Defintia generala a dreptului de proprietate

I. Conceptul economic si conceptul juridic de proprietate.

Definirea cat mai exacta a dreptului de proprietate nu se poate face decat cu conditia inlelegerii continutului social economic a conceptului economic de proprietate.

Privita in sens economic, proprietatea in general poate fi definita "ca totalitate a relaliilor intre oameni in legatura cu bunurile, relatii reglate de norme istoriceste determinate pe plan social". Spunem, deci, ca proprietatea exprima raportul de insusire (de apropriere) a bunurilor materiale. Cand vorbim de apropiere avem in vedere nu insusirea materiala a lucrului - raportul dintre om si lucru - ci raporturile sociale in cadrul carora se realizeaza aceasta insusire si care permit insusirea ei.

In sens juridic, proprietatea apare ca un rezultat al consacrarii raporturilor economice de proprietate in normele de drept si imbraca astfel, forma dreptului de proprietate. Dreptul de proprietate apare ca un complex de atribute juridiceste ocrotite, in virtutea carora titutarul dreptului isi poate satisface interesele sale legate de apropierea unui lucru, interese care sunt determinate si conditionate de existenta relatiilor economice den.

Indiferent cum o consideram, in sens economic sau juridic, proprietatea apare ca find un raport social. Ea nu este in raport dintre om si lucru, ci un raport intre oameni, cu privire la lucruri. Cu privire la teza conform careia raportul juridic de proprietate ar fi in raport intre proprietar si lucrul ce-i apartine, marele om de stat si jurist Nicolae Titulescu arata ca acest fapt "ar insemna ca norma de drept poate reglementa conduita lucrurilor, le poate stabili obligatii in sarcina, ceea ce constituie o absurditate".

II. Definitia dreptului de proprietate

Conform art. 48o din Codul civil "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de in lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege".

Definitia data de Codul Civil este formala si abstracta ea referindu-sa la cele trei atribute pe care le confera dreptul de proprietate titularului sau (posesie, folosinta si dispozitie) ignorindu-se pozitia specifica a celui caruia ii apartin aceste atribute precum si continutul social economic care ii defineste esenta.

O corecta definire a dreptului de proprietate trebuie sa aibe in vedere urmatoarele elemente:

- sub aspectul esentei sale economice, dreptul de proprietate este un drept de apropiere al unor bunuri materiale;

dreptul de proprietate are in pronuntat caracter social;

dreptul de proprietate cupnnde in continutul sau: dreptul de posesiune, dreptul de folosinta si dreptul de dispozitie;

- proprietarul exercita aceste trei atribute prin putere proprie si in interes propriu, cu respoctarea legilor in vigoare.

Pornindu-se de la aceste elemente, dreptul de proprietate poate fiI definit in felul urmator:

Definitie: Dreptul de proprietate este acel drept subiectiv ce da expresie apropierii unui lucru, intr-o anumita forma sociala istoriceste determinata, drept care permite titularului sa posede, sa foloseasca si sa dispuna de acel lucru prin putere proprie si in interes propriu in cadrul si cu respectarea legilor In vigoare.

Dreptul de proprietate este un drept real, si are toate caractcrele juridice ale acestei categorii de drepturi subiective. Este in acelasi timp, cel mai important drept real, ocupand locul dominant in sistemul tuturor drepturilor subiective.

Dreptul de proprietate, ca drept subiectiv, reprezinta o latura a conflictului raportului juridic de proprietate.

III. Prerogativele (atributele) dreptului de proprietate.

Din definitia data dreptului de proprietate putem desprinde prerogativele sau atributele acestuia: dreptul de posesie, dreptul de folosinta si dreptul de dispozitie.

Dreptul de posesie - jus utendi - consta in facultatea proprietarului de a stapani in fapt, direct si nemijlocit, bunul, prin putere proprie si in interes propriu, sau de a consimti ca stapanirea de fapt a bunului sa se faca in numele

si in interesul lui de catre o alta persoana.

Dreptul de folosinta - jus fruendi - este facultatea proprietarului de a utiliza bunul in propriul sau interes, dobandind in proprietate fructele si veniturile pe care le poate obtine din acestea.

