Stiinta dreptului penal

Stiinta dreptului penal

1. Notiune

Stiinta dreptului penal este o ramura a stiintelor juridice si reprezinta un ansamblu de teorii, conceptii, principii, privitoare la dreptul penal 2.

Astfel, stiinta dreptului penal poate fi definita ca fiind totalitatea ideilor si conceptiilor, a teoriilor si principiilor despre normele dreptului penal .

Stiinta dreptului penal, ca parte a sistemului de stiinte juridice isi gaseste sediul in tratate si monografii, in cursuri si manuale universitare, in studii, articole si comunicari stiintifice.

2. Obiectul stiintei dreptului penal

Obiectul stiintei dreptului penal il constituie    dreptul penal ca sistem de norme juridice ce reglementeaza relatiile de aparare sociala.

Stiinta dreptului penal, care are drept obiect de studiu normele juridice penale, trebuie sa dea explicatii cu privire la originea acestora, la continutul si structura lor, sa analizeze conditiile obiective, care impun apararea sociala a valorilor ce cad sub incidenta normelor dreptului penal, sa stabileasca masurile ce trebuie adoptate pentru prevenirea si combaterea criminalitatii.

Stiinta dreptului penal studiaza permanent practica judiciara    in materie penala si stabileste modul in care sunt aplicate in practica normele dreptului penal, urmand sa propuna noi reglementari penale atunci cand realitatile socio-juridice o cer.

3. Sarcinile stiintei dreptului penal

Stiinta dreptului penal studiaza:

a) normele si institutiile dreptului penal in complexitatea si dinamismul lor, pentru cunoasterea continutului normativ;

b) finalitatea normelor penale, pentru cunoasterea vointei de stat exprimata in normele si institutiile dreptului penal;

c) practica judiciara, pentru a constata concordanta dintre solutiile practice si principiile exprimate in normele juridice penale;

d) legile de evolutie ale fenomenului juridico-penal, cauzele care determina crearea, modificarea si disparitia din dreptul pozitiv a normelor si institutiilor dreptului penal;

e) legaturile care exista intre stiintele juridice si intre ramurile de drept ca parti ale sistemului de drept.

4. Metodele de studiu folosite de stiinta dreptului penal

Stiinta dreptului penal foloseste doua categorii de metode de studiu, respectiv:

a) metode generale, care sunt uzitate in analiza fenomenelor sociale, juridice si economice;

b) metode particulare, care au o arie mai restransa, respectiv la domeniul stiintelor juridice, uneori chiar la stiinta dreptului penal, cum ar fi: metoda logica, metoda istorica, statistica juridica penala, metoda comparativa, experimentul, studiul de caz, etc.

Aceste metode conduc la realizarea unei analize complexe si aprofundate a institutiilor dreptului penal si a normelor juridice penale. Cu ajutorul lor se pot emite si formula idei, conceptii si teorii care, propulsand stiinta dreptului penal, vor avea drept efect perfectionarea legislatiei penale si a masurilor de combatere a fenomenului criminalitatii.

5. Evolutia stiintei dreptului penal

Stiinta dreptului penal s-a conturat ca stiinta de sine statatoare in perioada imediat urmatoare revolutiilor burgheze din Europa. Ulterior au luat fiinta diferite scoli si curente, au fost elaborate teorii si conceptii cu privire la natura si cauzele criminalitatii, solutii pentru combaterea acesteia, ratiunea si eficienta pedepselor si a altor sanctiuni penale, raspunderea penala si libertatea persoanei, etc.

Cele mai cunoscute scoli si curente care s-au impus in stiinta dreptului penal sunt:

a) Scoala clasica

Scoala clasica cuprinde ideile, conceptiile si principiile de politica penala formulate de ideologii revolutiei franceze , de la 1789. Ea s-a impus odata cu publicarea, in anul 1764, de catre juristul italian Cesare Beccaria a celebrei lucrari Dei delitti e delle pene (Despre infractiuni si pedepse).

Principiile de baza ale scolii clasice sunt:

- legalitatea infractiunilor si pedepselor;

- egalitatea in fata legii penale;

- umanizarea pedepselor si a regimului de executare a pedepselor privative de libertate.

- raspunderea penala personala si subiectiva intemeiata pe savarsirea infractiunii cu vinovatia legal stabilita a infractorului .

