"Unitatea de infractiune"

"Unitatea de infractiune"

I. Plan de seminar:

IA. Notiuni generale prinind unitatea de infractiune

- definitie si caracterizare

- feluri 

IB.Unitatea naturala de infractiune

1. Infractiunea simpla

2. infractiunea continua

3. infractiunea deviata

IC. Unitatea legala de infractiune

1. Infractiunea continuata

2. infractiunea complexa

3. infractiunea progresiva

4. infractiunea de obicei

IA. Notiuni generale prinind unitatea de infractiune

Prin unitatea de infractiune se intelege activitatea infractionala formata dintr-o singura actiune sau inactiune ce decurge din natura faptei sau din vointa legiuitorului, savarsite de o persoana si in care se identifica continutul unei singure infractiuni.

Caracterizare

calificarea juridica a unei fapte sau activitati antisociale, ca formand singura infractiune sau dimpotriva doua sau mai multe infractiuni produce consecinte juridice importante.

in primul caz, faptuitorul va raspunde pentru o singura infractiune, iar in al doilea caz acesta va raspunde pentru doua sau mai multe infractiuni.

cand prin activitatea savarsita se formeaza o singura infractiune va exista unitate de infractiune, iar cand prin activitatea savarsita se realizeaza mai multe infractiuni va exista o pluralitate de infractiuni.

distinctia dintre cele doua institutii prezinta importanta sub aspectul raspunderii juridice.

Felurile unitatii de infractiunie:

unitatea naturala - determinata de unitatea actiunii sau inactiunii, de unicitatea rezultatului si de unicitatea formei de vinovatie. Cunoaste trei forme: infractiunea simpla, infractiunea continua, infractiunea deviata.

unitatea legala - aceasta nu este data de realitatea obiectiva, ci de vointa legiuitorului care reuneste in continutul unei singure infractiuni, doua sau mai multe actiuni ce ar putea realiza fiecare in parte continutul unor infractiuni distincte. Aceasta are la baza legatura stransa dintre aceste actiuni. Are urmatoarele forme: infractiunea continuata, infractiunea complexa, infractiunea progresiva, infractiunea de obicei

IB. Unitatea naturala de infractiune

1. Infractiunea simpla

Este o forma a unitatii naturale de infractiune si se caracterizeaza prin savarsirea unei singure actiuni sau inactiuni, printr-un singur rezultat si printr-o singura forma de vinovatie (omorul - art. 174 C. pen.).

Caracterizare:

este forma de infractiune cea mai des intalnita in legislatia penala si in practica judiciara;

este o forma tipica a infractiunii;

momentul consumarii coincide cu momentul epuizarii, neprelungindu-se in timp;

ea poate fi savarsita numai printr-o actiune sau inactiune sau prin mai multe acte repetate in baza aceleiasi rezolutii infractionale (de ex., savarsirea infractiunii de omor prin aplicarea mai multor lovituri de cutit);

2. Infractiunea continua

Reprezinta o forma a unitatii naturale de infractiune ce se caracterizeaza prin prelungirea in chip natural a actiunii sau inactiunii ce constituie elementul material, dupa consumare, pana la interventia unei forte contrare. (furtul de energie electrica, evadarea.)

Aceste infractiuni cunosc doua momente:

momentul consumarii - momentul savarsirii elementului material;

momentul epuizarii - momentul incetarii activitatii infractionale.

Caracterizare:

este o forma atipica a infractiunii;

elementul esential al acestei infractiuni este faptul ca aceasta se realizeaza printr-o atitudine dubla a faptuitorului:

una comisiva (prin care se savarseste infractiunea);

alta omisiva (prin care se lasa ca starea infractionala sa dureze);

nu toate infractiunile pot cunoaste aceasta forma;

Codul penal nu cuprinde dispozitii speciale privind infractiunea continua, ci se face o singura referire in art. 122 alin. 2;

aceasta poate cunoaste doua forme:

infractiuni continue permanente (evadarea);

infractiuni continue succesive (portul ilegal de uniforma);

!!! Impartirea aceasta prezinta importanta sub aspectul ca orice intrerupere in cazul infractiunilor permanente are valoarea unei epuizari a infractiunii, iar reluarea activitatii infractionale reprezinta savarsirea unei noi infractiuni continue.

