TEORIA GENERALA A OBLIGATIILOR

OBLIGATIA CIVILA

Notiunea de obligatie

"Obligatia - in sens larg - este, asadar, acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, numit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor - si caruia ii revine indatorirea corespunzatoare - a da, a face sau a nu face ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in caz de neexecutare de bunavoie."[1]

In raport de definitiile enuntate, putem defini obligatia civila ca fiind raportul juridic in baza caruia creditorul are dreptul sa pretinda debitorului sa execute prestatia corelativa de a da, a face sau a nu face ceva.

Elementele raportului juridic obligational

Ca orice raport juridic, raportul juridic obligational prezinta trei elemente structurale: subiectele, continutul si obiectul.

Subiectele raportului juridic obligational

Subiectele raportului juridic de obligatie sunt persoanele fizice si persoanele juridice, ca titulare de drepturi subiective civile si obligatii corelative, precum si statul, atunci cand participa la raporturile juridice civile, ca subiect de drept civil.

Subiectele raportului juridic de obligatie sunt persoanele fizice si persoanele juridice, ca titulare de drepturi subiective civile si obligatii corelative, precum si statul, atunci cand participa la raporturile juridice civile, ca subiect de drept civil.

Subiectul activ se numeste creditor, iar subiectul pasiv se numeste debitor, denumiri care sunt folosite, cu caracter general, in toate raporturile obligationale, indiferent de izvorul obligatiei., fiind termeni proprii teoriei generale a obligatiilor. Atunci cand ne raportam la izvoarele concrete ale obligatiilor, subiectele poarta denumiri specifice: vanzator si cumparator, in cazul contractului de vanzare - cumparare, donator si donatar, in cazul contractului de donatie, locator si locatar, in cazul contractului de locatiune.

Continutul raportului juridic obligational.

Continutul raportului juridic obligational este alcatuit din dreptul de creanta care apartine creditorului si obligatia corelativa acestui drept, care incumba debitorului.

Raportul de obligatie poate fi, din punct de vedere al continutului, simplu, atunci cand o parte are numai drepturi, iar cealalta parte numai obligatii sau complex, atunci cand ambele subiecte au atat drepturi cat si obligatii.

Continutul raporturilor juridice de obligatii este determinat prin vointa partilor, atunci cand izvorul obligatiei este contractul civil, respectiv legea, in cazul in care izvorul obligatiei este fapta juridica ilicita cauzatoare de prejudicii.

Obiectul raportului juridic obligational

Obiectul raportului juridic de obligatie consta in ceea ce creditorul poate pretinde de la debitor si acesta trebuie sa indeplineasca, adica insasi prestatia.

Obiectul obligatiei poate fi concretizat intr-o prestatie pozitiva - a da, a face - sau intr-o abtinere sa inactiune - a nu face ceva ce ar fi putut sa faca in lipsa obligatiei asumate.

Clasificarea obligatiei civile

Clasificarea obligatiilor dupa izvoare

Obligatii nascute din acte juridice

obligatii nascute din acte juridice unilaterale;

obligatii nascute din contracte;

obligatii nascute din fapte juridice

- obligatii care rezulta din fapte juridice licite:

obligatii nascute din imbogatirea fara just temei;

obligatii nascute din gestiunea de afaceri;

obligatii nascute din plata nedatorata;

obligatii care rezulta din fapte juridice ilicite

Clasificarea obligatiilor dupa obiectul lor

obligatii de a da;

obligatii de a face;

obligatii de a nu face.

Obligatia de a da ( aut dare) inseamna indatorirea de a constitui sau a transmite un drept real.

O asemenea obligatie este, de exemplu, obligatia vanzatorului de a transmite cumparatorului dreptul de proprietate asupra lucrului vandut.

Obligatia de a face (aut facere) reprezinta indatorirea care revine subiectului pasiv, denumit debitor, de a executa o lucrare, a presta un serviciu sau de a preda un lucru.

De exemplu, obligatia vanzatorului de a preda cumparatorului lucrul ce a format obiectul contractului de vanzare - cumparare.

Obligatia de a nu face (aut non facere) consta in indatorirea debitorului de a se abtine de la o anumita actiune.

Obligatia determinata (sau de rezultat) este o obligatie strict personala, sub aspectul obiectului si scopului urmarit, debitorul asumandu-si indatorirea de a obtine, un rezultat bine determinat, desfasurand o anumita activitate.

De exemplu, in cazul contractului de vanzare - cumparare, obligatia vanzatorului de a transmite dreptul de proprietate asupra unui lucru determinat sau, in cazul unui contract de transport, obligatia carausului de a transporta marfa la o anumita destinatie.

Obligatia de diligenta (sau de mijloace) consta in indatorirea debitorului de a depune toata staruinta pentru obtinerea unui anumit rezultat, fara a se obliga la realizarea acelui rezultat.

De exemplu, obligatia medicului nascuta din contractul dintre medic si pacient, prin care medicul se obliga sa actioneze cu toata prudenta si diligenta pentru insanatosirea pacientului.

In cadrul aceluiasi criteriu de clasificare, obligatiile se mai pot clasifica si in obligatii pozitive - obligatiile de a da si obligatiile de a face - si obligatii negative - obligatiile de a nu face .

Clasificarea obligatiilor dupa opozabilitatea lor

Obligatii obisnuite;

Obligatii opozabile si tertilor;

Obligatii reale.

Obligatia civila obisnuita reprezinta regula, iar celelalte categorii de obligatii sunt exceptii.

Obligatia civila obisnuita este obligatia care incumba debitorului fata de care s-a nascut.

Obligatiile reale - propter rem cunoscute sub denumirea de obligatii reale de a face, sunt indatoriri ce revin detinatorului unui bun determinat si care au ca izvor legea sau conventia partilor.

Obligatiile opozabile si tertilor - scriptae in rem se caracterizeaza prin faptul ca sunt atat de strans legate de posesia unui bun, incat creditorul nu poate obtine satisfacerea dreptului sau decat daca posesorul bunului va fi obligat sa respecte acest drept, desi nu a participat direct si personal la nasterea raportului obligational.

Clasificarea obligatiilor dupa sanctiunea lor

obligatii civile perfecte;

obligatii civile imperfecte.

Obligatia civila perfecta este acea obligatie a carei executare este asigurata, in caz de neexecutare de catre debitor, printr-o actiune in justitie si obtinerea unui titlu executor ce poate fi pus in executare silita.

Obligatia civila imperfecta, numita si obligatie naturala, este acea obligatie care nu poate fi executata silit, dar daca a fost executata de buna voie, debitorul nu mai are posibilitatea sa ceara restituirea prestatiei.

Clasificarea obligatiilor dupa raportul cu modalitatile

obligatii simple;

obligatii complexe.

Obligatiile simple sunt obligatiile neafectate de modalitati si reprezinta raporturi juridice obligationale care au un creditor si un debitor, iar obiectul consta intr-o singura prestatie. Ele se mai numesc obligatii pure si simple, produc efecte ireversibile si se executa imediat dupa ce au luat nastere.

Obligatiile complexe sunt acele obligatii afectate de modalitati, care prezinta particularitati in ceea ce priveste subiectele, obiectul si efectele lor.

Izvoarele obligatiilor

Prin izvor de obligatie se intelege sursa acestuia, adica actul juridic sau faptul juridic care da nastere unui raport juridic obligational.

Potrivit Codului civil, sunt considerate izvoare de obligatii contractele, cvasicontractele, delictele, cvasidelictele si legea.

CONTRACTUL

Definitia contractului

Codul civil defineste in art. 942 contractul ca fiind acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge intre dansii un raport juridic.

Clasificarea contractelor civile

Clasificarea contractelor dupa modul de formare

Dupa acest criteriu, contractele civile se clasifica in contracte consensuale ,contracte solemne si contracte reale .

Contractele consensuale sunt acele contracte care se incheie prin simplul acord de vointa al partilor (solo consensu) , fara nici o formalitate.

Contractele solemne sunt acele contracte pentru a caror incheiere si valabilitate se cere nu numai acordul de vointa ci si respectarea unei anumite forme cerute de lege, care, de regula, este forma autentica.

Contractele reale sunt acele contracte pentru a caror formare, pe langa acordul de vointa al partilor, este necesara si remiterea materiala a obiectului prestatiei uneia din parti.

Contractele reale sunt acele contracte pentru a caror formare, pe langa acordul de vointa al partilor, este necesara si remiterea materiala a obiectului prestatiei uneia din parti.

Clasificarea contractelor dupa continutul lor

In raport de continutul lor, contractele se clasifica in contracte unilaterale si contracte bilaterale (sinalagmatice).

Contractul unilateral este acel contract care da nastere la obligatii numai in sarcina unei parti.

Contractul bilateral (sinalagmatic), dupa definitia data in art. 943 Cod civil, este acel contract in care partile se obliga reciproc una catre alta.

Clasificarea contractelor dupa scopul urmarit de parti

Dupa scopul urmarit de parti, contractele sunt cu titlu oneros si cu titlu gratuit.

Contractul cu titlu oneros este acel contract prin care, in schimbul folosului patrimonial procurat de o parte celeilalte parti, se urmareste obtinerea altui folos patrimonial.

Art. 945 Cod civil, defineste contractul cu titlu oneros ca fiind acela in care fiecare parte voieste a-si procura un avantaj.

Sunt contracte cu titlu oneros contractul de vanzare - cumparare, contractul de locatiune, contractul de asigurare,etc.

Codul civil distinge, in art. 947, intre contractul comutativ si contractul aleatoriu.

Este comutativ acel contract, cu titlu oneros, la a carui incheiere partile cunosc existenta si intinderea obligatiilor.

De exemplu, contractul de vanzare - cumparare, contractul de antrepriza, contractul de schimb, contractul de locatiune.

Este aleatoriu, acel contract, cu titlu oneros, la a carui incheiere partile cunosc numai existenta obligatiilor, nu si intinderea acestora, existand sansa unui castig sau riscul unei pierderi, datorita unei imprejurari viitoare, incerte.

Contractul cu titlu gratuit este acel contract prin care se procura un folos patrimonial, fara a se urmari obtinerea altui folos patrimonial in schimb.

Sunt contracte cu titlu gratuit: contractul de donatie, contractul de imprumut fara dobanda, contractul de mandat gratuit.

Contractele cu titlu gratuit se subclasifica in contracte dezinteresate si liberalitati.

Contractul dezinteresat este acel contract cu titlu gratuit, prin care una din parti procura celeilalte parti un folos patrimonial, fara sa-si micsoreze patrimoniul.

De exemplu, contractul de mandat gratuit, contractul de depozit neremunerat, comodatul.

Liberalitatile sunt contracte cu titlu gratuit, prin care una din parti isi micsoreaza patrimoniul prin folosul patrimonial procurat celeilalte parti.

Clasificarea contractelor dupa efectele produse

Contractele constitutive sau translative de drepturi reale sunt acele contracte prin care se constituie sau se transmite un drept real (dreptul de proprietate, dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de servitute, dreptul de superficie).

Contractele generatoare de drepturi de creanta sunt acele contracte prin care iau nastere raporturile juridice obligationale.

Contractele constitutive sau translative de drepturi sunt acele contracte care produc efecte ex nunc (pentru viitor) din momentul incheierii lor.

De exemplu, contractul de vanzare - cumparare, contractul de donatie, contractul de gaj, contractul de ipoteca conventionala.

Contractele declarative de drepturi sunt acele contracte care au ca efect consolidarea sau definitivarea unui drept preexistent.

De exemplu, contractul de tranzactie.

Clasificarea contractelor dupa modul de executare

Contractele cu executare imediata sunt acele contracte care presupun o executare instantanee, care se produce la un singur moment

Contractele cu executare succesiva sunt contractele a caror executare presupune mai multe prestatii esalonate in timp.

Clasificarea contractelor dupa nominalizarea in legislatie

Contractele numite sunt acele contracte care au o denumire stabilita de legea civila si o reglementare proprie.

Sunt contracte numite: contractul de vanzare - cumparare, contractul de donatie, contractul de locatiune, contractul de mandat.

Contractele nenumite sunt acele contracte care nu au o denumire si o reglementare proprie.

Clasificarea contractelor dupa corelatia dintre ele

Contractele principale sunt acele contracte care au o existenta de sine statatoare si a caror soarta nu depinde de aceea a altor contracte incheiate intre parti.

Contractele accesorii sunt acele contracte care insotesc unele contracte principale si depind de soarta acestora.

De exemplu, contractul de gaj, contractul de ipoteca, clauza penala.

Clasificarea contractelor dupa modul in care se exprima vointa partilor

Contractele negociate sunt acele contracte in cadrul carora partile discuta, negociaza, toate clauzele.

Contractele de adeziune sunt contractele redactate total sau partial de catre una din partile contractante si pe care cealalta parte nu poate sa le modifice. Daca accepta clauzele, pur si simplu, cealalta parte adera la un contract preredactat.

De exemplu, contractul de transport, contractul de furnizare.

Contractele obligatorii sunt acele contracte ale caror conditii de incheiere sunt impuse de lege.

De exemplu, asigurarea de raspundere civila pentru proprietarii de autovehicule.

Incheierea contractului

Prin incheierea contractului se intelege realizarea acordului de vointa al partilor asupra clauzelor contractuale. Acest acord se realizeaza prin intalnirea concordanta, sub toate aspectele, a unei oferte de a contracta cu acceptarea acelei oferte.

Potrivit art. 948 Cod civil, conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt : capacitatea de a contracta, consimtamantul valabil al partii care se obliga, un obiect determinat si o cauza licita.

Oferta de a contracta

Notiune

Oferta de a contracta (policitatiunea) este propunerea pe care o persoana o face unei alte persoane sau publicului, de a incheia un contract in anumite conditii.

In principiu, nu se cere nici o conditie speciala pentru forma ofertei, aceasta putand fi exprimata prin oricare din modurile de exteriorizare a vointei juridice, in scris, verbal, expres sau tacit;

Felurile ofertei de a contracta

Oferta de a contracta poate fi de mai multe feluri:

a)      in functie de persoana careia ii este adresata:

oferta adresata unei persoane determinate;

oferta adresata unor persoane nedeterminate (publicului).

b)      in functie de precizarea termenului in care trebuie sa se realizeze acceptarea ei de catre destinatar:

oferta cu termen;

oferta fara termen.

Conditiile ofertei

Pentru ca o oferta sa fie valabila se cer intrunite doua categorii de conditii:

a)      conditii generale

Fiind o manifestare de vointa, oferta de a contracta trebuie sa indeplineasca toate conditiile generale de validitate ale consimtamantului:

sa provina de la o persoana cu discernamant;

sa fie exprimata cu intentia de a produce efecte juridice;

sa fie exteriorizata;

sa nu fie afectata de vicii de consimtamant.

b)      conditii speciale:

sa fie o manifestare de vointa reala, serioasa, constienta, neviciata si cu intentia de a angaja din punct de vedere juridic;

sa fie ferma si neechivoca, in sensul ca trebuie sa exprime vointa neindoielnica de a incheia contractul prin simpla acceptare;

sa fie precisa si completa, respectiv sa cuprinda elementele necesare pentru incheierea contractului.

Forta obligatorie a ofertei

Forta obligatorie a ofertei se analizeaza anterior acceptarii ei, deoarece dupa ce a fost acceptata se incheie contractul, iar contractului i se aplica regulile privind puterea obligatorie a contractului.

In analiza fortei obligatorii a ofertei se disting doua situatii, dupa cum oferta a ajuns sau nu la destinatar:

Daca oferta nu a ajuns la destinatar, ofertantul o poate revoca, insa se cere ca revocarea sa ajunga la destinatar cel mai tarziu odata cu oferta;

Daca oferta a ajuns la destinatar, solutia este diferita, dupa cum oferta este cu termen sau fara termen, respectiv:

daca oferta este cu termen, ofertantul este obligat sa o mentina pana la expirarea termenului;

daca oferta este fara termen, ofertantul este obligat sa o mentina un interval de timp rezonabil pentru a da posibilitatea destinatarului sa se pronunte asupra ei.