Dreptul de dispozitie - jus abutendi - consta din facultatea proprietarului:

a)         de a instraina bunul san, de a constitui asupra lui drepturi reale in favoarea altuia - adica dreptul de dispozitie juridica; precum si

b)         de a consuma sau de a distruge, chiar fara folos, lucrul ce-i apartine, adica dreptul de dispozitie de fapt.

IV. Modalitalile juridice ale dreptului de proprietate.

Dreptul de proprietate se prezinta de regula ca un drept pur si simplu, apartinand in exclusivitate unui singur titular. Uneori, insa, putem avea de-a face cu anumite modalitasi ale acestui drept comportand anumite deosebiri in privinsa unor caractere juridice generale.

Principalele modalitati sub care se poate prezenta dreptul de proprietate sunt:

l. Proprietatea rezolubila

Proprietatea anulabila

Proprietatea comuna

l. Propietatea rezolubila

Proprietatea rezolubila este modalitatea juridica a dreptului de proprietate care se naste in situalia in care transferul proprietatii de la o persoana la alta s-a operat sub conditie rezolutorie. In ipoteza in care conditia nu se indeplineste, dobanditorul isi vede consolidat retroactiv dreptul sau. Indeplinirea conditiei desfiinteaza retroactiv acest drept.

Conditia rezolutorie poate fi stipulata de parti, in actul de transmisiune, dar poate rezulta si dintr-o dispozitie legala. Exemplu de conditie rezolutorie legala il constituie textul art. 83o C. civ. privind cazul donatorului a carui donatiune este revocata pentru nasterea de copii donatorului.

Dobanditorul bunului sub conditie rezolutiva se comporta de la inceput ca proprietar pur si simplu, numai ca dreptul sau depinde, in ultima instanta de indeplinirea sau neindeplinirea acelei conditii.

Conditia rezolutorie are in privinta transmitatorului efectele unei conditii suspensive.

In concluzie, bunul transmis sub conditie rezolutorie apartine concomitent la doi proprietari: dobinditorului si transmitatorului care este proprietar sub conditie suspensiva.

Dobanditorul sau proprietarul sub conditie rezolutorie poate face asupra bunului toate actele ca si oricare alt proprietar. Actele de dispozitie pe care le face sunt ele insele, rezolubile deoarece si dreptul de proprietate in virtutea caruia le face este rezolubil.

Daca, conditia s-a realizat, dreptul dobaditorului dispare iar transmisatorul redevine proprietar ca si cum nu ar fi instrainat lucrul nicjodata.

2. Proprietatea anulabila

Proprietatea anulabila este acea modalitate juridica a dreptului de proprietate ce exprima situatia de incertitudine vremelnica in care se afla dreptul respectiv atunci cand a fost transmis de la o persoana la alta printr-un act anulabil. Pana la expirarea termenului de prescriptie extinctiva a actiunii in anulare (nulitate relativa) dreptul dobanditorului este nesigur, putand fi desfiintat cu efect retroactiv prin admiterea unei asemenea actiuni.

Dreptul de proprietate se consolideaza definitiv prin confirmarea de catre transmitator a actului tanslativ anulabil sau prin expirarea termenului de prescriptie a actiunii in anulare.

3. Proprietatea comuna

Proprietatea comuna este cea mai importanta modalitate a dreptului de proprietate caracterizata prin faptul ca toate prerogativele dreptului apartin impreuna si concomitent, de regula neafectate de nici o conditie, mai multor tjtulari.

Proprietatea comuna ca modalitate juridica a dreptului de proprietate este de doua feluri:

a) proprietatea comuna in devalmasie

b) proprietatea comuna pe cote parti

Deosebirea esentiala dintre proprietatea comuna in devalmasie si proprietatea comuna pe cote parti o gasim in imprejurarea ca, in primul caz, titularii stapanesc in comun bunurile ce alcatuiesc obiectul acestui drept, fara ca dreptul sa fie divizat pe cote parti si fara ca bunul sa fie imparit corespunzator acestora, in timp ce in cel de-al doilea caz fiecare dintre titulari are determinata cate o fractiune din drept.

a) Dreptul de proprietate comuna in devalmasie este acea forma a dreptului de proprietate comuna care se caracterizeaza prin faptul ca apartine nefractionat tuturor titularilor codevalmasi si are ca obiect bunuri nefractionate in materialitatea lor.

