PROBATIUNEA IN PROCESUL PENAL - "PROCEDURI SIMPLIFICATE ALE JUSTITIEI PENALE RESTAURATIVE EXISTENTE IN SISTEMELE PROCESUAL PENALE DIN FRANTA, ITALIA, SPANIA, ELVETIA, GERMANIA, SI OLANDA"

Univ. 'Spiru Haret' - Facultatea de drept si administratie publica

MASTER PROBATIUNEA IN PROCESUL PENAL

Probatoriul in procesul penal

"Proceduri simplificate ale justitiei penale restaurative existente in

sistemele procesual penale din Franta, Italia, Spania, Elvetia, Germania,

SI Olanda"

1. INTRODUCERE

Este cunoscut faptul ca intr-un stat de drept apararea drepturilor si libertatilor persoanei este domeniul prioritar de activitate. In acest context, mentionam ca modalitatea cea mai frecvent utilizata in apararea drepturilor si libertatilor este justitia, infaptuita de autoritatea judecatoreasca.
Inca de la finele secolului al XX-lea, a aparut ideea unei noi modalitati de solutionare a conflictelor in materie penala, in opozitie cu abordarile traditionale ale criminalitatii, modelele consensuale fiind promovate ca alternativa la sistemul penal clasic. Aceasta noua cale de rezolvare a raporturilor juridice de conflict nu este limitata la o anumita ramura de drept, ci poate atinge orice domeniu al dreptului, putandu-se dezvolta in orice sistem de drept, mai cu seama in cele ale statelor democratice.

Modelele consensuale de rezolvare a conflictelor au fost descrise in mod variat, iar miscarea care a stat la baza promovarii lor este cunoscuta sub diverse titulaturi: justitie comunitara, justitie restaurativa, justitie informala, dar in practica este cel mai adesea cunoscuta sub denumirea de mediere. Trebuie precizat insa ca, desi s-ar putea crede ca exista o relatie de sinonimie intre notiunea de mediere si cea de justitie restaurativa, totusi justitia restaurativa reprezinta un concept mult mai larg, un nou curent in filosofia penala actuala, incluzand si medierea care de fapt este principala forma in care se concretizeaza justitia restaurativa, alaturi de o mare varietate de forme particulare incluse in conceptul restaurativ.

In multe dintre legislatiile europene, o alta forma prin care se realizeaza justitia restaurativa o constituie serviciul in folosul comunitatii ce ii vizeaza mai ales pe infractorii minori si tineri. Prin serviciul in folosul comunitatii este desemnata orice forma de munca neremunerata, impusa ca raspuns al societatii la comportamentul delincvent, munca de care comunitatea poate beneficia intr-un fel sau altul.

2. franta

Primele experiente in domeniul medierii penale s-au inregistrat in Franta incepand cu 1985, dar abia din 1989 a inceput sa se aplice pe tot teritoriul national.

Cadrul legal pentru medierea intre victima si infractor rezida dintr-o combinatie

de modificari ale Codului de procedura penala (din 1993 si 1999), decrete, circulare departamentale, practici emise de INAVEM (Institutul National de Asistenta a Victimelor si Mediere)[1].

Articolul 41(6) din Codul de procedura penala, intrat in vigoare in ianuarie 1993, stipuleaza ca procurorul poate sa se pronunte inainte de a dispune punerea in miscare a actiunii penale si cu acordul partilor si sa decida asupra aplicarii medierii, daca i se pare ca medierea va duce la repararea prejudiciului cauzat victimei si la reabilitarea autorului faptei.

Medierea victima-infractor se aplica atat in cazul adultilor cat si in cel al minorilor. Se urmareste o intelegere intre autor si victima prin care acesta sa recunoasca greseala si sa recupereze daunele de ordin material. Este de fapt o procedura aplicata in faza premergatoare punerii in miscare a actiunii penale[2].