Promisiunea de vanzare (Antecontractul)

Promisiunea de vanzare este un antecontract care da nastere unui drept de creanta, una dintre parti avand o obligatie de a face fata de cealalta parte - sa vanda in viitor un anumit bun -, iar beneficiarul promisiunii are un drept de optiune, in sensul de a cumpara sau nu bunul.

Promisiunea de vanzare poate fi nu numai unilaterala, ci si bilaterala - de a vinde si cumpara - in ipoteza in care ambele parti se obliga sa incheie in viitor, la pretul stabilit, contractul de vanzare - cumparare.

Acceptarea ofertei

Definitie

Acceptarea ofertei este cea de a doua latura a consimtamantului si consta in manifestarea vointei juridice a unei persoane dea incheia un contract in conditiile stabilite in oferta ce i-a fost adresata in acest scop.

Felurile acceptarii ofertei

Acceptarea ofertei poate fi de doua feluri:

expresa, care poate fi in scris sau verbal;

tacita, care rezulta din anumite actiuni.

Conditiile acceptarii ofertei

Acceptarea ofertei trebuie sa indeplineasca toate conditiile de validitate prevazute de lege pentru vointa juridica, in general, precum si urmatoarele conditii speciale:

sa fie pura si simpla, adica sa concorde cu oferta, sa fie conforma acesteia;

daca oferta a fost adresata unei anumite persoane, numai acea persoana o poate accepta, dar daca a fost adresata publicului, acceptarea poate sa provina de la orice persoana interesata sa incheie contractul;

acceptarea trebuie sa intervina inainte ca oferta sa fi devenit caduca sau sa fi fost revocata.

Momentul incheierii contractului

Momentul incheierii contractului este acela in care se realizeaza acordul de vointa prin intalnirea acceptarii cu oferta de a contracta.

Pentru stabilirea momentului la care s-a incheiat un contract, se va distinge dupa cum:

ofertantul si acceptantul sunt prezenti;

contractul se incheie prin telefon;

contractul se incheie prin corespondenta.

Incheierea contractului intre prezenti

In cazul in care ofertantul si acceptantul sunt de fata, momentul incheierii contractului este acela in care ofertantul si acceptantul cad de acord asupra incheierii contractului.

Regulile incheierii contractului intre prezenti sunt aplicabile si in ipoteza in care incheierea contractului se realizeaza prin telefon.

Incheierea contractului prin corespondenta

Incheierea contractului prin corespondenta, numita si incheierea contractului intre absenti, atunci cand oferta si acceptarea se transmit prin scrisoare, telegrama, telex, telefax, a generat patru sisteme sau teorii pentru cunoasterea momentului incheierii contractului.

Sistemul emisiunii (al declaratiunii) considera ca acordul de vointa s-a realizat in momentul in care destinatarul ofertei si-a manifestat acordul cu oferta primita, chiar daca nu a comunicat acceptarea sa ofertantului;

Sistemul expedierii acceptarii considera ca momentul incheierii contractului este acela in care acceptantul a expediat raspunsul sau afirmativ, prin scrisoare, telegrama, telex, telefax, chiar daca raspunsul nu a ajuns la cunostinta ofertantului;

Sistemul receptiei acceptarii de catre ofertant (sistemul primirii acceptarii) considera ca incheierea contractului a avut loc in momentul in care raspunsul acceptantului a ajuns la ofertant, indiferent de faptul ca ofertantul a luat sau nu la cunostinta de continutul acestuia;

Sistemul informarii considera ca momentul incheierii contractului este acela in care ofertantul a luat cunostinta de acceptare.

Importanta momentului incheierii contractului

Momentul incheierii contractului prezinta importanta datorita consecintelor deosebite pe care le produce, respectiv:

din momentul incheierii contractului acesta poate sa-si produca efectele, nascandu-se drepturile si obligatiile partilor contractante;

in raport de acest moment se apreciaza posibilitatea de revocare, precum si caducitatea ofertei;

viciile de consimtamant se analizeaza in raport de momentul incheierii contractului;

in cazul contractelor translative de proprietate avand ca obiect bunuri certe, transmiterea dreptului de proprietate are loc in momentul incheierii contractului, iar riscul pierii bunurilor se suporta de cumparator;

in caz de conflict de legi in timp contractului i se va aplica legea in vigoare la momentul incheierii sale;

determina locul incheierii contractului.

Locul incheierii contractului

Locul incheierii contractului se determina diferit, dupa cum incheierea contractului s-a realizat intre prezenti, prin telefon sau prin corespondenta:

Intre partile prezente, locul incheierii contractului este acela in care se afla partile;

daca incheierea contractului se realizeaza prin telefon, locul incheierii contractului este acela unde se afla ofertantul;

in cazul contractului incheiat prin corespondenta, avand in vedere sistemul receptiei acceptarii, locul incheierii contractului este acela unde se afla destinatarul ofertei.

EFECTELE CONTRACTULUI

Notiune si reglementare

Prin efectele contractului se inteleg raporturile juridice civile nascute din acel contract, respectiv drepturile si obligatiile aflate in continutul acestor raporturi.

Codul civil cuprinde reglementari referitoare la efectele contractului in art. 969 - 985.

Interpretarea contractului

Determinarea efectelor contractului presupune stabilirea drepturilor si obligatiilor care s-au nascut, modificat sau stins prin acel contract.

Pentru aceasta este necesar sa se dovedeasca contractul si sa se interpreteze clauzele acestuia.

A interpreta inseamna a determina intelesul exact al clauzelor unui contract, prin cercetarea manifestarii de vointa a partilor in stransa corelatie cu vointa lor interna.[3]

Principalele reguli de interpretare sunt cuprinse in art. 970, 977-985 din Codul civil, cu precizarea ca unele dintre aceste reguli au caracter general, in sensul ca sunt avute in vedere la interpretarea oricarui contract, in timp ce altele au caracter special, dar sunt interdependente si trebuie sa fie aplicate concomitent.

Regulile generale de interpretare a contractului

Regulile generale de interpretare a contractului sunt:

prioritatea vointei reale a partilor, regula reglementata in art. 977 Cod civil conform caruia "interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literal al termenilor";

contractul produce pe langa efectele expres aratate si alte efecte, regula reglementata in art. 970 alin. 2 Cod civil, care dispune referitor la contracte ca "obliga nu numai la ceea ce este expres intr- insele, dar la toate urmarile, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei dupa natura sa", precum si in art. 981 Cod civil care prevede principiul conform caruia "clauzele obisnuite intr-un contract se subinteleg desi nu sunt expres intr-insul".

Regulile speciale de interpretare a contractului

Regulile speciale de interpretare a contractului sunt urmatoarele:

clauzele indoielnice se interpreteaza in sensul care reiese din natura contractului (art. 979 Cod civil);

clauzele indoielnice se interpreteaza in sensul in care ele pot produce un efect (art.978 Cod civil);

in cazul in care exista indoiala clauzele contractului se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul (art.980 Cod civil);

regula in dubio pro reo, cand este indoiala, conventia se interpreteaza in favoarea celui care se obliga (art. 983 Cod civil);

oricat de generali ar fi termenii contractului, acesta are ca obiect numai prestatiile la care partile s-au obligat (art.984 Cod civil);

atunci cand in contract se da un exemplu pentru aplicarea obligatiilor, nu se restrange numarul si intinderea acestora la exemplul dat (art.985 Cod civil).

Principiul obligativitatii contractului

Principiul obligativitatii contractului este reglementat in art. 969 alin. 1 Cod civil, conform caruia "conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante".

In doctrina s-a sustinut ca un contract nu poate fi identificat cu o lege, fie numai pentru considerentul ca legea are o aplicatie generala, in timp ce contractul obliga numai pe cei care l-au incheiat.

Un reflex al principiului il reprezinta simetria intre modul de modificare sau stingere a acestuia (mutuus consensus, mutuus dissensus).

Incetarea contractelor intuitu personae

Contractele intuitu personae sunt incheiate in considerarea calitatilor deosebite ale unei parti, iar daca partea a decedat, contractul inceteaza de plin drept. Acest lucru se intampla de exemplu in cazul contractului de mandat.

Suspendarea fortei obligatorii a contractului

Daca una dintre parti nu isi executa obligatia intervine suspendarea obligativitatii contractului. De exemplu, in materia contractului de asigurare, daca partea obligata nu plateste prima de asigurare.

O suspendare temporara apare in situatia in care, pe parcursul existentei unui contract cu executare succesiva, intervine un caz de forta majora care impiedica executarea contractului.

Obligativitatea contractelor in raporturile cu persoane care nu au calitatea de parti contractante (terti).

Principiul relativitatii efectelor contractului

Principiul relativitatii efectelor contractului poate fi definit ca regula potrivit careia contractul produce efecte numai fata de partile contractante, el neputand sa profite sau sa dauneze altor persoane.

Acest principiu este instituit prin art. 973 Cod civil, conform caruia "conventiile n-au efect decat intre partile contractante".

Principiul relativitatii efectelor contractului se traduce in ideea ca un contract nu poate sa dea nastere la obligatii si obligatii decat in in sarcina partilor contractante. Insa aceasta nu inseamna ca un contract poate fi ignorat de tertele persoane.

In acest context contractul privit ca realitate sociala este opozabil fata de oricine chiar si fata de cei care nu au participat la el adica fata de terti.

Exemple:

invocarea contractului fata de tert, ca titlu de dobandire a unui drept real sau de creanta,

invocarea contractului ca just titlu, pentru a beneficia de efectele uzucapiunii scurte.

contractul poate constitui un just temei pentru justificarea maririi patrimoniului unei persoane.

In unele cazuri, opozabilitatea fata de terti a contractului este conditionata de o anumita publicitate.

Alteori, opozabilitatea unui contract poate fi conditionata de existenta unei date certe pe inscrisul sub semnatura privata.

In raporturile dintre parti contractul este luat in considerare ca act juridic reprezentand manifestarea de vointa a partilor contractante iar din punctul de vedere al tertilor, contractul nu mai este luat in considerare in calitatea sa de act juridic, ci apare ca un simplu fapt juridic.

Domeniul de aplicatie a principiului relativitatii efectelor contractului. Parti, terti, categorii intermediare.

Partile sunt persoane fizice sau juridice care au incheiat, direct sau prin reprezentare, contractul.

Tertii - penitus extranei - sunt persoanele straine de contract, care nu au participat, nici direct si nici prin reprezentare, la incheierea contractului.

Categoria intermediarilor- avanzi-cauza - sau succesori ai partilor.

Succesorii, desi prin neparticiparea la incheierea contractului ei amintesc de terti, datorita raporturilor in care se afla cu partile, ei primesc efectele contractului ca si cand ar fi parti ale acestuia.

Succesorii pot fi:

succesori universali si succesori cu titlu universal;

succesori cu titlu particular;

creditorii chirografari ai partilor.

1.Succesorii univesali cu titlu univesal sunt acele persoane care au dobandit, in tot sau in parte, patrimoniul - privit ca universalitate de drepturi si de obligatii - al uneia dintre partile contractante.

Acestia primesc toate drepturile si obligatiile ce au apartinut partilor , deci isi insusesc toate efectele contractelor pe care le-au incheiat partile, cu exceptia contractelor intuitu personae, ale caror efecte nu se pot transmite de la partile contractante ca fiind intransmisibile catre succesori.

2.Succesorii cu titlu particular sunt acele persoane care dobandesc un drept anumit, un drept care este privit in mod de sine statator, si nu ca parte componenta a unui patrimoniu. Succesorul cu titlu particular nu va fi tinut de obligatiile si nu va profita de drepturile pe care cel care i-a transmis un anumit drept- autorul - le-a dobandit prin contracte incheiate cu alte persoane, fara nici o legatura cu dreptul transmis catre succesor. Fata de aceste obligatii si drepturi, succesorul cu titlu particular are calitatea de tert desavarsit.

Problema se pune numai in privinta efectelor contractelor incheiate de autor cu alte persoane, efecte care au legatura, sunt conexe cu dreptul transmis catre succesorul cu titlu particular.

Situatia drepturilor dobandite de autor prin contract anterior transmiterii si care au legatura cu dreptul transmis catre succesorul cu titlu particular.

Situatia obligatiilor asumate de autor prin contract anterior transmiterii si care au legatura cu dreptul transmis catre succesorul cu titlu particular.

3.Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu se bucura de o garantie reala, au o pozitie speciala, care ai deosebeste, atat de succesorii universali sau cu titlu universal, cat si de succesorii cu titlu particular.

Art.1718.civ.- patrimoniul debitorului constituie garantia pentru satisfacerea creantei. Toate miscarile din patrimoniul debitorului sunt opozabile creditorului chirografar care va putea sa urmareasca acele bunuri ce se afla in patrimoniu la data cand creanta a devenit exigibila.

Exceptii de la principiul relativitatii efectelor contractului

A-    aparente

B-    reale ( intradevar se nasc drepturi in persoana unui tert, desi este total strain de raportul juridic )

A -Dintre exceptiile aparente cea mai des intalnita este promisiunea faptei altuia - contractul prin care o persoana ( numita debitor) se obliga fata de o alta persoana (numita creditor ) sa determine o terta persoana sa-si asume un anume angajament .

Obiectul acestui contract il vizeaza propria fapta a debitorului.

Promisiunea faptei altuia nu constituie o exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractului intrucat , terta persoana nu va fi obligata prin vointa debitorului, ci obligatia ei se va naste numai daca se angajeaza personal fata de creditor.

Obligatia asumata de debitor este o obligatie de rezultat.

B - Dintre exceptiile reale cele mai des intalnite sunt stipulatia pentru altul si actiunile directe.

B1- Stipulatia pentru altul sau contractul in folosul unei terte persoane - este contractul prin intermediul careia o parte ( numita stipulant ) dispune ca cealalta parte (numita promitent ) sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva in folosul unei terte persoane (numita tert beneficiar ). Exemplu : donatia cu sarcina.

Conditiile de validitate ale acestui tip de contract sunt toate conditiile generale de validitate a actului juridic si o seria de conditii specifice si anume :

a)      vointa de a stipula in folosul unei terte persoane ;

b)      beneficiarul sa fie determinat sau cel putin determinabil .

Stipulatia pentru altul da nastere la 3 categorii de raporturi juridice :

- intre stipulant si promitent , se incheie un contract care da nastere unor efecte specifice naturii contractului respectiv.

Cat priveste drepturile stipulate in sarcina tertului beneficiar , acestea se nasc direct si nemijlocit in persoana acestuia.

In caz de neexecutare a obligatiei asumate de promitent , stipulantul va avea actiunea impotriva promitentului pentru al obliga la executare , va putea pretinde daune interese sau va putea cere rezolutiunea sau rezilierea contractului.

2. - intre promitent si tertul beneficiar , dau dimensiunea adevaratei exceptii, pentru ca drepturile se nasc direct si nemijlocit in persoana tertului beneficiar , pentru ca , desi tertiul nu este parte in contract , el primeste dreptul creat in folosul sau. Totusi, tertul beneficiar va avea optiunea de a accepta sau nu dreptul stipulat in folosul sau.

Acceptarea nu va avea efect constitutiv intrucat dreptul nu se dobandeste in virtutea acceptarii ci in virtutea contractului la momentul incheierii acestuia. Astfel, acceptarea va avea doar efect de consolidare a dreptului dobandit prin contract .

3. - intre stipulant si tertul beneficiar , stipulatia pentru altul nu creeaza prin ea insasi raporturi intre stipulant si tertul beneficiar , aceste eventuale raporturi vor fi exterioare contractului intervenit intre stipulant si tert.