Scoala clasica a influentat destul de mult stiinta dreptului penal din epoca respectiva, principiile sale fiind preluate de principalele coduri penale ale tarilor europene. Codul penal francez de la 1810, Codul penal german de la 1871 si Codul penal italian de la 1889;

b) Scoala pozitivista

Scoala pozitivista isi datoreaza numele metodei inductive sau pozitive bazata pe observatie si experiment, folosite in stiintele naturii, dar si in cercetarea fenomenelor juridico-penale. Aceasta a aparut la sfarsitul secolului al XIX-lea, fiind fondata de Enrico Ferri, jurist si sociolog.

Principiile de baza ale scolii pozitiviste sunt:

- imaginea clasica a omului rezonabil este inlaturata, acesta devenind stapan pe actele sale si liber sa aleaga intre bine si rau;

- infractorul este subordonat legilor naturale si sociale si este determinat de aceste legi;

- trebuie cercetata influenta factorilor ereditari si de mediu care i-au marcat evolutia pentru a putea intelege comportamentul infractorului;

- comportamentul infractional trebuie sa primeze in fata justitiei si nu actul incriminat;

- justitia trebuie sa individualizeze pedeapsa in functie de personalitatea infractorului si de cauzele concrete care au determinat comiterea infractiunii.

Scoala pozitivista are meritul de a fi orientat cercetarile spre natura si cauzele fenomenului infractional, precum si spre persoana infractorului, propunand pentru prima data masuri de siguranta care pot fi luate alaturi de pedepse.

c) Scoala apararii sociale

Scoala apararii sociale a fost initiata in perioada interbelica de Felippo Gramatica si a luat amploare dupa cel de-l doilea razboi mondial.

Principiile de baza ale acestei scoli sunt:

- apararea sociala este o conceptie de drept penal care vizeaza protejarea societatii impotriva faptelor infractionale;

- protejarea societatii impotriva criminalitatii trebuie sa se realizeze prin masuri extrapenale, destinate sa neutralizeze delincventul (prin eliminare sau segregare, ori prin aplicarea unor metode curative sau educative);

- apararea sociala promoveaza o politica penala prioritar preventiva care are drept obiectiv resocializarea infractorului;

- resocializarea va fi o consecinta a umanizarii legislatiei penale, fundamentate pe cunoasterea stiintifica a fenomenului infractional si a personalitatii delincventului.

d) Tendinta neoclasica actuala

Tendinta neoclasica in dreptul penal revigoreaza ideile Scolii clasice, sustinand necesitatea efectului restrictiv al pedepsei. Aceasta tendinta este determinata de realitatea fenomenului infractional, de explozia criminalitatii si de tendinta de internationalizare a acestui fenomen.

Se pledeaza pentru efectul intimidant al pedepsei, pentru renuntarea la masurile alternative inchisorii si pentru limitarea stricta a sferei de incidenta a liberarii conditionate. Se propune chiar o sporire a severitatii pedepselor si limitarea posibilitatilor de individualizare juridica.

6. Evolutia stiintei dreptului penal roman

Stiinta dreptului penal roman a cunoscut o remarcabila dezvoltare in primele decenii ale secolului al XIX-lea, sub influenta curentelor, scolilor si teoriilor care s-au afirmat pe plan international.

Intemeietorii stiintei dreptului penal roman sunt savantii de renume mondial Ion Tanaviceanu si Vintila Dongoroz. Acestia sunt autorii primelor Tratate de drept penal in Romania, creand o adevarata Scoala nationala de drept penal. La realizarea acesteia a contribuit intr-o mare parte si Vespasian Pella, membru fondator al Asociatiei Internationale de Drept Penal (Paris, 1924),

In cadrul Institutului de Cercetari Juridice al Academiei Romane s-au afirmat George Antoniu, Rodica Mihaela Stanoiu, Nicoleta Iliescu si altii.

Contributii valoroase la dezvoltarea stiintei dreptului penal roman au adus Facultatile de Drept din Bucuresti, Iasi si Cluj, care prin tratate, cursuri universitare si lucrari stiintifice de mare importanta au plasat stiinta dreptului penal printre cele mai productive stiinte juridice din Romania.

Stiinta dreptului penal roman parcurge, in prezent, pasi importanti pe linia deschiderii sale spre viata stiintifica internationala, indeosebi prin Asociatia Internationala de Drept Penal.

In ultima perioada de timp a fost reluata activitatea stiintifica in cadrul Asociatiei Romane de Stiinte Penale si a fost infiintata Societatea Romana de Criminologie si Criminalistica.