Medierea se aplica in cazul delictelor si crimelor pentru care sunt prevazute

pedepse cu inchisoarea mai mici de o luna. De cele mai multe ori, cazurile concrete au in vedere victime si infractori care se cunosteau deja inainte de producerea faptei (fiind vorba despre membri ai familiei, vecini, colegi de serviciu).

In Franta, masurile reparatorii functioneaza in general in cadrul procedurii penale obisnuite, dar nu pot fi supuse controlului judiciar. Procedura de mediere poate fi initiata de procuror sau de partile care se adreseaza in mod spontan unui centru de mediere. Pentru o mai buna intelegere a procedurii de mediere trebuie amintita si distinctia care se face intre medierea penala "nedelegata" realizata prin intermediul Caselor de justitie si de drept (Maison de Justice e de Droit-MJD) si care depind directde Parchet si "medierea delegata" ce este lasata la aprecierea asociatiilor pentru victime care incheie un acord cu Parchetul competent.

Etapele medierii sunt in numar de 5: premedierea, medierea, cautarea unui acord (recherche d' un accord), faza acordului si faza succesiva executarii acordului (suivi de l' excution). Dincolo de aceasta etapizare a procesului de mediere, trebuie amintita aici o alta varianta, preferata in literatura de specialitate apartinand lui J.Morineau care porneste de la o abordare diferita. Pentru aceasta, medierea trebuie sa conduca la depasirea sentimentului de gol si a lipsei de comunicare declansate de conflict. In conformitate cu aceasta abordare, fazele medierii ar fi teoria, criza si catarsis-ul. Teoria consta in relatarea de catre fiecare dintre parti a evenimentului si descrierea modului in care acesta a influentat-o. Criza consta in confruntarea partilor si declansarea emotiilor.

Catarsis-ul presupune acceptarea suferintei ce permite depasirea si rezolvarea conflictului.

Mediatorul este considerat extrem de important in procesul de mediere, ceea ce a dus la stipularea incompatibilitatii mediatorului cu orice functie legata de activitatea judiciara (avocat, procuror, expert judiciar, magistrat), ceea ce ne face sa deducem ca s-a dorit pastrarea independentei mediatorului fata de autoritatea judiciara

Inscrisa intr-o gama larga de masuri alternative cu caracter educativ, trebuie amintita aici si reparatia, definita in legislatia franceza (art. 118 al Legii din ianuarie 1993) ca 'un raspuns judiciar specific minorilor delincventi menit sa favorizeze procesul de responsabilizare a acestora fata de fapta comisa si de a constientiza consecintele faptei comise asupra lor insisi, asupra victimei si asupra societatii in ansamblul ei'.[4]

Poate fi aplicata in toate stadiile sau fazele procedurii judiciare, la propunerea judecatorului de catre educatorii si mediatorii sectorului public din Protectia judiciara a tinerilor, special abilitati in acest sens.

Masura reparatiei in legislatia franceza beneficiaza de anumite garantii: este initiata si controlata de un magistrat, necesita acordul scris al delincventului minor si al parintilor acestuia, precum si a acordului victimei. Noutatea si specificul acestei masuri consta in faptul ca, desi este o masura judiciara, ea este pusa in aplicare de asistentisociali profesionisti.

3. ITALIA

Justitia restaurativa a ajuns sa fie aplicata destul de tarziu in Italia. Primul experiment restaurativ desfasurat cu minori a avut loc in 1994 la Torino. I-au urmat Milano, Bari, Trento, Venetia, Catanzaro, Roma, Cagliari si Salerno. In prezent se desfasoara un proiect de mediere penala pentru adulti la Modena. In 1998 Departamentul de Justitie pentru Minori al     Ministerului Justitiei a organizat primul seminar privind medierea victima-autor, continuand sa o promoveze pe site-ul sau wwww.giustizia.it . Actualmente, se considera ca medierea se poate realiza prin intermediul a doua institutii: Oficiul de mediere pentru minori si institutia judecatorului de pace. Un alt aspect ce trebuie amintit este posibilitatea de aplicare a medierii in orice stadiu procesual (urmarire penala, judecata si executarea pedepsei).