Natura juridica a stipulatiei pentru altul

Pentru justificarea producerii efectelor in patrimoniul unei terte persoane teoria a incercat sa ofere stipulatiei pentru altul natura juridica a unei oferte a gestiunii interesului altuia sau a angajamentului unilateral.

Stipulatia pentru altul reprezinta o institutie de sine statatoare , valabila prin ea insasi, cu efecte proprii, fara a fi necesara incadrarea in vreuna din categoriile anterior mentionate.

B 2- Actiunile directe.

In unele situatii strict reglementate de lege se recunoaste in favoarea unei terte persoane straine de contract, dreptul de a actiona direct impotriva uneia dintre partile din contract, invocand tocmai contractul fata de care terta persoana este straina ( exemplu: contractul de antrepriza de cladiri sau contractul de mandat ).

Exceptii de la principiul opozabilitatii fata de terti

Exceptia de la inopozabilitate fata de terti a contractului presupune ca, in anumite imprejurari si conditii, o terta persoana este indreptatita sa nu tina seama , sa ignore, acele situatii juridice care au fost create prin anumite contracte.

O asemenea imprejurare, de natura a face inopozabil fata de terti un anumit contract, este simulatia.

Simulatia presupune existenta concomitenta intre aceleasi parti, a doua contracte, unul public, aparent, denumit contract simulat , prin care se creeaza o aparenta juridica ce nu corespunde realitatii , si un altul secret, denumit contrainscris , care corespunde vointei reale a partilor si prin care se anihileaza in tot sau in parte aparenta juridica.

Pentru a ne afla in prezenta unei simulatii este absolut necesar ca actul secret sa fie incheiat concomitent sau inainte de incheierea actului aparent.

Categorii de simulatii

Simulatia poate avea mai multe forme in functie de modul in care este conceput contractul aparent si anume :

fictivitatea, atunci cand contractul aparent este fictiv, adica partile disimuleaza total realitatea , creand aparenta existentei unui contract care in realitate nu exista.

deghizarea atunci cand partile incheie in realitate un contract , insa urmaresc sa-l tina secret in tot sau in parte fata de tertele persoane, ascunzandu-l print-un alt contract .

Deghizarea poate fi totala , atunci cand se urmareste a se ascunde insasi natura actului secret, sau partiala cand contractul aparent nu face altceva decat sa disimuleze sau sa ignore anumite elemente ale contractului secret.

interpunerea de persoane , cand contractul aparent se incheie intre anumite persoane , fiind insotit de un act secret in care se precizeaza ca adevaratul beneficiar este o alta persoana decat cea care apare in contractul public.

Scopurile urmarite prin simulatie sunt licite sau ilicite.

Efectele simulatiei

Sanctiunea specifica simulatiei o reprezinta inopozabilitatea fata de tertele persoane a situatiei juridice create prin contractul secret si in mod eventual inlaturarea simulatiei pe calea actiunii in simulatie.

Categorii de efecte ale simulatiei :

- efectele dintre partile contractante si succesorii universali ai acestora.

Pornind de la principiul prioritatii vointei reale a partilor , intre parti numai contractul secret produce efecte , in masura in care acest contract secret este valabil sub aspectul conditiilor de fond si de forma.

efectele fata de terti.

Principiul care domina efectele simulatiei fata de terti este acela ca lor nu le poate fi opusa situatia juridica consacrata prin contrainscrisul secret al partilor, ci numai situatia juridica astfel cum rezulta din contractul public , desi acesta nu corespunde realitatii.

Totusi , tertii nu vor putea sa ignore contractul secret, daca la momentul la care s-au nascut interesele lor legate de acel contract ii cunosteau existenta. Deci, pentru a beneficia de inopozabilitate , tertii trebuie sa se fi increzut cu buna - credinta in aparenta contractului public.

Daca partile nu pot invoca impotriva tertilor contrainscrisul , tertii pot insa sa invoce , in beneficiul lor si impotriva partilor , efectele actului secret.

- efectele in raporturile dintre terti.

Practica judecatoreasca solutioneaza conflictele dintre terti in sensul ca vor avea castig de cauza acei terti care se vor intemeia cu buna - credinta pe actul aparent.

ACTIUNEA IN SIMULATIE

- este acea actiune prin care se urmareste a se demonstra caracterul simulat al operatiei juridice , spre a obtine aplicarea efectiva a singurului contract care corespunde vointei reale, contractul secret.

Poate fi intentata de orice persoana interesata, nu are termen de prescriptie si nu poate fi acoperita.

Efectele actiunii in simulatie

- in situatia admiterii actiunii in simulatie , se inlatura efectele contractului aparent , ramanand eficient doar contractul secret , dar numai in masura in care acel contract este valabil incheiat.

Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice

a)-exceptia de neexecutare a contractului , este un mijloc de aparare aflat la dispozitia uneia dintre partile contractului sinalagmatic , in cazul in care i se pretinde executarea obligatiei ce incumba, fara ca partea care pretinde aceasta executare sa-si fi executat propriile obligatii.

Temeiul juridic il reprezinta interdependenta obligatiilor reciproce , precum si faptul ca fiecare obligatie constituie cauza juridica a obligatiei corelative.

Conditii pentru invocarea exceptiei de neexecutare :

- obligatiile reciproce ale partilor sa-si aiba temeiul in acelasi contract;

- sa existe o neexecutare chiar partiala, dar suficient de importanta ;

- neexecutarea sa nu se datoreze faptei insesi a celui ce invoca exceptia ;

- partile sa nu fi convenit in termenul de executare al uneia dintre obligatiile reciproce ;

- invocarea exceptiei nu impune ca debitorul sa fi fost pus in intarziere ;

- invocarea exceptiei poate fi facuta extraprocesual, direct intre parti , fara a fi necesar sa se pronunte instanta .

b)- rezolutiunea sau rezilierea contractelor .

Rezolutiunea este o sanctiune a nerealizarii culpabile a contractului sinalagmatic , constand in desfiintarea retroactiva a acestuia si punerea partilor in situatia avuta anterior incheierii contractului.

Potrivit art. 1021 C. civ. rezolutiunea nu opereaza de drept , ci trebuie pronuntata de catre o instanta judecatoreasca , deci are caracter judiciar( de principiu, de regula ).

Conditii pentru admisibilitatea rezolutiunii judiciare

- una dintre parti sa nu-si fi executat obligatia ;

- neexecutarea sa fi imputabila partii care nu si-a indeplinit obligatia

- debitorul sa fi fost pus in intarziere.

Rezolutiunea conventionala . Clauzele contractuale exprese privind rezolutiunea contractului pentru neexecutare poarta denumirea de pacte comisorii .

Pactele comisorii sunt de mai multe feluri ( grade ) si anume :

de gradul I - sinonim cu rezolutiunea judiciara , pentru ca constau in reiterarea art. 1020 C. civ. Care prevede ca neexecutarea obligatiei unei parti atrage nulitatea actului ;

de gradul II - cuprind clauza potrivit careia in cazul in care o parte nu si executa obligatia, cealalta parte este in drept considere contractul desfiintat.

Astfel, rezolutiunea va opera in baza declaratiei unilaterale de rezolutiune , insa instanta sesizata va putea totusi sa constate ca obligatia a fost executata inainte sa fi avut loc declaratia de rezolutiune si astfel sa constate ca rezolutiunea nu opereaza ( nu se poate acorda termen de gratie ).

de gradul III - va cuprinde clauza potrivit careia , in caz de neexecutare , contractul se considera rezolvit de plin drept .

Instanta nu poate acorda un termen de gratie si nici nu poate aprecia asupra oportunitatii rezolutiunii.Totusi, este necesara punerea in intarziere a debitorului.

de gradul IV - in caz de neexecutare , contractul se considera desfiintat de plin drept, fara punere in intarziere.

Efectele rezolutiunii

- desfiintarea retroactiva a contractului , iar partea care si-a executat obligatia sau s-a declarat gata sa-si execute obligatia , poate obtine despagubiri pentru prejudiciile suferite.

Rezilierea se aplica in cazul contractelor cu executare succesiva , avand drept efect incetarea executarii contractului pentru viitor.

Conditiile pentru admisibilitatea rezilierii sunt aceleasi ca la rezolutiune.

c)      - riscul contractului , apare ca o consecinta a neexecutarii contractului sinalagmatic , din cauza imprejurarilor fortuite, deci a unei cauze independente de orice culpa a unei parti.

Cu titlu de regula riscul contractului il va suporta debitorul obligatiei imposibil de executat.

In cazul contractelor translative de proprietate privind bunuri certe, debitorul obligatiei imposibil de executat , nu va putea pretinde executarea obligatiei corelative , dar nici cealalta parte nu va putea pretinde despagubiri pentru neexecutare.

Temeiul juridic al riscului contractului il constituie reciprocitatea si interdependenta obligatiilor.

In cazul contractelor translative de proprietate riscul contractului il va suporta partea care avea calitatea de proprietar la momentul pieirii fortuite a bunului.

De citit particularizarile din carte .

ACTUL JURIDIC UNILATERAL - izvor de obligatii

- consta in simpla si unica vointa de a se angaja din punct de vedere juridic, manifestata de o persoana, vointa suficienta pentru a da nastere unei obligatii a acesteia , fara a fi necesara o acceptare din partea creditorului.

Exemple :- promisiunea publica de recompensa ;

promisiunea publica de premiere a unei lucrari ;

oferta de purga a imobilului ipotecat ;

oferta de a contracta .

Faptul juridic licit - izvor de obligatii

1. Gestiunea intereselor altei persoane reprezinta o operatiune ce consta in aceea ca o persoana intervine prin fapta sa voluntara si unilaterala si savarseste acte materiale sau juridice , in interesul altei persoane , fara a fi primit mandat din partea acesteia din urma.

Persoana care savarseste faptele voluntare se numeste gerant , iar cealalta persoana gerat.

Conditiile gestiunii de afaceri :

- cu privire la obiectul gestiunii,acesta poate consta in acte materiale si acte juridice ;

- actele de gestiune nu trebuie sa depaseasca limitele unui act de administrare;

- gestiunea sa fie utila geratului, in sensul ca prin savarsirea ei se evita , in principal, o pierdere patrimoniala;

- utilitatea se apreciaza la momentul la care operatiunea a fost savarsita ;

- atitudinea partilor fata de gestiune in sensul ca geratul trebuie sa nu aiba cunostinta de operatia pe care garantul o savarseste , iar gerantul trebuie sa actioneze cu intentia de a gera interesele altuia.

Totodata, actele de gestiune trebuie efectuate cu intentia de a-l obliga pe gerat la restituirea cheltuielilor ocazionate , in caz contrar aflandu-ne in situatia unui act cu titlu gratuit.

Gerantul trebuie sa aiba capacitate de exercitiu pentru a contracta , cat priveste geratul, acestuia nu i se impune nici o conditie de capacitate.

Efectele gestiunii

Obligatiile gerantului :

1.- de a continua gestiunea inceputa pana la momentul cand geratul va fi in masura sa o preia ;

2.- in efectuarea actelor de gestiune , trebuie sa depuna diligenta unui bun proprietar ;

3. - obligatia de a dat socoteala geratului cu privire la operatiunile efectuate ;

4. - prin activitatea pe care o desfasoara , gerantul se poate obliga si fata de terti .

Obligatiile geratului:

- de a despagubi pe gerant pentru toate cheltuielile necesare si utile pe care le-a facut, nu si pentru cele voluptorii ;

- geratul va fi tinut sa execute fata de terti, toate obligatiile decurgand din actele incheiate in numele sau de gerant.

Proba gestiunii

- daca obiectul gestiunii consta in acte materiale , ele vor putea fi dovedite prin orice mijloc de proba, iar daca obiectul gestiunii consta in acte juridice , se vor aplica regulile specifice , cu mentiunea ca geratul fiind tert , va putea sa le dovedeasca prin orice mijloc de proba.

Natura juridica -gestiunea este un izvor distinct de obligatii , cu conditii si efecte proprii .

Plata lucrului nedatorat.

Plata reprezinta executarea benevola in natura , a unei obligatii, indiferent de obiectul acesteia ( indiferent ca inseamna a da, a face sau a nu face ).

Art. 1092 C. civ. prevede ca orice plata presupune o datorie, iar ceea ce s-a platit fara sa fie debit , este supus repetitiunii ( restituirii) .

Prin plata nedatorata se intelege , executarea de a catre o persoana a unei obligatii, la care nu era tinuta si pe care a facut-o fara intentia de a stinge datoria altuia.

Cel care efectueaza plata se numeste solvens, iar cel care primeste se numeste accipiens. Cel care primeste va fi obligat la restituire catre celalalt.

Conditiile platii nedatorate

- prestatia executata de solvens sa fie facuta cu titlu de plata ;

- datoria in considerarea careia s-a facut plata sa nu existe in raportul din solvens si accipiens;

plata sa fi fost facuta din eroare .

Efectele platii nedatorate

Obligatiile accipiensului :

1.- daca accipiensul este de buna - credinta , iar buna - credinta este intotdeauna prezumata, el va fi obligat sa restituie numai in limitele imbogatirii sale .

Astfel , va restitui lucrul , dar va pastra fructele, daca a instrainat lucrul , va restitui numai pretul, daca bunul a pierit in mod fortuit, va fi eliberat de obligatia de restituire.

2. - daca accipiensul este de rea- credinta, va fi tinut sap restituie atat lucrul primit cat si fructele percepute, daca a instrainat lucrul va fi tinut sa restituie valoarea bunului, indiferent de pretul primit, iar daca bunul a pierit in mod fortuit, va fi tinut sa restituie valoarea bunului din momentul cererii de restituire.

Obligatiile solvensului :

1.- solvensul va fi tinut sa restituie atat accipiensului de buna- credinta cat si celui de rea- credinta , cheltuielile necesare si utile efectuate in legatura cu lucrul, obiect al platii;

2.- restituirea poate fi ceruta de catre solvens sau de catre creditorii chirografari ai acestuia , pe calea actiunii oblice .

Actiunea in restituire sau in repetitiune este supusa termenului de prescriptie de drept comun.

Natura juridica a platii nedatorate - izvor distinct de obligatii, cu conditii si efecte specifice.

Imbogatirea fara justa cauza

Celelalte fapte ilicite sunt reglementate de Codul civil , dar aceasta ramane la nivel principial instituita de doctrina . Exista in Codul civil dispozitii disparate din care doctrina a extras aceasta modalitate de fapta ilicita.

Imbogatirea fara justa cauza este faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este marit pe seama patrimoniului altei persoane , fara ca pentru aceasta sa existe un temei juridic.

Astfel, se naste obligatia, pentru cel al carui patrimoniu s-a marit, de a restitui, in limita maririi, catre cel al carui patrimoniu s-a diminuat.

Actiunea in justitie - actio de in rem verso.

Conditii pentru formularea unei astfel de actiuni in justitie:

A- conditii materiale :

- marirea unui patrimoniu prin dobandirea unei valori apreciabile in bani ;

- micsorarea unui patrimoniu , ca o consecinta a maririi altuia ;

- existenta unei legaturi de cauzalitate intre sporirea unui patrimoniu si diminuarea celuilalt , adica ambele fenomene sa fie efectele unei cauze unice.

B- conditii juridice :

1.- absenta unei cauze legitime a maririi patrimoniului unei persoane , in detrimentul alteia , adica inexistenta unui temei al maririi patrimoniului ;

2. - absenta oricarui alt mijloc juridic pentru recuperarea valorii cu care s-a diminuat patrimoniul, astfel, actiunea in restituire, intemeiata pe imbogatirea fara justa cauza, are un caracter subsidiar ( daca nu exista o alta posibilitate).

Efectele imbogatirii fara justa cauza

Ca urmare a dezechilibrului patrimonial , se naste o obligatie de restituire, in principiu, in natura.

