Tactica ascultarii persoanei sau partii vatamate, partii civile si partii responsabile civilmente

1. Aspecte procesual-penale si importanta

Potrivit dispozitiilor art.64 din C.P.P., constituie mijloace de proba si declaratiile partii vatamate, partii civile si partii responsabile civilmente. In intelesul legii, partea vatamata este persoana care a suferit prin infractiune o vatamare fizica, materiala sau morala si participa ca atare in procesul penal.

Partea civila este persoana vatamata care exercita actiunea civila in cadrul procesului penal iar partea responsabila civilmente este persoana chemata sa raspunda, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta invinuitului sau inculpatului.

Declaratiile partilor pot pune in lumina diferitele elemente de fapt de natura a servi ca probe cu privire la fapta savarsita, la persoana faptuitorului, la modul de comitere a infractiunii, la imprejurarile savarsirii acesteia, la urmarile produse etc.[1]

In art.76 din C.P.P. se arata ca "organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa cheme, spre a fi ascultate, persoana care a suferit o vatamare, prin infractiune, precum si persoana civilmente responsabila".

Din textul citat rezulta ca, in conditiile in care partea vatamata nu a fost audiata de organul de urmarire penala, prima instanta are obligatia de a chema persoana care a suferit un prejudiciu prin infractiune, pentru a preciza daca intelege sa participe in procesul penal ca parte vatamata sau parte civila.

Ascultarea partilor este o activitate destul de complexa care trebuie sa se desfasoare in conformitate cu prevederile legale si pe baza regulilor de tactica criminalistica. Complexitatea ascultarii acestor categorii de persoane este data si de multitudinea de interese pe care le au la un moment dat intr-o cauza si care pot influenta obiectivitatea declaratiilor. In cauzele privind infractiunile silvice complexitatea este si mai mare si este determinata si de specificul acestui domeniu vis-a-vis de dreptul de proprietate asupra fondului forestier. Astfel, conform art. 3 din OG 96/1998, pot fi proprietari de fond forestier:

statul

unitatile administrativ teritoriale (comune, orase, municipii)

unitatile de cult (parohii, schituri, manastiri)

institutii de invatamant sau alte categorii de persoane juridice

asociatii, fundatii (exemplu: composesoratele din Transilvania)

persoane fizice.

Deci, partea vatamata si partea civila pot proveni din randul acestor

categorii de proprietari.

Partea responsabila civilmente poate fi si statul prin organele Regiei Nationale a Padurilor atunci cand invinuitul/inculpatul este angajatul lor iar infractiunea comisa are legatura cu atributiunile de serviciu.

Desi legislatia actuala nu prevede acest lucru, in toate infractiunile silvice a caror actiune a fost indreptata direct asupra vegetatiei forestiere si s-au produs pagube materiale, parte vatamata este si statul ca reprezentant al societatii civile si ca aparator si protector al mediului inconjurator si al functiilor ideale (sociale) ale padurilor.

Aceasta ar trebui sa se realizeze cel mai bine prin organele de protectia mediului. Asa cum spuneam, conform legislatiei actuale, acest lucru nu se realizeaza, paguba raportandu-se numai ca valoare materiala (in esenta valoarea materialului lemnos).

Din punct de vedere procesual penal, conform disp. art.77 C.P.P., ascultarea partii vatamate, partii civile si partii responsabile civilmente se face potrivit disp. privitoare la ascultarea invinuitului sau inculpatului. Sunt interesante si dispozitiile introduse prin art. 77¹ prin care sunt prevazute modalitati speciale de ascultare a partii vatamate si partii civile (nu si a partii responsabile civilmente):

ascultare fara prezenta fizica, prin intermediul unor mijloace tehnice - retele video sau audio

participarea unui consilier de protectie a victimelor, la solicitarea organului judiciar sau a partii, care va semna transcrierea in forma scrisa a declaratiei partii

Aceste procedee speciale de ascultare se folosesc atunci cand poate fi periclitata viata, integritatea corporata sau libertatea partii vatamate ori a partii civile sau a rudelor acesteia. Aceste metode se incuviinteaza de procuror sau instanta de judecata, dupa caz.

Ca si in cazul ascultarii altor categorii de persoane in procesul penal, si ascultarea partilor, din punct de vedere tactic, presupune parcurgerea unor etape.

2. Etapele ascultarii partilor

2.1. Studierea materialelor cauzei

Aceasta etapa este necesara, practic, inainte de desfasurarea oricarei activitati procesuale in cauza. In cazul infractiunilor silvice, de multe ori, persoana vatamata este cea care sesizeaza savarsirea infractiunii, deci, practic, pana la ascultarea ei nu exista cauza.

In aceste situatii, de regula, se impune o reascultare a persoanei vatamate, dupa cunoasterea principalelor elemente constitutive ale infractiunii savarsite pentru a stabili daca v-a participa in procesul penal ca parte vatamata si daca se constituie ca parte civila, eventual stabilindu-se si intinderea despagubirilor civile solicitate.

In cazul infractiunilor silvice, asa cum vom vedea la alt capitol al lucrarii, calculul pagubei produse prin infractiune este stabilit prin lege speciala. In aceasta etapa anchetatorul trebuie sa cunoasca toate aspectele cauzei si din acest punct de vedere.

Din studierea materialelor existente la dosarul cauzei, administrate pana in momentul ascultarii, organul judiciar stabileste persoanele care urmeaza a fi ascultate in calitate de parte vatamata, parte civila sau parte responsabila civilmente, fapta ce formeaza obiectul cauzei, problemele care vor fi lamurite prin ascultare, precum si ordinea abordarii lor[2].

Cel putin in aceasta etapa, daca nu chiar cu ocazia cercetarii la fata locului, anchetatorul trebuie sa stabileasca cine este proprietarul fondului unde s-a comis infractiunea. De multe ori, in momentul constatarii infractiunii silvice, nu se cunoaste nici locul de savarsire al infractiunii. Cu ajutorul organelor silvice se va urmari stabilirea cu exactitate al locului comiterii si apoi al proprietarului sau detinatorului terenului pentru a se identifica persoana vatamata. Au fost multe cazuri cand terenul afectat a fost revendicat de mai multi proprietari ajungandu-se la necesitatea efectuarii de expertize topografice.

Asa cum am vazut mai sus, cele mai multe persoane proprietari de fonduri forestiere sunt persoanele juridice (inclusiv persoanele fizice constituite in asociatii de proprietari) situatii in care pot fi ascultati ca persoane vatamate membrii ai organelor de conducere ale acestora.

Calitatea de persoana responsabila civilmente o pot avea urmatoarele categorii de persoane:

parintii care raspund de prejudiciul cauzat de copiii lor minori

comitentii pentru prejudiciul cauzat de prepusii lor (intalnim in special raspunderea Directiilor Silvice in ceea ce priveste infractiunile savarsite de padurari sau brigadierii silvici)

persoanele care au gospodarit impreuna cu infractorul si au tras foloase de pe urma infractiunii.

2.2. Cunoasterea persoanelor care urmeaza a fi ascultate in calitate de parti

Datele privind identitatea, pregatirea profesionala, locul de munca, comportamentul in societate, la serviciu, trebuie completate cu cele referitoare la comportarea acestora dupa savarsirea infractiunii, modul de viata, anturajul, profilul moral, natura relatiilor existente intre acestea si faptuitor, existenta sau inexistenta unor bunuri in patrimoniul persoanei vatamate la data comiterii faptei, perioada de timp in care persoana responsabila civilmente a gospodarit impreuna cu faptuitorul, folosul obtinut de pe urma savarsirii infractiunii de catre invinuit/inculpat etc[3].

Pentru caracterizarea personalitatii partilor este necesar sa se cunoasca:

interesele predominante pe care in mod logic partile urmeaza sa le apere sau (si) sa le impuna

gradul de dezvoltare a gandirii

mediul in care traiesc, experienta de viata, interesele etc.

trasaturile de caracter.

In ceea ce priveste interesul pe care aceste parti l-ar avea in

solutionarea cauzei penale, organul judiciar trebuie sa aiba in vedere urmatoarele:

partea vatamata este preocupata cu preponderenta de dovedirea vinovatiei faptuitorului pentru ca acesta sa fie pedepsit. Foarte rar se intampla, in special la persoanele puternic influentate de perceptele religioase privind iertarea greselii aproapelui, ca partea vatamata sa urmareasca dovedirea nevinovatiei faptuitorului pentru ca acesta sa nu fie pedepsit. Dar nu sunt excluse asemenea atitudini;

partea civila este interesata de stabilirea unui prejudiciu cat mai mare, chiar si pentru pagube produse de alte persoane cu alta ocazie si inca nedescoperite si recuperarea lui cat mai repede si in mod integral;

partea responsabila civilmente face tot ce poate pentru ca prejudiciul sa fie cat mai mic, sa nu se dovedeasca ca a obtinut foloase de pe urma savarsirii infractiunii, intr-un cuvant sa se puna la adapost de plata daunelor.

Alte aspecte privind cunoasterea imprejurarilor in care s-a comis fapta, modul in care partea vatamata le-a putut receptiona etc., nu le mai repetam intrucat acestea sunt similare cu cele ce vor fi tratate in cazul ascultarii martorilor[4].