In ceea ce priveste cadrul legislativ, nu exista nici o reglementare expresa privind medierea penala. Literatura de specialitate aminteste insa o lege (DPR 448/88), prin care se stabilesc masuri alternative inchisorii, fiind inclusa printre acestea si medierea penala.

Articolele ce prezinta importanta sunt art. 9, 27, 28, 30[6].

Medierea penala pentru minori este vazuta ca o activitate desfasurata de un tert neutru, cu scopul de a repara un conflict intre doua parti, de a repara prejudiciul victimei sau de a se reconcilia cu aceasta.

Referitor la adulti, legea procesuala penala dadea posibilitatea Ministerului

Public sa incerce reconcilierea intre victima si autorul faptei (conform legii procedurale din 1989) numai in cazurile de plangere prealabila. Reforma procesuala din 2000 a incredintat insa aceasta atributie judecatorului. Medierea poate fi aplicata in faza de executare a pedepsei in situatia in care este vorba despre pedepse pecuniare, iar autorul se dovedeste a fi insolvabil, pedeapsa putand fi convertita de judecator in mediere (vezi art.101 si urmatoarele din Legea 689/81)

In prezent insa aceasta posibilitate o are si judecatorul de pace. Institutia judecatorului de pace, gandita inca din anii 1970, a fost consacrata legislativ prin Legea 374/91 care ii atribuia competente in dreptul civil. Ulterior, prin Decretul 274/2000 intrat in vigoare la 2 ianuarie 2002, au fost conferite atributii judecatorului de pace si in domeniul penal, fiind acordata pentru prima data o recunoastere oarecum formala medierii si justitiei restaurative, prevazandu-se posibilitatea de a recurge la centre si

structuri de mediere pentru situatiile ce decurg din actiunile penale introduse la plangere prealabila.

In situatia in care faptuitorul repara dauna cauzata victimei sau elimina consecintele negative ale faptei sale, pedeapsa ii poate fi diminuata. In anumite cazuri, condamnatului ii pot fi impuse anumite obligatii de a face ceva in favoarea victimei sau a comunitatii. Desigur, cauzele care pot fi supuse medierii sunt de mica importanta (calomnii, insulte, amenintari, loviri etc.) sau prevad pedepse reduse.

Desi la inceput medierea era asigurata de serviciile sociale ale instantelor, acum majoritatea serviciilor sunt autonome, avand insa o relatie destul de stransa cu magistratii. Mediatorii pot avea o pregatire profesionala diversa putand fi angajati ai Ministerului Justitiei sau ai administratiei locale (municipale, provinciale).

4. spania

In ceea ce priveste medierea, Catalonia este singura regiune autonoma avand competenta deplina in ceea ce priveste deciziile referitoare la adulti si la infractori minori. In celelalte situatii, regiunile hotarasc numai pentru minori, iar Ministerul de Interne hotaraste in ceea ce priveste situatia adultilor. De altfel, in 1999 a fost lansat un program de mediere pentru minori si in Tara Bascilor.

Cadrul legal pentru minori este reprezentat printr-o lege din 1992: Ley

Reguladora de las competencias y el procedimiento de Los Jugados de Menores modificata prin Reguladora de la responsabilidad penal de los menores (Legea 5/2000, intrata in vigoare in 2001). Anterior lui 1992, legislatia referitoare la delincventa juvenila era fondata pe principiile clasice ale pozitivismului si reabilitarii prevazute in Legea privind Instantele pentru Minori din 1948. Legea din 1992 a aparut ca o consecinta a experimentarii devierii (diversion) in cazul infractorilor minori incepand cu 1990, proiectul pilot dovedindu-se un succes, lucru demonstrat si de evaluarea desfasurata intre 1992 si 1997. Conform acestor legi, medierea este parte integranta a procedurilor judiciare pentru minori. Instanta poate dispune pe langa aceasta, cu acordul infractorului, ca acesta sa efectueze servicii in folosul comunitatii (prestaciones en beneficio de la comunidad), acestea fiind stabilite prin sentinta separata.

