari impotriva mostenirii (pars bonorum), avand drept obiect valorile patrimoniale de care acestia au fost privati prin donatiile si legatele facute de cel decedat, pe considerentul ca aceste valori le erau necesare pentru a le intregi portiunea legitima. A doua conceptie si cea care a consacrat regula potrivit careia rezerva este o parte din mostenirea legala (pars hereditatis), care se constituie intr-o masa de bunuri pe care legea o defera anumitor categorii de mostenitori rezervatari, in aceasta calitate, fara a tine cont de vointa liberala a defunctului.

Legiuitorul roman a preferat ce de-a doua teorie, considerand ca tine de natura juridica a portiunii indisponibile limitarea dreptului testatorului de a dispune, cu titlu gratuit, de o parte din averea sa, pentru a se alcatui, pe aceasta cale, o fractiune patrimoniala, pe care legea o transmite, in virtutea unor dispozitii imperative, succesorilor rezervatari[1].

Drept urmare, rezerva s-ar fi infatisat sub forma unui drept de creanta impotriva mostenitorilor, avand ca obiect valorile de care rezervatarii au fost lipsiti prin efectul vointei liberale a celui ce nu mai este in viata. Este conceptia dreptului roman si a Codului civil german (art. 2303 si urm.).

In ceea ce priveste numarul caracterelor juridice ale rezervei succesorale, trebuie precizat ca disputa doctrinara pe aceasta tema este una strict formala, care nu afecteaza continutul concret al trasaturilor definitorii ale acestei institutii. Astfel, literatura de specialitate, in opinie majoritara retine numai doua caractere: cel de parte componenta a mostenirii legale si cel de indisponibilitate ale rezervei, fundamentandu-se pe o interpretare stricto sensu a textului art. 841 C. civ.

Alti autori[3] sunt de parere ca printre ca printre trasaturile esentiale, care definesc mai bine natura juridica a partii legitime, trebuie sa se enumere si cele referitoare la caracterul propriu, colectiv, imperativ, precum si cele care vizeaza deferirea in natura a rezervei succesorale. Multiplicarea numarului de caractere juridice nu implica inovatii de continut, intrucat aceasta viziune a ridicat consecintele celor doua trasaturi definitorii la rang de caracter juridic.

Dupa parerea unui alt autor[4] trebuie sa retinem patru caracteristici specifice rezervei, si anume: cel de parte a succesiunii, cel de ordine publica, cel colectiv si caracterul privind obligativitatea culegerii rezervei in natura.

SECTIUNEA II

Din definitia data rezervei succesorale ca fiind acea parte din mostenire care, in virtutea legii, revine mostenitorilor rezervatari si de care testatorul nu poate prin liberalitati, rezulta caracterele juridice ale acesteia, si anume:

v     Rezerva este parte a mostenirii;

v     Caracterul imperativ al rezervei;

v     Caracterul propriu al rezervei;

v     Dreptul la rezerva in natura;

v     Caracterul colectiv al rezervei;

v     Indisponibilitatea rezervei.

1. REZERVA ESTE O PARTE A MOSTENIRII (PARS HEREDITATIS)

Din faptul ca rezerva este o parte a mostenirii rezulta ca are caracter succesoral, fiind acea parte pe care legea o atribuie, imperativ, mostenitorilor rezervatari, netinand seama de vointa lui de cuius. Aceasta reiese din prevederile art. 841 C. civ., care imparte mostenirea in doua: o parte, rezerva - de care testatorul nu poate dispune facand liberalitati( donatii sau legate), si a doua, cotitatea disponibila - de care de cuius poate dispune fara ingradiri[5].

Intrucat rezerva este o parte a mostenirii, care se atribuie rezervatarilor in calitate de mostenitori legali, ea poate fi pretinsa numai de cei care vin efectiv la mostenire, deci indeplinesc urmatoarele conditii necesare pentru a putea mosteni:

a)      mostenitorii rezervatari trebuie sa aiba capacitate succesorala, adica sa existe sau sa fie conceputi in momentul deschiderii succesiunii;

b)      mostenitorii rezervatari trebuie sa aiba vocatie concreta la mostenire, adica sa fie chemati in rang util la mostenire, in functie de clasa de mostenitori din care fac parte si de gradul pe care il au in interiorul acestei clase. De exemplu, ascendentii privilegiati nu au dreptul la rezerva daca testatorul are copii care pot si vor sa vina la mostenire (clasa I de mostenitori inlatura clasa a II-a a ascendentilor privilegiati, conform principiilor devolutiunii legale a mostenirii);

c)      pentru a putea culege rezerva, mostenitorii rezervatari nu trebuie sa fie nedemni sau renuntatori, deoarece nedemnitatea sau renuntarea actioneaza cu efect retroactiv, mostenitorul fiind considerat strain de mostenire, el neavand nici un drept asupra rezervei care este o parte a mostenirii[6].