Cunoasterea personalitatii partii vatamate si a partii responsabile civilmente, a posibilelor lor pozitii si a atitudinii in cauza, se pot realiza prin diferite activitati:

cercetarea la fata locului

verificarea cazierului judiciar si a altor evidente operative ale politiei

efectuarea de investigatii

ascultari de martori

ascultarea invinuitului

efectuarea de confruntari, prezentari pentru recunoastere, ridicari de obiecte si inscrisuri

analiza rapoartelor de constatare tehnico-stiintifica sau de expertiza etc.

Sigur, la toate acestea se adauga practica si experienta profesionala pozitiva a anchetatorului.

2.3. Intocmirea planului de ascultare

La intocmirea acestuia trebuie sa se aiba in vedere urmatoarele:

problemele care urmeaza sa fie lamurite prin ascultarea partii

materialul probator care va fi folosit in timpul ascultarii si ordinea in care v-a fi folosit.

Continutul concret al planului de ascultare difera de la o cauza la alta, in raport cu particularitatile acestuia si este orientativ, pe parcursul ascultarii putand fi completat. Acest plan nu difera cu mult de cel intocmit pentru ascultarea martorilor decat in functie de particularitatile persoanei ascultate si problemele de lamurit.

2.4. Asigurarea prezentei persoanelor la locul, data si ora fixate pentru ascultare

Si in cazul partilor sunt valabile aceleasi reguli, metode si procedee de citare si de stabilire a locului de ascultare ca si in cazul celorlalte persoane. In cazul partii vatamate sau responsabile civilmente institutii (de invatamant sau de cult), manastiri, administratii publice locale, asociatii este bine ca ascultarea sa se faca la sediile acestora unde, de regula, exista si acte, documente, harti etc., care pot ajuta pe parcursul ascultarii la lamurirea unor probleme. Locul v-a fi stabilit de organul judiciar in functie de problemele de lamurit, specificul cauzei si chiar de personalitatea persoanei care v-a fi ascultata.

In aceasta etapa intra si eventualele activitati de asigurare a conditiilor in care se va desfasura activitatea, in cazul infractiunilor silvice, de regula, nefiind necesare conditii sau materiale deosebite in afara celor obisnuite.

2.5. Ascultarea propriu-zisa

Inainte de a trece efectiv la ascultare,organul judiciar trebuie sa parcurga unele momente stabilite atat de legea procesual-penala cat si de tactica criminalistica, indiferent de locul in care se desfasoara ascultarea:

verificarea identitatii partii pe baza actului de identitate

ascultarea cu privire la datele personale, inclusiv raporturile cu faptuitorul, interesul in cauza

aducerea la cunostinta a dreptului de a participa (pentru persoana vatamata) ca parte in procesul penal ori dreptul de a se constitui ca parte civila (daca a suferit o paguba materiala) sau, renuntand la aceste doua calitati, de a depune in calitate de martor. Cu acelasi prilej organul de urmarire penala are datoria de a incunostinta persoana vatamata ca se poate constitui parte vatamata sau civila pe toata durata urmaririi penale iar in fata instantei de judecata pana la citirea actului de sesizare.

La adoptarea tacticii de ascultare trebuie avute in vedere unele aspecte de ordin general:

faptele si imprejurarile ce prezinta importanta pentru cauza, cunoscute de parti

persoanele si psihologia partilor

conditiile in care partile au luat cunostinta despre faptele sau imprejurarile cu privire la care sunt ascultate, pozitia partii vatamate ori partii civile fata de celelalte parti din procesul penal, interesul lor de a declara intr-un anumit fel

natura si valoarea probelor ce urmeaza a fi folosite in ascultare

masura in care anchetatorul cunoaste domeniul silviculturii, specificul acestor infractiuni si particularitatile cauzei.

Pentru partea responsabila civilmente, avand in vedere ca interesul acesteia cu privire la solutionarea actiunii civile este aproximativ acelasi cu cel al invinuitului, in ascultarea acesteia sunt aplicabile procedeele tactice folosite la ascultarea invinuitului/inculpatului.

Ascultarea partii vatamate si partii civile, parcurge, practic, etapele ascultarii martorilor, respectiv relatarea libera si ascultarea dirijata.

In cazul partii responsabile civilmente, aceasta situandu-se din punct de vedere al raspunderii civile de aceeasi parte a baricadei cu invinuitul/inculpatul, aceasta nu beneficiaza de dreptul de a opta sau respinge cu privire la aceasta calitate. Introducerea in proces a partii responsabile civilmente se face la cerere sau din oficiu pana la citirea actului de sesizare.

In cazul partii responsabile civilmente trebuie sa se insiste spre clarificarea naturii legaturii dintre ea si faptuitor, raporturile de munca existente intre acestia, perioada in care au gospodarit impreuna, folosul obtinut ca urmare a savarsirii faptei, bunurile si valorile acumulate in acest interval de timp.

In etapa ascultarii dirijate o pondere insemnata o vor avea intrebarile de detaliu iar in cadrul acestora intrebarile de referinta, de precizare si cele de verificare.

Asa cum am mai spus, conform disp. art.77 din C.P.P. ascultarea partilor se face potrivit dispozitiilor referitoare la ascultarea invinuitului sau inculpatului. Acest lucru inseamna, in primul rand, ca partile nu pot fi ascultate sub prestare de juramant. Posibil, legiuitorul sa fi avut in vedere interesul pe care aceste parti pot sa-l aiba in cauza si dorinta lor, normala la urma urmei, de a-si apara propriile interese. Dar, din punct de vedere tactic, asa cum am mai aratat, in cazul partii vatamate regulile tactice sunt mai apropiate de cele aplicate martorului, la fel in cazul partii civile dar cu unele variatiuni ceea ce implica aplicarea si a unor reguli specifice ascultarii invinuitului, iar in cazul partii responsabile civilmente sunt aplicabile regulile tactice specifice ascultarii invinuitului/inculpatului.

3. Consemnarea declaratiilor

Declaratiile partilor date in cursul procesului penal se consemneaza in scris potrivit regulilor statuate de lege. Legea nu reglementeaza expres modalitatea constituirii ca parte vatamata sau parte civila, ceea ce ne duce la concluzia ca in lipsa unei dispozitii formale aceasta se poate face fie in scris, fie oral prin declaratia expresa facuta in fata organului judiciar competent si consemnata intr-un act procedural, de regula in cuprinsul declaratiei partii.

Declaratia partii vatamate si partii civile se consemneaza de catre acestea, in scris. Pot exista situatii cand, din diferite motive, persoanele nu-si pot consemna singure declaratia, acest lucru fiind facut de catre organul de urmarire penala. Din continutul declaratiei trebuie sa rezulte datele de identitate ale partilor ascultate, mentiunea ca persoanei vatamate i s-a adus la cunostinta posibilitatea de optiune, pagubele produse prin infractiune, pretentiile cu privire la recuperarea pagubei, suma cu care se constituie parte civila.

Pentru persoana vatamata - persoana juridica, in declaratia conducatorului acesteia trebuie sa se faca mentiunea privind functia si ca este reprezentantul legal al unitatii pagubite. Credem ca este corecta modalitatea de a se constitui parte vatamata sau parte civila prin comunicarea unei adrese scrise semnata de conducatorul unitatii, contabilul sef, jurist si stampilata. De regula, in practica asa se procedeaza.

Celelalte dispozitii procedurale privind semnarea declaratiei, aducerea la cunostinta a continutului, semnatura interpretului, a reprezentantului legal, sunt cele comune ascultarii persoanelor in procesul penal.

Conform disp. art. 77¹, al.6 C.P.P., declaratia partii vatamate sau a partii civile, ascultate prin metode speciale, se inregistreaza prin mijloace tehnice video si audio si se reda integral in forma scrisa, fiind semnata de organul judiciar, de partea vatamata sau partea civila ascultata, precum si de consilierul de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor prezent la ascultare si se depune la dosarul cauzei.

4. Verificarea si aprecierea declaratiilor partilor

Atata timp cat legiuitorul le-a prevazut in randul mijloacelor de proba inseamna ca si declaratiile partilor au importanta lor in cadrul procesului penal.

Conform art.75, al. 2 C.P.P., declaratiile partii vatamate, ale partii civile si partii responsabile civilmente facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului numai in masura in care sunt coroborate cu fapte sau imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.

Aprecierea lor se subordoneaza principiului general de libera apreciere a fiecarui mijloc de proba, astfel ca trebuie sa se tina cont de masura in care acestea se coroboreaza cu celelalte probe administrate in cauza. Acesta este si principalul mijloc de a le verifica obiectivitatea. Alte mijloace de verificare pot fi: ascultarea martorilor, a invinuitului, efectuarea confruntarilor si reconstituirilor, efectuarea de experimente judiciare, cercetarea la fata locului, constatarile tehnico-stiintifice si expertizele etc.