Obligatia de restituire are o dubla limita :

- cel care si-a marit patrimoniul nu poate fi obligat sa restituie decat in masura cresterii patrimoniului sau, iar cresterea trebuie apreciata la momentul intentarii actiunii ;

- cel care si-a micsorat patrimoniul , nu poate pretinde mai mult decat diminuarea patrimoniului sau, caci altfel s-ar imbogati acesta fara un temei legitim.

Cu privire la prescriptia actiunii , se aplica termenul general de prescriptie, care curge de la momentul la care cel care si-a micsorat patrimoniul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca faptul juridic ilicit.

Natura juridica - izvor distinct de obligatii , cu conditii si efecte proprii.

Fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu (raspunderea civila delictuala)

Orice fapta a omului , care cauzeaza un prejudiciu, obliga pe cel din a carui greseala s-a produs , a repara acel prejudiciu.

Raspunderea civila delictuala este o sanctiune specifica dreptului civil, care intervine in cazul savarsirii unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu.

Raspunderea civila delictuala are functie reparatorie , de acoperire a prejudiciului.

Cumulul celor doua raspunderi ( delictuala si contractuala )

In practica , problema cumulului celor doua raspunderi ( delictuala si contractuala ) se reduce la a cunoaste in ce masura cel pagubit are optiune intre actiunea civila si cea delictuala.

Astfel, in nici un caz prin cumulul celor doua responsabilitati , nu se va intelege dreptul celui pagubit , de a obtine o dubla despagubire sau de a promova o actiune mixta, prin combinarea diferitelor elemente ale celor doua raspunderi.

Daca intre parti a existat un contract din a carui neexecutare au rezultat prejudicii, nu este corect sa se apeleze la raspunderea delictuala, singura posibilitate fiind cea a raspunderii contractuale. Totusi, optiunea este permisa in cazul in care neexecutarea contractului constituie in acelasi timp si o infractiune, in acest caz, cel pagubit putand opta , fie pentru raspunderea contractuala, fie pentru cea delictuala, insa, odata optiunea realizata, persoana pagubita nu mai poate urma cealalta cale.

Comparatie intre raspunderea civila delictuala si raspunderea civila contractuala

Comparatie intre raspunderea civila delictuala si raspunderea penala

Felurile raspunderii civile delictuale

Raspunderea civila delictuala este de mai multe feluri, respectiv:

raspunderea pentru fapta proprie (art. 998 - 999 Cod civil);

raspunderea pentru fapta altei persoane:

raspunderea parintilor pentru faptele ilicite savarsite de copiii lor minori (art. 1000 alin. 2 Cod civil);

raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de prepusii lor in functiile incredintate (art. 1000 alin. 3 Cod civil);

raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art. 1000 alin. 4 cod civil).

Raspunderea pentru lucruri, edificii si animale:

raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, in general (art. 1000 alin. 1 Cod civil);

raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate in paza juridica a unei persoane (art. 1001 Cod civil);

raspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciile cauzate urmare a ruinei edificiului ori a unui viciu de constructie (art. 1002 Cod civil).

Raspunderea pentru fapta proprie

Reglementare

Raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie este reglementata de Codul civil roman in art. 998 - 999.

Art. 998 Cod civil dispune ca "orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara", iar art. 999 Cod civil prevede ca "omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa".

Conditiile generale ale raspunderii

Din analiza textelor art. 998 si 999 Cod civil, rezulta ca pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer intrunite cumulativ urmatoarele conditii:

existenta unui prejudiciu;

existenta unei fapte ilicite;

existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;

existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul, constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.

Prejudiciul

Definitie

Prejudiciul, calificat ca o conditie sine qua non, este definit ca fiind efectul negativ suferit de o anumita persoana, ca urmare a faptei ilicite savarsite de o alta persoana ori, ca urmare a "faptei" unui animal sau lucru.

Raspunderea delictuala se va antrena atat in cazul in care se incalca drepturi subiective dar si in cazul in care se incalca interese protejate de lege.

Distinctii intre prejudiciul patrimonial si moral.

Daca prejudiciul nu este susceptibil de evaluare baneasca, el este un prejudiciu moral (nepatrimonial). Daca este susceptibil de valoare materiala este un prejudiciu patrimonial.

Despagubirea care se acorda este intotdeauna patrimoniala.

Conditii cerute pentru a se putea obtine repararea prejudiciului.

I. Caracterul cert al prejudiciului presupune faptul ca prejudiciul este sigur,atat in privinta existentei, cat si in privinta posibilitatii de evaluare, astfel va fi intotdeauna cert prejudiciul actual, adica cel deja produs la data cand se pretinde repararea lui dar si prejudiciul viitor, care desi nu s-a produs inca, este sigur ca se va produce in viitor, fiind susceptibil de evaluare.

Nu se confunda prejudiciul viitor, care este cert ca existenta cu prejudiciul eventual care nu este cert si deci nu poate justifica acordarea de despagubiri.

II. Conditia ca prejudiciul sa nu fi fost reparat inca.

Repararea prejudiciului are drept scop sa inlature integral efectele faptei ilicite si nu obtinerea unor venituri suplimentare.

De regula, cel care trebuie sa acopere prejudiciile cauzate este cel care a savarsit fapta ilicita.

Repararea prejudiciului

Repararea prejudiciului este realizata amiabil atat cu privire la intindere cat si cu privire la modalitate. Existenta unei invoieli conduce la ideea ca instanta nu va mai fi indreptatita sa solutioneze o actiune ce ar avea ca obiect eventuale despagubiri.

In cazul in care nu a intervenit invoiala, persoana despagubita poate promova actiune in justitie numita pretentii.

Regula generala este cea a repararii integrale a prejudiciului cauzat adica atat a prejudiciului efectiv cat si a beneficiului nerealizat.

Gravitatea vinovatiei nu constituie, in principiu, un criteriu pentru stabilirea cuantumului despagubirilor: autorul prejudiciului raspunde integral, chiar si pentru culpa cea mai usoara.

A doua regula consta in repararea in natura a prejudiciului. In cazul in care aceasta nu este posibila, repararea se va face prin echivalent sub forma acordarii de despagubiri.

Fapta ilicita

Fapta ilicita reprezinta orice fapta prin care , incalcandu-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane.

Prin incalcarea normelor juridice de drept obiectiv vom intelege atat incalcarea normelor juridice dar si normele de convietuire sociala, in masura in care reprezinta o continuare a prevederilor legale si contureaza insusi continutul, limitele si modul de exercitate a drepturilor subiective recunoscute de lege.

Fapta ilicita, ca element al raspunderii civile delictuale, reprezinta obiectivarea, manifestarea exterioara a unei atitudini de constiinta si vointa a unei anumite persoane, fara a ne interesa atitudinea subiectiva a persoanei sau intentia neexteriorizata.

Fapta ilicita poate consta si intr-o inactiune sau omisiune, ori de cate ori neindeplinirea unei activitati ori neluarea unei masuri, atunci cand aceasta activitate sau aceasta masura trebuia, potrivit legii, sa fie intreprinsa de catre o anumita persoana.

Cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei.

legitima aparare;

starea de necesitate;

indeplinirea unei activitati impuse sau permise de lege;

indeplinirea ordinului superiorului;

exercitarea unui drept;

consimtamantul victimei.

Consimtamantul victimei reprezinta o cauza care inlatura caracterul ilicit al faptei in masura in care victima prejudiciului a fost de acord, inainte de savarsirea faptei, ca autorul acesteia sa actioneze intr-un anumit mod, desi exista posibilitatea producerii unei pagube.

Consimtamantul trebuie dat anterior savarsirii faptei. O asemenea clauza este valabila daca fapta cauzatoare de prejudiciu a fost savarsita numai cu forma de vinovatie a culpei usoare, clauza fiind nula daca s-a avut in vedere scutirea pentru fapta savarsita cu intentie ori culpa grava.

Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu

Pentru a fi angajata raspunderea unei persoane este necesar ca intre fapta ilicita si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate, in sensul ca acea fapta a provocat acel prejudiciu.

Vinovatia

Notiune

Pentru ca raspunderea civila a celui care a cauzat prejudiciul sa fie angajata, nu este indeajuns sa fi existat p fapta ilicita aflata in raport de cauzalitate cu prejudiciul propus, ci este necesar ca aceasta fapta sa fie imputabila autorului ei, adica autorul sa fi avut o vina atunci cand a savarsit-o, sa fi actionat deci cu vinovatie.

Vinovatia reprezinta atitudinea psihica pe care autorul a avut-o la momentul savarsirii faptei ilicite sau la momentul imediat anterior savarsirii acesteia fata de fapta si urmarile acesteia.

Structura vinovatiei

Vinovatia este alcatuita in structura sa din doi factori:

factorul intelectiv, implica un anumit nivel de cunoastere a semnificatiei sociale a faptei savarsite si a urmarilor pe care aceasta le produce;

factorul volitiv, care consta in actul de deliberare si de decizie a autorului faptei ilicite.

Formele vinovatiei

Codul penal reglementeaza doua forme de vinovatie: intentia si culpa. Intentia se poate prezenta in doua modalitati:

1.intentie directa, cand autorul prevede rezultatul faptei sale si urmareste producerea lui prin savarsirea faptei;

2.intentie indirecta, cand autorul prevede rezultatul faptei si, desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui.

Culpa este de doua feluri:

1 .imprudenta (usurinta),cand autorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind, fara temei, ca el nu se va produce;

2.neglijenta, cand autorul nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada.

Capacitatea delictuala

Pentru a fi considerata raspunzatoare de propria sa fapta se cere ca persoana sa aiba discernamantul faptelor sale, adica sa aiba capacitate delictuala. Lipsa discernamantului echivaleaza cu absenta factorului intelectiv, respectiv a lipsei vinovatiei.

Analiza capacitatii delictuale impune prezentarea a trei situatii posibile:

pentru minori, prin lege se stabileste o prezumtie legala de existenta a discernamantului incepand cu varsta de 14 ani;

2. persoanele nepuse sub interdictie, care sufera de boli psihice care le afecteaza discernamantul, in masura in care au implinit varsta de 14 ani, sunt prezumate ca au capacitate delictuala;

3 in cazul persoanelor puse sub interdictie, raspunderea va fi angajata numai daca victima prejudiciului va reusi sa faca dovada ca la momentul savarsirii faptei ilicite interzisul a actionat cu discernamant. Se va proceda ca in cazul minorilor sub 14 ani.

Imprejurari care inlatura vinovatia - consta in acele fapte , situatii care impiedica libertatea de constiinta si vointa excluzand sau diminuand vinovatia autorului.

Cazul fortuit

Lato sensu - cazul fortuit reprezinta o serie de imprejurari care presupunand lipsa vinovatiei conduc la indepartarea caracterului ilicit al faptei.

Forta majora va inlatura vinovatia pentru fapta victimei sau fapta unui tert pentru care autorul nu este retinut a raspunde.

Proba elementelor raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.

Sarcina probei revine victimei prejudiciului, deoarece ea este aceea care reclama ceva in fata justitiei.

Aspectele specifice privind raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie a persoanei juridice.

Raspunderea civila patrimoniala a persoanei juridice poate fi dupa caz, o raspundere contractuala ori o raspundere delictuala.

Raspunderea delictuala poate fi o raspundere pentru fapta proprie,o raspundere pentru fapta altuia - de regula, o raspundere in calitate de comitent, pentru faptele prepusilor sai , ori o raspundere pentru prejudiciile cauzate de lucrurile, edificiile ori animalele care ii apartin.

Pornind de la ideea ca fiinta insasi a persoanei se exprima prin organele sale,raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie a persoanei juridice ca fi angajata ori de cate ori organele acesteia, cu prilejul exercitarii functiei ce le revine, vor fi savarsit o fapta licita cauzatoare de prejudicii.

RASPUNDEREA PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANE

Raspunderea parintilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori

Reglementare

Conform art. 1000 alin. 2 Cod civil, tatal si mama, dupa moartea barbatului, sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dansii., iar alin. 5 prevede ca acestia sunt exonerati de raspundere daca probeaza ca nu au putut impiedica faptul prejudiciabil.

Ambii parinti raspund solidar daca minorul a savarsit o fapta prin care s-a produs un prejudiciu unei terte persoane.

Fundamentarea raspunderii parintilor

Fundamentarea raspunderii parintilor are la baza exercitarea necorespunzatoare a indatoririlor legale ce le revin fata de copii, care din aceasta cauza savarsesc fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.

Raspunderea parintilor se intemeiaza pe o tripla prezumtie ca de la exercitarea indatoririlor au existat abateri:

- cea de cauzalitate intre neindeplinirea indatoririlor si comiterea de catre minori a faptei.

- culpa parintilor pentru indeplinirea necorespunzatoare a obligatiei de supraveghere.

Domeniul de aplicare a art.1000 al.2 Codul civil.

Raspunderea revine parintilor indiferent daca filiatia este din casatorie, ori din afara casatoriei sau adoptie.

Raspunderea nu va fi antrenata in sarcina tutorilor, institutiilor de ocrotire ori persoanelor fizice carora le-au fost incredintati minorii.

Conditiile raspunderii parintilor

Conditiile generale

Conditiile generale privesc elementele raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie si se analizeaza in persoana minorului, deoarece acesta este autorul faptei ilicite pentru care parintii sunt chemati sa raspunda, respectiv existenta prejudiciului, existenta faptei ilicite, existenta raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, vinovatia.

Referitor la vinovatie, nu se cere conditia ca minorul sa fi actionat cu discernamant, adica cu vinovatie.

Conditiile speciale

Raspunderea parintilor implica existenta a doua conditii speciale:

copilul sa fie minor;

copilul sa locuiasca cu parintii sai.

Copilul sa fie minor

Referitor la aceasta conditie, prevederile art. 1000 alin. 2 Cod civil au in vedere ca minoritatea trebuie sa existe la momentul savarsirii faptei ilicite. Parintii sunt tinuti raspunzatori chiar daca intre timp copilul a implinit varsta de 18 ani.

Parintii nu raspund in urmatoarele situatii:

minorul a dobandit capacitate deplina de exercitiu prin casatorie.

pentru copilul major lipsit de discernamant ca efect al alienatiei ori debilitatii mintale.

Copilul sa locuiasca cu parintii sai

Comunitatea de locuinta a copilului cu parintii sai rezulta din dispozitiile art. 1000 alin. 2 Cod civil, care se refera la copiii minori care locuiesc cu parintii.

Locuinta minorului inseamna domiciliul legal a acestuia care este la parinti.

Exista situatii exceptionale in care minorul nu are locuinta la parintii sai , cand minorul este incredintat de institutiile de ocrotire a acestora, unei a treia persoane.

Raspunderea parintilor se va angaja si in acele situatii in care nu este indeplinita conditia comunitatii de locuinta la data savarsirii faptei prejudiciabile de catre minor, deoarece fundamentarea acestei forme de raspundere este insasi indeplinirea necorespunzatoare a indatoririlor parintesti. Asemenea situatii pot sa apara in urmatoarele cazuri:

minorul a parasit locuinta parintilor , fara acordul acestora; Insasi parasirea locuintei de catre minor se datoreaza culpei in supraveghere a parintilor.

minorul se afla, temporar, la rude sau prieteni neinsotit de parinti. Raspunderea parintilor nu poate fi inlaturata.

minorul se afla internat in spital;

minorul a fugit dintr-o scoala speciala de munca si reeducare in care se afla internat. Se aplica prevederile art.100 al.2 Codul civil.

In cazul in care minorul a fost incredintat unuia dintre parinti printr-o hotarare judecatoreasca, va raspunde numai parintele caruia i-a fost incredintat copilul, deoarece numai acest parinte exercita drepturile si indatoririle parintesti fata de minor.