Devalmasia este legata de anumite relatii existente intre titularii dreptului, astfel ca incetarea relatiilor ce au determinat-o are ca efect incetarea insasi a devalmasiei.

Dreptul de proprietate comuna in devalmasie izvoraste: - fie din legc -find legata de existensa unor relatii specifice intre titularii dreptului (ex. relatiile de famlie dintre soti creeaza comunitatea de bunuri a sotilor); - fie dintr-un contract - cand durata devalmasiei coincide cu durata relatiilor respective.

Specific dreptului de proprietate comuna in devalmasie este faptul ca titularii nu au precizata o cota parte din drept, care apartine tuturor, nefractionat.

In ceea ce priveste bunurile ce fac obiect al acestui drept sunt stapanite in comun de catre toti proprietarii codevalmasi.

Titularii dreptului de proprietate in devalmasie isi vor cunoaste atat partea materiala din bunurile comune corespunzatoare dreptului lor, cat si cota parte din acest drept, numai cu ocazia incetarii starii de comunitate.

Incetarea proprietatii comune in devalmasie este determinata de incetarea imprejurarilor care au produs-o. Drept consecinta, proprietatea comuna in devalmasie este prefacuta intr-o coproprietate pe cote parti.

b) Dreptut de proprietate comuna pe cote parti

Dreptul de proprietate comuna pe cote parti este o forma a dreptului de proprietate comuna care se caracterizcaza prin aceea ca obiectul ramane nefractionat in materialitatea sa, in timp ce dreptul de proprietate insusi se fractioneaza in cote parti aritmetice ideale (egale sau inegale).

Proprietatea comuna pe cote parti presupune o pluralitate de drepturi de proprietate in concurs, separate si independente, asupra unuia si aceluiasi obiect nedivizat.

In aceasta forma de proprietate in care lucrul apartine mai multor proprietari, dreptul fiecaruia dintre ei este bine stabilit printr-o fractiune, fara insa a fi individualizat asupra unei anumite portiuni a lucrului.

Dreptul de proprietate comuna pe cote parti poate fi:

in stare de indiviziune

in stare de coproprietate

V.Dezmembramintele dreptului de proprietate

Aspecte generale. Dreptul de proprietate este un drept complex, ce cuprinde in continutul sau trei atribute distincte: posesia, folosinta si dispozitia. Aceste drepturi pot fi separate atribute din cuprinsul dreptului de proprietate, operatia de dezmembrare a proprietatii in atribute componente ducand la nasterea unor noi drepturi reale, denumite dezmembraminte ale dreptului de proprietate.

Codul nostru civil reglementeaza patru dintre dezmembramintele dreptului de proprietate: uzufructul, uzul, abitatia si servitutea la acestea adaugandu-se si un al cincilea, neconsacrat expres in cod, dar mentionat in alte acte normative: dreptul de superficie.

Prin abrogarea legilor nr.58 si 59/l974, ca si prin intrarea in vigoare a legii fondului funciar, nr.l8/l991, sfera de aplicabilitate a dezmembramintelor dreptului de proprietate a fost considerabil extinsa.

VI. Dreptul de uzufruct

1.Definitie: "Uzufructul este dreptul de a se bucura cineva de lucrurile ce sunt proprietatea altuia intocmai ca insusi proprietarul br, insa cu indatorirea de a le conserva substanta" (art. 5l7). In urma constituirii uzufructului, cel in patrimoniul caruia se mentine dreptul de dispozitie poarta numele de nud proprietar, iar cel in patrimoniul caruia intra dreptul de a folosi bunul si de a-i culege fructele se numeste uzufructuar.

Putem considera, asadar, dreptul de uzufruct ca fiid dreptul real, temporar, dezmembramant al dreptului de proprietate, ce-i confera titularului sau posesia si folosinta asupra unui bun ce apartine altuia.