Sectiunea a III-a - Tactica ascultarii martorilor

1. Aspecte procesual penale si importanta marturiei

Alaturi de organele judiciare si de parti, in activitatea complexa care este procesul judiciar, mai participa si subiecti secundari care ajuta la rezolvarea problemelor pe care le implica aflarea adevarului. Acesti subiecti sunt martorii, expertii, interpretii etc. Pentru rezolvarea cauzelor aflate pe rol privind infractiunile silvice, fie cu autori cunoscuti sau neidentificati, pe langa alte probe obtinute prin activitati de cercetare prevazute de C.P.P., o serie de date si informatii, care pot constitui probe, sunt furnizate de martori.

Unul din mijloacele de proba prevazute de lege[5] este si proba cu martori. Conform art.78 din C.P.P., martorul este persoana care are cunostinta despre vre-o fapta sau imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului in procesul penal.

In principiu, orice persoana fizica poate fi martor in procesul penal, indiferent de starea fizica (orb, surd, mut) sau psihica, singur organul judiciar poate sa decida care persoane pot furniza date necesare pentru aflarea adevarului[6]. Calitatea de martor poate sa o aiba orice persoana fizica indiferent de situatia sociala, varsta, sex, religie, cetatenie, nationalitate etc. Ca martor, poate fi ascultat si minorul, iar daca nu a implinit 14 ani la ascultare trebuie sa participe si unul din parinti sau alta persoana care-l are in ingrijire, crestere si educare.

Codul de pocedura penala., in art.79, prevede unele categorii de persoane care nu pot fi ascultate ca martor, astfel:

a.       persoanele obligate sa pastreze secretul profesional; din aceasta categorie fac parte persoanele care, in exercitiul atributiunilor de serviciu, devin detinatori ai unor secrete care, daca ar fi divulgate, ar putea aduce prejudicii materiale sau morale unor persoane fizice sau juridice[7]; sunt obligati sa pastreze secretul profesional, de exemplu, avocatii, medicii, preotii, notarii publici; divulgarea secretului de stat, de serviciu sau a celui profesional constituind si infractiuni (art.251, 298, 196 din Codul Penal).

Art.79 alin.1, partea finala, prevede totusi posibilitatea inlaturarii obligatiei pastrarii secretului, detinatorii acestuia putand fi ascultati ca martori, in cazul in care persoana fizica sau juridica fata de care exista obligatia pastrarii secretului profesional incuviinteaza divulgarea.

Pentru ca un martor, care ar putea fi de mare folos in procesul penal, sa nu dobandeasca o calitate care sa nu-i permita sa declare ce stie in legatura cu faptele si imprejurarile cauzei, C.P.P. a prevazut expres ca are intaietate calitatea de martor fata de cea de aparator cu privire la faptele si imprejurarile pe care acesta le-a cunoscut inainte de a deveni aparator sau reprezentant al vreuneia dintre parti.

b.       O alta categorie de persoane care nu pot fi ascultate ca martori este constituita de partile vatamate sau partile civile[8]; persoana vatamata, potrivit art.82 C.P.P., poate fi ascultata ca martor daca nu este constituita parte civila sau nu participa in proces ca parte vatamata; aceasta restrictie este justificata si logica deoarece partile sunt persoane interesate in cauza si se presupune ca declaratiile acestora pot fi subiective, partinitoare, lucru determinat de interes; s-ar incalca si un vechi principiu de drept potrivit caruia nimeni nu poate depune ca martor in propria cauza (nemo testis idoneus in re sua).

Daca, totusi, partea vatamata a fost ascultata in calitate de martor, declaratia sa poate fi valorificata ca mijloc de proba in masura in care se coroboreaza cu fapte sau imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente la dosar[9].

Ce se intampla in cazul partilor vatamate sau partilor civile persoane juridice (statul roman, asociatii de composesori, administratiile publice locale-primarii si consilii etc.)? In cazul infractiunilor silvice foarte multe parti vatamate sunt astfel de persoane juridice. Consideram ca nu se recomanda a fi ascultat ca martor conducatorul acesteia sau membrii in organismele de conducere, insa pot fi ascultati ca martori orice alte persoane angajate in cadrul acestora. Desigur, aprecierea declaratiei se va face tinand seama si de posibile interese in cauza (exemplu, ascultarea unui padurar sau brigadier silvic gestionar al fondului in care s-a comis infractiunea silvica care poate avea interes sa-si justifice, intr-un mod sau altul, lipsa in gestiune, respectiv existenta cioatelor).

Pe langa persoanele care nu pot fi ascultate ca martori, legea prevede si anumite persoane care nu sunt obligate de lege sa depuna ca martor dar, daca isi manifesta dorinta de a depune marturie, acestea pot fi ascultate.

Art.80 C.P.P. prevede ca sotul sau rudele apropiate ale invinuitului/inculpatului nu sunt obligate sa depuna ca martori. Aceste persoane, totusi, odata ce au depus marturie nu sunt privilegiate de lege, au aceleasi obligatii si drepturi ca si orice alt martor, deci, pot fi trasi la raspundere penala si pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa[10].

Obligatiile si drepturile martorilor

Pentru ca activitatea de ascultare a martorilor sa aiba un caracter organizat si sa preintampine unele situatii de genul refuzul de prezentare a martorului la chemarea organelor judiciare, legea a prevazut unele obligatii pe care le au martorii. Literatura de specialitate le-a exprimat in structuri diferite. Unii autori apreciaza ca martorii au obligatia de a se prezenta la chemare, obligatia de a depune si aceea de a relata adevarul[11]. Potrivit art.83 din C.P.P., martorilor le revin doua obligatii (care practic le includ pe toate exprimate in literatura juridica): sa se infatiseze la locul, ziua si ora mentionate in citatia organului judiciar si sa declare tot ce stiu cu privire la aspectele cauzei (nu numai cu privire la aspectele asupra carora au fost intrebati!). In cazul nerespectarii celor doua obligatii pe care le au, martorii pot fi sanctionati cu amenda judiciara.

O problema care a fost mult dezbatuta in literatura juridica a fost aceea a sanctionarii martorului care nu-si respecta obligatia de a spune adevarul si tot ceea ce stie in legatura cu cauza si daca fapta de marturie mincinoasa poate fi comisa si in faza actelor premergatoare. Parerile au fost impartite.[12]

Consideram ca martorul nu poate comite infractiunea de marturie mincinoasa decat dupa inceperea urmaririi penale, deci in cadrul procesului penal. Faza actelor premergatoare constituie o activitate de investigatii pentru identificarea mijloacelor de proba, inclusiv a martorilor care pot fi audiati. In aceasta faza martorii nu sunt audiati sub prestare de juramant, neurmarindu-se intru totul procedura legala de ascultare. Relevant este in acest sens si faptul ca, incepand cu anul 2004, organele politiei judiciare nu consemneaza declaratia martorului pe formulare tipizate, care contin si formulele de depunere a juramantului, decat dupa inceperea urmaririi penale, iar formularele de declaratie sunt inseriate si au un regim special.

In dispozitiile legale nu se prevede procedura de urmat in cazul in care martorul refuza sa depuna juramantul prevazut de art.85. In practica s-a apreciat, credem ca in mod corect, asemenea situatie ca fiind un caz in care persoana nu va putea fi ascultata in calitate de martor. Daca face declaratii fara juramant, declaratiile date vor fi luate in considerare de organul judiciar ca simple informatii.

Drepturile martorului se manifesta in mai multe directii[13]:

martorul este aparat de lege impotriva violentelor, amenintarilor, constrangerilor fizice sau psihice (art.68 C.P.P.)

sa i se aduca la cunostinta obiectul cauzei si sa i se puna in vedere faptele sau imprejurarile in legatura cu care va fi ascultat ca martor (art.86 C.P.P.); relatarile martorului trebuie sa se circumscrie datelor cauzei, art.86 mentionand limitele in care are loc ascultarea acestuia; desi legea nu prevede in mod expres, din interpretarea textului rezulta ca martorul are dreptul sa refuze raspunsurile la intrebarile care exced cadrul legal al audierilor sale;

acoperirea cheltuielilor de transport, intretinere, cazare si altele prilejuite de chemarea si deplasarea sa, inclusiv venitul de la locul de munca pe durata lipsei de la serviciu (art.190, alin.1,2,3 C.P.P.).

dreptul la protectia datelor de indentificare;

Acest "drept" rezulta din disp. art.86¹ din C.P.P. in care se prevede ca in cazul existentei de probe sau indicii temeinice ca prin declararea identitatii reale a martorului sau a localitatii acestuia de domiciliu ori de resedinta ar fi periclitata viata, integritatea corporala sau libertatea martorului ori altei persoane, acestuia i se poate incuviinta sa nu declare aceste date, atribuindu-i-se o alta identitate sub care urmeaza sa apara in fata organului judiciar. Masura poate fi dispusa de procurori in faza de urmarire penala sau de instanta in cazul judecatii la cererea motivata a procurorului, a martorului sau a oricarei alte persoane indreptatite. Datele despre identitatea reala a martorului se consemneaza intr-un proces verbal care va fi pastrat la sediul parchetului care a efectuat sau a supravegheat efectuarea urmaririi penale ori, dupa caz, la sediul instantei, intr-un loc special in plic sigilat.

dreptul de a fi asistat in timpul ascultarii de un consilier de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor (art.86² al.2)

dreptul de a nu fi prezent fizic pentru ascultare la sediul organului judiciar sau in fata instantei de judecata, in situatiile prevazute de art.86¹ C.P.P.

dreptul la protectia personala, a domiciliului sau resedintei ori la asigurarea unei alte resedinte temporare supravegheate, inclusiv pe timpul deplasarilor la organul judiciar sau instanta si la domiciliu ori resedinta; aceste masuri se pot lua din initiativa procurorului sau instantei de judecata ori a martorului, cu aprobarea procurorului sau instantei si se asigura prin organele de politie (art.86⁵)

2. Rolul tacticii criminalistice in ascultarea martorului

Ascultarea martorilor este o activitate complexa care se desfasoara in conformitate cu prevederile legii si cu regulile de tactica criminalistica si necesita din partea organului judiciar atentie deosebita, calm, perseverenta, obiectivitate maxima, atat in luarea cat si in aprecierea declaratiilor obtinute. Dificultatea ascultarii martorilor rezida si in aceea ca in fata organului judiciar se prezinta oameni cu personalitati diferite, cu diferite calitati si defecte, lucruri care au putut influenta perceperea faptelor, pentru fiecare trebuind adoptata o anumita tactica, o anumita atitudine si conduita[14].

