TRAFICUL DE INFLUENTA

TRAFICUL DE INFLUENTA

I.           Notiunea de coruptie

In legislatia noastra nu exista vreun text care sa incrimineze o infractiune numita 'coruptie', dar literatura juridica cuprinde in aceasta notiune in sens larg numeroase incalcari ale legii penale in ceea ce priveste sfera relatiilor de serviciu. Conceputa in cel mai popular sens al cuvantului, coruptia este folosirea abuziva a puterii in avantaj propriu. Din aceasta cauza juristii cauta sa identifice acele infractiunii care presupun coruptia, adica obtinerea de profituri pe cai ilegale.

In literatura juridica de specialitate, in sfera notiunii de 'coruptie' in mod strict inteleasa, sunt induse patru infractiuni din categoria infractiunilor de serviciu sau in legatura cu serviciul, in primul capitol al titlului VI al Codului penal. Este vorba despre:

luarea de mita

primirea de foloase necuvenite care sunt infractiuni de serviciu,

si pe de alta parte:

darea de mita

traficul de influenta

care sunt infractiuni in legatura cu serviciul, termenul 'coruptie' aparand in titlul Legii 83 din 21 iunie 1992 privind procedura de urgenta, de urmarire si judecare pentru unele infractiuni de coruptie.

Legea nr. 78/2000, in capitolul 2, prevede reguli speciale de comportament privind anumite categorii de persoane, in scopul prevenirii faptelor de coruptie. Astfel, in art. 2 se specifica ca functionarii publici si alti functionari sunt obligati sa indeplineasca indatoririle ce le revin din exercitarea functiilor, atributiilor sau insarcinarilor incredintate, cu respectarea stricta a legilor si a normelor de conduita profesionala si sa asigure ocrotirea si realizarea drepturilor si intereselor legitime ale cetatenilor, fara sa se foloseasca de functiile, atributiile ori insarcinarile primite, pentru dobandirea pentru ele sau alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Tot in vederea stavilirii fenomenului coruptiei in Romania au luat fiinta o serie de organisme cu scopul de a stavili sfera de manifestare a acestui fenomen, de a limita extinderea si de a actiona pentru combaterea acestuia.

Prin Hotararea Guvernului 1065 din 25 octombrie 2001 s-a aprobat Programul national de prevenire a coruptiei si Planul national de actiune impotriva coruptiei.

Prin aceasta Hotarare oficialitatile inteleg faptul ca coruptia constituie o amenintare pentru democratie, pentru suprematia dreptului, echitatii

sociale si a justitiei, erodeaza principiile unei administratii eficiente, submineaza economia de piata si pune in pericol stabilirea institutiilor statale .Guvernul va actiona cu fermitate pentru combaterea coruptiei, pentru diminuarea substantiala a fenomenelor de evaziune fiscala, de contrabanda si de spalare a banilor, implicit a economiei subterane.

Ordonanta de Urgenta nr. 43 din 11 aprilie 2002 infiinteaza, la nivel national, Parchetul National Anticoruptie, ca parchet specializat in combaterea infractiunilor de coruptie (art. 1).

II.        Consideratii generale referitoare la traficul de influenta

Traficarea influentei pe care o persoana o are pe langa un functionar (reala) sau pe

care lasa sa se inteleaga ca are pe langa acesta (presupusa), creeaza reale si grave stari de pericol pentru prestigiul, autoritatea, credibilitatea organelor, a institutiilor, organismelor statului, serviciilor publice, a altor unitati, societatilor comerciale, companiilor si societatilor nationale, regiilor autonome, agentilor economici, pentru corectitudinea, cinstea functionarilor care-si desfasoara activitatea in cadrul acestora, indeplinind functiile incredintate.[1]

Ea este de natura sa creeze, sa induca ideea, deosebit de nociva, periculoasa pentru echilibrul relatiilor sociale in ansamblul lor, a posibilitatii promovarii unor interese pe cai oculare in afara conditiilor legii, prin cumpararea favorurilor functionarului insarcinat cu examinarea si solutionarea acestora; ca functionarii sau alti salariati aflati in serviciu, ar putea actiona sub inraurirea interventiei unor persoane real sau presupus influente.

Cu toate ca, prin elementul material al laturii obiective, infractiunea de trafic de influenta nu este legata nemijlocit de activitatea functionarului, ea isi rasfrange efectele negative asupra acesteia, discrediteaza autoritatea, institutia, unitatea din care face parte, serviciul careia ii apartine, creand o stare de suspiciune, neincredere cu privire la corectitudinea, cinstea lui.

Prin consecintele, urmarile sale, traficul de influenta are legatura nemijlocita, indiscutabila cu serviciul functionarului pe langa care are sau lasa sa se creada ca are influenta.

