TRANSMITEREA, TRANSFORMAREA SI STINGEREA OBLIGATIILOR

Transmiterea, transformarea si stingerea obligatiilor

Transmiterea obligatiilor este operatiunea juridica prin intermediul careia dreptul de creanta sau datoria din cadrul unui raport juridic de obligatii se transmite de la una din parti la o terta persoana.

Transmiterea dreptului de creanta are loc prin cesiunea de creanta si subrogatia in drepturile creditorului prin plata creantei, iar transmiterea datoriei are loc prin novatie cu schimbare de debitori, delegatie perfecta si stipulatia pentru altul.

Cesiunea de creanta este acordul de vointa intervenit intre creditorul cedent si cesionar, prin care primul transmite cu titlu oneros sau cu titlu gratuit dreptul sau de creanta pe care il are impotriva debitorului cedat, celui de al doilea, care devine astfel creditor in locul sau, putand incasa creanta cedata de la debitorul cedat (art. 1391-1398,1402-1404 C. civ.).

Subrogatia este un mijloc de transmitere a obligatiilor in care creditorul dintr-un raport juridic obligational este inlocuit cu o alta persoana care platind creditorului initial datoria debitorului, devine creditor al acestuia din urma, preluand toate drepturile si garantiile celui pe care il plateste (creditorului initial).

Transformarea obligatiilor este operatiunea juridica prin intermediul caruia se schimba, prin acordul de vointa al partilor, unul sau mai multe elemente ale raportului juridic obligational (subiectele, obiectul, cauza, modalitatile), avand ca efect inlocuirea obligatiei initiale cu una noua; transformarea obligatiilor are loc prin novatie si delegatie (care atunci cand sunt perfecte duc si la stingerea obligatiilor).

Dupa ce obligatiile civile s-au nascut, indiferent de izvorul lor, ele urmeaza sa se stinga fie imediat, fie dupa trecerea unei durate de timp, fie prin executarea lor in natura sau prin echivalent, fie prin alte modalitati prevazute de lege si anume, prin compensatie, confuzime, darea in plata, remiterea de datorie si imposibilitatea fortuita de executare.

Compensatia este un mod de stingere a doua obligatii reciproce, avand ca obiect bunuri de aceeasi natura, in care fiecare parte este in acelasi timp creditor si debitor al celeilalte; cele doua obligatii se vor stinge pana la concurenta celei mai mici dintre ele, evitandu-se astfel o dubla plata si constituind in acelasi timp o dubla garantie a executarii obligatiilor (art. 1143-1153 C. civ.), compensatia operand ca o plata efectiva astfel incat se vor stinge si obligatiile accesorii si garantiile care le insoteau.

Confuziunea este mijlocul legal de stingere a unei obligatii, prin intrunirea asupra aceleiasi persoane a calitatii de debitor si de creditor al aceleiasi obligatii, ca urmare a imposibilitatii executarii unei obligatii catre sine insusi; obligatia se va stinge in limita in care debitorul a devenit propriul sau creditor, iar odata cu ea se vor stinge si garantiile si accesoriile obligatiei principale.

Darea in plata este mijlocul voluntar de stingere a obligatiilor ce consta in acceptarea de catre creditor a unei alte prestatii in locul celei pe care o datoreaza debitorul, odata cu executarea prestatiei. Daca acceptarea schimbarii obiectului prestatiei intervine inainte de momentul executarii, vom fi in prezenta unei novatii, iar in cazul in care obiectul prestatiei initiale era o suma de bani si in locul ei se accepta transmiterea unui bun, suntem in prezenta contractului de vanzare-cumparare.

Remiterea de datorie este mijlocul voluntar de stingere a obligatiilor, ce consta in renuntarea cu titlu gratuit a creditorului de a-si valorifica creanta pe care o are impotriva debitorului sau, cu consimtamantul debitorului. Ea poate avea loc atat prin acte intre vii, cand constituie o donatie indirecta, fiind supusa conditiilor de valabilitate ale acesteia - in afara formei solemne - iar atunci cand este facuta prin testament, trebuie sa indeplineasca conditiile de valabilitate ale testamentului. Odata cu stingerea obligatiei principale, se sting si obligatiile accesorii si garantiile.

Imposibilitatea fortuita de executare este mijlocul legal de stingere a obligatiilor de a da un lucru cert si a obligatiilor de a face care implica un fapt personal al debitorului, ca urmare a pieirii lucrului din cauza de forta majora sau a interventiei imposibilitatii debitorului de a-si executa obligatia sa.