Necesitatea elaborarii unor procedee tactice in ascultarea martorilor este dictata si de raporturile martorului cu partile, de atitudinea acestuia vis-a-vis de cauza. Procedeele tactice prevazute de criminalistica sunt acele posibilitati oferite organelor judiciare care daca nu sunt respectate pot conduce la declaratii necorespunzatoare in raport cu realitatea desi dispozitiile procedural-penale au fost respectate.

In cazul martorilor de rea-credinta regulile tactice criminalistice au rolul de a-l determina pe martor sa renunte la pozitia sa si sa relateze adevarul.

Tactica folosita de organul judiciar va avea in vedere procesele psihologice privind formarea si redarea marturiei, de aceea regulile tactice trebuie aplicate nuantat, diversificat, adaptate personalitatii celui ascultat si tuturor circumstantelor cauzei.

Daca incercam sa dam o definitie tacticii criminalistice a ascultarii persoanelor in procesul judiciar putem arata ca, este acea parte a tacticii care, in scopul obtinerii unor declaratii complete si fidele, elaboreaza, cu respectarea normelor procesual-penale, un ansablu de procedee referitoare la organizarea ascultarii, la elaborarea unui plan pe baza caruia se face ascultarea, modul propriu-zis de ascultare al martorilor si la valorificarea si aprecierea declaratiilor acestora.

3. Unele elemente ale procesului de formare a marturiei si de psihologie a martorului

Cercetarile stiintifice intreprinse in domeniul psihologiei martorilor au demonstrat ca mecanismul de percepere, de fixare, de memorizare si de redare variaza de la o persoana la alta in raport cu dezvoltarea psihica, cu gradul de cultura, cu profesia, cu mediul si conditiile in care a perceput faptele si imprejurarile, cu o infinitate de alte elemente ce actioneaza initial sau care se suprapun intre momentul perceptiei si acela al redarii, asa incat in orice declaratie apare ca inevitabil un coeficient de alterare ori de formare subsecventa[15].

Psihologi, medici, juristi (A.Binet, W.Stern, E.Altvilla, Al.Rosca, T.Bogdan) realizand experiente, adunand date si informatii, dand nastere la o importanta ramura a psihologiei judiciare-psihologia marturiei-au pus in vedere atat utilitatea probei cu martori in vederea verificarii, a evaluarii marturiei in procesul penal, dar si relativitatea depozitiilor martorilor.

Cercetarile efectuate de A.Binet, cel care a fundamentat, de fapt, psihologia judiciara, l-au condus la elaborarea a doua teorii, in aparenta paradoxale:

"o marturie poate fi precisa si totodata completamente falsa";

"exactitatea unei amintiri nu este proportionala cu forta de revenire".

In Germania, dupa publicarea cercetarilor lui Binet, psihologul W.Stern si colaboratorii lui, dupa o serie de cercetari, au concluzionat:

exactitatea amintirilor nu este o regula ci o exceptie;

uitarea la barbati este mai accentuata decat la femei;

amintirile femeilor, de cele mai multe ori, sunt inexacte.[16]

In anul 1906, prof. Ed.Claparede a initiat o serie de cercetari asupra problemei marturiei, ocupandu-se in special de problema memoriei involuntare si cea a recunoasterii, concluziile fiind urmatoarele:

in marturie nu este important numai sa retii ci sa-ti dai seama exact de ceea ce ai retinut;

valoarea marturiei nu este in raport cu numarul martorilor caci adesea o infima minoritate poate avea dreptate fata de majoritatea imensa[17].

Concluzia specialistilor vis-a-vis de proba testimoniala este aceea

ca declaratiile martorilor au un caracter relativ iar proba cu martori este aparent fragila, uneori inselatoare si cu valoare destul de aleatorie[18]. Care sunt cauzele principale?

imperfectiunea organelor de simt ale omului

procese psihice distorsionate

convingerea quasi-generala sau formarea unor opinii specifice organelor judiciare

particularitati psihologice ale organului judiciar[19].

Marturia este un proces de cunoastere a realitatii obiective structurat pe patru faze[20]: receptia (perceptia) informatiilor, prelucrarea lor logica, memorarea si reproducerea (recunoasterea, reactivarea).

a.      receptia si perceptia faptelor si imprejurarilor; factori care pot influenta aceste operatii;

Prima faza in formarea marturiei in cadrul etapei de receptie o

reprezinta receptia senzoriala. Declaratiile martorilor sunt o reflectare a lumii exterioare mijlocita de organele de simt. Exactitatea acestei reflectari depinde de starea si nivelul de dezvoltare a organelor de simt[21].

Perceptia auditiva

In practica se pot intalni cel putin doua situatii in raport cu imprejurarile asupra carora martorul este chemat sa redea ce a auzit sau anumite cuvinte ori expresii pe care le-a auzit:

martorului i se cere sa reproduca cuvinte, termeni, expresii, cifre etc.

martorului i se solicita sa reproduca sensul vorbirii, esenta unor discutii, ideile principale ce rezulta din acestea.

Pot interveni diferite situatii: convorbirea auzita de martor s-a purtat

in alta limba decat cea materna a martorului, limba pe care o poate intelege mai mult sau mai putin ori deloc. In aceasta situatie trebuie sa se verifice daca martorul cunoaste limba si in ce masura. De asemenea, discutia receptionata de martor poate sa se fi purtat intr-un limbaj conventional, folosindu-se expresii profesionale si termeni de specialitate specifici silviculturii si domeniului forestier, foarte multi termeni de nepriceput pentru o persoana straina de aceste domenii. Si in acest caz martorul trebuie verificat daca intelege semnificatia acestor termeni. In acest caz este de recomandat sa i se solicite martorului sa redea termenii exact asa cum i-a auzit, fara sa-i "traduca" sau sa-i interpreteze dupa cunostintele sale.

Specific domeniului silvic, prin perceptia auditiva un martor poate sa retina anumite date si imprejurari cu privire la:

zgomote produse de taieri de arbori cu toporul sau fierastraul

zgomot produs de fierastrau mecanic (drujba)

zgomote produse de caderi sau ruperi de arbori

sunete specifice unor animale de tractiune (nechezat de cai, sau muget de bovine)

sunete produse de mijloace auto (tractoare, camioane,)

voci de persoane, discutii, strigate.

Principalii factori care pot perturba perceptia auditiva a martorului sunt:

externi     - conditiile atmosferice

- existenta unor surse de zgomot (exemplu: sosea)

- distanta dintre locul unde se afla martorul si locul faptei

- interni - probleme de sanatate

- experienta de viata

- starile afectiv-emotionale (stari de frica, de neliniste) concomitente perceptiei cat si ulterioare, pana la depunerea marturiei.

Perceptia vizuala

Marturiile bazate pe receptiile vizuale sunt cele mai frecvent intalnite in practica, superioritatea senzatiilor vizuale fata de celelelate senzatii constand in aceea ca ele dau o imagine exacta si completa a lumii inconjuratoare.

In cadrul receptiei vizuale o foarte mare importanta o are mecanismul de percepere a culorilor, conditii optime pentru perceptia culorilor fiind date de lumina naturala.

O alta situatie o reprezinta vederea crepusculara (in zori sau in amurg) cand culorile se sterg pe nesimtite iar ochiul devine mai sensibil la culorile reci, la indigo[22]. Astfel, in amurg culoarea verde apare mult mai stralucitoare, culoarea rosie-violeta este perceputa ca o culoare neagra, iar cea verde-albastra apare mult mai luminoasa.

In conditiile vederii nocturne, chiar ochiul adaptat, totul se percepe intr-o gama de nuante ale unui singur ton (vedere unitonala) iar acuitatea vazului scade de aproximativ 1/10 iar lumina lunii este foarte mult inferioara celei emanate de soare.

Perceperea culorilor in aceste conditii este imposibila. Exista posibilitatea distingerii culorii albe (exemplu un cal alb, un articol de imbracaminte alb) fata de orice alta culoare.

