EXECUTIUNEA TESTAMENTARA

EXECUTIUNEA TESTAMENTARA

SECTIUNEA I

NOTIUNEA DE EXECUTIUNE TESTAMENTARA

In mod obisnuit, aducerea la indeplinire a dispozitiilor testamentare este asigurata de erezii defunctului si legatarii universali. Codul civil permite testatorului pentru garantii suplimentare, sa desemneze unul sau mai multi executori testamentari (art. 910 C. civil) pe care sa il imputerniceasca sa asigure executarea dispozitiilor testamentare.

Instituirea executorului testamentar se face numai prin testament, dupa formele de intocmire potrivit tipului de testament ales. In aceleasi conditii poate fi revocata de testator, cauzele de ineficacitate a testamentului o afecteaza in egala masura.

Executorul testamentar este o persoana desemnata de testator, prin actul sau de ultima vointa (testamentul) mostenitorilor legali sau legatarilor universali "in scopul de a obtine o cat mai exacta, mai sigura si mai diligenta indeplinire a ultimelor sale vointe."

In cazul instituirii executorului testamentar, notarul public competent sa duca la indeplinirea procedurii succesorale va elibera persoanei desemnate de testator certificatul constatator al acestei calitati si a intinderii drepturilor si obligatiilor pe care le are.

Legea nu cere calitati speciale pentru desemnarea executorului testamentar. El trebuie sa fie o persoana apta pentru a duce la indeplinire aceasta insarcinare, trebuie sa aiba capacitate de exercitiu deplina, capacitatea de a se obliga la data deschiderii mostenirii. Sarcina lui principala este de a preda legatele pentru care a fost expres desemnat.

SECTIUNEA A II-A

NATURA JURIDICA A EXECUTIUNII TESTAMENTARE

Natura juridica a executiunii testamentare este apreciata in literatura de specialitate ca fiind un mandat special[2], conferit intuitu personae, adica executorul testamentar este un mandatar al testatorului, ales in consideratiunea persoanei.

Regulile mandatului din dreptul comun sunt in principiu aplicabile, cum este gratuitatea mandatului care este de natura executiei testamentare. Aceasta nu exclude posibilitatea remunerarii executorului testamentar, care de regula este stabilita tot sub forma unui legat, pe care daca il accepta inseamna ca a acceptat si functia de executor testamentar.

Fata de mandatul de drept comun, executia testamentara prezinta si unele particularitati:

a) - desemnarea executorului testamentar se poate face numai in forma prevazuta pentru testamente si este un act juridic solemn unilateral. Mandatul este un contract civil special consensual, adica incheiat prin acordul partilor mandant si mandatar;

b) - atributiile executorului testamentar sunt stabilite prin lege, si ii sunt acordate de dispunator in totalitate sau partial, pe cand cele ale mandatarului din dreptul comun sunt determinate prin acordul liber al partilor din contractul de mandat;

c) - executorul testamentar nu poate refuza si nu poate renunta la sarcina odata acceptata, afara de cazul in care dovedeste ca executarea in continuare a insarcinarii i-ar pricinui o paguba insemnata sau i-ar crea o alta situatie dezavantajoasa. In dreptul comun mandatarul poate renunta oricand la mandat;

d) - insarcinarile executorului testamentar incep la moartea testatorului, pe cand sarcina mandatarului inceteaza la moartea mandantului. Sarcinile executorului testamentar se executa personal de acesta, pe cand mandatarul poate delega unele atributii ale sale .

SECTIUNEA A III-A

FUNCTIILE SI PUTERILE EXECUTORULUI TESTAMENTAR

Rolul principal al executorului testamentar este acela de a supraveghea si asigura executarea dispozitiilor testamentare. Atributiile lui difera dupa cum, prin testament, i-a fost conferita sau nu sezina, adica posesiunea bunurilor mobile, in vederea executarii dispozitiilor testamentare.