Toate acestea au determinat si justifica, atat incriminarea traficului de influenta, cat si asezarea lui in categoria infractiunilor de coruptie.

III.     Continutul legal

Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, savarsita de catre o persoana care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar pentru a-l determina sa faca ori sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 10 ani.

Dispozitiile art. 256 alin. 2 se aplica in mod corespunzator.

Desi in cazul infractiunii de trafic de influenta actiunea ce constituie elementul material nu este nemijlocit legata de activitatea de srviciu, ea se rasfrange negativ asupra acesteia, prin crearea suspiciunii ca functionarii publici sau functionarii sunt coruptibili, ca ei pot fi influentati in exercitarea atributiilor lor de serviciu, ceea ce arunca o lumina defavorabila asupra persoanelor juridice de drept public sau a altor persoane juridice si aduce atingere activitatii acestora.

IV.      Obiectul infractiunii

Obiectul juridic special. Obiectul juridic special al infractiunii este

constituit de relatiile sociale a caror existenta si dezvoltare sunt fundamentate pe increderea si prestigiul pe care trebuie sa le aiba functionarii (salariatii) organelor, institutiilor statului, serviciilor publice sau a altor unitati si care impun inlaturarea oricarei suspiciuni cu privire la corectitudinea, onestitatea, probitatea acestora.

Obiectul material. Traficul de influenta - ca si luarea sau darea de mita, ori primirea de foloase necuvenite - nu are obiect material, intrucat actiunea faptuitorului nu este indreptata impotriva unei existente corporale, a unui bun. Bunurile obtinute prin savarsirea traficului de influenta nu constituie obiectul material al infractiunii din moment ce actiunea faptuitorului nu este indreptata impotriva lor.

V.         Subiectii infractiunii

Subiectul activ. Subiectul activ este necircumstantiat deoarece subiect

activ poate fi orice persoana care are sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar (public sau alt functionar).

Intr-un punct de vedere, in doctrina juridica, s-a sustinut ca, pentru a putea fi subiect activ nemijlocit al infractiunii de trafic de influenta, este necesar ca faptuitorul sa raspunda cerintei esentiale de a avea influenta sau a lasa sa se creada ca are influenta asupra functionarului.

Trecerea - reala sau presupusa - pe care subiectul activ al infractiunii de trafic de influenta o are sau lasa sa se inteleaga ca o are asupra functionarului, nu este o conditie impusa subiectului activ, cum s-a afirmat, ea constituind mijlocul prin care acesta savarseste elementul material al laturii obiective.

Initiativa savarsirii infractiunii de trafic de influenta, poate sa apartina traficantului, cumparatorului acesteia sau unui tert. Ea nu inseamna - prin ea insasi - ca este un act de instigare, aceasta din urma trebuind sa constea in actiunea de determinare, cu intentie, la savarsirea unei infractiuni, de catre o alta persoana.

Traficul de influenta poate fi savarsit atat direct cat si indirect, printr-o persoana interpusa, printr-un intermediar.

In doctrina de specialitate s-a pus problema incriminarii si faptei cumparatorului de influenta, deoarece exista si situatii in care initiativa traficului de influenta apartine acestuia, pozitia acestuia nefiind cu nimic mai putin grava fata de a aceluia care da mita.[3]

Subiectul activ poate fi si o persoana juridica. Aceasta va raspunde penal daca fapta a fost savarsita in numele sau in interesul persoanei juridice, de catre organele sau reprezentantii acesteia.

Subiectul pasiv. Traficul de influenta fiind o infractiune in legatura cu serviciul poate avea ca subiect pasiv, in principal, autoritatea publica, institutia publica sau orice alta persoana juridica in al carei serviciu se gaseste functionarul public ori functionarul pentru a carui influentare faptuitorul primeste ori pretinde foloase sau accepta daruri, si in ale caror atributii de serviciu intra efectuarea unui act pentru care este real interesata persoana careia I se promite interventia.

Subiect pasiv principal poate fi si autoritatea publica a statului strain sau organizatia internationala din care face parte functionarul a carui influentare se doreste, iar in secundar se poate aduce atingere si functionarului amintit.

VI.      Continutul constitutiv

VI.1 Latura obiectiva

In cazul infractiunii de trafic de influenta, elementul material al laturii

Obiective consta in actiunea de traficare a influentei - reala sau presupusa - pe langa un functionar - care poate fi savarsita alternativ prin primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea de promisiuni de daruri, pentru a-l determina sa faca sau sa nu faca un act care intra in atributiile de serviciu ale acestuia

In toate si oricare dintre modalitatile normative alternative - primire, pretindere ori acceptarea promisiunii de daruri - elementul material al laturii obiective a infractiunii poate fi realizat direct de catre autor, sau indirect, mijlocit printr-o persoana interpusa, printr-un intermediar care participa astfel la savarsirea acesteia in calitate de instigator sau complice, dupa caz.