Un alt aspect, foarte important al perceptiei vizuale il reprezinta perceptia insusirilor spatiale ale obiectelor. Aceasta perceptie ridica unele probleme aparte deoarece in foarte multe situatii, prin ascultarea martorilor, se urmareste obtinerea unor date privind diferite relatii spatiale, cum sunt: marimea, forma, adancimea, orientarea in spatiu, distante etc. Perceptia oricareia dintre insusirile spatiale este conditionata de limitele obiective ale eficientei privirii binoculare, limita superioara a perceptiei vizuale fiind la distanta de circa 0,5 km, distanta stabilita pe cale experimentala.

Si aceasta perceptie poate fi influentata de diversi factori perturbatori cum sunt experienta de viata, pregatirea profesionala si profesia, oboseala, starea de emotivitate, conditiile meteorologice si de vizibilitate etc.

Determinarea marimii unui obiect depinde in mare masura de celelalte obiecte aflate in jurul lui deoarece in astfel de conditii isi face simtita prezenta iluzia optica cunoscuta sub denumirea de contrast simultan.

Perceptia dimensiunii obiectelor este influentata de fondul culorii dominante ale obiectelor din jur si ale obiectului estimat, fenomen cunoscut sub denumirea de iradierea vizuala. Obiectele de culoare neagra par mai mici decat cele de culoare alba desi au aceeasi marime; obiectele de culoare alba, galbena, rosie se vad de la o distanta mai mare si lasa impresia ca sunt mai aproape decat sunt in realitate.

In cazul infractiunilor silvice, marturiile bazate pe perceptia vizuala sunt cele mai frecvente si sunt si cele mai importante pentru ca pot contine cele mai valoroase informatii. Astfel pot fi obtinute informatii cu privire la:

locul comiterii faptei

urmele gasite la fata locului (de taiere, tragere, ale mijloacelor de transport etc.)

semnalmente ale autorilor, ale persoanelor participante

caracteristici ale mijloacelor de transport, directia de deplasare

caracteristici ale materialului lemnos (esenta, grosime, culoarea scoartei, lungime, cantitate etc.)

locul de depozitare a materialului lemnos

locul izbucnirii focului, culoarea flacarii si a fumului

animalele care au pasunat etc.

Marturia martorului "ocular" este foarte importanta, in cazul infractiunilor silvice si pentru faptul ca urmele de la fata locului pot fi distruse sau degradate de intemperii (exemplu ploaie torentiala, caderi de zapada) in timp foarte scurt de la comiterea faptei.

Memorarea faptelor percepute

Memoria detine un rol deosebit de insemnat pentru obtinerea unor declaratii veridice de martor. In psihologie, prin memorie se intelege capacitatea unei persoane de a-si intipari obiectele si fenomenele lumii exterioare percepute si de a reproduce imaginile acestora in constiinta sa.[23] Unii autori considera ca intre momentul perceptiei si cel al memorarii se interpune un proces de prelucrare logica a celor percepute, asa numita decodare a informatiilor . Aceasta decodare a informatiilor percepute consta intr-o completare logica si semantica a diferitelor goluri in perceptie; ca urmare, datorita activismului psihic, informatiile receptionate sunt decodate, in constiinta persoanei capatand un anumit sens. Dintre factorii cei mai importanti meniti sa influenteze calitatea prelucrarii, amintim: experienta de viata a martorului, gradul sau de cultura, profesiunea, semnificatia pentru propria lui persoana a celor percepute, capacitatea de apreciere a spatiului, dimensiunilor, timpului.

Cercetarile psihologice experimentale au demonstrat ca in raport cu durata sa memoria poate fi primara (de scurta durata) sau secundara (de lunga durata). Intre cele doua tipuri de memorie exista o relatie de dependenta, memoria primara transmitand in conditii favorabile o parte din informatii memoriei de lunga durata[25].

Memoria implica desfasurarea a trei etape succesive intre care exista o stransa legatura: faza de achizitie (memorarea propriu-zisa), faza de pastrare si faza de reactivare (recunoastere si reproducere).

Specialisti psihologi si criminalisti[26] au impartit memoria in mai multe tipuri dar, indiferent de modul de impartire, din formele speciale ale memoriei se desprind cel putin doua reguli tactice ce se vor aplica in cadrul ascultarii:

daca martorul nu relateaza anumite aspecte pe care, dupa parerea noastra si in mod normal, trebuia sa le retina, nu inseamna neaparat ca martorul este de rea credinta pentru ca este posibil ca acesta sa fi perceput si memorat acele aspecte pentru care are o anumita predilectie, ignorand altele;

caracterul, uneori, unilateral al memoriei sau memorarii poate conduce la neretinerea de catre unii martori a tuturor aspectelor perceptiei; de aceea, pentru restabilirea in intregime a faptelor, aceste aspecte neretinute sa fie precizate prin ascultarea acelora care, datorita predominarii unui alt tip de memorare, se presupune ca le-a retinut.

In cazul marturiei, memorarea faptelor poate avea atat un caracter deliberat, voluntar, cat si un caracter neintentionat. Suntem in prezenta memoriei voluntare ori de cate ori persoana depune eforturi speciale pentru retinerea faptelor. De regula, insa, memoria martorului este involuntara pentru ca el nu stie ca in viitor i se va cere sa reproduca faptul sau fenomenul pe care l-a observat si martorul nici nu este pregatit sa receptioneze informatiile. In cazul retinerii involuntare volumul si gradul de intiparire a imaginilor in memorie depinde de exactitatea si caracterul complet al perceperii, care, la randul sau, depinde de gradul de atentie precum si de interesul pe care martorul il acorda fenomenului perceput[27].

Sub aspectul interesului pe care-l reprezinta pentru martor evenimentul perceput si memorat, este evident ca memoria de scurta durata este incapabila sa retina obiecte, fenomene, imprejurari, atata timp cat acestea nu prezentau nici cel mai marunt interes pentru martor, sau macar nu ieseau in evidenta prin nimic deosebit. Cu totul alta este situatia cand martorul a asistat la un eveniment de natura sa-i starneasca, fie si temporar, interesul. In aceste cazuri, memoria fixand in mod firesc faptele si imprejurarile respective. Din nefericire se intalnesc practici in activitatea organelor judiciare care nu au ce cauta atunci cand dorim sa realizam o ascultare eficienta si fara complicatii a martorilor. Astfel, se obisnuieste ca martorii sa fie chestionati excesiv cu privire la unele amanunte care nu au avut nici o relevanta pentru martorii respectivi in momentul perceptiei, fiind amanunte nesemnificative, neexistand interes din partea martorului. Destul de des se intalnesc declaratii de martor luate pe multe pagini continand o sumedenie de amanunte fara importanta, multe din ele "smulse" de la martor si care nu de putine ori chiar ingreuneaza desprinderea esentialului relatarii martorului. Asemenea practici nu se justifica chiar daca par a fi unele "teste" pentru verificarea capacitatii memoriei martorului.

In legatura cu unii factori perturbatori ai memoriei dorim sa ne referim la cateva reguli tactice criminalistice necesare a se aplica in ascultarea martorului.

Varsta si sanatatea martorului influenteaza starea marturiei. Astfel, vor fi tratate cu rezerva cuvenita datele amanuntite furnizate de persoanele cu varste inaintate sau de catre copii.

Unele afectiuni ale starii de sanatate influenteaza negativ nu numai perceptia dar si faza de intiparire si selectare a datelor percepute.

Cu mari rezerve trebuie ascultati si bolnavii psihic.

Un alt aspect de care trebuie sa se tina seama este uitarea, un fenomen natural care determina denaturarea treptata a informatiilor. La inceput se sterg din memorie detaliile neesentiale, apoi tot mai mult sunt vizate aspectele esentiale pentru ca, in final, sa intervina acest proces al uitarii.

Intensitatea uitarii este influentata de:

gradul impresiei produse de eveniment asupra martorului, asupra psihicului acestuia

efortul persoanei de a retine in minte faptul perceput

temperamentul martorului

intervalul de timp scurs din momentul in care a avut loc evenimentul

defecte ale memoriei[28].

In baza regulilor uitarii organele judiciare vor aplica in ascultare anumite reguli tactice:

martorul sa fie audiat de indata ce este posibil; ascultarea sa nu fie amanata pe perioade lungi de timp

martorul sa fie intrebat daca nu cumva a facut si pastrat insemnari

reamintirea prin asociatiune cu ajutorul organului judiciar

deplasare cu martorul la fata locului.

Comunicarea informatiilor organelor judiciare (reproducerea sau reactivarea)

Redarea-reactualizarea-reproducerea reprezinta ultimul moment al formarii marturiei. Este momentul in care cel care a perceput desfasurarea faptelor compare in fata organului judiciar in calitate de martor. In marturie, modalitatea principala de transmitere a informatiilor, modul comun de obtinere a depozitiilor, il constituie reproducerea orala care, in procesul judiciar, imbraca forma relatarii (evocarii, nararii) libere, spontane a faptelor percepute precum si forma raspunsurilor la intrebarile adresate de organul judiciar[29].

