JUSTITIE RESTAURATIVA - MASURI ALTERNATIVE DE DETENTIE

UNIVERSITATEA "PETRE ANDREI" DIN IASI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE, ASISTENTA SOCIALA SI SOCIOLOGIE

MASTER:

PSIHOSOCIOLOGIA INFORMATIEI SI SECURITATII PRIVATE

JUSTITIE RESTAURATIVA

MASURI ALTERNATIVE DE DETENTIE

MASURI ALTERNATIVE LA DETENTIE

Alternativa    detentiunii reprezinta un institut penal nou, evoluat in secolul al XX-lea, destinat sa substituie pedeapsa privativa de libertate, respectiv cea a inchisorii, constituind astfel, un element traditional al reactiei statului la infractiuni.

Problema substitutivelor la pedeapsa inchisorii a devenit o problema foarte importanta, in politicile penale europene cam in a doua jumatate a secoului XX. J. Pradel, sustine chiar ca inceputul pasiunii pentru aceste pedepse vor    aparea in anul 1975. din acest punct de vedere sustinem ca secolul XX este unul de formare a Justitiei penale pe tot intinsul Globului pamantesc.

Necesitatea aplicarii masurilor alternative la detentie, atribuite sistemului de justitie penala, pe intreg parcursul evolutiei sale istorice, a aparut ca o conotatie imperativa, in aproape toate statele lumii, dar in mod nemijlocit statelor membre Consiliului Europei, fapt ce se datoreaza indeosebi reglementarilor internationale, dupa cum urmeaza:

― Declaratia Natiunilor Unite cu privire la drepturile omului, din 10 decembrie, 1941;

― Standardul de reguli minime al Natiunilor Unite, privitor la administrarea justitiei pentru minorii privati de libertate;

Regulile minimale ale Natiunilor Unite pentru elaborarea unor masuri neprivative de libertate, cunoscute sub numele de "Regulile de la Tokyo";

― Recomandarea nr. 11/1995 a Comitetului de ministri catre statele membre cu privire la pozitia victimei in dreptul penal si in procedura penala;

― Rezolutia nr. 40/33 din 29 noiembrie 1985, privind ansamblul regulilor minime ale Natiunilor Unite, referitoare la administrarea justitiei, pentru minori, cunoscute sub numele de "Regulile de la Beijing";

― Recomandarea nr. 19/1999 a Comitetului de ministri, catre statele membre, cu privire la mediere in cauzele penale;

Urmare a unor critici facute de unele organisme si forumuri internationale de prestigiu, alternativele la pedeapsa inchisorii (amenzile, amanarea executarii sentintei si probatiunea, avertismentul public, diferite forme ale muncii comunitare) au devenit parte a sistemului sanctiunilor penale, in a doua jumatate a secolului XX.

In anul 1985, la Milano, la cel de-al 7-lea Congres al Natiunilor Unite, unde s-au dezbatut prevenirea infractionalitatii si tratamentul infractorilor, s-a aprobat Rezolutia nr. 16 privitoare la reducerea numarului de detinuti, alternative la pedeapsa cu inchisoarea si reintegrarea sociala a infractorilor. Totodata s-a recomandat, ca statele membre ONU, sa-si sporeasca eforturile in directia limitarii efectelor negative ale pedepselor privative de libertate, precum si a gasirii unor sanctiuni alternative, mai eficiente, in locul pedepsei cu inchisoarea.

In anul 1990, la cel de-al optulea Congres al ONU, organizat la Havana, s-au produs cateva rezolutii referitoare la aplicarea unor masuri alternative, recomandand diverse tipuri de sanctiuni, care nu ingdadeau libertatea, dar si principiile de aplicare a acestora.

Astfel, au fost acceptate pentru a fi aplicate urmatoarele pedepse alternative:

― pedeapsa conditionata sau suspendarea conditionata a pedepsei cu inchisoarea;

― eliberarea conditionata;

― arestul al domiciliu;

― mustrare publica;

― munca in folosul comunitatii;

― tratamentul obligatoriu, ambulatoriu sau institutionalizat, al infractorilor dependenti de stupefiante (substante prihotrophe);

― sanctiuni morale (diverse forme de acorduri intre infractor si victima, privind modalitatea de despagubire a victimei, pentru daune provocate: cererea de scuze, contributii financiare in scpuri caritabile, etc.);

Nu au fost acceptate ca alternative la pedeapsa cu inchisoarea:
― inchisoarea cu suspendare;

― eliberarea inainte de ispasirea pedepsei (eliberarea conditionata pe cuvant de onoare, etc.);

Aceste "texte cheie", in elaborarea conceptului de protectie si reintegrare sociala, sustin alternative la incarcerarea pentru o gama foarte larga de detinuti. Exemplificam una dintre obligatiile prevazute in "Regulile de la Beijing", care se refera la reglementarea unei game cat mai largi si mai flexibile de sanctiuni, astfel incat, institutionalizarea sa fie doar o solutie de ultima instanta.

Dintre acestea sunt recomandate:

― hotararile de supraveghere;

― probatiunea;

― munca in comunitate;

― compensatia si restituirea;

― amenzile penale;

― consilierea si terapia de grup;

― decizii de asistenta alternativa;

― decizii de internare in centre educationale; s.a

Savantul francez, J. Pradel, a divizat aceste alternative in doua grupuri mari, pe care apoi le-a impartit in subgrupe, astfel:

A. Pedepsele vecine cu privarea de libertate:
― pedepse legate de o institutie penitenciara, unde autorul plaseaza acele pedepse care acorda condamnatului posibilitatea de a munci, de a intretine legaturi normale cu familia, petrecand un anumit timp in penitenciar;

― pedepse nelegate de penitenciar: arestul la domiciliu, supraveghere electronica, exilul, deportarea, etc.