2.Bunuri ce pot face obiect al dreptului de uzufruct

Potrivit art. 520 C. civ., "uzufructul se poate stabili pe tot felul de bunuri mobile si imobile". Asadar dreptul de uzufruct poate purta asupra unor bunuri individual deteminate (uzufructul cu titlu particular) sau asupra unei universalitati ori a unei fractiuni dintr-o universalitate (uzufructul unuiversal sau cu titlu universal).

Cum legea nu distinge, deducem ca uzufructul poate purta atat asupra bunurilor corporale cat si incorporale, deci, ca principiu, se poate constitui si un drept de uzufruct asupra unui drept de creanta.

3.Dobandirea dreptului de uzufruct

Cum legislatia noastra nu mai cunoaste institutia uzufructului legal, ramanem sa retinem din cuprinsul art. 5l8 C. civ. ca uzufructul se stabileste prin vointa omului, adica prin conventie sau testament.

4.Drepturile si obligatiile uzufructuarului

Uzufructuarul are urmatoarele drepturi:

l) dreptul de a cere intrarea in posesia bunului;

dreptul de a se folosi de bun, conservandu-i, insa, substanta, exercitand servitutile ce s-ar putea stinge prin neuz si respectand destinatia data bunului de nudul proprietar;

dreptul de a culege fructele. Fructele naturale precum si cele industriale vor intra in patrimoniul uzufructuarului in masura in care ele erau ramase neculese in momentul nasterii uzufructului sau in care uzufructuarul le culesese deja la data stingerii dreptului sau (art. 524 C. civ.).

In privinsa fructelor civile, art. 526 C. civ. arata ca acestea se cuvin uzufructuarului proportional cu perioada uzufructului.

dreptul de a inchiria si de a arenda bunul, drept de care nu se bucura decat uzufructuarul imobiliar, Cal mobiliar putandu-l exercita numai in mod exceptional (de exemplu, daca insusi nudul proprietar destinase bunul mobil inchirierii).

dreptul de a primi plata creantelor cuprinse in uzufruct, a caror scadenta are loc in cursul uzufructului.

Uzufructuarul este tinut de urmatoarele obligatii:

l) obligatia sa, la intrarea in folosinta sa inventarieze mobilele si sa constate starea imobilelor (art. 540 C. civ.);

obligatia de a gasi o cautiune definita de art. 511 C. civ. ca fiind o persoana care se obliga alaturi de uzufructuar sa raspunda cu propria sa avere in caz de insolvabilitate a acestuia;

obligatia de a folosi lucrul ca un bun proprietar, aceasta incluzand si sarcina de a face reparatii de intretinere. Reparatiile mari raman in sarcina proprietarului, cu exceptia acelora care au devenit necesare din culpa uzufructuarului (art. 545 C. civ.);

obligasia de a suporta anumite cheltuieli si sarcini ale bunului, si anume sarcinile obisnuite, care se suporta din venituri, nu si pe cele cu caracter extraordinar, care sunt suportate de nudul proprietar.

5.Stingerea uzufructului

Stingerea uzufructului este atrasa de una din urmatoarele situatii:

a) moartea uzufructuarului. Aceasta duce automat la stingerea uzufructului, regula de la care nu se poate deroga prin conventie. Se admite totusi, ca valabila clauza potrivit cu care la moartea uzufructuarului dreptul de fobosinta sa se transmita unui al doilea uzufructuar, cu conditia ca acesta din urma sa fi fost nascut sau cel putin conceput la data constituirii primului uzufruct;

b) daca la constituire s-a stipulat un termen, uzufructul se va stinge la expirarea acestuia. In cazul persoanebor juridice, termenul nu va putea depasi 30 de ani (art. 559 C. civ.);

c) consolidarea (adica dobandirea de catre uzufnuctuar a nudei proprietati), precum si intrunirea asupra aceleiasi persoane a ambelor calitati de proprietar si uzufructuar;

d) spre deosebine de dreptul de proprietate, pe care simpla nefolosire nu il poate stinge (atata timp cat bunul nu a fost uzucapat de un tert), dreptul de uzufruct se stinge prin neuz, daca nu a fost exercitat timp de 3o de ani;

e) pieirea totala a bunului (art. 557 alini. ultim), uzufructuarul nemaiavand drept nici asupra ramasitelor bunului (art. 564 C. civ.). Daca pieirea nu e decat partiala, uzufructul va continua asupra partii ramase;