In cazul in care parintii se afla intr-o situatie privativa de libertate ori erau arestati preventiv se considera ca, in acest caz, nu se poate face aplicarea prevederilor art.2000 alin2 C.civ., invocandu-se lipsa comunitatii de locuinta si imposibilitatea in care parintii se aflau de a exercita supravegherea asupra minorului.

Inlaturarea prezumtiilor stabilite privind raspunderea parintilor

Parintii sunt tinuti sa probeze faptul ca si-au indeplinit in mod ireprosabil indatoririle ce le revin sau sa probeze existenta unui fapt exterior copilului, pentru care ei nu sunt tinuti sa raspunde, a determinat cauzal savarsirea de catre acesta a faptei - de exemplu, un caz fortuit, de forta majora, fapta unui tert etc.

Efectele raspunderii parintilor

Daca sunt indeplinite conditiile generale si speciale ale acestei forme de raspundere, parintii vor fi tinuti sa raspunda integral fata de victima prejudiciului cauzat de minor.

In situatia in care minorul nu are discernamant, vor raspunde numai parintii.

Daca la momentul savarsirii faptei minorul a actionat cu discernamant, victima are urmatoarele posibilitati:

sa-l cheme in judecata pe minor;

sa-i cheme in judecata pe parinti;

sa cheme in judecata minorul si ambii parinti; In acest din urma caz suntem in prezenta unei raspunderi solidare sau in solidum

In masura in care parintii au platit victimei despagubirile datorate pentru fapta savarsita de minorul cu discernamant, vor avea la indemana o actiune in regres impotriva minorului, recuperand ce au platit pentru minor.

Raspunderea institutorilor pentru faptele elevilor si a mestesugarilor pentru faptele ucenicilor- art.1000 al.4 Cod civil.

Notiune si reglementare

Potrivit dispozitiilor art. 1000, alin. 4 Cod civil institutorii si artizanii (sunt responsabili) de prejudiciul cauzat de elevii si ucenicii lor, in tot timpul ce se gasesc sub a lor priveghere.

Ei se pot exonera de raspundere, 'daca probeaza ca nu au putut impiedica faptul prejudiciabil' (conform art. 1000, alin. 5).

Domeniul de aplicare

Pentru aplicarea prevederilor art. 1000 alin. 4 din Codul civil, doctrina a considerat necesar sa se dea o definitie clara si cuprinzatoare tuturor termenilor intalniti in acest articol.

Prin Institutor, in terminologia Codului Civil se intelege : educatorii din invatamantul prescolar, invatatorii din invatamantul primar, profesorii din cel gimnazial, liceal, profesional ori tehnic precum si cei care supravegheaza elevii in tabere.

Prin artizan, in terminologia Codului Civil, se intelege mestesugarul care primeste spre pregatire ucenici.

Calitatea de elev apartine,celor care fac parte dintr-o unitate scolara.

Calitatea de ucenic apartine celor care isi asigura calificarea profesionala prin aceasta forma de pregatire.

Raspunderea profesorilor si mestesugarilor este instituita numai pentru elevii si ucenicii minori.

Referitor la persoanele prejudiciate, legea are in vedere prejudiciile pe car elevul le cauzeaza altei persoane si nu prejudiciile pe care insusi elevul le sufera.

Fundamentarea raspunderii institutorilor si mestesugarilor

Fundamentarea raspunderii isi are temeiul in neindeplinirea ori indeplinirea necorespunzatoare a obligatiei de supraveghere.

Raspunderea institutorilor si artizanilor se fundamenteaza pe trei prezumtii:

a) prezumtia ca indatorirea de supraveghere nu a fost indeplinita in mod corespunzator;

b)        prezumtia de cauzalitate, dintre neindeplinirea acestei obligatii si savarsirea de catre elev sau ucenic a faptei ilicite care a produs pagube altei persoane;

c) prezumtia vinei (culpa) a institutorului sau mestesugarului in indeplinirea necorespunzatoare a indatoririi ce ii revenea.

Conditiile raspunderii institutorilor si mestesugarilor

Conditii generale

Pentru angajarea raspunderii institutorilor si mestesugarilor, conform articolului 1000 alin. 4 Cod civil, reclamantul trebuie sa probeze conditiile raspunderii pentru fapta proprie:

a) existenta prejudiciului;

b)        existenta faptei ilicite a elevului sau ucenicului;

c) existenta raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu;

d)existenta vinovatiei elevului sau ucenicului

Conditiile speciale ale raspunderii institutorilor si mestesugarilor

Pentru ca institutorii si artizanii sa poata raspunda in baza art. 1000 alin. 4, se mai cer indeplinite inca doua conditii:

a) cel ce a cauzat prejudiciul sa aiba calitatea de elev ori ucenic si sa fie minor;

b)        fapta ilicita cauzatoare de prejudicii sa fi fost savarsita in timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia sa se afle sub supravegherea institutorului ori mestesugarilor.

Efectele raspunderii institutorilor si mestesugarilor

Mestesugarul este raspunzator fata de victima pentru intregul prejudiciu.

Victima poate sa cheme la raspundere numai pe elevul, ucenicul si profesorul sau mestesugarul.

Raspunderea parintilor pentru copii minori nu poate fi angajata cu cea a raspunderii mestesugarilor ci numai in subsidiar.

Raspunderea parintilor are caracter general iar cea a institutorilor sau mestesugarilor are un caracter special.

Daca profesorul sau mestesugarul va plati despagubirile, are o actiune in regres impotriva elevului sau ucenicului.

Raspunderea comitentilor pentru faptele prepusilor

Reglementare

Potrivit art. 1000 alin. 3 Cod civil, comitentii raspund de prejudiciul cauzat de prepusii lor in functiile incredintate.

Spre deosebire de parinti, institutori si mestesugari, comitentii nu sunt exonerati de raspundere daca dovedesc ca nu au putut impiedica faptul prejudiciabil, deoarece nu sunt mentionati in alin. 5 al art. 1000 Cod civil in categoria persoanelor care pot fi exonerate de raspundere.

Domeniul de aplicare al art. 1000 alin.3 Cod civil

Esential este existenta unui raport de subordonare intre comitent si prepus, raport din care rezulta posibilitatea pentru comitent de a da instructiuni si de a coordona activitatea prepusului.

Izvoarele raportului de prepusenie

contractul individual de munca;

calitatea de membru al unei organizatii cooperatiste,

contractul de mandat + in temeiul acestuia nu se naste un raport de prepusenie insa in mod exceptional acesta ar putea exista daca prin contract se stabileste o deplina subordonare a mandatarului fata de mandant.

contractul de antrepriza, daca din continutul sau rezulta o subordonare foarte stricta a antreprenorului fata de beneficiarul lucrarii;

situatia militarului in termen care indeplineste o datorie constitutionala. Intre unitatea militara si soldat nu este un raport de prepusenie. Daca militarului i se incredinteaza o atributie care excede indatoririle de serviciu in aceasta situatie cel care a incredintat atributia in interesul sau capata calitatea de comitent.

Raportul de prepusenie va fi determinat de la caz la caz de catre instanta pe baza probelor administrate.

Fundamentarea raspunderii comitentului pentru fapta prepusului

Pentru fundamentarea raspunderii comitentului in doctrina si jurisprudenta s-au exprimat mai multe opinii:

o prima fundamentare conform careia raspunderea comitentului se intemeiaza pe o culpa in alegerea prepusului - culpa in eligendo - ori pe culpa in supravegherea prepusului - culpa in vigilendo;

o alta fundamentare a raspunderii comitentului are drept premisa ideea de risc , in sensul ca raspunderea ar decurge din imprejurarea ca el este acela care trage foloasele desfasurate de prepus si deci trebuie sa suporte si consecintele nefavorabile ale acestei activitati- ubi emolumentum ibi onus.

o alta fundamentare potrivit careia culpa prepusului este culpa comitentului, avand drept argument faptul ca prepusul actioneaza ca un mandatar al comitentului.

fundamentarea care s-a impus in practica judecatoreasca se bazeaza pe ideea de garante fata de victima prejudiciului.

Conditiile raspunderii comitentului pentru fapta prepusului

Conditii generale

Conditiile generale ale raspunderii comitentului sunt conditiile raspunderii pentru fapta proprie si trebuie sa fie indeplinite de prepus:

existenta prejudiciului;

existenta faptei ilicite savarsite de prepus;

raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;

existenta vinei prepusului in comiterea faptei ilicite.

Conditii speciale

existenta raportului de prepusenie la dat savarsirii faptei ilicite;

savarsirea faptei ilicite de catre prepus in functiile ce i-au fost incredintate de comitent. Nu se pune problema raspunderii comitentului daca fapta nu are legatura cu exercitiul functiei incredintate.

raspunderea comitentului trebuie angajata atunci cand prepusul actioneaza in cadrul normal al functiilor incredintate, daca prin nedibacie, neglijenta sau imprudenta a cauzat un prejudiciu.

divergente exista atunci cand prepusul profitand sau abuzand de functie actioneaza in propriul sau interes.

Efectele raspunderii comitentului pentru fapta prepusului

Victima prejudiciului are urmatoarele posibilitati:

sa-l cheme in judecata pe comitent pentru a se despagubi, in temeiul art. 1000 alin. 3 Cod civil;

sa-l cheme in judecata pe prepus, in temeiul art. 998 - 999 Cod civil;

sa cheme in judecata comitentul si prepusul, pentru a fi obligati in solidar la plata despagubirilor.

Comitentul care a despagubit integral victima are drept de actiune in regres impotriva prepusului.

RASPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE ANIMALE, DE RUINA EDIFICIULUI SI DE LUCRURI IN GENERAL

Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

Notiune si reglementare

Potrivit art. 1001 Cod civil, proprietarul unui animal sau acela care se serveste de dansul, in cursul serviciului, este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau ca animalul se afla sub paza sa, sau ca a scapat.

Domeniul de aplicare

Se refera la cele care sunt apropiate intr-o forma oarecare si fata de care se poate exercita efectiv supravegherea adica : animalele domestice, animalele salbatice, animalele captive din rezervatii sau parcuri inchise.

Animalele in stare de libertate nu intra sub incidenta art.1001 Cod civil.

In ceea ce priveste persoanele care sunt tinute a raspunde, legiuitorul vorbeste de persoana care avea paza judiciara a animalelor.

Prin paza juridica se intelege dreptul pe care il are o persoana de a se folosi de animal respectiv, care la momentul producerii prejudiciului, avea paza juridica a animalului. In aceasta situatie se afla proprietarul ori persoana careia i-a fost transmis folosinta animalului.

Paza juridica nu se confunda cu paza materiala, aceasta din urma neacordand dreptul de a se folosi de animalul incredintat.

Paza juridica apartine proprietarului .

Fundamentarea raspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale

Pentru fundamentarea acestei forme de raspundere in doctrina s-au formulat doua opinii:

1.fundamentarea raspunderii pe ideea de risc, in sensul ca cel care beneficiaza de foloasele de pe urma unui animal trebuie sa suporte si consecintele negative produse de acesta;

2.fundamentarea raspunderii pe ideea unei prezumtii de culpa in supraveghere, de vinovatie in exercitarea pazei juridice.

Conditiile raspunderii pentru fapta animalului

Pentru angajarea raspunderii, victima prejudiciului trebuie sa faca dovada ca prejudiciul a fost cauzat de catre animal, precum si a faptului ca la momentul producerii prejudiciului animalul se afla in paza juridica a persoanei de la care se pretind despagubiri.

Paznicul juridic se poate exonera de raspundere daca va dovedi ca prejudiciul s-a produs datorita:

faptei victimei insesi;

faptei unei terte persoane pentru care cel ce are paza juridica a animalului nu este tinut a raspunde;

cazul de forta majora, nu insa si cazul fortuit.

Efectele raspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale

Victima prejudiciului produs de animal are dreptul sa solicite despagubiri:

de la cel care are paza juridica a animalului, in temeiul art. 1001 Cod civil;

de la cel care are paza materiala a animalului, in temeiul art. 998-999 Cod civil.

Paznicul juridic al animalului, daca a platit despagubirile, poate formula actiune in regres impotriva paznicului material, in temeiul art. 998 - 999 Cod civil.

Raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin ruina edificiului

Notiune si reglementare

Conform art. 1002 Cod civil, proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului, cand ruina este urmarea lipsei de intretinere sau a unui viciu de constructie.

Domeniul de aplicare

Prin edificiu intelegem orice lucrare realizata de om prin folosirea unor materiale care se incorporeaza solului devenind in acest sens un imobil prin natura sa.

Podurile si stancile nu sunt edificii.

Prin ruina edificiului se intelege daramarea completa sau orice dezagregare a materialului din care este construit edificiul.

Nu intra aici demolarea voluntara.

Ruina trebuie sa fie urmare a lipsei de intretinere.

Raspunderea va cadea in sarcina proprietarului edificiului fara a interesa cine are paza juridica, materiala sau cine este locatar.

Conditiile raspunderii

Victima prejudiciului trebuie sa faca dovada prejudiciului si raportul de cauzalitate intre ruina edificiului si dovada ca ruina a fost cauzata de lipsa de intretinere ori un viciu de constructie.

Proprietarul se poate exonera de raspundere daca dovedeste alte cauze ce au determinat ruina.

Cauze de exonerare de raspundere sunt:

fapta victimei insesi;

fapta unui tert pentru care proprietarul nu este tinut a raspunde;

cazul de forta majora, nu insa si cazul fortuit.

Efectele raspunderii pentru ruina edificiului.

Proprietarul edificiului va fi obligat sa plateasca despagubirile pentru acoperirea prejudiciului cauzat.

Proprietarul, la randul sau, va avea drept de regres, pentru recuperarea daunelor platite, dupa caz:

impotriva vanzatorului de la care a cumparat constructia, pe temeiul contractului de vanzare-cumparare, in cadrul obligatiei de garantie ce revine vanzatorului pentru viciile ascunse ale lucrului vandut.

impotriva locatarului constructiei, pe temeiul contractului de locatiune, daca ruina edificiului s-a datorat faptului ca locatarul nu si-a indeplinit obligatiile care ii reveneau privind efectuarea reparatiilor locative;

impotriva constructorului ori proiectantului, pe temeiul contractului de antrepriza ori de proiecte, pentru viciile ascunse ale edificiului, care au construit cauza ruinei.

Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri in general

Notiune si reglementare

Temeiul general al raspunderii pentru lucruri a fost dedus din art. 1000 alin. 1 C. civ. care are urmatorul cuprins :"suntem de asemenea responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligati a raspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastra."

Domeniul de aplicare

Pentru determinarea campului sau de aplicare este necesara precizarea unor elemente indispensabile si anume : notiunea de lucru , notiunea de paza si de paznic al lucrului , notiunea de " cauzare de catre lucru a prejudiciului", determinarea persoanelor care sunt indreptatite sa invoce textul legal mentionat.

Art. 1000 alin. 1 C. civ. se refera la lucruri neinsufletite , atat mobile cat si imobile, fara distinctie daca acestea , prin natura lor, sunt sau nu potential periculoase , fara distinctie daca au sau nu un dinamism propriu , ori daca au produs prejudiciul aflandu-se in miscare sau aflandu-se in stationare.

In practica judecatoreasca si in literatura de specialitate , s-a ajuns la concluzia ca ceea ce intereseaza , sub aspectul raspunderii mentionate, este paza juridica si nu paza materiala.

Se considera ca paza juridica apartine persoanei - fizice sau juridice- care are, in mod independent , puterea , folosinta, diriguirea, controlul si supravegherea asupra lucrului.

