TRATATUL INTERNATIONAL

TRATATUL INTERNATIONAL

Tratatul international constituie unul din instrumentele principale ale relatiilor internationale si totodata principalul izvor al drepturilor si obligatiilor statelor in cadrul acestor relatii. Cel mai important tratat international este Carta O.N.U.

Tratatele internationale poarta diverse denumiri: tratat, conventie, acord, pact, carta, statut, protocol, aranjament etc., statele putand recurge la acea denumire ce reflecta mai bine semnificatia documentului pe care il incheie.

De regula, un tratat international cuprinde urmatoarele 5 parti: preambulul, cuprinsul (dispozitivul), partea finala, semnaturile si anexele.

Tratatul international trebuie sa cuprinda unele elemente de fond in raport cu care se apreciaza validitatea sa juridica, elemente care constituie conditiile de validitate a tratatului. Elementele de fond sunt: elemente esentiale si elemente accesorii.

Elementele esentiale ale unui tratat sunt

a partile la tratat trebuie sa aiba capacitatea juridica de a incheia tratate, deci sa fie subiecte de drept international;

b vointa partilor trebuie sa fie liber exprimata. Orice alterare a vointei partilor la incheierea tratatului constituie viciu de consimtamant. Viciile de consimtamant sunt: dolul, coruperea reprezentantului unui stat, constrangerea impotriva reprezentantului statului si constrangerea impotriva statului insusi. Constatarea unui viciu de consimtamant poate duce la nulitatea tratatelor. Nulitatea este relativa in ce priveste primele trei vicii de consimtamant si absoluta in cazul celorlalte doua;

c) obiectul tratatului trebuie sa fie licit, deci in conformitate cu principiile si normele dreptului international;

d tratatul trebuie sa produca efecte juridice, sa fie generator de drepturi si obligatii pentru parti;

e) tratatul sa fie guvernat de normele dreptului international, sa faca parte din ordinea juridica internationala, si nu din cea interna a statelor.

Elementele accesorii ale tratatului sunt termenul si conditia, de care depind intrarea in vigoare, respectarea unor clauze sau incetarea tratatului.

Incheierea unui tratat international cuprinde 3 faze: negocierea, semnarea si exprimarea consimtamantului statului de a fi parte la tratat. Negocierea tratatului este un proces laborios in care persoanele imputernicite se pun de acord asupra tuturor problemelor de negociat si stabilesc textul tratatului. Procesul de negociere se desfasoara in doua etape: actele cu caracter preliminar si negocierea propriu-zisa. Semnarea tratatului se face de catre organele imputernicite si poate avea una din semnificatii: vointa partilor de a accepta continutul tratatului si a se obliga sa-l respecte, tratatul intrand in vigoare prin semnarea sa, ori numai autentificarea textului tratatului, daca acesta trebuie sa intre in vigoare printr-o procedura ulterioara de exprimare a consimtamantului statului de a deveni parte la tratat.

Exprimarea consimtamantului statului de a deveni parte la tratat se face prin recurgerea la unul din urmatoarele mijloace juridice: ratificarea, aderarea, acceptarea sau aprobarea tratatului. Statele care devin parte la un tratat multilateral o pot face pur si simplu, acceptandu-l in intregime, ori pot formula rezerve sau declaratii in legatura cu unele prevederi ale acestuia. Rezerva are un caracter juridic, excluzand prevederea respectiva din angajamentul statului care o formuleaza, iar declaratia exprima doar o atitudine politica, prevederea in cauza angajand statul ce formuleaza declaratia.

Tratatele bilaterale se intocmesc, de regula, in limbile oficiale ale statelor parti, iar cele multilaterale, intr-una sau mai multe limbi de circulatie universala.

Tratatele valabil incheiate produc efecte intre partile la tratat. Aceste efecte se exprima in trei principii: respectarea cu buna-credinta a tratatelor, neretroactivitatea tratatelor si efectul relativ al tratatelor (numai intre partile la tratat, iar fata de terti, doar cu caracter de exceptie, pentru anumite categorii de tratate). Prin vointa partilor tratatele pot fi modificate, dupa proceduri similare celor folosite la incheierea lor.

Incetarea efectelor tratatelor are loc, de regula, la expirarea termenului pentru care au fost incheiate. Tratatele pot inceta si inainte de expirarea termenului sau, in lipsa unui asemenea termen, prin: vointa comuna a partilor, denuntarea unilaterala, violarea dispozitiilor tratatului de catre una din parti, survenirea unor fapte sau evenimente ulterioare si datorita imposibilitatii executarii clauzelor tratatului, in conditii stabilite de dreptul international.

Interpretarea tratatului, adica a felului in care trebuie sa fie intelese clauzele acestuia, se face pe parcursul aplicarii, atunci cand apar divergente de opinii intre partile contractante. Interpretarea autentica a tratatului este cea asupra careia convin partile, dar prevederile unor tratate pot fi interpretate si de catre instantele judiciare sau de catre persoane calificate, in cadrul interpretarii doctrinare. Interpretarea se face dupa reguli, metode si prevederi consacrate de dreptul international.