Fenomenul de reprezentare este strans legat de particularitatile individuale ale fiecarei persoane. Unul din autori[30] arata ca procesul reproducerii depinde in mare masura de:

capacitatea martorului de asi formula ideile in mod just si clar

starea psihica a celui audiat

caracterul celui audiat (comunicativ sau inchis, modest sau laudaros etc).

Ca si alte procese psihice care alcatuiesc procesul complex de formare a marturiei si ultima sa etapa poate fi influentata de mai multi factori[31]:

imaginatia-intalnita destul de frecvent in activitatea de ascultare, uneori fiind foarte greu de facut o delimitare exacta intre aceasta si realitatea perceputa anterior;

gandirea-descopera raporturile si legaturile, trasaturile si esenta fenomenelor ori a obiectelor sau anumitor parti din acestea; operatiile gandirii fiind: analiza si sinteza, comparatia, abstractizarea, generalizarea si concretizarea;

limbajul-joaca un rol foarte important in procesul cunoasterii realitatii, fiind interconditionat cu gandirea, practica neexistand separat.

In procesul ascultarii prezinta importanta formele de limbaj-scris si

oral-intre acestea existand legatura si deosebiri. Multe persoane intampina greutati in a se exprima in scris iar altele prin vorbire. Recomandabil este ca ascultarea sa se faca oral, limbajul oral putand oferi posibilitatea organului judiciar sa-si formeze o imagine cat mai reprezentativa despre personalitatea martorului. Si legiuitorul foarte posibil sa fi avut in vedere aceste aspecte prevazand regula ca declaratiile martorilor sa fie consemnate de organul judiciar si exceptia sa o constituie cazurile cand martorul isi consemneaza in scris propriile declaratii.

Exista o serie de factori care pot influenta marturia, specifici momentului audierii[32]:

priceperea cu care este condusa ascultarea de catre organul judiciar si conditiile create pentru desfasurarea ascultarii; momentul reproducerii este puternic marcat de emotivitatea sporita a martorului provocata de mediu, de ambianta in care are loc comunicarea faptelor, ce se va repercuta in mod inhibitor asupra capacitatii de exprimare; aceasta si pentru faptul ca, de regula, ascultarea martorului se face la sediul organului judiciar;

emotivitatea martorului;

personalitatea martorului, gradul de cultura si inteligenta, varsta, temperamentul, profesia, experienta de viata etc;

atitudinea fata de fapta, fata de autorul acesteia si relatiile cu acesta (de dusmanie, prietenie, de frica, angajat la firma autorului etc);

atitudinea fata de anchetator (respect, antipatie, ura,etc).

4. Pregatirea in vederea ascultarii

In general, toti autorii de specialitate se opresc asupra urmatoarelor activitati pregatitoare in vederea ascultarii martorului[33]:

studierea dosarului cu materialele cauzei

stabilirea persoanelor care urmeaza a fi ascultate ca martori si cunoasterea acestora

stabilirea momentului si locului pentru ascultare si asigurarea conditiilor necesare ascultarii

citarea martorilor

intocmirea planurilor de ascultare.

Aceste etape nu sunt toate obligatorii a fi parcurse si nici ordinea in care s-au enumerat, acest lucru depinzand de complexitatea cauzei, materialul probator, imprejurarile ce urmeaza a fi clarificate prin ascultare.

Vom face referire numai la unele aspecte pe care le consideram mai importante din perspectiva investigarii infractiunilor silvice.

a. Studierea dosarului cauzei

Conform legislatiei silvice, pe langa organele de politie judiciara au drept sa constate infractiuni silvice si organele din cadrul structurilor silvice. Cand acestea constata infractiunea organul de urmarire penala este sesizat prin primirea procesului verbal de constatare, de obicei fara alte materiale. In consecinta organul de politie judiciara care urmeaza a efectua cercetarea penala trebuie sa retina din actul de sesizare toate amanuntele privind locul si imprejurarile comiterii faptei, timpul comiterii (ziua, ora aproximativa), trasee de deplasare ale autorilor, modalitatea de savarsire, mijlocul de transport folosit, instrumentele folosite, locul unde s-a gasit materialul lemnos produs al infractiunii.

Prin analizarea acestor date si in urma efectuarii cercetarii la fata locului pot fi identificate persoane care ar fi putut lua cunostinta in mod direct, sau indirect, de comiterea faptei. Prin studierea materialelor existente in dosarul cauzei se vor stabili si aspectele si imprejurarile care pot fi clarificate (probate) prin declaratii de martor, ce date s-ar putea obtine de la martor si cunoasterea conditiilor obiective sau chiar subiective care au putut influenta perceptia si formarea marturiei.

Odata cu studierea dosarului consideram ca organul judiciar trebuie sa realizeze ceva foarte important, avand in vedere domeniul special in care se efectueaza cercetarea si anume pregatirea personala. Aceasta presupune studierea legislatiei, eventual studierea unor spete asemanatoare solutionate si nu in ultimul rand se recomanda discutarea cu organul silvic constatator sau cu cel care are in administrare sau gestiune fondul in care s-a comis infractiunea. Este importanta si punerea la punct cu intelegerea termenilor specifici folositi in silvicultura, acest lucru tot cu ajutorul organelor silvice.

b. Stabilirea persoanelor care urmeaza a fi ascultate

Asa cum am aratat mai sus, in cele mai multe situatii trebuie identificate persoanele care ar fi putut avea posibilitatea sa fie martori ai comiterii infractiunii. Aceasta activitate este destul de greu de realizat pentru urmatoarele motive:

nivelul de cultura si constiinta a majoritatii populatiei determina retineri in a se implica in procese penale in aceasta calitate, in special in cazul infractiunilor silvice si mai ales daca partea vatamata este statul;

situatia aceasta s-a accentuat dupa anii 1990 odata cu restituirea padurilor catre vechii proprietari; majoritatea persoanelor nu concep ca avand calitatea de proprietari cineva sa le impuna un regim restrictiv de administrare si folosinta a terenurilor forestiere si a padurilor; de aici multi nu au constiinta ca s-a comis o infractiune, ca fapta prezinta pericol social si ca atare nu depun marturie;

frica de a nu avea probleme din partea autorilor faptelor sau din partea apropiatilor acestora; in judetul Harghita (localitatile Vlahita si Capalnita) infractorii silvici, in mai multe cazuri, s-au manifestat foarte violent atat fata de organele silvice cat si fata de organele de politie si jandarmerie in momentul in care au fost prinsi in flagrant);

martorii sunt angajati ai societatilor comerciale ai caror patroni sunt autorii infractiunilor silvice sau instigatorii acestora, existand riscul pierderii locului de munca;

au comis si ei infractiuni silvice insa nu au fost prinsi.

In ultimii ani a aparut un fapt pozitiv manifestat prin aceea ca acolo unde s-au format asociatii de proprietari de paduri (composesorate) bine organizate s-a schimbat atitudinea oamenilor fata de protejarea padurilor din partea membrilor, astfel ca acestia sesizeaza comiterea faptelor ilegale indreptate impotriva padurii si in cea mai mare parte accepta si sa depuna marturie.

Oricum, pentru identificarea martorilor este necesara o buna colaborare dintre organele de politie judiciara, organele silvice, administratia primariilor si consiliile locale, reprezentantii proprietarilor sau proprietarii persoane fizice.

In cazul infractiunilor silvice categoriile de persoane din randul carora s-ar putea selecta martori sunt:

personalul silvic ai ocoalelor silvice de stat sau private, altele decat agentii constatatori

paznici de paduri proprietatea composesoratelor, proprietatea privata a persoanelor fizice ori juridice, proprietatea administratiei publice locale, a bisericilor, unitatilor de invatamant etc.

membri ai asociatiilor de vanatoare, paznici de vanatoare

angajati ai societatilor comerciale cu profil de exploatare forestiera care au lucrat in zona de interes

angajati ai societatilor comerciale care executa lucrari de amenajare si intretinere a drumurilor forestiere

culegatori de ciuperci, plante medicinale, cetina, scoarta de copac si alte produse ale padurii

ciobani si alti pastori de animale

proprietari de casute de vacanta sau cabane turistice

locuitori care au casele la marginea localitatilor, pe traseele de deplasare spre paduri

lucratori la instalatiile de debitat material lemnos in cherestea

turisti

alte persoane care pot fi indicate de partile vatamate sau chiar de autor (inclusiv in apararea sa).

In cazul martorilor propusi de parti trebuie sa li se acorde o atentie sporita. La fel persoanelor participante la comiterea infractiunii dar care au actionat fara vinovatie.

Dupa identificarea posibililor martori organul judiciar trebuie sa realizeze si o cunoastere a acestora sub urmatoarele aspecte[34]:

nivelul de cultura si de pregatire, nivelul de inteligenta

interesele predominante ale persoanei, eventuale preocupari care au putut influenta perceperea

starea sanatatii in momentul realizarii perceperii si chiar starea de emotivitate

mediul in care traieste, acesta putand avea efect asupra experientei de viata, a intereselor etc.

profesia si ocupatia

trasaturi de caracter (hotarat - nehotarat, linistit-agitat, vesel-trist, curajos-fricos, deschis-inchis)

relatiile cu persoanele cu privire la care se efectueaza cercetarea si ascultarea

eventuale aspecte ale cauzei in care ar putea fi personal interesati

vicii si pasiuni

afectiuni fizice sau psihice, boli de care sufera.

c. Stabilirea momentului si locului pentru ascultare

In legatura cu acest aspect organul judiciar trebuie sa aiba in vedere evitarea pericolului intelegerii cu alti martori ca si influentarea celui care va fi audiat de catre alte persoane, din familie sau din anturajul sau ori al autorului faptei.

