Teoria "grupurilor de la marginea strazii"

Teoria "grupurilor de la marginea strazii"

Aceasta teorie este o varianta aparte a teoriei "subculturilor delincvente", care isi propune sa explice delincventa juvenila prin socializarea in cadrul grupurilor stradale (asa-numitele "societati de la marginea strazii"). Teoria sustine ca perioada adolescentei si a tineretii se caracterizeaza, intre altele, prin stabilirea si fundamentarea unor relatii de prietenie, de sociabilitate si comunicare intre tineri, care se aduna, discuta, stabilesc diferite planuri de actiune. Mecanismul formarii si structurarii acestor grupuri detineri este in general cunoscut, majoritatea lor fiind alcatuite din colegi de scoala, de clasa, de strada, de cartier. Asocierea si participarea la activitatile grupului de prieteni este, de fapt, modalitatea principala de socializare a tanarului, care, in perioada adolescentei, manifesta o atitudine ambivalenta: obedienta si revolta, independenta si imitatie, anticonformism si criza de originalitate. El simte nevoia sa fie recunoscut, acceptat si stimulat de catre cei de-o varsta cu el, solutia grupului reprezentand posibilitatea cea mai sigura de a-si manifesta si realiza dorintele si aspiratiile, de a-si dezvolta limbajul, capacitatile si aptitudinile asimiland si interiorizand o serie de valori si norme specifice celor de o varsta cu el.

Data fiind situatia economica si deficitara a familiilor membrilor, unele din aceste grupuri au o situatie periferica si marginala in societate, in interiorul lor predominand sentimente de frustrare si insatisfactie, de violenta si agresivitate. De aici, respingerea si contestarea valorilor societatii adultilor si construirea unor seturi de valori si norme proprii, a unor conduite in care prevaleaza mijloacele ilicite pentru obtinerea bunurilor sociale. Chiar daca initial ele nu au un caracter delincvent, prin adoptarea unor reguli de conduita ilegitime si a unor mijloace de reusita ilicite, aceste grupuri de tineri se transforma in adevarate surse potentiale de devianta si delincventa prin inducerea si "invatarea" de catre membrii lor a unor tehnici infractionale. Periculozitatea deosebita a grupurilor stradale consta in aceea ca sunt alcatuite, in mare parte, din tineri care prezinta serioase deficiente de socializare, tineri care au abandonat scoala si au fugit de acasa, tineri fara serviciu si care au suferit deja condamnari penale. Din acest motiv, activitatea grupului stradal, caracterizata initial prin "poluarea morala" a locurilor publice, se structureaza treptat si preponderant deviant spre comiterea unor delicate din ce in ce mai grave .

Desi interesanta prin explicatia pe care o ofera, teoria "grupurilor de la marginea strazii" exagereaza importanta socializarii "negative" in grup, neglijand resorturile intime ale motivatiilor individuale in comiterea actelor delincvente.