B. Pedepse diferite de privarea de libertate:

― suspendarea detentiunii (probatiunea pronuntata in masurile anglo-saxone cu titlul de pedeapsa, alte masuri cu caracter juridico-penal, cum ar fi: condamnarea conditionata, eliberarea conditionata de pedeapsa penala);

― munca neremunerata in interesul comunitatii;

― pedepsele pecuniare (amenda si confiscarea averii);

― interdictii si obligatii diverse;

Subgrupe de interdictii:

― interdictii legate de ctivitatea quasiprofesionala (privarea de dreptul de a exercita o profesie, de a conduce autovehiculul, etc.);

― interdictii nelegate de activitatea profesionala sau quasiprofesionala (interdictia de a tulbura ordinea publica, existenta in dreptul penal anglo-american);

Printre obligatii evidentiem repararea prejudiciului existent, in unele tari, ca pedeapsa de sine statatoare.

― sanctiuni morale.

Alte masuri alternative la detentie:

― Amanarea executarii detentiei si probatiunea. Pe langa simtitoarele limitari impuse infractorului, in viata de zi cu zi acesta poate fi incarcerat in situatia nerespectarii conditiilor impuse. In cazul amanarii executarii sentintei privative de libertate, instanta stabileste termenul, dar amana executarea sentintei pentru perioada probatiunii.

Posibilitatea condamnarii conditionate depinde de termenul privatiunii de libertate, la care a fost condamnat infractorul, pentru cauza data, pasibila de amanare a executarii sentintei.

― Probatiunea. Spre deosebire de pedeapsa conditonata, cand instanta aplica privatiune de libertate, iar dupa aceasta amana executarea pentru o anumita perioada, in cazul probatiunii insesi, pronuntarea sentintei este amanata pentru perioada probatiunii. Daca nu se respecta conditiile stipulate, dosarul trece la etapa pronuntarii sentintei pentru infractiunea initiala. Astfel, termenul probatiune este folosit intr-o alta conotatie, ca si institut, care insoteste condamnarea conditionata sau amanarea executarii sentintei.

― Arestul la domiciliu. Este una dintre cele mai potrivite alternatie ale detentiei, pentru ca duce la indeplinirea principalei functii ale privatiunii de libertate, aceea de izolare a delicventului de lumea inconjuratoare. Arestul la domiciliu, este atractiv prin faptul ca poate realiza sarcinilep rivind limitarea libertatii de actiuni fara dificultate, care apra i ncazul arestului penitenciar. In realitate, arestul la domiciliu nu a capatat o raspandire prea mare.

― Munca in beneficiul comunitatii. A inceput sa fie aplicata indeosebi, in ultimele doua decenii, in multe state ale Europei de Vest, state care apartin sistemului de drept comunitar, care utilizeaza munca in beneficiul comunitatii, iar in unele state, au loc experimente in vederea implementarii unei astfel de alternative.

Munca in folosul comunitatii, constituie o pedeapsa penala, stabilita de instanta de judecata, persoanei care a savarsit o infractiune, avand drept scop, antrenarea condamnatului la munca gratuita, socialmente utila, in afara orelor rezervate programului de serviciu sau de studii, fara a-i provoca acestuia suferinte fizice sau a-i leza demnitatea.

Munca in folosul comunitatii, este o ptiune la care poate recurge instanta de judecata, daca a ajuns la concluzia ca, delictul comis de o persoana, este mai putin grav (are un pericol social redus) si ca persoana respectiva, poate compensa fapta comisa, prin prestarea unei munci utile, neremunerate, in serviciul comunitatii.

Din experienta mai multor tari, rezulta ca sanctiunile alternative, bazate pe munca in folosul comunitatii, prezinta unele avantaje:
― elibereaza spatiu in inchisori, pentru infractorii care au savarsit fapte mai grave;

― costurile executarii pedepsei sunt mai mici;

― publicul (comunitatea) joaca un rol mai important in procesul de reeducare si resocializare a infractorului;

― cresterea interesului public privind tratamentul infractorilor;

― crearea unui sentiment de responsabilitate fata de formele de justitie penala.

― Amenda. Reprezinta o alternativa reala la privatiunea de libertate, in majoritatea statelor lumii (pentru infractiuni mai putin grave);

― Medierea. Programele de mediere sunt menite, in buna masura, pentru a inlocui detentia, dar au cu totul alte scopuri. Prin faptul ca asigura o reactie inopinata a societatii la infractiunile minore, ele pot anihila sentimentul nepedepsirii, pe care s-ar putea sa-l resimta infractorii si comunitatea, dupa cum o au in cazul unei reactii intarziate a sistemului judecatoresc. Mai mult decat atat, contactul dintre victima si infractor, poate contribui la participarea persoanala a delicventului la satisfacerea intereselor legitime ale partii vatamate si a comunitatii, in genere, in cadrul justitiei penale.

BIBLIOGRAFIE:

― Zosim, Alexandru - Alternativele detentiunii in dreptul penal contemporan- teza de doctorat;

― Institutul de reforme penale - Masuri alternative in lume;

― Note de curs - Justitie restaurativa;

― Karolly Bard - Institutul de politici constitutionale si legislative, Budapesta (Ungaria) - Masuri alternative ale pedepsei penale;

― Sorin M. Radulescu, Dan Banciu, Cristina Damboeanu, Ecaterina Balica - Evaluarea proiectului experimental de justitie restaurativa derulat in Bucuresti si Craiova, octombrie 2004, pag. 4-7.