Executorul testamentar fara sezina are doar dreptul de supraveghere si control al executarii dispozitiilor testamentare, fara a executa el insusi aceste dispozitii. Art. 916 C. civil stabileste urmatoarele drepturi si indatoriri ale executorului testamentar fara sezina:

a)      daca sunt mostenitori minori, interzisi sau absenti, executorul testamentar este obligat sa ceara punerea sub sigiliu sau predarea unui custode a bunurilor care sunt in pericol de instrainare, pierdere, inlocuire sau distrugere. "Punerea pecetilor" se face de catre notarul public (art. 916 al. 1 Cod civil si art. 72 din Legea nr. 36/1995);

b)      executorul testamentar are obligatia sa staruie ca notarul public competent sa faca inventarul bunurilor mostenirii in prezenta mostenitorilor prezumtivi sau chiar in lipsa acestora, daca insa au fost citati;

c)      executorul trebuie sa ia orice masuri pentru conservarea bunurilor succesorale (art. 916 alin. 1 C. civil);

d)      are obligatia sa se ingrijeasca de executarea propriu-zisa a testamentului si, daca este necesar, sa initieze masuri efective pentru asigurarea indeplinirii dispozitiilor testamentare, de catre el personal sau o alta persoana care sa actioneze in numele sau;

e)      executorul judecatoresc are dreptul sa intervina la instanta de judecata pentru apararea validitatii testamentului, in cazul in care este contestata executarea testamentului; el poate porni actiune pe cale principala sau sa intervina dupa regulile dreptului procesual civil, avand calitate procesuala pentru a sustine validitatea testamentului.

Executorul testamentar cu sezina, are conferite puteri mai mari, are un rol cu mult mai activ in executarea dispozitiilor de ultima vointa ale testatorului. Rolul sau nu este doar unul de simpla supraveghere. Prerogativa sezinei[4] apartine executorului testamentar numai daca i-a fost conferita expres prin testament, in formulari specifice acelui testament.

Sezina inseamna "posesiunea" bunurilor mobile, dreptul executorului testamentar de a le detine pentru ca sa poata executa acele dispozitii[5]. El detine bunurile mobile pentru mostenitori, are un drept de detinere a bunurilor mobile pentru a asigura aducerea la indeplinire a ultimei vointe a testatorului. Sezina nu-i apartine, ea fiind conferita de catre testator. Precizam ca sezina poate avea ca obiect toata sau numai o parte din averea mobila a testatorului, existenta la data deschiderii mostenirii. Sezina nu se cuvine de drept executorului testamentar, este opera vointei testatorului si nu a legii, trebuind sa rezulte neindoielnic din dispozitiile testamentare.

Durata sezinei este determinata de catre testator, dar nu poate depasi un an de la data deschiderii succesiunii "nu va trece peste un an de la moartea sa" (art. 911 Cod civil). Aceasta durata nu poate fi prelungita nici de testator nici de catre instanta. Daca testatorul a ignorat si a stabilit o durata mai mare de un an, sezina ramane valabila, dar durata sa se reduce la un an, asa cum stabileste ca termen extensiv art. 911 Cod civil. In schimb durata de un an poate fi scurtata fie prin vointa testatorului, fie prin vointa mostenitorilor, acestia din urma putand sa scoata pur si simplu pe executor din sezina, oferindu-i sume indestulatoare pentru plata legatelor de lucruri mobile sau justificand ca a platit aceste legate (art. 912 Cod civil).

Incetarea sezinei prin expirarea termenului inclusiv prin asigurarea platii legatelor de catre mostenitori nu atrage incetarea executiunii testamentare; executorul isi continua insarcinarea unui executor fara sezina. Daca mostenitorii il imputernicesc in continuare sa detina pe mai departe lucrurile si sa exercite prerogativele speciale ale executorului sezinar, el nu mai are aceasta calitate ci pe aceea de mandatar, in conditiile dreptului comun care carmuiesc regulile privitoare la mandat.