Paza juridica se deosebeste in mod esential de paza materiala. Paza juridica nu presupune neaparat contactul nemijlocit cu lucrul - contact care caracterizeaza orice paza materiala. Paza materiala este o paza subordonata celei juridice , care nu decurge dintr-o putere de sine statatoare a paznicului si nici nu confera acestuia vreun drept de folosinta proprie privind lucrul respectiv.

Disp. art. 1000 alin. 1 C. civ se aplica celui care are paza juridica . Tragerea la raspundere a celui care are paza materiala , pentru prejudiciul cauzat de lucru, va fi si ea posibila, insa pe temeiul art. 1000 alin. 1 C. civ., ci pe temeiul raspunderii pentru fapta proprie .Pentru a se deosebi raspunderea instituita prin art. 1000 alin. 1 C. civ , de raspunderea pentru fapta proprie prev. de art. 998-999 C.civ. , se obisnuieste sa se foloseasca formularea cauzarii prejudiciului " prin fapta lucrului".

Prevederile privind raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri pot fi invocate , ca principiu, de catre victima prejudiciului si de succesorii in drepturi ai acesteia.

Conditiile raspunderii

Pentru declansarea raspunderii prev. de art. 1000 alin. 1 C. civ victima prejudiciului trebuie sa faca dovada prejudiciului, precum si a raportului de cauzalitate dintre fapta lucrului si prejudiciu. Existenta raportului de cauzalitate este esentiala pentru angajarea raspunderii celui care are paza juridica a lucrului.

Cat priveste dovedirea calitatii de paznic juridic , victima va beneficia de prezumtia de paza , care se refera la proprietarul lucrului sau la ceilalti titulari de drepturi reale asupra acestuia.

Cauzele exonerarii de raspundere

Pentru a se exonera de raspunderea care ii revine , paznicul juridic

al lucrului trebuie sa faca dovada :

a)- faptei victimei insusi ;

b)- faptei unei terte persoane, pentru care nu este tinut a raspunde;

c)- cazului de forta majora - simpla dovada a cazului fortuit nefiind suficienta.

a) Fapta victimei va exonera total de raspundere pe paznicul juridic al lucrului , in masura in care ea intruneste caracteristicile unei adevarate forte majore in raport cu fapta lucrului.

b) In aceleasi conditii cu fapta victimei, deci in masura in care intruneste caracterele unei forte majore, fapta unei terte persoane , pentru care paznicul juridic al lucrului nu este tinut a raspunde , il va exonera total pe acesta de raspundere.

c) In materia raspunderii pentru fapta lucrului , numai forta majora, nu si cazul fortuit , are efecte exoneratoare , desi ambele imprejurari exclus vinovatia paznicului juridic al lucrului.

Forta majora se caracterizeaza prin aceea ca este o imprejurare externa, cu caracter exceptional , fara relatie cu lucrul care a provocat dauna sau cu insusirile sale naturale , absolut invincibila si absolut imprevizibila.

Pentru a duce la totala exonerare de raspundere, forta majora trebuie sa fi fost singura cauza a producerii prejudiciului.

Efectele raspunderii pentru lucruri

Victima prejudiciului este indreptatita sa obtina despagubiri de la cea care are paza juridica a lucrului. In masura in care paznicul juridic al lucrului a platit despagubirile , el va putea sa urmareasca , printr-o actiune in regres , pe paznicul material, cu conditia de a face dovada vinovatiei acestuia , conform prevederilor art. 998- 999 C. civ.

Daca la producerea prejudiciului de catre lucru a concurat si fapta unui tert, daca paznicul juridic al lucrului a platit despagubiri ce depasesc intinderea corespunzatoare participarii sale, pentru tot ceea ce a platit in plus, el va avea dreptul la actiune in regres impotriva tertului participant.

Efectul raspunderii civile delictuale

- consta in nasterea unui raport juridic de obligatii civile intre autorul faptei si victima , deci raportul de raspundere civila este un raport juridic unipersonal.

Obligatia de reparare a prejudiciului se naste cand sunt indeplinite toate conditiile raspunderii civile delictuale.

Determinarea acestui moment prezinta importanta practica , deoarece, din acel moment se produc urmatoarele consecinte juridice :

- daca debitorul plateste de buna voie , el face o plata valabila si nu poate cere restituirea ei , ca fiind plata nedatorata ;

- dreptul de creanta si obligatia de reparare se transmit cu titlu universal ;

- creditorii victimei pot exercita toate mijloacele de conservare a gajului , inclusiv actiunea oblica ;

- debitorul obligatiei este de drept pus in intarziere putand fi pus la plata de daune cominatorii;

Dreptul la actiunea in repararea prejudiciului

- actiunea in repararea prejudiciului se exercita de catre victima personal sau de mostenitorii victimei .

Persoanele care au calitatea procesuala activa ( reclamant ) sunt : victima, creditorii, dobanditorul unei creante transmise prin cesiune , mostenitorii victimei ,.... din oficiu .

Persoanele care au calitatea procesuala pasiva ( parat) sunt : autorii faptei, cei chemati sa raspunda pentru altul , persoana ce raspunde pentru daune cauzate de lucruri , mostenitorii persoanei responsabile, daca au acceptat mostenirea.

Prescriptia dreptului la actiune

- incepe sa curga din momentul in care pagubitul a cunoscut atat prejudiciul, cat si pe cel ce este obligat la repararea lui ;

Pana la proba contrara, se prezuma ca acea data este data producerii prejudiciului .

Termenul de prescriptie este de 3 ani.

Hotararea judecatoreasca are ca efect transformarea obligatiei de reparare in natura a pagubei intr-o obligatie de a plati o suma de bani , determinata corespunzator intinderii prejudiciului .

Hotararea pronuntata are caracter declarativ deoarece

- nu da nastere unui drept nou, fiind de necontestat ca obligatia se naste imediat, in momentul indeplinirii conditiilor raspunderii civile delictuale ;

- marcheaza momentul in care dreptul victimei la despagubiri devine o creanta certa , lichida si exigibila.

Hotararea produce urmatoarele consecinte :

- di momentul pronuntarii, dreptul de creanta este purtator de dobanzi ;

- intinderea despagubirilor se determina tinand cont de situatia din momentul pronuntarii ;

- acceptarea de catre victima de a primi obligatia in natura dupa pronuntarea hotararii constituie dare in plata .

Repararea prejudiciului

a) - in natura - consta in activitatea de inlaturare a prejudiciului suferit de o persoana , prin modalitati si procedee cum sunt :

- restituirea bunurilor sustrase ;

- inlocuirea bunului cu altul de aceeasi natura ;

- efectuarea unor reparatii tehnice ;

- distrugerea lucrarilor efectuate cu incalcarea unui drept al altei persoane ;

- executarea unor lucrari care au fost ridicate sau distruse ;

- considerarea ca inoperanta de catre instanta a revocarii intempestive a unei oferte .

Aceste procedee trebuie sa fie apte pentru repunerea persoanei pagubite in situatia anterioara.

b)- prin echivalent banesc - se face prin obligarea celui raspunzator la plata unei sume de bani .

Cuantumul echivalentului banesc trebuie stabilit in principiu in asa fel incat sa asigure victimei posibilitatea de a-si restabili la pretul zilei situatia anterioara ( pe care o avea inainte de a fi pagubita ) .

Intinderea reparatiei se va calcula in functie de intinderea prejudiciului, pentru ca, reparatia nu trebuie sa cuprinda decat ceea ce este o consecinta directa a faptei ilicite. La calcularea reparatiei se vor lua in considerare numai prejudiciile directe , pentru ca cele indirecte nu sunt in raport de cauzalitate suficient de corect cu fapta ilicita.

Persoana raspunzatoare va trebui sa repare toate prejudiciile, indiferent ca sunt previzibile sau imprevizibile , spre deosebire de raspunderea contractuala unde persoana raspunzatoare este tinuta sa repare numai prejudiciul previzibil.

Reguli de aplicare a principiului repararii integrale a prejudiciului

1. -determinarea reparatiei nu trebuie sa fie influentata de situatia patrimoniala a victimei sau a persoanei raspunzatoare ;

2.- pentru stabilirea reparatiei urmasilor unei persoane decedate nu vor fi avute in vedere prevederile din Codul Fam. privind obligatia de intretinere;

3.- la determinarea reparatiei nu trebuie sa se tina seama de forma si gradul culpei autorului faptei ;

4.- pentru determinarea reparatiei nu se pot utiliza procentele din venituri folosite pentru asigurari sociale;

5.- in cazul deteriorarii sau degradarii unor bunuri care pot fi reparate , determinarea reparatiei se face in raport cu cheltuielile necesare pentru aducerea lor in situatia anterioara, fara a se avea in vedere valoarea unui bun de acelasi fel;

6.- sotia victimei are dreptul la despagubiri si in situatia cand este capabila de munca ;

7.- intinderea despagubirilor la care are dreptul victima unei erori judiciare ..

Stabilirea intinderii despagubirilor in cazul vatamarii integritatii si sanatatii corporale

Cand vatamarea are efect de scurta durata , pentru stabilirea prejudiciului se iau in considerare cheltuielile facute pentru restabilirea sanatatii si eventual diferenta dintre sumele primite ca idemnizatie de concediu medical si retributia pe care trebuia sa o primeasca , ori castigurile de care victima a fost lipsita in acest interval.

Cand vatamarea are ca efect pierderea sau diminuarea capacitatii de munca cu caracter permanent sau pe o durata de timp ce nu poate fi determinata, rezolvarea problemei este diferita dupa cum victima este majora sau minora.

Cand victima este majora, incadrata in munca, va primi sub forma de prestatie periodica diferenta dintre pensie si veniturile lunare de care a fost lipsit .

Cand victima majora nu este incadrata in munca se va tine cont de veniturile pe care le putea obtine prin munca pe care nu o mai poate presta.

Cand victima este minora la stabilirea prestatiei periodice se va tine cont de toate imprejurarile de fapt, de situatia persoanei vatamate, de ingrijirile pe care aceasta trebuie sa le primeasca , de cheltuielile si eforturile suplimentare pe care trebuie sa le faca pentru dobandirea unei calificari adecvate starii sale de sanatate.    Stabilirea intinderii despagubirilor in ipoteza mortii

Se vor calcula toate cheltuielile facute cu ingrijirea victimei inainte de deces , cheltuielile de inmormantare, prestatia periodica pentru cei care avea dreptul la intretinere de la victima sau se gaseau in intretinerea de fapt a victimei , diferenta dintre pensia acestora si prestatia pe care o primeau.

Despagubirile se calculeaza de la data decesului.

Modalitatile de plata a despagubirilor

Persoana raspunzatoare este obligata sa plateasca victimei despagubiri astfel:

- global, sub forma unei sume de bani ce trebuie achitata integral si de indata ( prejudicii actuale );

- sub forma unor sume periodice ( prejudicii viitoare ) .

In principiu, intinderea despagubirilor acordate global, nu poate fi modificata.

Despagubirile acordate sub forma unor sume periodice pot fi modificate in cuantumul lor , pentru a se pastra un echilibru intre fapta savarsita si prejudiciul cauzat , de aceea nu poate fi invocata autoritatea de lucru judecat. Aceste despagubiri se vor putea modifica ori de cate ori va interveni o modificare a bazei de calcul sau in cazul deprecierii accentuate a monedei nationale.

Concluzie: Este posibila majorarea , micsorarea sau sistarea platii despagubirilor stabilite initial sub forma de prestatie periodica prin hotarare , daca prejudiciul suferit de victima ulterior se mareste, se micsoreaza sau nu se mai produce.

Unitatile sanitare de stat , care asigura asistenta medicala gratuita , au dreptul de a obtine despagubiri pentru asistenta asigurata victimei.

RASPUNDEREA CIVILA CONTRACTUALA

- este obligatia debitorului de a repara prejudiciul cauza creditorului sau prin neexecutarea , executarea necorespunzatoare sau cu intarziere a obligatiilor sale contractuale .

Raspunderea civila contractuala este o raspundere de drept comun , in sensul ca normele si principiile sale se aplica fara exceptie in lipsa unor reglementari speciale derogatorii.

Asemenea dispozitii derogatorii sunt cuprinse in Codul civil cu privire la raspunderea civila contractuala , care apare ca o aplicatie a principiului raspunderii civile , in care prejudiciul rezulta din incalcarea unor obligatii stabilite printr-un contract.

Norme aplicabile ;

- generale, aplicabile intregii raspunderi civile contractuale ;

- specifice, in fiecare contract.

Conditiile raspunderii civile contractuale

a)- fapta ilicita, care consta in neexecutare, executarea necorespunzatoare sau cu intarziere a obligatiilor contractuale ;

b)- existenta unui prejudiciu ;

c)- existenta raportului de cauzalitate ;

d)- culpa , greseala sau vinovatia debitorului

a)      Neexecutarea obligatiilor contractuale are doua sensuri :

- "lato senso" - neexecutarea, executarea necorespunzatoare sau cu intarziere a obligatiilor contractuale ;

- "stricto senso"- neexecutarea totala sau partiala a obligatiilor contractuale .

Neexecutarea totala sau partiala - uneori o executare partiala are valoarea unei neexecutari totale , atunci cand obiectul obligatiei este indivizibil prin conventia partilor si in situatia in care se refera la neexecutarea unui obligatii accesorii care a constituit o clauza esentiala .

Neexecutarea corespunzatoare - consta in executarea obligatiei de catre debitor cu nerespectarea conditiilor de calitate . Este proprie obligatiilor ce au ca obiect prestatia de a face.

In toate cazurile de neexecutare sau de executarea necorespunzatoare despagubirile in bani la care are dreptul creditorul se numesc daune interese.

Executarea cu intarziere - debitorul contractual a executat in natura obligatiile sale sau este gata sa le execute dupa implinirea termenului suspensiv prevazut in contract.

b)      Prejudiciul trebuie sa indeplineasca toate conditiile enumerate si la raspunderea civila delictuala ( direct, cert..) - art. 1082 C.civ.

c)      - art. 1086 C. civ. - daunele interese nu trebuie sa cuprinda decat ceea ce este o consecinta directa si necesara a neexecutarii obligatiei chiar si atunci cand neexecutarea rezulta din dolul debitorului ;

d)      Aceasta conditie rezulta din interpretarea prev. art. 1080, 1082, 1083 si alte texte din C. civ.

In principiu gradele cuplei nu au nici o relevanta, decat in unele contracte speciale.

S-a pus problema daca greseala, vina sau culpa trebuie dovedite sau nu, rezolvarea acestei probleme facand necesara luarea in considerare a clasificarii obligatiilor in: obligatii de rezultat si obligatii de mijloace.

In obligatiile de rezultat culpa debitorului este prezumata, prezumtia operand de indata ce creditorul face dovada ca debitorul nu a realizat rezultatul la care s-a obligat. (art. 1073,1075,1082,1083 C.civ.)

Concluzie: In obligatiile de rezultat creditorul nu este obligat sa faca dovada culpei debitorului.

In anumite situatii se impune analiza motivelor pentru care debitorul nu si-a realizat scopul:

- cand legea prevede in unele contracte o comportare deosebita;

- cand partile insasi prevad o astfel de conduita mai speciala a debitorului

- cand exista o aparenta . a debitorului dar ea este defectuoasa .

In obligatiile de mijloace situatia este cu totul deosebita , in sensul ca nerealizarea rezultatului nu are ca efect atragerea situatiei de culpa , deoarece, prin definitie debitorul se obliga sa desfasoare o activitate diligenta sa depuna toate eforturile necesare pentru realizarea unui rezultat si nu realizarea efectiva a acelui rezultat.

Precizare: aprecierea culpei debitorului contractual se face conf. art. 1080 C. civ. in raport cu diligenta pe care trebuie sa o manifeste un bun proprietar , indiferent daca obligatia s-a nascut dintr-un contract.

DAUNELE INTERESE

Prin daune interese se inteleg despagubiri in bani pe care debitorul este indatorat sa le plateasca in scopul repararii prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii, executarii necorespunzatoare sau cu intarziere a obligatiilor contractuale.