Legea 4/1992, prevede doua posibilitati de justitie restaurativa. Astfel, se aplica devierea (diversion) de la procedurile procesuale normale daca infractorul este de acord sa repare prejudiciul. Procedura se declanseaza printr-o intalnire evaluativa cu ambele parti, in scopul de a propune instantei un program de conciliere ce trebuie implementat sub coordonarea mediatorului. De asemenea, instanta poate amana sentinta in functie de un angajament mediat in care infractorul este de acord sa plateasca reparatia.

Daca se ajunge la acest acord, programul trebuie implementat asa cum am spus anterior, sub coordonarea mediatorului, iar daca are un final pozitiv, mediatorul raporteaza judecatorului care hotaraste la randu-i prin sentinta ce masura ulterioara poate dispune.

A doua posibilitate intervine cand victima nu vrea sa participe la mediere, dar instanta poate sa ia totusi in consideratie la stabilirea sentintei, dorinta infractorului de a face acest lucru. Aceste dispozitii denota faptul ca accentul este centrat in procesul de mediere pe infractor.

Limita de varsta a minorilor care pot beneficia de aceasta masura a fost schimbata prin Legea 5/2000 (de la 12-16 ani ajungand la 14-18 ani, in unele cazuri limita superioara ajungand la 21 de ani).

Regimul majorilor relativ la masurile de justitie restaurativa este stipulat in Codul penal spaniol. Pentru prima data a fost prevazuta in Codul penal spaniol posibilitatea desuspendare a sentintei prin care s-a dispus pedeapsa cu inchisoarea in cazul adultilor.

5. Elvetia

Diferite tipuri de terapie (Universitatea din Geneva - Departamentul

Victimologie) utilizate in cazul victimelor care au suportat un atentat direct asupra integritatii corporale, sexuale sau psihice[8]:

Terapia psihanalitica, este vorba de aplicarea hipnozei , libera asociere si tot felul de tehnici introspective pentru a scoate la iveala traumatismele traite in trecut.

Analiza sistematica este foarte utila in cazurile de disfunctiune in cadrul aceleiasi familii. Permite sa iei legatura cu victima intr-un context mai larg si nu numai sa vezi simptomele. Analiza sistematica este utilizata in familii cu persoane care au suportat agresiuni si in familii in care exista o persoana care este obiectul de batjocura a celorlalti sau o persoana toleranta care in timp acumuleaza agresiunile,suferintele la care a fost supusa de membrii familiei.

Terapia cognitiva si comportamentala este o terapie care incearca sa ia in calcul comportamentul disfunctional al victimei; se bazeaza pe dialog si permite persoanei sa se deschida putin cate putin si sa inteleaga mai bine functionarea sa.

Terapia de grup este utilizata de exemplu pentru colectivele de femei violate sau in cazul copiilor care au indurat maltratari. Rezultatul impartasirii unui destin comun poate sparge solitudinea careia, la un moment sau altul victima este sortita.

Acestea sunt terapii care cer o anumita maturitate, pentru ca trebuie sa indraznesti sa imparti experienta ta si sa o prezinti in fata celorlalti. Victima se simte securizata, protejata de persoanele care fac parte din grupul terapeutic. Acestia nu o judeca, nu fac interpretari vizavi de experienta relatata, din contra o incurajeaza si o sustin. Terapia de grup este intotdeauna condusa de unul sau mai multi terapeuti.

Art-terapia (muzicoterapia, etc.) presupune exprimarea emotiilor si a durerii printr-un proc es creativ, care poate fi un desen, cantec, poezie. Pe parcursul actului creativ durerea trebuie sa prinda sens ceea ce permite victimelor sa se purifice de angoasa lor, de anumite amintiri cu puternica incarcatura emotionala pana atunci partial sau total refulata.