f) abuzul de folosinla de care se face vinovat uzufructuarul, "aducand stricaciuni fondului sau lasandu-l sa se degradeze din lipsa de intretinere" (art. 558 C. civ.). Nu este necesara dovedirea intentiei de frauda, neglijenta sau incapacitatea uzufructuarului fiind suficiente pentru a atrage pronuntarea de catre justisie a decaderii din dreptul de uzufruct, in urma unei cercetari judecatoresti;

g) renuntarea uzufructuarului la dreptul sau fie in mod unilateral (caz in care echivaleaza cu o deplasare a fondului), fie pe cale conventionala (gratuit sau oneros).

Odata cu incetarea dreptului de uzufruct se naste, in mod obisnuit, obligatia de a preda bunul. In vederea restituirii, nudul proprietar are la indemana atat actiunea in revendicare, cat si o actiune personala in restituire.

VII. Dreptul de uz si dreptul de abitatie

Dreptul de uz este o variatiune a dreptului de uzufruct, deosebindu-se de acestea numai prin intinderea dreptului uzuarului de a culege fructele. Astfel, el va putea culege numai fructele ce-i sunt necesare lui si familiei sale, prin familie inselegandu-i pe toti cei ce se afla in intretinerea uzuarului, inclusiv copii nascuti in cursul exercitarii dreptului de uz (art. 570 C. Civ.).

Datorita caracterului sau strict personal, dreptul de uz nu poate fi cedat (art. 572 C. civ.).

VIII. Dreptul de abitatie

Dreptul de uz care are ca obiect o casa de locuit se numeste drept de abitatie. Titularul unui asemenea drept va putea folosi casa impreuna cu familia, dar nu va putea inchiria decat acea parte din locuinta pe care nu o ocupa (art. 572 C. civ.).

Art. 4 din legea nr. 3l9/lo.o6.l9s introduce un drept legal de abitatie, anume dreptul sotului supravietuitor, care nu are o locuinla proprie, asupra locuintei ce a apartinut sotului decedat. Acest drept legal de abitatie dureaza pana la iesirea din indiviziune, dar nu mai putin de un an de la decesul solului, sau pana cand titularul dreptului se recasatoreste. Dreptul de uz si dreptul de abitatie se dobandesc si se sting dupa aceleasi reguli ca dreptul de uzufruct (art. 565 C. civ.).

IX. Servitutiile

1.Prezentare generala

Servitutea este acel dezmemebramant al dreptului de proprietate ce confera titularului sau anumite prerogative asupra unui imobil strain. Art. 576 C. civ. arata ca servitutea este "o sarcina impusa asupra unui imobil pentru uzul si utilitatea unui imobil avand alt stapan", text ce necesita doua precizari. In primul rand, notiunui de "uz si utilitate a imobilului" il vom atribui un sens foarte larg, amintind ca o servitute poate avea drept obiect simplul agement al fondului dominant. In al doilea rand vom intelege prin "stapan" pe titularul dreptului de proprietate imobiliara.

Literatura de specialitate a desprins din aceasta definitie o serie de caractere juridice ale servitutii:

l. Servitutea este un drept asupra bunului altuia (jus in re aliena), constituind prin aceasta, o derogare de la ordinea normala a lucrurilor, care este libertatea fondurilor.

2. Exercitarea servitutii este conditionata de existenta a doua imobile, de cele mai multe ori invecinate, apartinand unor proprietari diferiti. Imobilul in favoarea caruia este stabilita servitutea se numeste fond dominant, iar cel asupra caruia se exercita aceasta poarta numele de fond aservit.

Servitutea are un caracter real. Ea se poate stabili numai cu privire la imobile prin natura lor.

4. Servitutea este un accesoriu al fondului, neputand fi urmarita, ipotecata sau instrainata independent de accsta; ea nu are o existenla de sine statatoare.

Ca principiu, servitutea este perpetua, spre deosebire de uzufruct, uz sau abitatie.

Servitutea are un caracter indivizibil: ea se datoreaza de intregul fond aservit si profita intregului fond dominant.