In momentul in care sunt indeplinite cele 4 conditii ale raspunderii civile contractuale creditorul are dreptul de a pretinde debitorului plata de daune interese .In acest mod creanta initiala a creditorului este inlocuita de o alta creanta care are ca obiect valoarea de bani reprezentand prejudiciul cauzat.

Se considera ca despagubirile ( daunele interese ) constituie obiectul subsidiar , cu titlu de sanctiune, al neexecutarii obligatiei.

Daunele interese au intotdeauna caracter pecuniar .Punerea in intarziere este o conditie necesara pentru plata daunelor interese si consta in manifestarea unilaterala de vointa prin care creditorul solicita plata de daune interese de la debitor.

Conform C. civ. in materie contractuala debitorul nu este socotit ca fiind pus in intarziere prin expirarea termenului stabilit, fiind necesar ca debitorul contractual sa fie pus in intarziere in mod formal.

Aceasta regula a punerii in intarziere rezulta din prev. art. 1079 C. civ. care precizeaza cazurile cand punerea in intarziere opereaza de drept.

Punerea in intarziere a debitorului se face prin somatie de plata - art. 1079 C. civ. sau prin notificarea executorului judecatoresc . Acelasi efect il are si introducerea unei actiuni de chemare in judecata.

Debitorul este pus de drept in intarziere in urmatoarele cazuri :

in situatiile prevazute expres de lege ;

- cand s-a prevazut expres in contract ca debitorul va fi pus in intarziere la implinirea termenului fara notificare ;

- cand obligatia sa putea fi indeplinita pana la un anumit termen pe care debitorul nu l-a respectat ;

- in cazul obligatiei de a nu face ;

- in cazul obligatiei continue .

Efectele punerii in intarziere

- din momentul punerii in intarziere se constata refuzul debitorului de a executa obligatia iar creditorul va putea solicita daune compensatorii ;

- de la acea data debitorul poate solicita daune interese moratorii ;

- daca obligatia are ca efect de a da un bun determinat, nepredarea bunului atrage stramutarea riscului asupra debitorului.

Clasificarea daunelor interese

A)- daune compensatorii;

B)- daune moratorii .

Daunele compensatorii sunt despagubiri in bani care se platesc creditorului pentru a-i repara prejudiciul ce i-a fost cauzat prin neexecutarea partiala sau totala sau prin executarea necorespunzatoare a obligatiilor de catre debitor.

Daunele moratorii sunt despagubiri in bani care reprezinta echivalentul prejudiciului cauzat creditorului prin intarzierea realizarii obligatiei de catre debitor.

Principala deosebire consta in aceea ca daunele compensatorii inlocuiesc realizarea in natura a obligatiilor contractuale ( nu se cumuleaza ) .

Debitorul nu poate fi obligat in acelasi timp la plata daunelor interese compensatorii si la executarea in natura. In schimb, daunele moratorii se cumuleaza cu executarea in natura.

Evaluarea daunelor interese

judiciara;

conventionala ;

legala .

a) Evaluarea judiciara - operatiunea de determinare a intinderii daunelor interese de catre instanta de judecata , constand in repararea integrala a prejudiciului cauzat de debitor.

Daunele interese cuprind daunele efectiv suferite ( damnum emergens ) si castigul nerealizat ( lucrum cessans )de creditor .

Damnum emergens - micsorarea patrimoniului ca urmare a neexecutarii obligatiei de catre debitor.

Lucrum cessans - sporul patrimonial pe care l-ar fi realizat creditorul daca debitorul ar fi executat obligatia la care s-a indatorat prin vointa sa.

La stabilirea daunelor interese instanta este obligata sa aiba in vedere si disp. art. 1085, 1086 C. civ. care disting intre prejudiciile directe sau indirecte previzibile si imprevizibile , iar in final sa precizeze ca debitorul este obligat numai la repararea daunelor directe si previzibile.

Daunele previzibile sunt pagubele prevazute de parti in unele contracte.

Daunele imprevizibile sunt pagubele neobisnuite si care nu au putut fi prevazute la incheierea contractului .

Exceptia prev. de art. 1085 C. civ. - atunci cand neexecutarea lato senso a obligatiilor contractuale se datoreaza dolului debitorului , acesta va fi obligat sa raspunda si pentru prejudiciul imprevizibil.

b) Evaluarea conventionala

Clauza penala este un mod de evaluare conventionala a daunelor interese - art. 1082 C. civ. si poate fi prevazuta in cuprinsul contractului, fie intr-o conventie separata , anterior producerii prejudiciului .

Potrivit art. 1066 - 1072 C. civ. clauza penala este o conventie accesorie prin care partile stabilesc anticipat intinderea daunelor interese pe care debitorul va fi obligat sa le plateasca in caz de neexecutare , executarea necorespunzatoare sau cu intarziere a obligatiilor la care s-a obligat .

Clauza penala poate fi o suma de bani.

Caracterele juridice ale clauzei penale

- este o conventie accesorie a carei soarta depinde de obligatia principala . Daca clauza penala este nula, nu atrage si nulitatea obligatiei principale;

- creditorul cu clauza penala nu este obligat sa faca dovada culpei debitorului ,ci doar existentei ...

- prin clauza penala nu se creeaza pentru debitor un drept de optiune intre executarea obligatiei principale si plata clauzei penale . Deci, debitorul nu poate refuza executarea obligatiei oferind penalitatea, pentru ca prin clauza penala creditorul nu isi pierde dreptul de a executa obligatia in natura a contractului ;

- instanta nu este in drept sa aprecieze nici existenta si nici intinderea prejudiciului pentru ca stabilirea acestuia a fost facuta anterior de catre parti prin clauza penala. Dauna ar putea fi micsorata numai in caz de executare partiala.

- debitorul datoreaza clauza penala numai daca sunt intrunite conditiile acordarii daunelor interese, daca debitorul dovedeste ca neexecutarea obligatiei nu se datoreaza culpei lui , ci unui motiv obiectiv. Daca neexecutarea este datorata numai partial unei cauze straine , debitorul este obligat la plata proportional cu culpa sa.

- creditorul din obligatia cu clauza penala este un creditor chirografar;

- clauza penala este interzisa in contractele de imprumut.

c) Evaluarea legala - se circumscrie doar sferei obligatiilor care au ca obiect prestatia de a da o suma de bani.

Obligatiile de acest fel se pot executa intotdeauna in bai , acesta fiind motivul pentru care neexecutarea obligatiei nu poate duce la obligarea debitorului la plata de daune interese compensatorii, debitorul fiind obligat sa plateasca numai daune interese moratorii , care se cumuleaza cu executarea in natura.

Reguli de stabilire a daunelor interese

- creditorul nu trebuie sa faca dovada existentei si intinderii prejudiciului ( art. 1088 C. civ. ) ;

- daunele interese moratorii sunt datorate in principiu, de la data chemarii in judecata , deci simpla notificare nu este suficienta ;

- potrivit art. 1088 al. 1 C. civ. daunele interese nu pot fi mai mari decat dobanda legala . Exceptii : materie comerciala - fidejusiunea.

- dobanda sau daunele interese moratorii se calculeaza numai pentru suma datorata. Conf. O.G. 2/2000 - dobanda se poate capitaliza si poate produce dobanzi.

Modificarea raspunderii civile contractuale

Categoriile de clauze valabile pentru modificare sunt :

A-    clauze de exonerare de raspundere ;

B-    clauze de plafonare ( limitare ) a raspunderii ;

C-    clauze prin care se agraveaza raspunderea.

A. Clauzele de exonerare de raspundere - nu sunt valabile clauzele prin care debitorul este exonerat in intregime de raspundere pentru ca , in astfel de situatii debitorul s-ar angaja sub o conditie pur potestativa , iar conf. art. 1010 C. civ. aceasta conditie din partea celui care se obliga este nula absolut.

Sunt posibile acele clauze prin care debitorul este exonerat de plata daunelor pentru neglijenta sau imprudenta sau clauzele prin care se reduc obligatiile legale ale debitorului, cu conditia de a nu se incalca dispozitiile legii.

Sunt lipsite de efect exonerator clauzele care privesc prejudiciile cauzate direct persoanei.

Este nula clauza prin care debitorul este exonerat pentru dol

B - Clauze de plafonare a raspunderii - sunt acele clauze prin care partile stabilesc o limita maxima a daunelor la care debitorul poate fi obligat in caz de neexecutare lato senso a obligatiei, chiar daca prejudiciul suferit de creditor depaseste aceasta limita.

Plafonul stabilit nu trebuie sa fie foarte redus , astfel incat sa reprezinte o clauza de neraspundere totala.

D-    Clauze prin care se agraveaza raspunderea - sunt acele clauze prin care debitorul poate sa-si asume obligatia de a raspunde chiar si in ipoteza in care neexecutarea sau executarea necorespunzatoare se datoreaza cazului fortuit sau cazului de forta majora.

Asemanari si deosebiri intre raspunderea civila delictuala si raspunderea civila contractuala .

Asemanari:

- ambele se angajeaza daca sunt indeplinite cele 4 conditii ;

- ambele formeaza impreuna o singura institutie juridica , insa intre ele exista deosebiri care pun in evidenta ca raspunderea civila contractuala apare ca o raspundere speciala fata de raspunderea civila delictuala care este o raspunderea de drept comun.

Deosebiri principale

1.- sub aspectul domeniului de aplicare

- raspunderea civila delictuala este o raspundere de drept comun si se angajeaza in toate situatiile in care se incalca o situatie cu caracter general ;

- raspunderea civila contractuala intervine numai atunci cand preexista un contract valabil incheiat , ca urmare , ori de cate ori raspunderea civila contractuala nu exista, cel care a suferit un prejudiciu poate obtine despagubiri potrivit raspunderii civile delictuale ;

2.- sub aspectul probei culpei

- in cazul raspunderii civile delictuale , victima trebuie sa faca dovada probei culpei , cu exceptia situatiei cand legea prevede prezumtia culpei ;

- in cazul raspunderii civile contractuale , in cazul obligatiei de rezultat, culpa debitorului este prezumata de lege prin insusi faptul neexecutarii obligatiilor contractuale.

3.- sub aspectul intinderii reparatiei

- in cazul raspunderii civile delictuale , intinderea reparatiei este formata din cuantumul prejudiciilor directe , previzibile si imprevizibile ;

- in cazul raspunderii civile contractuale , intinderea reparatiei este formata doar din prejudiciile directe si previzibile, cu exceptia cazului in care debitorul se face vinovat de dol.

4.- sub aspectul caracterului raspunderii :

- in cazul raspunderii civile delictuale , daca prejudiciul este cauzat de mai multe persoane, raspunderea este solidara ;

- in cazul raspunderii civile contractuale , raspunderea este divizata proportional cu obligatia. Raspunderea solidara exista numai daca solidaritatea raspunderii a fost prevazuta in contract.

5.- sub aspectul capacitatii de a raspunde

- in cazul raspunderii civile delictuale , raspund numai persoanele cu discernamant, indiferent de varsta .

- in cazul raspunderii civile contractuale , capacitatea de raspundere este aceeasi cu capacitatea deplina de exercitiu si se dobandeste , de regula, la implinirea varstei de 18 ani.

6.- sub aspectul punerii in intarziere

- in cazul raspunderii civile delictuale, autorul faptei ilicite este de drept pus in intarziere ;

- in cazul raspunderii civile contractuale, pentru antrenarea raspunderii este necesara punerea in intarziere prin somatie de plata.

7.- sub aspectul prescriptiei

- in cazul raspunderii civile delictuale , se aplica termenul general de 3 ani ;

- in cazul raspunderii civile contractuale , legea prevede pe langa termenul general si alte termene speciale.

8.- sub aspectul conventiei de neraspundere

- in cazul raspunderii civile delictuale, conventiile de neraspundere intervenite inainte de savarsirea faptei ilicite sunt in principal lovite de nulitate ;

- in cazul raspunderii civile contractuale, clauzele de neraspundere sunt valabile in anumite limite.

Cumulul celor doua forme ale raspunderii civile

Aceasta problema se pune atunci cand intre autorul prejudiciului si persoana pagubita exista un contract valabil , iar prejudiciul s-a cauzat prin neexecutarea obligatiei de catre debitorul contractual.

Intrebari:

1.- creditorul poate cere si obtine obligarea debitorului la despagubiri civile alegand raspunderea civila delictuala care i se pare mai avantajoasa ?

2.- creditorul poate sa cumuleze cele doua actiuni beneficiind de avantaje?

3.- dupa ce s-a folosit de actiunea in raspunderea civila contractuala se poate folosi si de actiunea in raspundere civila delictuala ?

Raspunsuri:

1. -victima nu are dreptul , in cazul aceleiasi fapte ilicite, sa obtina doua reparatii , una pe temei contractual si alta pe temei delictual , despagubiri care ar depasi valoarea prejudiciului suferit.

2.- victima nu are dreptul de a introduce o actiune hibrida, mixta, invocand atat normele raspunderii delictuale , cat si normele raspunderii contractuale .

3.- nu este admisibil sa se introduca actiune in raspundere civila delictuala, in subsidiar, dupa ce a fost introdusa o actiune in raspundere civila contractuala si s-au obtinut despagubiri.

In esenta , problemele cumulului celor doua forme de raspundere , se reduce la a sti daca cel pagubit are dreptul de a alege intre actiunea in raspundere civila delictuala si actiunea in raspundere civila contractuala.

Practic, nu are dreptul de a opta, trebuind sa tina seama de fapta care a produs prejudiciul.

De la principiul acesta exista o singura exceptie : optiunea este admisa atunci cand cauza neexecutarii obligatiei este o infractiune si atunci despagubirile sunt cerute , fie prin instanta penala, fie prin instanta civila ( art. 14, 19 C. civ. )

TEME PENTRU EXAMEN NEPREDATE

Modalitati privitoare la obiectul obligatiilor ( pct. 23)

Obligatia alternativa

Notiune : - este acea obligatie al carei obiect consta in doua sau mai multe prestatii , dintre care, la alegerea uneia dintre parti, executarea unei singure prestatii duce la stingerea obligatiei .

Obligatia alternativa are o pluralitate de obiecte, dar prestarea unuia dintre ele duce la stingerea obligatiei . Debitorul unei obligatii alternative nu poate pretinde creditorului sa primeasca fractiuni din fiecare prestatie drept plata a datoriei , deoarece, in acest mod, s-ar contraveni principiului indivizibilitatii platii.

Efecte : In principiu , alegerea prestatiei care trebuie sa fie executata apartine debitorului. Ea va apartine creditorului numai daca, potrivit art. 1027 X. civ exista stipulatie expresa in acest sens. ( sunt multe efecte si diferentiate - de citit din carte ) .

Ceea ce trebuie subliniat in legatura cu obligatia alternativa este faptul ca,proprietatea lucrului individual determinat , obiect al obligatiei , se transmite numai in momentul alegerii , caci pana atunci nu se stie care bun urmeaza a fi prestat creditorului.

Obligatia facultativa

Notiune :- este acea obligatie in care debitorul se obliga la o singura prestatie , cu facultatea pentru el de a se libera , executand o alta prestatie determinata.

Exista deci, o singura prestatie ca obiect al obligatiei, dar o pluralitate de prestatii in privinta posibilitatii de a plati.

Efecte: Creditorul nu poate cere decat executarea prestatiei care singura constituie obiectul obligatiei , cealalta fiind o facultate de plata pentru debitor. Astfel , daca obiectul obligatiei piere din caz fortuit sau forta majora , debitorul va fi liberat, deoarece el era tinut numai la aceasta prestatie , care singura constituia obiectul obligatiei.

Natura obligatiei facultative este data de prestatia unica, a da, a face sau a nu face, pe cand la obligatia alternativa , natura obligatiei este data de prestatia executata.

