Transmiterea si transformarea obligatiilor

Transmiterea si transformarea obligatiilor

1. Moduri de transmitere: a) cesiunea de creanta; b) subrogatia in drepturile creditorului prin plata creantei.

Moduri de transformare: a) novatia; b) delegatia.

1. Moduri de transmitere. a) Cesiunea de creanta. Definitie. Cesiunea de creanta este o conventie prin care un creditor transmite o creanta a sa unei alte persoane. Creditorul care transmite creanta se numeste cedent; persoana catre care se transmite creanta, care o dobandeste prin cesiune se numeste cesionar; debitorul creantei transmise (cedate) se numeste debitor cedat. Asadar, partile conventiei care are ca obiect cesiunea unei creante sunt cedentul si cesionarul.

Conditiile cesiunii de creanta. Cesiunea de creanta este o conventie, un contract. Ca urmare, ea trebuie sa indeplineasca toate conditiile de validitate ale contractului.

In principiu, orice creanta poate forma obiectul unei cesiuni.

Cesiunea de creanta este un contract consensual, deci este valabil din momentul incheierii acordului de vointa.

Pentru validitatea cesiunii de creanta nu este necesar consimtamantul debitorului cedat. Dar, pentru ca cesiunea sa fie opozabila tertilor, trebuie indeplinite anumite formalitati: a) prin notificarea facuta de cedent sau cesionar debitorului cedat, i se face cunoscut faptul schimbarii creditorului; b) acceptarea din partea debitorului cedat (art. 1393 Cod civil) are semnificatia faptului ca el a luat cunostinta despre cesiune, adica de schimbarea creditorului sau, initial. Acceptarea trebuie facuta in forma autentica, spre a fi opozabila tuturor categoriilor de terti.

Efectele cesiunii de creanta. In primul rand, cesiunea de creanta produce efectele actelor juridice care se infaptuiesc prin intermediul ei: vanzare, schimb, donatie, imprumut. In al doilea rand, cesiunea de creanta produce efecte specifice.

Astfel, intre parti, ca efect al cesiunii de creanta, din momentul realizarii acordului de vointe creanta se transfera la cesionar. Cesionarul devine creditor, in locul cedentului, preluandu-i toate drepturile. Totodata, cesionarul devine creditor pentru valoarea nominala a creantei, indiferent de pretul pe care l-a platit si chiar daca cesiunea s-a facut cu titlu gratuit.

Atunci cand cesiunea de creanta se face cu titlu oneros, in raporturile dintre cedent si cesionar, ea produce si un alt efect, anume acela de a naste in sarcina cedentului obligatia de garantie, care este de doua feluri: de drept (art. 1392 Cod civil) si conventionala.

Cat priveste garantia de drept (legala), ea cuprinde obligatia cedentului de a raspunde de existenta actuala a creantei si a accesoriilor sale. Potrivit art. 1397 Cod civil cedentul nu raspunde de drept de solvabilitatea debitorului cedat.

Regulile din materia garantiei de drept sunt supletive, astfel ca partile pot sa le modifice, in anumite limite, prin clauze de garantie conventionala. Ele pot sa convina asupra agravarii obligatiei de garantie a cedentului. Prin stipulatie expresa, cedentul se poate angaja sa garanteze si solvabilitatea viitoare a debitorului cedat. In toate cazurile, cedentul raspunde numai in limitele pretului cesiunii.

Fata de terti, cesiunea produce efecte numai din momentul notificarii facute prin intermediul executorilor judecatoresti sau al acceptarii de catre debitorul cedat prin inscris autentic.

Terti in materia cesiunii de creanta sunt: debitorul cedat; cesionarii ulteriori si succesivi ai aceleiasi creante; creditorii cedentului.

b) Subrogatia in drepturile creditorului prin plata creantei. Definitie. Subrogatia in drepturile creditorului prin plata creantei (subrogatia personala) este un mijloc de transmitere legala sau conventionala a dreptului de creanta, cu toate garantiile si accesoriile sale, catre un tert care a platit pe creditorul initial, in locul debitorului.

Subrogatia legala. Cazuri. Potrivit art. 1108 Cod civil subrogatia opereaza de drept in urmatoarele cazuri:

1). "in folosul aceluia care, fiind el insusi creditor, plateste altui creditor, ce are preferinta". Este ipoteza in care un creditor plateste altui creditor cu rang preferential, subrogandu-se in drepturile acestuia.

2). "in folosul aceluia care, dobandind un imobil, plateste creditorilor caror acest imobil era ipotecat". Este ipoteza in care dobanditorul unui imobil ipotecat plateste pe creditorii care au un drept de ipoteca asupra acelui imobil. Ea poate avea interes sa-i plateasca, pentru a impiedica urmarirea imobilului, adica scoaterea lui la vanzare de catre creditorii ipotecari. Cumparatorul va avea ipoteca asupra propriului sau imobil, cu rangul creditorilor platiti.

3). "in folosul aceluia, care fiind obligat cu altii sau pentru altii la plata datoriei, are interes de a o desface", adica au interes sa plateasca.

Sunt obligati impreuna cu altul in dreptul nostru civil: a) codebitorii solidari; b) codebitorii obligatiilor indivizibile; c) fidejusorii intre ei.

Sunt obligati pentru altul: a) fidejusorii; b) cautiunea reala.

4). "in folosul erederului beneficiar, care a platit din starea sa datoriile succesiunii". Acest caz de subrogatie legala priveste mostenitorul care a acceptat o succesiune sub beneficiu de inventar si plateste o datorie a succesiunii astfel acceptate din propriul sau patrimoniu.