Intreaga constructie juridica a infractiunii de trafic de influenta, ratiunea incriminarii realizata prin prevederile Codului penal, impun concluzia ca autorul acesteia face uz de trecerea sa - reala sau presupusa - pe langa functionar, ceea ce a determinat si denumirea marginala a acesteia. Infractiunea presupune si o interventie promisa, ce ar urma sa se faca pe langa functionar, pe baza influentei - reale sau presupuse - pe langa acesta, in scopul de a-l determina sa faca ori sa nu faca un act care intra in atributiile sale de serviciu. Daca autorul ar primi foloasele pentru functionar nu are loc traficarea, vanzarea de influenta, deoarece platind pretul, cel interesat nu cumpara influenta ci serviciul facut de functionar.

In cazul delictelor de trafic de influenta, comiterea faptei are ca urmare imediata realizarea unor operatii ilicite pe seama functionarului public sau functionarului si prin aceasta crearea stari de pericol in ceea ce priveste buna desfasurare a activitatii unei autoritati, institutii publice sau altei persoane juridice in serviciu careia se afla functionarul public sau functionarul care este solicitat de faptuitor.

Delictele subzista numai atunci cand exista o cauzalitate intre activitatea desfasurata de faptuitor si urmarea imediata, respectiv, starea de pericol social. Aceasta rezulta, de regula, din materialitatea faptei.

VI.2    Latura subiectiva

Infractiunea de trafic de influenta se savarseste numai cu intentie calificata de scop.

Aceasta pozitie subiectiva cu care trebuie sa actioneze autorul in cazul infractiunii de trafic de influenta, rezulta neindoios din termenii legii care prevede ca actiunea acestuia - primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea promisiunii de daruri - trebuie sa fie savarsita pentru a-l determina pe functionarul, pe langa care are sau lasa sa se creada ca are influenta, sa faca sau sa nu faca un act care intra in atributiile sale de serviciu.

VII.           Forme. Modalitati. Sanctiuni

Forme. Infractiunea de trafic de influenta fiind o infractiune cu

consumare anticipata, actele de pregatire cat si actele de executare sunt asimilate formei consumate. Astfel, acceptarea de promisiuni nu este altceva decat un act pregatitor al primirii efective a unor foloase necuvenite. De asemenea, promisiunea de bani sau alte foloase reprezinta un act de pregatire al cumpararii efective de influenta.

Modalitati. Traficul de influenta pasiv poate fi savarsit in oricare din urmatoarele modalitati: primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase; acceptarea de promisiuni, de daruri.

Traficul de influenta activ se savarseste in 3 modalitati normative: promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri sau alte foloase. Pe langa aceste modalitati normative, pot exista o multitudine de modalitati de fapt determinate de circumstantele concrete ale faptei. Asa de exemplu, comiterea actiunii specifice in mod direct sau indirect, in profit propriu sau pentru altul etc.

Sanctiuni. Traficul de influenta se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 10 ani.

Confiscarea banilor, valorilor sau a oricaror altor bunuri, este incidenta numai in cazul savarsirii elementului material al laturii obiective, in modalitatea primirii. Ea nu se aplica in situatiile in care elementul material al laturii obiective este savarsit in modalitatile pretinderii de bani sau alte foloase, ori acceptarii promisiunii de daruri, neurmate de primirea efectiva a acestora de catre traficant.

VIII.        Concluzii

Coruptia este o abatere de la moralitate, de la datorie, o incalcare a limitelor sociale147, dar ceea ce ne intereseaza in mod deosebit este ca ea reprezinta o abatere de la lege. Coruptia imbraca aspecte penale prin luarea si darea de mita, traficul de influenta si primirea de foloase necuvenite.

Mita reprezinta din acest punct de vedere obtinerea de foloase patrimoniale de cel care se lasa corupt, dar si de cel care corupe sau chiar de catre o terta persoana. Nu intotdeauna trebuie sa fie in discutie foloase patrimoniale cuantificabile sau imediat determinate, pentru ca pot fi in joc si foloase de alta natura - politica, administrativa, de putere etc. - mai importante uneori ca cele patrimoniale.