Cunoasterea momentului epuizarii prezinta importanta pentru:

legea penala aplicabila in timp va fi legea in vigoare in momentul epuizarii faptei;

tot de la acest moment incepe sa curga si prescriptia raspunderii penale;

in raport de acest moment se stabileste si incidenta unui act de clementa (amnistie, gratiere);

daca activitatea infractionala continua este desfasurata de o persoana in diferite etape ale vietii sale, are importanta si stabilirea varstei faptuitorului;

activitatea continua inceputa inaintea implinirii varstei de 14 nu va fi luata in seama la stabilirea sanctiunii.

3. Infractiunea deviata

Reprezinta o forma a unitatii naturale de infractiune si desemneaza infractiunea savarsita prin devierea actiunii de la obiectul sau persoana impotriva carora era indreptata, datorita greselii faptuitorului sau prin indreptarea actiunii, din eroare, asupra altei persoane sau altui obiect.

Modalitati:

"aberratio ictus" - realizata prin devierea actiunii spre un alt obiect sau persoana din greseala faptuitorului; Ex. - faptuitorul urmareste sa loveasca o persoana dintr-un grup, dar, manevrand gresit corpul contodent este lovita o alta persoana.

"error in persona" - realizata prin savarsirea faptei asupra altei persoane ori asupra altui obiect datorita erorii faptuitorului; Ex. - infractorul doreste sa-si ucida rivalul si noaptea, pe intuneric, il confunda cu o alta persoana, pe care o ucide.

!!! Unii autori sustin ca in cazul infractiunii deviate ar trebui sa se retina un concurs de infractiuni, intre fapta comisa si cea pe care faptuitorul a vrut sa o savarseasca; aceasta opinie a ramas insa izolata.

IC. Unitatea legala de infractiune

1. Infractiunea continuata:

Reprezinta o forma a unitatii legale de infractiune caracterizata prin savarsirea de catre aceeasi persoana la intervale de timp diferite, in realizarea aceleiasi hotarari infractionale a unor actiuni sau inactiuni, care prezinta fiecare in parte continutul aceleiasi infractiuni.(furturile de casetofoane din masini).

a. Caracterizare

reprezinta o creatie a legiuitorului;

este prevazuta expres de C. pen. - art. 41 alin. 2;

e formata dintr-o pluralitate de acte unite sub trei aspecte:

♣ unitate de subiect

♣ unitate de hotarare infractionala

♣ unitate de continut

fiecare fapt luat izolat poate constitui o infractiune de sine statatoare;

ea reprezinta intotdeauna o cauza de agravare a raspunderii penale.

b. Conditii de existenta

unitate de subiect activ - adica, aceeasi persoana savarseste mai multe actiuni sau inactiuni, unele in calitate de autor si altele in calitate de complice;

pluralitate de acte de executare - savarsite la intervale diferite de timp, nici prea apropiate si nici prea indepartate. Este indeplinita aceasta conditie cand faptuitorul savarseste o infractiune intentionata si ulterior o tentativa la aceeasi infractiune;

unitate de rezolutie infractionala - rezolutia unica implica atat prevederea rezultatelor faptei, cat si urmarile acesteia ori acceptarea acestora . Dintre elementele ce pot concura alaturi de alte imprejurari la stabilirea unitatii de rezolutie se pot retine:

unitatea obiectului infractiunii 

unitatea locului

unitatea persoanei vatamate

unitatea de timp 

actele de executare de acelasi fel, trebuie sa prezinta fiecare in parte, continutul aceleiasi infractiuni (furt). Actele de executare nu trebuie sa fie identice, ci doar fiecare sa realizeze continutul aceleiasi infractiuni (infractiune consumata si tentativa).