5) art. 22 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, potrivit caruia In limitele indemnizatiei platite in asigurarile de bunuri si de raspundere civila, asiguratorul este subrogat in toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii contra celor raspunzatori de producerea pagubei.

Subrogatia conventionala.

a) Subrogatia consimtita de creditor. Aceasta forma a subrogatiei conventionale este prevazuta de art. 1107 Cod civil, potrivit cu care "cand creditorul, primind plata sa de la o alta persoana, da acestei persoane drepturile, actiunile, privilegiile sau ipotecile sale, in contra debitorului; aceasta subrogatie trebuie sa fie expresa si facuta tot intr-un timp cu plata".

Din text rezulta ca:

1). cel ce face subrogatia este creditorul, deoarece el, prin primirea platii se subroga pe tertul solvens in toate drepturile si actiunile pe care le are impotriva debitorului sau.

2). subrogatia conventionala consimtita de creditor trebuie sa se produca concomitent cu plata.

3). conventia de subrogare dintre creditor si tertul solvens trebuie sa fie expresa, ceea ce inseamna ca vointa creditorului de a subroga pe tert in drepturile si actiunile sale trebuie sa rezulte in mod neindoielnic.

4). pentru ca subrogatia sa fie opozabila tertilor si sa se poata dovedi faptul ca operatia inlocuirii creditorului s-a facut concomitent cu plata, este necesar ca chitanta sa aiba data certa.

b) Subrogatia consimtita de debitor. Potrivit art. 1107 alin. 2 Cod civil, aceasta forma a subrogatiei conventionale se efectueaza atunci "cand debitorul se imprumuta cu o suma spre a-si plati datoria si subroga pe imprumutator in drepturile creditorului".

In acest caz cel care face inlocuirea creditorului este debitorul. Spre a se impiedica eventualele fraude se cere, potrivit art. 1107 alin 2 teza finala, ca:

- actul de imprumut si chitanta de plata a datoriei sa se faca in forma autentica:

- in actul de imprumut sa se precizeze expres suma ce se imprumuta spre a se plati datoria;

- in chitanta de plata a datoriei sa se arate ca datoria se plateste cu suma imprumutata.

Asadar, subrogatia consimtita de debitor este un act juridic solemn. La aceasta subrogatie nu se cere consimtamantul creditorului. Daca el refuza plata, debitorul poate face oferta reala urmata de consemnatiune.

Efectele subrogatiei. Prin subrogatie, subrogatul dobandeste toate drepturile creditorului platit. El dobandeste creanta platita cu toate drepturile si accesoriile ei, si toate eventualele garantii ale creantei respective: ipoteca, privilegii, gaj.

In cazul unei subrogatii partiale, drepturile creditorului se stramuta la solvens in limitele platii pe care el a efectuat-o. Creditorul si subrogatul vor veni in concurs, fara ca intre ei sa existe un drept de preferinta.

2. Moduri de transformare: a) Novatia. Definitie. Novatia este o conventie prin care partile unui raport juridic obligational sting o obligatie existenta, inlocuind-o cu o noua obligatie.

Felurile novatiei. Novatia este de doua feluri: obiectiva - se produce cand creditorul si debitorul initial, dar, in raportul juridic obligational se schimba obiectul sau cauza acestuia; subiectiva - presupune schimbarea creditorului sau a debitorului raportului juridic de obligatie. Novatia prin schimbare de creditor are loc prin substituirea unui nou creditor celui vechi, iar novatia prin schimbare de debitor are loc atunci cand un tert se angajeaza fata de creditor sa plateasca datoria, fara ca, pentru aceasta, sa ceara concursul debitorului initial.

Conditii. Novatia, fiind un contract, va fi supusa tuturor conditiilor de valabilitate ale contractelor.

In acelasi timp, novatia trebuie sa indeplineasca conditii specifice:

- existenta unei obligatii valabile, care urmeaza a se stinge prin novatie;

- nasterea unei obligatii noi valabile;

- noua obligatie sa contina un element nou fata de vechea obligatie;

- intentia partilor de a nova.

Efectele novatiei. In primul rand efectul principal este acela a stingerii vechii obligatii si inlocuirea cu o obligatie noua. O data cu vechea obligatie se sting toate accesoriile si garantiile care o insoteau.

In al doilea rand, intre parti se naste un nou raport obligational. Acest raport este intotdeauna de natura contractuala, deoarece este rezultatul vointei partilor de a nova.

b) Delegatia. Definitie. delegatia este o conventie prin care un debitor aduce creditorului sau angajamentul unui al doilea debitor, alaturi de el sau in locul lui.

Felurile delegatiei. Delegatia poate fi: perfecta - se caracterizeaza prin aceea ca delegatul descarca prin declaratie expresa pe delegant si intelege ca obligatia sa fie executata de delegat; imperfecta - delegatarul nu consimte la liberarea delegantului, ceea ce face ca el, creditorul initial, sa aiba, pe langa debitorul sau, un nou debitor.

Efectele delegatiei. Delegatia perfecta, in principiu, stinge vechea obligatie si o inlocuieste cu una noua.

Potrivit art. 1133 Cod civil se prevede doua situatii in care obligatia delegantului subzista fata de delegatar: a) cand delegatarul si-a rezervat expres dreptul de a urmari de delegant in caz de insolvabilitate a delegatului; b) cand delegatul este insolvabil in momentul delegatiei.

Delegatia imperfecta are ca efect faptul ca un nou raport de obligatie este adaugat celui preexistent: debitorul initial (delegant) nu este descarcat de obligatia sa fata de delegatar, dar aceasta are un nou debitor, alaturi de cel initial, delegatul. Creditorul delegatar poate urmari, la alegerea sa, pe oricare dintre ei.