Modalitati privitoare la subiectul obligatiilor ( pct. 24)

Obligatia conjuncta

Notiune : - este acea obligatie cu pluralitate de subiecte( mai multi creditori sau mai multi debitori ) intre care creanta sau datoria se divide de plin drept.

Fiecare creditor nu poate pretinde debitorului sau debitorilor sai decat cota - parte din creanta ce i se cuvine , iar fiecare debitor nu poate fi urmarit de catre creditor sau creditorii sai decat pentru cota - parte din datoria la care s-a obligat.

Efecte : Ceea ce caracterizeaza o obligatie conjuncta este coexistenta a tot atatea raporturi de obligatie independente unele de altele , dupa cati creditori si debitori exista in cadrul lor. Din aceasta trasatura generala a obligatiei conjuncte , deriva a serie de efecte:

1.- daca sunt mai multi debitori, fiecare este obligat sa plateasca numai partea sa de datorie si nu poate fi urmarit decat pentru acea parte ;

2.- daca sunt mai multi creditori , fiecare poate urmari pe debitor numai pentru partea sa din creanta;

3.- daca unul dintre debitori devine insolvabil , consecintele insolvabilitatii acestuia vor fi suportate de creditor, deoarece, el nu poate urmari pe ceilalti debitori pentru partea debitorului insolvabil ;

4.- fiecare creditor actioneaza pentru a-si apara propriile interese .

Cea mai adesea obligatiile conjuncte apar ca efect al mortii debitorului sau creditorului raportului juridic de obligatie.

Obligatia solidara

Notiune : - este acea obligatie cu subiecte multiple in cadrul careia fiecare creditor solidar poate cere debitorului intreaga datorie sau fiecare dintre debitorii solidari poate fi obligat la executarea integrala a prestatiei datorate de toti creditorului.

Ea se caracterizeaza prin aceea ca datoria sau creanta nu se mai divide intre subiectele raportului juridic obligational.

Ele se pot naste fie prin acte juridice - conventia partilor sau testament- fie printr-o dispozitie speciala a legii ( solidaritate legala ) .

Din notiunea solidaritatii rezulta ca ea poate sa fie de doua feluri :

activa ( intre creditori ) ;

pasiva ( intre debitori ) .

Solidaritatea activa - obligatia este solidara intre mai multi creditori, cand titlul creantei da anume drept fiecaruia dintre ei a cere plata in tot a creantei si cand plata facuta unuia dintre creditori, libereaza pe debitor.

Ea poate sa-si aiba izvorul numai in conventia partilor si in testament.

Efectele solidaritatii active

- fiecare dintre creditori poate sa incaseze intreaga creanta si sa dea chitanta liberatorie debitorului ;

- daca un creditor pune in intarziere pe debitor , efectele punerii in intarziere profita si celorlalti creditori ;

- daunele moratorii cerute de un creditor, profita si celorlalti creditori ;

- intreruperea prescriptiei facuta de un creditor, profita si celorlalti creditori ;

- numai unul dintre creditori, nu poate face acte de dispozitie cu privire la intreaga creanta , fara consimtamantul celorlalti creditori solidari;

- efectele unei hotarari judecatoresti obtinute de unul dintre creditori profita celorlalti numai daca sunt favorabile creditorului urmaritor .

Solidaritatea pasiva - obligatia este solidara din partea debitorilor , cand toti s-au obligat la acelasi lucru , astfel ca fiecare poate fi constrans pentru totalitate, si ca plata facuta de unul dintre debitori libereaza si pe ceilalti fata de creditor.

Prin obligatie solidara pasiva se intelege acea obligatie cu mai multi debitori, la care creditorul este indreptatit sa ceara oricarui codebitor executarea integrala a prestatiei care formeaza obiectul obligatiei.

Izvoarele solidaritatii pasive sunt vointa partilor si legea.

Ceea ce trebuie subliniat este faptul ca , intrucat solidaritatea este o exceptie de la regula de drept comun a divizibilitatii datoriei , ea trebuie sa fie stipulata expres - solidaritatea nu se prezuma.

Efectele solidaritatii pasive

Solidaritatea pasiva produce doua feluri de efecte: unele care se produc intre codebitorii solidari si creditorul lor comun si altele care se produc numai intre codebitorii solidari .

Incetarea solidaritatii pasive

Solidaritatea pasiva poate sa inceteze prin ;

- moartea unuia dintre codebitorii solidari ;

- renuntarea la solidaritate , care poate fi totala ( isi produce efectele fata de toti codebitorii) si partiala ( isi produce efecte numai fata de codebitorul pentr4u care a fost consimtita ) .

Renuntarea la solidaritate poate sa fie expresa, cand este stipulata ca atare de parti, sau tacita, cand rezulta din anumite situatii, prin interpretarea vointei creditorului.

Obligatia indivizibila

Notiune ;- este acea obligatie care , datorita obiectului ei sau conventiei partilor , nu poate fi impartita intre subiectele ei active si pasive.

Daca obligatia este indivizibila , indiferent de numarul creditorilor sau al debitorilor , fiecare creditor poate cere intreaga prestatie care formeaza obiectul obligatiei, iar fiecare debitor poate fi constrans sa execute intreaga prestatie. De asemenea, plata facuta de oricare dintre codebitorii obligati indivizibil , stinge datoria fata de toti ceilalti codebitori.

Izvoarele indivizibilitatii sunt natura prestatiei si vointa partilor.

Efecte : - se disting mai multe efecte dupa cum indivizibilitatea este activa ( intre creditori ) sau pasiva ( intre debitori ) .

Indivizibilitatea activa are ca efect faptul ca fiecare dintre creditori poate cere debitorului executarea integrala a prestatiei ce formeaza obiectul obligatiei indivizibile.

Indivizibilitatea pasiva are ca efect faptul ca fiecare codebitor poate fi obligat sa execute in intregime prestatia datorata.

Fidejusiunea ( pct. 26 )

Notiune: - este un contract prin care o persoana numita fidejusor se obliga fata de creditorul altei persoane , sa execute obligatia celui pentru care garanteaza , daca acesta nu o va executa.

Fidejusiunea poate fi de trei feluri :

- conventionala, cand chiar partile cad de acord asupra necesitatii aducerii unui garant ;

- legala, cand printr-o dispozitie a legii debitorul este obligat sa aduca un fidejusor pentru garantarea obligatiilor ce-i revin ;

- judecatoreasca , cand instanta judecatoreasca este aceea care dispune aducerea unui fidejusor , care sa garanteze executarea obligatiei unei persoane.

Conditii privind persoana fidejusorului

In afara conditiilor generale privind capacitatea de a contracta , fidejusorul trebuie sa indeplineasca anumite conditii speciale de solvabilitate si de domiciliu si anume :

- sa fie o persoana capabila de a contracta ;

- sa fie solvabila ;

- sa aiba domiciliul in raza teritoriala a tribunalului in care trebuie sa se execute obligatia.

Efectele fidejusiunii

Instituirea fidejusiunii produce efecte care pot fi privite din trei puncte de vedere si anume :

- al raporturilor dintre creditor si fidejusor;

- al raporturilor dintre fidejusor si debitorul principal ;

- al raporturilor dintre fidejusori intre ei, daca sunt mai multi.

Stingerea fidejusiunii

Fidejusiunea se poate stinge in mod indirect , ca urmare a stingerii obligatiei principale in virtutea principiului "accesorium seqvitur principale".

Nu se va stinge insa fidejusiunea , cand plata a fost facuta nu de catre debitor, ci de catre un tert care se subroga in drepturile creditorului platit.

Fidejusiunea se poate stinge insa si pe cale directa , independent de soarta obligatiei principale astfel :

- prin remiterea de fidejusiune, ca expresie a renuntarii de catre creditor la garantie ;

- prin confuziune, intervenita intre patrimoniul creditorului si cel al fidejusorului;

- prin compensatia opusa de catre fidejusor creditorului.

Dreptul de retentie (pct. 29 )

Definitie : - este acel drept in virtutea caruia cel care detine un bun mobil sau imobil al altcuiva , pe care trebuie sa-l restituie , are dreptul sa retina lucrul respectiv , sa refuze deci restituirea , pana cand creditorul titular al bunului ii va plati sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea, intretinerea ori imbunatatirea acelui bun.

Conditia esentiala pentru a putea fi invocat dreptul de retentie este aceea ca datoria pe care detinatorul lucrului o pretinde de la creditorul restituirii sa se afle in conexiune , sa aiba legatura cu lucrul , sa fie prilejuita de acesta , sa fie deci un debitum cum re inctum .

In toate cazurile , pentru ca dreptul de retentie sa fie aplicabil , se cere ca bunul referitor la care se invoca sa fie proprietatea exclusiva a celui care este debitorul detinatorului, cat priveste cheltuielile pretinse.

Efecte:

a)- dreptul de retentie are anumite caracteristici care au determinat sa fie definit ca un drept real de garantie imperfect. Ca drept real el este opozabil fata de tertii straini de raportul juridic care l-a prilejuit.

b)- fiind un drept real imperfect , el se prezinta ca o garantie pur pasiva, in sensul ca nu confera prerogativa urmaririi bunului in mana altei persoane.

c)- dreptul de retentie este indivizibil, in sensul ca se extinde asupra intregului bun, pana la achitarea integrala a datoriei ;

d)- dreptul de retentie confera o simpla detentie precara , deci nu o posesie.

e)- dreptul de retentie poate fi invocat de regula, pe cale de exceptie, in litigii privind restituirea lucrului.

Cesiunea de creanta ( pct. 30 )

Definitie: Cesiunea de creanta este o conventie prin care un creditor transmite o creanta a sa altei persoane.

Creditorul care transmite creanta se numeste cedent, persoana catre care se transmite creanta se numeste cesionar, iar debitorul creantei transmise se numeste debitor cedat.

Conditiile cesiunii de creanta

Cesiunea de creanta este o conventie, un contract. Ca urmare , ea trebuie sa indeplineasca toate conditiile de validitate ale contractului.

Cesiunea de creanta este un contract consensual , deci este valabil incheiata din momentul realizarii acordului de vointa. Pentru validitatea cesiunii de creanta nu este necesar consimtamantul debitorului cedat, dar pentru ca aceasta sa fie opozabila tertilor , deci inclusiv debitorului cedat, trebuie indeplinite anumite formalitati :

notificarea , facuta de cedent sau de cesionar debitorului cedat, prin care lui i se face cunoscut schimbarea creditorului ;

acceptarea cesiunii facuta de debitorul cedat, are semnificatia faptului ca el a luat cunostinta despre cesiune ; acceptarea trebuie facuta in forma autentica, pentru a fi opozabila tuturor categoriilor de terti.

Efectele cesiunii de creanta

Cesiunea de creanta produce efecte specifice si anume : efecte intre parti si efecte fata de terti.

Intre parti , ca efect al cesiunii de creanta , din momentul realizarii acordului de vointe, creanta se transfera catre cesionar, cesionarul devine creditor in locul cedentului si cesionarul devine creditor pentru valoarea nominala a creantei.

Fata de terti ,cesiunea produce efecte numai din momentul notificarii facute prin intermediul executorilor judecatoresti sau al acceptarii de catre debitorul cedat prin inscris autentic. Terti in materia cesiunii de creanta sunt : debitorul cedat, cesionarii ulteriori si succesivi ai aceleiasi creante si creditorii cedentului .

Particularitatile cesiunii de creanta cu titlu oneros

Atunci cand cesiunea de creanta se face cu titlu oneros , in raporturile dintre cedent si cesionar ea produce si un alt efect , anume acela de a naste in sarcina cedentului obligatia de garantie , care este de doua feluri : de drept si conventionala.

Garantia de drept cuprinde obligatia cedentului de a raspunde de existenta actuala a creantei si a accesoriilor sale. Aceasta inseamna ca cedentul este tinut sa garanteze ca, la momentul cesiunii, creanta cedata exista in mod valabil, ca titularul ei este cedentul si ca intre timp nu a intervenit nici o cauza de stingere.

Regulile in materia garantiei de drept sunt supletive, astfel ca partile pot sa le modifice, prin clauze de garantie conventionala. Partile pot sa convina asupra agravarii obligatiei de garantie a cedentului, sau pot sa limiteze obligatia de garantie.

Subrogatia ( pct. 31 )

Notiune: Subrogatia in drepturile creditorului prin plata creantei este un mijloc de transmitere legala sau conventionala a dreptului de creanta , cu toate garantiile si accesoriile sale , catre un tert care a platit pe creditorul initial, in locul debitorului.

Subrogatia poate fi de doua feluri :

- subrogatia legala ;

- subrogatia conventionala, care si ea este de doua feluri :

- subrogatia conventionala consimtita de creditor;

- subrogatia conventionala consimtita de debitor.

Subrogatia legala .

Potrivit art. 1108 C. civ subrogatia opereaza de drept in urmatoarele cazuri 1.- in folosul aceluia care , fiind el insusi creditor, plateste altui creditor, ce are preferinta( are rang preferential ) ;

2.- in folosul aceluia care, dobandind un imobil , plateste creditorilor carora acel imobil le era ipotecat;

3.- in folosul aceluia care, fiind obligat cu altii sau pentru altii la plata datoriei, are interes de a o desface;

4.- in folosul eredelui beneficiar , care a platit din starea sa datoriile succesiunii;

5.- cazul prev. de art. 22 al.1 din Lg. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile.

Subrogatia conventionala

Subrogatia consimtita de creditor este prevazuta de art. 1107 C. civ potrivit caruia ,, cand creditorul , primind plata sa de la o alta persoana , da acestei persoane drepturile, actiunile, privilegiile sau ipotecile sale, in contra debitorului ".

Subrogatia consimtita de debitor este prevazuta de art. 1107 C.civ. si se efectueaza atunci cand " debitorul se imprumuta cu o suma spre a-si plati datoria si subroga pe imprumutator in drepturile creditorului ".

Pentru a impiedica eventualele fraude , conditiile unei asemenea operatiuni juridice sunt mai riguroase si sunt urmatoarele :

- actul de imprumut si chitanta de plata a datoriei trebuie sa se faca in forma autentica;

- in actul de imprumut trebuie sa se precizeze expres suma ce se imprumuta spre a se plati datoria ;

- in chitanta de plata a datoriei trebuie sa se arate ca datoria se plateste cu suma imprumutata.

Efectele subrogatiei

Indiferent de izvorul sau, legea sau conventia partilor, subrogatia in drepturile creditorului prin plata creantei produce aceleasi efecte.

Prin subrogatie , subrogatul dobandeste toate drepturile creditorului platit.El dobandeste creanta platita cu toate drepturile si accesoriile sale. Asta inseamna ca subrogatul va avea nu numai actiunea pe care creditorul platit ar fi putut s-o intenteze , in caz de neplata, impotriva debitorului, dar si toate eventualele garantii ale creantei respective: ipoteca, privilegii, gaj.

In cazul unei subrogatii partiale , adica atunci cand solvensul plateste numai o parte din datorie, creanta si accesoriile sale se impart intre creditor si subrogat, drepturile creditorului stramutandu-se la solvens numai in limitele platii pe care el a efectuat-o. Creditorul si subrogatul vor veni in concurs, fara ca intre ei sa existe un drept de preferinta.

Alte efecte:

- subrogatia opereaza numai in masura platii efectuate;

- cand subrogatul este un codebitor solidar, care a platit intreaga datorie, el va beneficia de garantiile creantei , nu insa si de solidaritatea de care a beneficiat creditorul platit;

- in toate situatiile , subrogatul are impotriva debitorului, in afara de actiunile creditorului in a carui drepturi s-a subrogat, si unele actiuni proprii, care se pot intemeia pe gestiunea de afaceri, pe imbogatirea fara just temei sau pe contractul de mandat.