c. Efectele juridice:

de la momentul epuizarii incepe sa curga termenul de prescriptie a raspunderii penale (art. 122 alin. 2 C. pen.);

tot in functie de momentul epuizarii se stabileste incidenta unui act de clementa (amnistie, gratiere);

aplicarea legii penale in timp va fi cea in vigoare din momentul epuizarii;

daca actele de executare se situeaza pe teritorii diferite, legea penala romana va fi incidenta, daca o parte ori rezultatul s-a produs pe teritoriul Romaniei (art. 143 C. pen.);

tot in raport de momentul epuizarii se stabileste incidenta legii penale in raport cu varsta faptuitorului . Daca faptuitorul a inceput executarea cand nu avea implinita varsta de 14 ani, aceste acte nu se iau in considerare, ci numai acelea savarsite dupa implinirea acestei varste si bineanteles daca au fost savarsite cu discernamant .

d. Sanctiunea infractiunii continuate (art. 42 C. pen. si art. 34 C. pen.):

reprezinta o forma generala de agravare facultativa a pedepsei;

infractiunea continuata fiind unica, aplicarea pedepsei se face intr-o singura etapa;

pedeapsa se va aplica spre maximul special, iar daca acesta este neandestulator se poate aplica un spor de pana la 5 ani (inchisoarea) sau un spor de pana la jumatate din maximul special (amenda);

daca dupa condamnarea definitiva sunt descoperite alte fapte ce fac parte din continutul aceleiasi infractiuni pedeapsa se va recalcula, neputandu-se asfel micsora.

e. Infractiuni ce nu se pot savarsi in mod continuat:

infractiunile din culpa

la infractiunile al caror obiect nu este susceptibil de divizare (omorul)

la infractiunile care presupun repetarea activitatii pentru a realiza continutul infractiunii (infractiunile de obicei - prostitutia).

2. Infractiunea complexa:

Este o forma a unitatii legale de infractiune si cuprinde in continutul sau, ca element constitutiv sau ca circumstanta agravata o actiunea sau o inactiune care constituie prin ea insasi o fapta prevazuta de legea penala. (talharia art. 211 C.pen.).

a. Caracterizare:

aceasta este prevazuta in mod expres de C. pen. in art. 141;

reprezinta o creatie a legiuitorului  si are la baza legatura stransa dintre actiunile si inactiunile ce intra in continutul elementului material;

ea se indreapta, prin modul savarsirii acesteia, impotriva a doua valori sociale;

rezultatul acesteia consta in producerea a doua urmari specifice valorilor sociale ocrotite;

de regula, acestea sunt infractiuni intentionate.

b. Formele infractiunii complexe:

Infractiunea complexa forma tip Aceasta se caracterizeaza prin aceea ca in continutul ei intra ca element o actiune sau inactiune ce reprezinta continutul unei alte infractiuni. Aceasta este deci, formata din reunirea de catre legiuitor a doua infractiuni distincte si crearea unei a treia, deosebite de cele inglobate. Ex. talharia formata din furt si amenintare ori furt si violenta; ambele infractiuni ce formeaza infractiunea complexa sunt comise cu intentie.

Infractiunea complexa ca varianta agravanta Aceasta cuprinde in continutul sau ca element agravant o actiune sau inactiune ce reprezinta continutul unei alte infractiuni. Infractiunea complexa este o varianta calificata a unor infractiuni simple, creata prin absorbirea in continutul sau a unor fapte ce reprezinta continutul unor alte infractiuni. Ex. violul care a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei (art. 197 alin. 3 C. pen., unde agravanta este comisa din culpa, iar infractiunea in ansamblul ei va fi comisa cu praeterintentie). Nu toate infractiunile calificate sunt si infractiuni complexe. Ex. furtul savarsit in loc public este calificat fara a fi si o infractiune complexa.

c. Structura:

in elementul material al infractiunii complexe sunt reunite actiunile ce constituie elementul material al infractiunilor absorbite (luarea bunului si exercitarea violentei);

obiectul infractiunii complexe este format dintr-un obiect juridic principal si un obiect juridic secundar sau adiacent;

forma de vinovatie cu care se savarseste infractiunea complexa tip este intentia, spre deosebire de infractiunea complexa ca varianta agravanta unde forma de vinovatie este praeterintentia.