Caracterul juridic al rezervei de a fi parte a mostenirii este diferit de prevederile din dreptul roman, unde rezerva - portio legitima - era conceputa ca parte din bunurile defunctului - pars bonorum -, deci succesibilul culegea rezerva independent de calitatea de mostenitor, chiar renuntator fiind[7].

In interiorul termenului de optiune succesorala, care este de 6 luni, mostenitorii rezervatari care au renuntat la mostenire isi pot retracta renuntarea, si, in acest caz, redobandesc si dreptul la rezerva, fara a putea insa aduce atingere drepturilor dobandite asupra bunurilor succesiunii de catre tertele persoane (art. 701 C. civ.).

Rezerva fiind o parte a mostenirii, atribuirea ei implica obligatia de plata a datoriilor, ultra vires hereditatis daca acceptarea a fost pura si simpla, iar daca a fost sub beneficiu de inventar intra vires hereditatis si numai cu bunurile mostenirii (cum viribus). Intr-adevar, rezerva ii apara pe mostenitorii rezervatari impotriva actelor liberale excesive ale defunctului, dar nu poate inlatura obligatia succesorilor acceptanti, inclusiv cei rezervatari, de a plati datoriile mostenirii. Dupa cum vom vedea, rezerva se calculeaza numai in raport de activul net existent in patrimoniul defunctului in momentul deschiderii mostenirii, deci dupa scaderea pasivului succesoral[8].

Datorita caracterului de mostenire legala, rezerva revine celor indreptatiti in deplina proprietate, neputand fi restransa in nici un fel prin conferirea vreunui drept de uzufruct sau folosinta in favoarea unei persoane ori prin grevarea cu sarcini a rezervatarilor[9].

2. CARACTERUL IMPERATIV (DE ORDINE PUBLICA)

Dispozitiile referitoare la rezerva se impun in mod imperativ celui despre a carui mostenire este vorba, atat in privinta succesorilor care au acest drept, cat si in privinta intinderii drepturilor acestora, in sensul ca nu pot fi micsorate. Daca nu se poate micsora rezerva, in schimb, nimic nu impiedica pe dispunator sa micsoreze cotitatea disponibila, cu consecinta cresterii corespunzatoare a partii cuvenite rezervatarilor cu titlu de mostenire legala. Intelegerile anterioare deschiderii mostenirii dintre dispunator si rezervatari cu privire la intinderea rezervei sunt nule ca pacte asupra unei succesiuni viitoare[10].

Intr-o decizie a Curtii Supreme de Justitie s-a aratat ca sunt interzise dispunatorului orice dispozitii, sarcini, conditii, clauze, care ar leza drepturile mostenitorilor rezervatari[11].

Legea stabileste imperativ numai dreptul la rezerva, dar nu si obligatia exercitarii dreptului, astfel incat, dupa deschiderea mostenirii, succesibilul rezervatar poate renunta - total sau partial - la dreptul conferit de lege, de exemplu, prin renuntarea la mostenire sau sub forma impartirii bunurilor succesorale prin buna invoiala in cadrul procedurii succesorale notariale sau intr-o alta forma legala[12]. De asemenea, dispunatorul poate alcatui in timpul vietii loturile ce revin mostenitorilor sai cu respectarea valorica a rezervei.

Unii autori[13] au considerat ca actele incheiate cu nerespectarea dispozitiilor legale privitoare la rezerva se sanctioneaza cu nulitatea absoluta, deoarece dezmostenirea rezervatarilor contravine celor mai elementare norme de morala, de echitate, rezerva succesorala avand caracter social. Alti autori considera ca actele incheiate cu nerespectarea dispozitiilor de ordine publica referitoare la rezerva nu atrage sanctiunea nulitatii absolute, ci o sanctiune specifica - reductiunea in limitele cotitatii disponibile.

3. CARACTERUL PROPRIU

Dreptul la rezerva este un drept propriu, nascut in persoana mostenitorilor rezervatari la data deschiderii mostenirii[15]. Daca aceasta prerogativa ar fi fost dobandita de la defunct, toate actele acestuia ar fi fost opozabile celor indreptatiti a culege partea legitima, inclusiv acelea care ar aduce atingere rezervei, consecinta fireasca fiind lipsirea de eficacitate a acestei institutii.