Cu toate ca legea da sezinei denumirea de "posesiune" ea nu este in realitate decat o detentie precara, intrucat executorul nu are decat corpus fara a avea animus sibi habendi. Natura juridica este aceea a unui depozit sechestru care detine bunurile in numele mostenitorilor si pentru acestia, care sunt adevaratii titulari ai dreptului real sau de creanta asupra bunurilor.

Executorul testamentar sezinar are, pe langa drepturile si indatoririle executorului obisnuit (fara sezina), si urmatoarele prerogative speciale:

a)      sa procedeze la predarea in favoarea legatarilor bunurile mobile determinate sau de gen pe care le detine in temeiul sezinei si care constituie obiectul unor legate cu titlu particular, necontestate de succesorii universali;

b)      sa ceara vinderea bunurilor mobile ale mostenirii cand sumele de bani din patrimoniul testatorului sunt insuficiente pentru plata legatelor;

c)      sa urmareasca pe debitorii mostenirii si sa incaseze creantele mostenirii, care sunt bunuri mobile;

d)      este controversata problema daca executorul sezinar are sau nu dreptul si obligatia de a plati creditorii mostenirii, creanta ce li se cuvine.[6]

Solutia este ca in lipsa dispozitiei testamentare, plata datoriilor mostenirii nu intra in continutul executiei testamentare. Fara imputernicire expresa nu poate plati datoriile mostenirii si nu poate fi urmarit de creditori, exceptie facand datoriile legate in mod direct de indeplinirea insarcinarii (cheltuieli de inmormantare, inventariere, conservare etc). Se poate ivi situatia sa nu poata executa legatele din cauza datoriilor mostenirii; el va putea achita datoriile numai cu sesizarea si autorizarea prealabila a justitiei, in modalitatea prin care se va stabili prin hotararea judecatoreasca.

SECTIUNEA A IV-A

RASPUNDEREA EXECUTORULUI TESTAMENTAR

Raspunderea executorului testamentar pentru neindeplinirea obligatiei dupa ce a primit insarcinarea sau pentru indeplinirea ei defectuoasa este ca a oricarui mandatar, el raspunzand nu numai pentru dol, dar si pentru simpla greseala. Culpa sa va fi apreciata cu mai multa severitate daca executorul este remunerat.

Executorul testamentar va da socoteala de gestiunea sa asupra bunurilor mostenirii, la incheierea insarcinarii.

Daca sunt mai multi executori testamentari, raspunderea lor este divizata, dupa cum unii sunt cu sezina si altii fara sezina. Daca toti sunt executori testamentari sezinari, ei raspund solidar de gestiunea bunurilor mobile ce li s-au incredintat exceptie facand situatia cand testatorul insusi le-a delimitat insarcinarile, deci si raspunderile sunt limitate in raport de aceasta. Daca unul dintre ei si-a depasit insarcinarea, va da socoteala de modul de indeplinire a activitatii depuse.

SECTIUNEA A V-A

CAUZELE DE INCETARE A EXECUTIUNII TESTAMENTARE

Misiunea executorului testamentar - sezinar sau nesezinar -, inceteaza in urmatoarele cazuri:

daca au fost indeplinite dispozitiile testamentare in mod integral;

prin moartea executorului testamentar;

revocarea executorului testamentar de catre instanta judecatoreasca, la cererea mostenitorilor, pentru abuz sau incapacitate in exercitarea imputernicirii de executor testamentar. Pentru a nu pune in pericol valorile patrimoniale care vor fi transmise ca legate si care se afla in posesia executorului testamentar, el poate fi revocat daca devine insolvabil sau comerciant falit dupa moartea dispunatorului;

renuntarea executorului testamentar de a continua insarcinarea intrucat ii cauzeaza prejudicii considerabile;

prin punerea sub interdictie sau prin disparitia executorului testamentar, fie ea chiar faptica.[8]