Coruptia incepe cu ascunderea sau deformarea realitatii pentru a obtine anumite rezultate la care nu se poate promovand adevarul si continua cu sistemul clientelar de plasare pe posturi si promovare pe alte criterii decat cele de probitate, competenta si cinste. Urmata de darea si primirea de foloase patrimoniale sau de alta natura pentru obtinerea unor drepturi cuvenite, intr-un stadiu superior al dezvoltarii accelerate a coruptiei se recurge la darea si primirea acestor foloase pentru obtinerea unor drepturi ori avantaje necuvenite. Din acest moment putem afirma ca fenomenul coruptiei se generalizeaza si iau nastere retele de tip mafiot.

Coruptia, in manifestarile ei activa si pasiva, are intotdeauna o componenta de ilegalitate si una de imoralitate exprimand incapacitatea autoritatilor de stat, a societatii in ansamblul ei, pentru ca intotdeauna coruptia este in corelatie si interdependenta cu o serie de mecanisme distructive si de dereglare politica, normativa si culturala de la nivelul societatii.

Un lucru este cert, fenomenul coruptiei trebuie prevenit si combatut printr-o activitate hotarata, fara compromisuri, dusa in cadrul si potrivit legii, cu respectarea demnitatii umane si a prezumtiei de nevinovatie, sub privirea si controlul societatii civile. Coruptia nu poate fi stopata in afara criminalitatii privita global, luptand si impotriva infractiunilor care intr-un fel sau altul o insotesc: delapidarea, gestiunea frauduloasa, furtul, abuzul in serviciu, inselaciunea, traficul de droguri etc.

IX.      Jurisprudenta

Inculpatul a lasat sa se inteleaga ca are influenta pe langa sefii sai, situatie in care, in schimbul unei sume de bani, i-a promis partii vatamate ca va intervenii pentru a-i obtine acesteia aprobarea cererii pentru instalarea unui post telefonic. Inculpatul a fost trimis in judecata sub aspectul savarsirii infractiunii de trafic de influenta, insa, prin schimbarea incadrarii juridice a fost condamnat pentru savarsirea infractiunii de inselaciune, prevazuta de Codul penal.

Aceasta este o solutie corecta deoarece infractiunea de trafic de influenta se deosebeste de cea de inselaciune, printre altele, si sub aspectul obiectului juridic. La traficul de influenta obiectul juridic este alcatuit din relatiile sociale din categoria acelora de serviciu sau in legatura cu serviciul, in timp ce inselaciunea vizeaza exclusiv patrimoniul. In cazul inselaciunii persoana care da banii sau bunurile, fiind de buna credinta, este indusa in eroare de catre autor, in timp ce la traficul de influenta, cel care da banii sau bunurile este de rea credinta si urmareste ca autorul sa determine pe un functionar sa faca sau sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu.[5]

In cauza s-a stabilit ca inculpatul dactilograf la o societate privata, amplasata in aproprierea sediului Judecatoriei, a pretins si primit bani de la un justitiabil, asigurandu-l ca are influenta asupra judecatorului ce va fi desemnat sa-i judece procesul civil si ii va obtine o solutie favorabila.

Pentru a crea aparenta de influenta reala, insotit de justitiabil a mers la instanta, i-a inregistrat procesul, dupa care cu banii primiti a cumparat diferite bunuri ti l-a purtat pe scara unui bloc, pretinzand ca acolo locuieste judecatorul ce va fi corupt.

Inculpatul a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de trafic de influenta. Pe considerentul ca autorul nu avea influenta reala asupra vreunui judecator de la instanta respectiva, ca nu l-a nominalizat si nu a efectuat demersuri pentru influentarea solutiei, prima instanta a schimbat incadrarea juridica a faptei, din trafic de influenta in inselaciune, pronuntand in acest sens si hotararea de condamnare.

Solutia este gresita deoarece fapta intruneste elementele constitutive ale infractiunii de trafic de influenta.

BIBLIOGRAFIE

CURSURI

1. Theodor Mrejeru, Dumitru Petre Andreiu Florescu,

Dan Safta,    Marieta Safta, Infractiunile de coruptie. Aspecte teoretice si practice, Ed. All Beck, Bucuresti, 2000

2. Tudorel Toader, Drept penal. Partea speciala. Culegere de   

probleme din practica judiciara pentru uzul studentilor, Ed. All

Beck, Bucuresti, 2003

3. Vasile Dobrinoiu si colaboratorii, Drept penal. Partea speciala.   

Vol. II, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2004

4. Horia Diaconescu, Infractiunile de coruptie si cele asimilate

sau in legatura cu acestea, Ed. All Beck, Bucuresti, 2004

5. Alexandru Ionas , Drept penal roman. Partea speciala,

Editura Romprint, Brasov, 2005

ARTICOLE

Legea nr. 78/2000 privind prevenirea,descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cu modificarile si completarile ulterioare