In privinta dreptului la rezerva, descendentii, parintii si sotul supravietuitor nu sunt succesori in drepturi (habentes causam) fata de actele incheiate de defunct si prin care se aduce atingere acestui drept, ci au calitatea de terti si, ca atare, acesta acte nu le sunt opozabile. Toate celelalte acte incheiate de cel care lasa mostenirea (acte cu titlu oneros si acte dezinteresate) produc efecte fata de mostenitorii rezervatari - ca si fata de orice alt mostenitor - in calitatea lor de succesori in drepturi, cu deosebire ca mostenitorii nerezervatari sunt succesori in drepturi cu privire la toate actele defunctului, inclusiv liberalitatile[16].

4. DREPTUL LA REZERVA IN NATURA

Avand in vedere faptul ca mostenitorul rezervatar nu este un creditor al mostenirii, ci un mostenitor legal, el va avea dreptul de a culege in natura bunurile care fac parte din patrimoniul defunctului (inclusiv acele bunuri care ar fi facut parte din acest patrimoniu daca defunctul nu ar fi facut donatii).

Daca prin liberalitatile inter vivos sau mortis causa (sau prin intermediul exheredarilor) s-a adus atingere rezervei, va opera reductiunea liberalitatilor, bunurile trecand astfel asupra mostenitorilor rezervatari, care nu vor putea fi obligati sa accepte contravaloarea lor, nici daca testatorul ar fi dispus astfel[17]. Daca numai o parte a legatului sau donatiei aduce atingere rezervei, reductiunea va opera numai partial, iar persoanele gratificate se vor afla in indiviziune cu mostenitorii rezervatari. In cazul in care defunctul a prevazut acest lucru, el nu va putea dispune vanzarea la licitatie a imobilului pentru reintregirea rezervei din pretul obtinut. Intr-o decizia Curtii Supreme de Justitie se arata ca "nici atribuirea uzufructului unuia dintre mostenitorii rezervatari nu poate suplini rezerva, care trebuie sa fie asigurata in plina proprietate, asa cum nici rezerva celuilalt mostenitor nu poate fi grevata de uzufruct, el avand dreptul sa pretinda rezerva in plina proprietate".

Numai in mod exceptional, in cazul in care mostenitorii rezervatari accepta sau in cazurile prevazute expres de lege, rezerva poate fi atribuita sau intregita prin contravaloarea bunurilor. Acesta este si punctul de vedere al instantei supreme, care prin decizia citata mai sus mai prevede ca "reintregirea rezervei prin echivalent, invocandu-se vointa defunctului, adica vanzarea la licitatie publica, nu se poate dispune decat in situatii exceptionale si limitative, si anume: cand donatarul a instrainat obiectul donatiei sau l-a grevat de drepturi reale inainte de deschiderea succesiunii; cand legatarul particular al bunului determinat care intrece rezerva este chiar un rezervatar; in cazul donatiei scutita de raport in favoarea unui succesibil daca excedentul este mai mic decat jumatate din valoarea imobilului; a donatiei catre un succesibil cu sarcina unei rente viagere; cand bunul legat sau donat a fost consumat sau a pierit din greseala celui gratificat" .

Precizam ca, daca dispunatorul nu are posibilitatea de a dispune in mod absolut liber de averea sa, in cazul in care are mostenitori rezervatari, se apreciaza ca testatorul are libertatea de a decide care sunt bunurile care vor compune rezerva, deoarece legea recunoaste o anumita cota-parte din intreaga mostenire, dispunatorul nefiind obligat de a lasa o cota-parte din fiecare categorie de bunuri ce apartin mostenirii. Va fi astfel valabila dispozitia testamentara prin care testatorul gratifica pe legatari cu imobilele existente in patrimoniul sau, atat timp cat aceste liberalitati nu aduc atingere rezervei, care va fi formata numai din bunuri mobile[19].

5. CARACTERUL COLECTIV

In mod traditional, rezerva este recunoscuta ca fiind colectiva, iar nu individuala. Legiuitorul nu stabileste rezerva pe cale de atribuire individuala, ci se margineste a arata masura in care si felul cum se determina cotitatea disponibila, lasand ca masa rezervata sa se defere potrivit regulilor privitoare la mostenirea ab intestat catre rudele chemate in puterea legii si numai catre cele care accepta mostenirea[20].