2."Servitutiile naturale" si "servitutiile legate"

Codul civil clasifica servitutile in naturale, legale si stabilite prin fapta omului (art. 577 C. civ.).

l)    Servitutea de scurgere a apelor naturale. Art. 578 C. civ. arata ca locurile inferioare sunt supuse a primi apele ce curg din locurile superioare, fara ca proprietarul fondului dominant sa fi facut vreo lucrare pentru aceasta. Proprietarul fondului aservit va trebui sa lase apa sa se scurga practicand, de exemplu, o deschidere in zid in acest scop.

2) Servitutea izvoarelor. Proprietarul unui izvor nu va putea vatama, prin utilizarea acestuia, dreptul pe care proprietarul fondului inferior l-a dobandit cu privire la acel izvor prin prescriptie sau titlu, si nu-i va putea schimba cursul daca izvorul da apa necesara locuitorilor unei comune (art. 579 si 58l C. civ.), spre deosebire de Codul civil francez (art. 642).

3) Dreptul la granituire. Prevazut in art. 584, dreptul de granituire consta in posibilitatea oricarui proprietar de a-si obliga vecinul sa procedeze la ingradirea proprietatii lipite de a sa. Cum granituirea nu este decat un atribut al proprietatii, iar nu o adevarata servitute, dreptui la granituire este, ca proprietatea, imprescriptibil.

Cheltuielile granituirii vor fi suportate de catre vecini in mod egal (art. 584 alin.2).

4) Dreptul de ingradire. Oricine isi poate ingradi proprietatea cu obligatia de a respecta servitutea de trecere de care s-ar bucura vecinul sau (art. 585).

Distanta plantatiilor. Dupa cum se arata in art. 607 C. civ., arborii, plantatiile si gardurile vii nu vor putea fi sadite mai aproape de linia despartitoare dintre proprietati decat indica obiceiul locului sau reglementari speciale, iar, in lipsa acestora, mai aproape de doi metri pentru arbori si de o jumatate de metru pentru celelalte plantatii.

Dreptul de trecere. Potrivit art. 6l6 C. civ., proprietarul al carui loc este infundat, care nu are nici o iesire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului cu indatorirea de a-l despagubi pentru pagubele ce s-ar produce sau pentru exploatarea fondului.

Distanta si lucrarile intermediare pentru anumite constructii. In vederea executarii anumitor constructii, proprietarul va trebui sa lase distanta prevazuta de obiceiul locului sau de anumite reglementari speciale (art. 6l0 C. civ.).

Servitutea de vedere. Daca proprietatile sunt despartite printr-un zid comun, niciunul dintre vecini nu va putea face, in absenla consimlamantului celuilalt, vreo fereastra sau deschidere in acel zid (art. 6ll), iar daca terenurile sunt despartite printr-un zid care este proprietatea exclusiva a unuia dintre vecini, acesta va respecta distantele legale in practicarea ferestrelor (art. 6l2 C.

civ.).

9) Picatura streasinilor. Proprietarul va face streasina casei asa incat apele din pboi sa nu se scurga pe terenul vecinului (art. 6l5 C. civ.).

l0) ServitusiIe aeronautice. Decretul nr. 95/1.03.l979 privind conditiile de stabilire a terenurilor de aeronautica, a zonelor de siguranta si a servitutilor aeronautice, prevede interdictia amplasarii pe terenurile situate in zonele culoarelor de acces, si in alte zone stabilite de lege - de lucrari, constructii si instalalii care pot periclita securitatea zborului (art. 10), precum si a celor care pot produce pertubarea statiilor de protectie a navigasiei aeriene (art. ll).

Servitutile stabilite prin fapta omului

Servitutile stabilite prin fapta omului, singurele servituti autentice, pot fi dobandite prin urmatoarele moduri:

a) Prin titlu. Orice servitute poate fi stabilita prin conventie sau testament.

b) Prin uzucapiune. Servitutile aparente si continue pot fi dobandite nu numai prin titlu, dar si prin prescriptia achizitiva de 3o de ani. Modul de exercitare a servitutii poate fi uzucapat, aidoma servitutii insasi (art. 623 si art. 64l C. civ.).

c) Prin destinatia proprietarului. Aceasta apare in situatia in care proprietarul care stapaneste doua fonduni stabileste intre ele o stare de lucruri care ar constitui o servitute continua si aparenta, daca fondurile ar apartine unor proprietari diferiti. Servitutea se naste din aceasta stare de fapt anterioara in momentul in care unul din fonduni este instrainat (art. 625-627 C. civ.).