Despre momentul si faptul citarii se recomanda sa nu aiba cunostinta decat martorul.

Daca sunt mai multi martori este indicat, in masura posibilitatilor, ca acestia sa fie citati in aceeasi zi la intervale mici de timp si invitati in incaperi diferite pentru a reduce posibilitatea de a lua contact intre ei.

Daca martorii nu au fost citati in aceeasi zi, este bine ca cei audiati sa nu cunoasca ce martori vor mai fi audiati in cauza.

De asemenea, am observat in practica ca nu este bine ca martorul sa fie citat cu mult timp inainte de data planificata pentru audiere. Acest interval de timp dintre momentul citarii si cel al audierii va fi cat mai scurt posibil, chiar si de ordinul orelor. Desigur, se va tine seama si de programul de activitate si specificul locului de munca al martorului.

In ceea ce priveste locul audierii legea procesual-penala nu stabileste un loc anume in care trebuie sa se faca audierea. De regula, asa cum am mai spus, ascultarea se face la sediul organului judiciar dar atunci cand situatia impune ea poate fi efectuata si in alte locuri (chiar si la locul comiterii infractiunii).

Sunt situatii obiective cand audierea trebuie sa se faca in alte locuri: la locuinta martorului sau la spital cand acesta este bolnav si nu se poate deplasa, in arest sau la penitenciar cand martorul este arestat in alta cauza, in sanatorii etc.

Un alt aspect ce tine de pregatirea ascultarii este asigurarea prezentei unuia din parinti, tutore sau curator cand martorul nu a implinit 14 ani sau a unui interpret cand martorul nu cunoaste limba romana. Acest din urma aspect, din propria experienta, l-am intalnit foarte des in judetul Harghita, zona locuita in majoritate de populatie de nationalitate maghiara.

In legatura cu citarea martorilor, acest aspect nu ridica probleme deosebite de tactica, unele din acestea le-am si amintit mai sus.

Organul judiciar este, insa, obligat sa efectueze citarea in conformitate cu dispozitiile C.P.P., art.175-181. Astfel, citarea se face:

la adresa unde locuieste

la locul indicat de cel in cauza

la locul de munca

la spital

la locul de arest sau detinere

la unitatea militara, daca martorul este militar in termen sau rezervist concentrat

la sediul consiliului local in a carui raza teritoriala se afla organul care efectueaza urmarirea penala

Ca forme de citare organul judiciar poate opta in functie de conditiile concrete ale cauzei si de persoana martorului. Formele utilizate sunt citarea in scris, nota telefonica sau telegrafica. Citatiile se inmaneaza de agenti anume insarcinati cu indeplinirea acestei atributii sau prin mijlocirea serviciului postal.

In cazul in care se detin date ca martorul este refractar si exista posibilitatea de a nu se prezenta, se va folosi forma scrisa si nu celelalte forme, tocmai pentru a exista dovada citarii conform C.P.P. si posibilitatea sanctionarii.

d. Intocmirea planului de ascultare

Realizarea unei bune si eficiente audieri, in special in cauzele complexe, este conditionata, in mare masura, de existenta unui plan de ascultare intocmit pe baza cunoasterii intregului material privitor la cauza penala si la persoana martorului.

Planul de ascultare, practic, reprezinta materializarea problemelor ce urmeaza a fi lamurite prin intermediul unor intrebari care vor fi adresate martorului.

Practic, planul de ascultare se prezinta sub forma unei scheme in care sunt prevazute toate problemele ce trebuie clarificate prin ascultare cat si intrebarile corespunzatoare.

Practica judiciara s-a fixat asupra unei anumite succesiuni a problemelor ce trebuie cuprinse in planul de ascultare: indicarea intr-o anumita ordine a imprejurarilor ce urmeaza a fi clarificate; intrebari prin care se clarifica aceste imprejurari, altele necunoscute, precizarea datelor existente deja la dosar in legatura cu imprejurarile necunoscute; pregatirea inscrisurilor, fotografiilor, alte mijloace materiale de proba care se considera necesar a fi prezentate martorului pentru lamurirea unei imprejurari, verificarea de date sau in scop tactic pentru a-l ajuta pe martor sa-si aminteasca cele percepute[35].

Ordinea intrebarilor prevazute in plan trebuie sa aiba o succesiune logica, fireasca, urmarind firul evenimentelor cercetate. Nu se exclud intrebarile surpriza, neasteptate de martori.

5. Reguli si procedee de tactica criminalistica aplicate in ascultarea martorilor

Ascultarea propriu-zisa a martorului, in general, parcurge trei etape[36]:

verificarea identitatii martorului si ascultarea cu privire la datele personale

relatarea libera sau spontana

ascultarea dirijata (interogatoriul).

As include o etapa separata, dupa verificarea identitatii, si anume depunerea juramantului. Aceasta activitate este un moment solemn la inceputul audierii si destul de complexa din punct de vedere psihologic, in special pentru martor si mai ales martorul crestin. Consider ca acest moment trebuie tratat cu cea mai mare seriozitate si importanta.

Persoana care se constituie ca martor intr-un proces penal are anumite obligatii morale care se nasc din cunoasterea imprejurarilor, a persoanelor care iau parte la proces. Aceste obligatii morale la care se adauga si cele juridice determina o anumita reactie a persoanelor martor in sensul ca unele vor maximiza iar altele vor minimaliza aceasta calitate.

Interventia in continutul juramantului a religiei, referirea la divinitate, reprezinta pentru omul simplu, cu frica lui Dumnezeu, un impact psihic puternic.

Minorul care nu a implinit varsta de 14 ani nu depune juramant, acestuia i se atrage atentia sa spuna adevarul.

Despre depunerea juramantului se consemneaza in declaratia martorului si acesta semneaza.

a. Relatarea libera

Conform dispozitiilor art.86 C.P.P., martorului i se infatiseaza obiectul dosarului aratandu-i-se care sunt faptele si imprejurarile pentru dovedirea carora a fost propus ca martor, cerandu-i-se sa declare tot ce stie cu privire la acestea[37].

Ascultarea va incepe prin respectarea disp. art.84 C.P.P., respectiv adresarea de intrebari prealabile referitoare la nume, prenume, etate, adresa si ocupatie. Apoi martorul va fi intrebat daca este sot sau ruda cu vre-una dintre parti si in ce raporturi se afla cu acestea precum si daca a suferit vre-o paguba de pe urma infractiunii.

In cadrul acestei etape martorului i se cere sa relateze, singur, liber, tot ceea ce stie despre imprejurarile in care evenimentul s-a produs. I se cere, de asemenea, sa nu se grabeasca si sa prezinte evenimentele pe cat posibil in ordinea producerii lor, cu toate amanuntele pe care le-a retinut, fara a incerca o selectare a lor.

Este indicat ca organul judiciar sa asculte in mod linistit relatarea martorului evitandu-se schitarea vreunui gest, reactie, mima sau expresie prin care se aproba sau se dezaproba afirmatiile martorului. Incruntarea, limbajul ironic, gesturile de nervozitate si nerabdare, lipsa de atentie, folosirea de expresii de mirare, luarea in gluma au darul de a bloca sau de a deruta ori a intimida martorul.

b. Ascultarea dirijata

Nu este o etapa obligatorie, ea intervine atunci cand prin relatarea libera a martorului nu s-au lamurit toate aspectele. Aceasta consta in adresarea de intrebari de catre organul judiciar si receptionarea raspunsurilor martorului.

Intre cele doua etape de ascultare nu trebuie sa existe neaparat o delimitare clara, acestea se pot intrepatrunde. In timpul relatarii libere, in special cand martorul pierde firul evenimentelor, organul judiciar care face audierea poate interveni cu intrebari pentru concretizarea relatarii.

In literatura criminalistica si procesual penala se indica urmatoarele tipuri de intrebari[38]:

de precizare sau de referinta

de completare

ajutatoare sau de reamintire

de control sau de verificare

In formularea intrebarilor, tactica criminalistica impune respectarea anumitor reguli:

formularea de intrebari clare, simple, precise si concise

intrebarile se vor referi la faptele percepute de martori si nu la opinia acestuia despre ele.

intrebarile sa nu contina elemente de intimidare si nici referiri la promisiuni de avantaje pentru martor daca va raspunde intr-un anumit fel

orice intrebare formulata va tine seama de nivelul de pregatire, experienta de viata, inteligenta martorului

evitarea folosirii de tonuri diferite in adresarea intrebarii astfel incat sa sugereze un anumit raspuns.

Sugestia este un aspect foarte periculos in efectuarea interogatoriului si conduce la o alterare grava a declaratiilor martorului. In cazul intrebarilor sugestive martorul are tendinta de a nu contrazice pe anchetator.