Aceasta caracteristica a rezervei este deosebit de importanta in dreptul nostru, deoarece sotul supravietuitor, fiind mostenitor rezervatar vine la mostenire in concurs cu alti mostenitori rezervatari sau chiar nerezervatari, influentand direct sistemul de calcul al cotelor de mostenire. Nesocotindu-se aceasta caracteristica a rezervei s-a ajuns la concluzia ca atunci cand la mostenire vin sotul supravietuitor impreuna cu alti rezervatari pentru stabilirea cotelor de mostenire cuvenite, se va stabili mai intai rezerva sotului supravietuitor, aceasta fiind dedusa din mostenire.

Rezerva colectiva se va imparti intre rezervatari (si acest lucru este o consecinta care decurge direct din caracterul colectiv al acesteia si din faptul ca rezervatarii culeg ab intestat aceasta parte a mostenirii) conform cotelor de mostenire legala, iar nu prin atribuirea directa a cotelor reprezentand, pe de o parte, diferenta dintre intreaga masa succesorala si cotitatea disponibila in raport cu sotul supravietuitor, iar pe de alta parte diferenta dintre restul ramas dupa deducerea rezervei sotului supravietuitor si cotitatea disponibila in raport cu ceilalti rezervatari[21].

Toti autorii sustin in doctrina romana ca rezerva descendentilor si ascendentilor privilegiati este comuna, pe cand cea a sotului supravietuitor ar fi individuala. Nu se ofera argumente, dar rationamentul se intemeiaza pe faptul ca sotul supravietuitor nu poate fi decat unul singur. Unii autori[22] nu sunt de acord cu aceasta afirmatie si cu rationamentul aplicat, spunand ca atunci cand sotul supravietuitor vine la mostenire impreuna cu alti mostenitori rezervatari, rezerva nu poate fi decat globala, incluzand si rezerva sotului supravietuitor (care va primi din rezerva globala cota legala de mostenire prevazuta la art. 1 din Legea nr. 319/1944, iar nu direct rezerva prevazuta la art. 2 din aceiasi lege).

Legea nu reglementeaza care este cota individuala de mostenire ce revine rezervatarilor, referindu-se doar la faptul ca in prezenta rezervatarilor, cotitatea disponibila nu poate depasi un anume procent din mostenire. Altfel spus, legea, plafonand dreptul de a dispune prin liberalitati a celui despre a carui mostenire este vorba, nu face decat sa stabileasca implicit cota-parte din mostenire care este sustrasa vointei dispunatorului, aplicandu-se regulile mostenirii legale.

6. CARACTERUL INDISPONIBIL AL REZERVEI

Rezerva succesorala, ca parte a mostenirii este lovita de indisponibilitate, care este una relativa si partiala, nu este o indisponibilitate absoluta, totala.

Indisponibilitatea rezervei este relativa deoarece dreptul de a dispune al testatorului este limitat numai in prezenta unor anumiti mostenitori, si anume, cei rezervatari. Numai acestia pot invoca atingerea adusa rezervei si pot cere reintregirea acesteia.

Indisponibilitatea este si partiala, deoarece, pe de o parte, ea nu vizeaza decat o parte a mostenirii, si anume, bunurile care alcatuiesc rezerva, si nu cotitatea disponibila, iar pe de alta parte, ea se refera numai la acte cu titlu gratuit, nu si la actele cu titlu oneros si aceasta pentru faptul ca cel despre a carui mostenire este vorba in timpul vietii, are libertatea de a dispune de bunurile sale prin acte cu titlu oneros, cand, deci, opereaza subrogatia reala[23].

In practica instantei supreme, caracterul indisponibil al rezervei presupune ca sunt interzise dispunatorului orice acte de natura sa atinga bunurile ce alcatuiesc aceasta parte a mostenirii, cat si orice dispozitii, sarcini, conditii, clauze, care ar leza drepturile mostenitorilor rezervatari[24]. De aici rezulta ca rezerva este inalienabila si insesizabila.

In literatura de specialitate s-a sustinut ca rezerva nu poate fi in nici un caz considerata inalienabila si insesizabila, deoarece, pe de o parte, cel care lasa mostenirea este liber sa dispuna prin acte cu titlu oneros sau gratuit de bunurile sale, iar faptul ca liberalitatile aduc sau nu atingere rezervei va fi apreciat dupa momentul deschiderii succesiunii, in raport de situatia daca mostenitorii pot sau doresc sa vina la mostenire. Acest lucru nu inseamna ca bunurile sunt inalienabile. Pe de alta parte, creditorii defunctului pot urmari bunurile acestora si dupa moartea lui, iar rezerva se va stabili dupa scaderea pasivului succesoral.