4.Stingerea servitutii

Sevitutea se stinge in urmatoarele moduri:

a)    prin imposibilitatea materiala de a o mai exercita. Dupa cum s-a aratat in literatura de specialitate, in realitate aceasta nu este o cauza de stingere, ci de suspendare, deoarece, la restabilirea situaliei antenioare, servitutea va renaste;

b) confuziunea, presupunand reuniunea fondului aservit si a celui dominant in mainile aceluiasi propnietar (art. 638 C. civ.). Este o modalitate de stingere a servitulii similara consolidarii, din materia uzufructului;

c) neuzul servitulii timp de 3o de ani;

d) pieirea fondului aservit;

e) renuntarea la servitute;

t) expirarea termenului, in situatia servitutilor nascute din titlu, cand acesta cuprinde un termen;

g)   revocarea, rezolvirea, anularea dreptului celui ce a constituit servitutea, potrivit principiului resoluto jure dantis jus resolvitur accipientis.

X. Dreptul la superficie

Potrivit art. 489, proprietatea pamantului cuprinde in sine proprietatea suprafetei si a subfetei lui. Prin derogare de la acest pnincipiu, s-a conturat un drept real imobiliar, dezmembramant al dreptului de proprietate, constand in dreptul unei persoane (superficiar) asupra constructiilor, plantatiilor si lucrarilor aflate pe suprafata unui teren apartinand unei alte persoane, teren asupra caruia superficiarul dobandeste un drept de folosinta.

Desi initial cunoscut de legislasia romana (Codul lui Calimach, art. l5o7), dreptul de superficie nu a fost retinut de Codul civil de la l864, ceea ce a dus chiar la contestarea lui in literatura juridica veche.

Dupa cum s-a aratat, dreptul de superficie este un drept de proprietate marginit la constructiile, lucrarile si plantatiile aflate pe un fond. Cum fondul apartine unei alte persoane, avem de-a face cu doua drepturi de proprietate juxtapuse, insa deosebite, dreptul de superficie neputand inceta prin iesirea din indiviziune.

Alaturi de dreptul de proprietate asupra construcliilor si plantaliilor, superficiarul are, intotdeauna, si un drept de folosinta asupra terenului, pentru care plateste, daca nu s-a convenit altfel, o indemnizatie.

XI. Apararea dreptului de proprietate prin acsiunea in revendicare

1.Consideratiuni generale

Dreptul de proprietate fiind dreptul subiectiv real cel mai importan se bucura de protectia juridica oferita de lege, prin care i se asigura exercitiul nestingherit.

Mijloacele juridice de aparare a dreptului dc proprietate sunt numeroase. Ele pot fi cuprinse in doua categorii principale:

a) mijloace juridice nespecifice de aparare a dreptului de proprietate. Astfcl sunt, de exemplu, actiunile de reparare a prejudiciilor cauzate prm fapte ilicite, actiunea nascuta din imbogatire fara justa cauza etc.

b) mijloacc juridice specifice de aparare a dreptului de proprietate. In aceasti categorie intra acele actiuni care se intemeiaza direct pe dreptul de proprietate si care sunt denumite actiuni reale.

2. Definirea actiunii in revendicare si caracterele acesteia

Definitie: Actiunea in revendicare este acea actiune reala prin care proprietarul care a pierdut posesiunea bunului sau, cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar.

Din definitia data rezulta faptul ca actiunea in revendicare este actiunea prin care proprietarul cere in justisic sa i se recuioasca dreptul sau de proprietate asupra unui lucru de care a fost deposedat.

3.Caracterele actiunii in revendicare:

a) actiunea in revendicare este o actiune petitorie privind stabilirea existentei dreptului de proprietate insusi.

b) actiunea de revendicare este o actiune reala deoarece ea insoleste apara si se intemeiaza pe insusi dreptul de proprietate.