Germania

In acest caz se aplica atat medierea penala pentru adulti (sediul materiei art. 46 Cod penal si art. 153a din Codul de procedura penala) cat si pentru minori (Legea privind Justitia Juvenila 1953 amendat in 1990) .

Astfel, prin Legea de modificare a Codului penal, Codului de procedura penala si altor legi (Gesetz zur Anderung des Strafgesetzbuches, Der Strafprzessordnung und anderer Gesetze-Verbrechenbekmpfungs-gesetz) din 1994 a fost consacrata legislative medierea prin introducerea in Codul penal a art. 46a., potrivit caruia " In situatia in care autorul a facut efortul de a ajunge la un acord cu victima si a reparat consecintele faptei    sale in tot sau in parte sau a incercat serios sa le repare, sau in cazul in care repararea prejudiciului a comportat din partea sa o prestatie personala sau o renuntare personala considerabile si a acordat o indemnizatie personala totala sau partiala considerabila, atunci tribunalul poate diminua pedeapsa in conformitate cu art.49 paragraf.1 sau daca nu este prevazuta o pedeapsa mai mare de 1 an inchisoare sau o sanctiune penala pana la 360 de zile-amenda, se poate renunta la pedeapsa" . Astfel s-a creat o baza legala pentru aspectele practice deja existente in ceea ce priveste medierea penala si s-a incurajat rezolvarea pe cale amiabila a conflictului, cu conditia determinanta a unei implicari reale din partea autorului. Este suficient ca autorul sa fi incercat in mod serios sa ajunga la un acord cu victima. In cazul in care autorul nu are mijloacele pentru a repara prejudiciul in integralitatea lui, sau daca acesta a facut eforturi care nu au dus la un acord, persoana in cauza nu este pedepsita. Problema care se ridica este care sunt criteriile conform carora este tribunalul in masura sa aprecieze eforturile autorului si in consecinta problema concluziilor pe care mediatorul trebuia sa le transmita tribunalului).

Articolul in cauza este in fapt singura masura legislativa luata dupa reforma din 1994 pentru a institutionaliza medierea in materie penala. Nu exista nici un text care sa reglementeze procedura aplicarii medierii. In 1999, Parlamentul german a adoptat o lege referitoare la introducerea medierii in cadrul procedurii penale (Gesetz zur Strafverfahrensrechtlichen Verankerung des Tter-Opfer-Ausgleichs). Aceasta lege prevede expres medierea in materie penala printre masurile pe care parchetul le poate lua conform art. 153 Cod procedura penala, dar introduce si noi dispozitii relative la medierea in materie penala in interiorul Codului de procedura penala. O prima masura prevede ca tribunalele si parchetele trebuie sa verifice pentru fiecare stadiu al procedurii, daca se poate ajunge la un acord intre autor si victima, medierea nefiind posibila daca nu exista consimtamantul expres al victimei (155aStPo). O a doua masura confera tribunalelor si parchetelor posibilitatea de a incredinta misiunea medierii serviciilor specializate si reglementeaza protectia datelor importante trimise acestor servicii.

In plus, legea din 1999 a facut posibil ca medierea in materie penala sa poata fi aplicata intr-o maniera mai sistematica, avand si o baza legala sigura. Acest lucru a atras insa si critici, in sensul ca s-a considerat ca astfel s-ar slabi principiile autonomiei si caracterului voluntar al medierii in materie penala. Din modul de reglementare a medierii se deduce ca aceasta este orientata in mod special inspre autor. Textul are o formulare destul de larga ce lasa posibilitatea adoptarii unor solutii ingenioase care sa ia in consideratie nevoile persoanelor implicate.