Privita prin prisma aspectului calitativ, pentru anchetator intrebarea sugestiva consta in introducerea unui element al raspunsului in intrebare. Din punct de vedere cantitativ ea vizeaza limitarea raspunsurilor, orientand sau incitand raspunsul martorilor.

Rezistenta la sugestie este dependenta de o serie de factori care privesc personalitatea martorului, un rol important avandu-l varsta. Copiii, tinerii sunt mai usor influentabili iar varstnicii mai greu.

Care sunt avantajele ascultarii dirijate[39]?:

inlatura confuziile si contrazicerile pe care martorii le-au facut in povestirea libera

elimina posibilitatea martorilor de a se abate de la imprejurarile care intereseaza cauza

ofera posibilitatea celui care a condus ascultarea de a ajuta martorii sa-si aminteasca unele imprejurari uitate

constituie metoda de baza in demascarea martorilor de rea credinta care, in mod deliberat, vor sa ascunda anumite imprejurari cunoscute

constituie un mijloc important pentru obtinerea de date necesare cunoasterii personalitatii martorilor precum si a sentimentelor pe care acestia le nutresc fata de fapta si faptuitor.

Ascultarea dirijata poate avea si neajunsuri, cel mai mare constituindu-l cazurile in care intrebarile au un grad mare de sugestibilitate.

Pe langa forma declaratiei scrise, ascultarii directe nemijlocite, art.86² C.P.P. introduce modalitati speciale de ascultare a martorului.

In situatiile de atribuire a unei alte identitati martorului, procurorul sau, dupa caz, instanta de judecata poate incuviinta ca martorul sa fie ascultat fara sa fie prezent fizic, prin intemediul unei retele de televiziune cu imaginea si vocea distorsionate, astfel incat sa nu poata fi recunoscut. Si in cazul martorului, in astfel de situatii, la ascultare poate participa un consilier de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor.

6. Ascultarea martorilor care nu cunosc limba romana

Avand in vedere specificul infractiunilor silvice, rar vom intalni martori cetateni straini (care nu cunosc limba romana), de aceea vom prezenta cateva aspecte privind ascultarea martorilor cetateni romani de alte nationalitati care nu cunosc deloc sau destul de putin limba romana vorbita. Traind in judetul Harghita am intalnit in activitatea de ancheta cazuri de persoane apartinand nationalitatii maghiare care nu cunosteau limba romana (fie martori sau faptuitori).

Codul de procedura penala prevede pentru asemenea situatii folosirea unui interpret care cunoaste limba martorului. Interpret poate fi orice persoana care cunoaste limba vorbita de martori, acesta putand fi chiar coleg cu anchetatorul. Cand anchetatorul cunoaste limba respectiva nu sunt probleme.

Inainte de ascultare anchetatorul trebuie sa-i puna in vedere interpretului sa traduca exact cuvintele in intelesul lor din context, in cazul celor cu mai multe semnificatii sa nu adauge propriile cuvinte, adica sa nu influenteze interogatoriul prin introducerea propriilor opinii sau pareri, de aceea, daca este posibil, anchetatorii din cadrul organelor de urmarire penala (politie si procuratura) este bine sa apeleze la un coleg pentru a face rolul de interpret. In fata instantei de judecata exista reglementari precise iar, pe de alta parte, de regula judecatorii sau cel putin grefierul cunosc limba minoritatii maghiare.

Dezavantajul ascultarii prin intermediul interpretului in faza de urmarire penala este acela ca anchetatorul nu poate realiza relatia psihologica necesara cu martorul. Interpretul, in general, "rupe" aceasta posibila relatie.

Pentru asemenea martori personal as recomanda ca in etapa relatarii libere martorul sa-si consemneze propria declaratie in limba materna care, apoi poate fi tradusa in limba romana.

De asemenea, exista greutati in sensul traducerii unor termeni specifici silviculturii. Se va apela, in asemenea cazuri, la personal silvic de specialitate, cunoscatori ai limbii maghiare, pentru a asigura traducerea cat mai aproape de intelesul acestor termeni in limba maghiara.

7. Particularitati ale ascultarii martorilor in cazul comiterii unor infractiuni de distrugere prin incendiere de paduri.

Audierea martorilor infractiunilor silvice nu comporta, in general, reguli tactice de ascultare speciale. Totusi, in cazul incendiilor de paduri se impun cateva aspecte de care este bine sa se tina seama.

Cele mai multe incendii atrag atentia oamenilor, mai ales prin efectele spectaculoase create de flacari sau fum ori alte manifestari ale focului. Aceasta atragere a atentiei ofera posibilitatea de a identifica persoane care pot furniza diferite date cu privire la modul de izbucnire a incendiului, locul de unde s-a declansat si, uneori, chiar referitor la cauze.

In cazul producerii de incendii ascultarea martorilor trebuie facuta cu maxima urgenta si, pe cat posibil, chiar la locul unde ei au fost identificati. Acest lucru se poate produce chiar cu ocazia cercetarii la fata locului urmand ca apoi sa se faca o reascultare si consemnarea declaratiei conform dispozitiilor C.P.P. (dupa inceperea urmaririi penale).

Este bine sa se retina ca sub impresia puternica pe care le-a lasat-o evolutia incendiului ori urmarile acestuia, unele persoane pot manifesta tendinte de exagerare in relatarile lor si, in acest caz, prin calm si mult tact trebuie ascultate cu grija pentru a putea desprinde esentialul.

Persoanele in varsta, copiii si o parte din femei sunt impresionate puternic de incendii, iar relatarile lor pot fi punctate de descrierea unor inchipuiri si, de aceea, se cere o mare putere de selectie a informatiilor.

Martorii ce se ofera singuri sa dea date cu privire la producerea incendiului prezinta mare interes mai ales cand acestia fac parte din randul persoanelor care au sosit la fata locului inaintea pompierilor ori a organelor de politie ori chiar au intervenit pentru stingerea focului ori limitarea extinderii lui.

8. Fixarea declaratiilor martorilor

Consemnarea in scris a declaratiilor martorului decurge din prevederea art.86 alin.3 si 4, combinat cu art.73 C.P.P. privind declaratiile invinuitului/inculpatului.

Declaratiile martorului se scriu dupa inceperea urmaririi penale pe formulare tipizate, inseriate care contin si prevederi privind depunerea juramantului sub toate formele prevazute de lege.

In situatii deosebite (exemplu, la cercetarea la fata locului) cand organul judiciar nu are asemenea formulare sau nu le poate folosi, se consemneaza declaratia pe coli de hartie albe avand grija sa se faca referire la toate elementele prevazute de C.P.P. (sot sau ruda cu faptuitorul, relatiile cu acesta, daca a suferit pagube in urma comiterii infractiunii, juramantul, aducerea la cunostinta a continutului infractiunii de marturie mincinoasa).

De regula, declaratia se scrie cu mana sau la masina de scris de catre organul judiciar. Daca martorul solicita in mod expres poate sa-si scrie declaratia personal.

La sfarsitul declaratiei este important sa se faca mentiunea despre faptul ca martorul a citit continutul declaratiei apoi declaratia se semneaza pe fiecare pagina si la sfarsit de catre martor si anchetator.

Desi in cazul infractiunilor silvice nu se impune, in anumite cauze speciale, cu acordul martorului, fixarea declaratiei se poate face si pe banda magnetica sau video dar acest lucru nu exclude forma scrisa care este prevazuta de lege.

De asemenea, conform disp. art.86² al.4 C.P.P., declaratia martorului ascultat prin metodele speciale, se inregistreaza prin mijloace tehnice video si audio si se reda integral in forma scrisa. Conform al.5, in cursul urmaririi penale se intocmeste un proces verbal in care se reda cu exactitate declaratia martorului si se semneaza de procurorul care a fost prezent la ascularea martorului si de organul de urmarire penala si se depune la dosarul cauzei. Declaratia martorului transcrisa va fi semnata si de acesta si va fi pastrata in dosarul depus la parchet, intr-un loc special, in plic sigilat.

9. Verificarea si aprecierea declaratiilor martorilor

Orice declaratie de martor poate fi, din diferite motive, reala sau mincinoasa, partial sau integral, lucru pentru care ea trebuie verificata de catre organul judiciar.

In principal, aceasta verificare se face prin compararea continutului declaratiei cu celelalte mijloace de proba administrate in cauza. Verificarea se poate face si prin desfasurarea altor activitati procesuale: audieri de martori, ascultarea invinuitului, a partii vatamate, confruntari etc.

Destul de frecvent sunt folosite si reconstituirile. De asemenea se poate recurge si la efectuarea de controale medicale privind sanatatea fizica si psihica a martorului.

In ceea ce priveste evaluarea probei testimoniale trebuie sa pornim de la principiul consacrat in dreptul romanesc, respectiv principiul liberei aprecieri a probelor, adica nici o proba nu are o valoare stabilita dinainte de lege mai mare decat alta.

Operatia de analiza si apreciere a unei declaratii se efectueaza in cadrul examinarii si aprecierii tuturor probelor administrate existente la dosar, ea presupunand, in esenta, un studiu comparativ al faptelor stabilite cat si un studiu comparativ al surselor directe sau indirecte din care provin datele[40].