4.Exercitarea actiunui in revendicare

Actiunea in revendicare a dreptului de proprietate poate fi exercitata de catre titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.

Persoana care intenteaza actiunea in revendicare trebuie sa fie proprietarul exclusiv al bunului. Drept urmare actiunea in revendicare a dreptului de proprietate nu poate fi intentata de catre un proprietar aflat in indiviziune. Dc asemenea s-a decis in practica judecatoreasca, ca nici actiunea in revendicare a unui proprietar in indiviziune asupra celorlalti proprietari nu poate fi primita.

Actiunea in revendicare a dreptului de proprietate poate fi formulata numai impotriva persoanei care se afla in posesia bunului si care are situatia de parat.

Obiectul material al actiunii il constituie un lucru individual, detenninat, solicitandu-sc restituirea acelui bun si nu a altuia din acelasi gen.

5.Regimul juridic comun al actiunii in revendicare

Acest regim juridic se refera la apararea dreptului de proprietate privind bunurile imobile si bunurile mobile cu caracteristicile br.

a) in privinta. bunurilor imobilc, actiunca in revendicare prezinta unele trasaturi caracteristice:

-este imprescriptibila sub aspect extinctiv, ca urmarc titularul dreptului de proprietate poate sa-si revendice bunul de la posesorul neproprietar oricand. Cu toate acestea paratul (posesorul bunului) poate oricand sa opuna dobindirea proprietatii prin uzucapiune sau prescriptie achizitiva (posesiune prelungita timp de 3o, 2o, lo ani in conditiile cerute de lege).

-proba dreptului de proprietate cste in sarcina reclamantului conform principiului "actori incubit probatio' inscris in art. ll69 Cod civil.

b) in privinta bunurilor mobile, regula care se aplica privind dovada dreptului de proprietate face ca, rcvendicarea acestor bunuri de cel ce mc pretinde proprietar, sa fie aproape cu neputinta. In acest sens art.. l909 Cod civil pretinde ca in materia bunurilor mobile, posesiunea de buna credinta valoreaza titlul de proprietar. Deci, bunurile mobile, devin proprietatea posesorului prin posesiunea de buna credinta fara a fi nevoie de o scurgere de timp oarecare.

De la aceasta regula exista trei exceptii:

- cand tertul dobanditor este de rea credinta

- cand bunul mobil dobandit de un tert de buna credinta a fost furat sau pierdut;

- cand bunul mobil avand caracterul unui imobil prin destinatie este revendicat de proprietar odata cu imobilul de care acesta sau autorul lui il legase.

6.Efectele actiunii in revendicare

Daca actiunea in revendicare a fost admisa, efectele sunt urmatoarele:

a) restituirea lucrului

b)    restituirea fructelor

c) restituirea cheltuielilor facute de posesor cu lucrul revcndicat

Restituirea lucrului. Posesorul parat este obligat sa restituie lucrul catre adevaratul proprietar. Lucrul se restituie liber de orice sarcini cu care ar fi fost grevat prin vointa posesorului neproprietar.

Restituirea se face, in principiu, in natura,iar daca accst lcrau nu mai este cu putinta, obligasia restituirii in natura este inlocuita pnintr-o restituire pt-rn echivalent, mai exact printr-o obligatie de dezdaunare.

Resituirea fructelor. In aceasta materie distingem doua situatii:

- daca posesorul lucrului este de buna credinta, va restitui numai lucrul revendicat pastrand fructele lui pana la data inaintarii actiunii;

- daca posesorul lucrului este de rea credinta va trebui sa restituie proprietarului lucrul impreuna cu fructele percepute sau nepercepute ori valoarea lor, avand dreptul doar la cheltuielile facute pentru perceperea fructelor.

Restituirea cheltuielilor facute de posesor cu lucrul revendicat.

Posesorul va avea dreptul sa pretinda doar cheltuielile utile si necesare conservarii lucrului, mai ales daca s-a marit valoarea lucrului. Cheltuielile voluptorii sau de simpla placere pe care le-a facut posesorul nu pot fi pretinse de acesta.

Academia de Studii Economice

Referat:

"Definirea generala a dreptului de proprietate"

Dobrinescu Claudia Elena

Seria : B

Grupa : 1511

Anul I