Legat de varsta autorilor, se aplica conform dispozitiilor art. 153a din Codul de procedura penala infractorilor de peste 21 de ani si in unele cazuri infractorilor de peste 18 ani. In cazurile minore, infractorul poate beneficia in general numai de diversion, aceasta constituind singura diferenta semnificativa fata de medierea pentru minori (pedeapsa trebuie insa sa fie redusa, inchisoare intre o luna si 5 ani sau amenda)[10]. In situatiile de o mai mare gravitate, cand infractorul ar trebui sa fie acuzat, in cazul in care acoperirea daunei si reconcilierea sunt incheiate cu succes, judecatorul poate sa dispuna retragerea acuzatiilor, cu consimtamantul procurorului.

In ceea ce-i priveste pe minori, mai trebuie amintite ca dispozitii incidente, art. 45-47 din Legea privind Justitia Juvenila care stipuleaza medierea victima-infractor.

Procurorul si judecatorul trebuie sa ia in considerare masurile informale. Judecatorul poate dispune ca medierea sa aiba loc ca parte a procedurii educationale. De exemplu, repararea prejudiciului sau scuzele prezentate victimei pot fi facute, indiferent de dorinta infractorului de a-si admite raspunderea. Acestea pot fi considerate mai degraba masuri disciplinare decat de mediere. In practica insa, aceste masuri sunt aplicate intr-un numar foarte mic de cazuri[11].

Medierile sunt organizate in general de asociatii care colaboreaza cu instante judiciare, dar sunt independente de acestea. In anumite landuri, exista servicii ale tribunalelor care organizeaza medierea, mediatorii fiind in

acest caz functionari ai serviciului de justitie[12].

Statisticile oficiale nu inregistreaza utilizarea TOA (Tter-Opfer Ausgleich)-medierea victima-autor. Din 1995 exista statistici federale speciale realizate de Ministerul Federal de Justitie; datele sunt culese de la institutiile abilitate sa realizeze Medierea dar participarea lor nu este obligatorie, de aceea rezultatele nu pot fi considerate reprezentative. Cazurile pentru care se dispune medierea sunt in continua crestere, majoritatea medierilor aplicandu-se in faza premergatoare judecatii (90% din cazuri in 2002), procurorul jucand rolul determinant.

In ceea ce priveste principalele infractiuni supuse TOA, majoritatea sunt infractiuni de violenta (47%, deci aproape jumatate), infractiuni impotriva proprietatii, talharii, etc. Doua treimi dintre victime sunt de sex masculin. TOA se dovedeste a fi o institutie eficienta in Germania, deoarece esueaza doar in 16% din cazuri.

7. OLANDA

Exista numai dispozitii complementare, de revizuire a legii penale pentru minori (art.77 Cod penal, M. Of 1994, 528) si reguli statutare prevazute de programul HALT (tHe ALTernative), iar nu o reglementare expresa a medierii autor-victima.

Medierea opereaza in patru programe, unul pentru minori si trei pentru adulti.

Programul HALT este un program pentru minori, constituindu-se ca o alternativa pentru minori la justitia penala clasica in cadrul caruia infractorul trebuie sa desfasoare fie o munca neplatita, fie sa ia parte la un proiect educational; se aplica in cazul comiterii de infractiuni usoare, situatiile concrete fiind stabilite de procuror.

Celelalte trei programe se refera la adulti si se aplica dupa cum urmeaza:.

in zonele defavorizate, la initiativa parchetului, in cazul unor infractiuni de mica importanta. Se presupune ca victima si infractorul se cunosc, traind in aceeasi comunitate si de aceea trebuie sa fie invitati la centrele de justitie din cartier pentru un interviu de mediere.

tuturor infractiunilor in principiu, dar avand in vedere gravitatea cazului,

desigur (este vorba despre diversion). Se poate dispune atat la nivelul cercetarilor penale, cat si la nivelul urmaririi penale.

post condamnatoriu si numai infractiunilor mai serioase cum ar fi talharia,

anumite tipuri de omor, viol si au in vedere o reconciliere non-patrimoniala

intre victima si infractor.

Aceste dispozitii nu inlocuiesc insa legea penala.