d. Efectele juridice

infractiunile reunite in continutul infractiunii complexe isi pierd autonomia;

infractiunea complexa se consuma in momentul in care se savarsesc elementele materiale specifice infractiunilor absorbite;

nerealizarea sub raport obiectiv a continutului unei infractiuni absorbite poate conduce la calificarea faptei drept tentativa; Ex: in cazul infractiunii de talharie, daca se consuma amenintarea sau violenta insa deposedarea victimei nu a fost posibila, infractiunea ramane in faza de tentativa;

infractiunea complexa nu reprezinta o cauza de agravare a raspunderii penale;

ea este o infractiune momentana.

e. Complexitatea naturala:

Pe langa complexitatea legala creata de legiuitor este mentionata si complexitatea naturala, ce rezulta, din absorbirea in chip natural de catre infractiunea fapt consumat a tentativei la acea infractiune.

Ex. - infractiunea de omor consumat cuprinde in mod natural si tentativa axcestei infractiuni, dupa cum se cuprind si elementele infractiunilor mai putin grave (lovirea, vatamarea corporala).

!!! Nu este posibila complexitatea judiciata, creata de instanta de judecata.

3. Infractiunea progresiva:

Reprezinta o forma a unitatii legale de infractiune caracterizandu-se prin aceea ca, dupa atingerea momentului consumarii corespunzator unei anumite infractiuni, fara interventia faptuitorului, aceasta isi amplifica progresiv rezultatul, ori se produc urmari noi corespunzator unor infractiuni mai grave. (loviturile sau vatamarile cauzatoare de moarte art. 183 C. pen., talharia care a avut ca urmare moartea victimei - art. 211 alin. 3);

Caracterizare:

este o forma atipica a infractiunii;

rezultatul se amplifica progresiv in timp fara interventia faptuitorului, nefiind deci o infractiune momentana;

apare pe langa momentul consumarii si momentul epuizarii;

fapta initiala care a produs un anumit rezultat susceptibila de o anumita incadrare juridica, datorita amplificarii rezultatului, va primi o noua calificare, in functie de rezultatul atins in momentul epuizarii;

infractiunea progresiva poate fi intalnita ca infractiune autonoma (ex. loviri cauzatoare de moarte - art. 183 C. pen.), dar si ca agravanta a unei alte infractiuni (ex. violul care a avut ca urmare moartea victimei art. 197 alin. 3, talharia care a avut ca urmare moartea victimei - art. 211 alin.

forma de vinovatie cu care se comite infractiunea progresiva este praeterintentia;

Efecte juridice:

incadrarea juridica a faptei savarsite se va face in raport cu momentul epuizarii;

in functie de acest moment se vor calcula:

v     termenul de prescriptie pentru raspunderea penala

v     legea penala incidenta

v     incidenta unor legi de clementa

Asemanari si deosebiri intre infractiunea continua permanenta si infractiunea progresiva:

Asemanari:

ambele sunt forme ale unitatii de infractiune,

ambele cunosc doua momente: cel al consumarii si cel al epuizarii, deci se prelungesc in timp,

in desfasurarea lor nu cunosc intreruperi,

in ambele cazuri se prelungeste urmarea imediata a infractiunii,

in cazul ambelor tipuri de infractiune se aplica o singura pedeapsa intr-o singura etapa.

Deosebiri:

in cazul infractiunii continui permanente urmarea imediata se prelungeste in timp dependent de vointa faptuitorului, iar in cazul infractiunii progresive aceasta se prelungeste prin amplificare independent de vointa autorului,

ca forma de vinovatie, infractiunea continua permanenta se comite cu intentie, iar cea progresiva cu praeterintentie.

4. Infractiunea de obicei:

Reprezinta o forma a unitatii legale de infractiune, ce se caracterizeaza prin repetarea elementului material de un numar de ori din care sa rezulte obisnuinta sau indeletnicirea faptuitorului. ( ex. prostitutia, cersetoria).

Caracterizare:

aceasta infractiune nu poate avea tentativa;

este o infractiune unica formata dintr-o pluralitate de fapte;

luate izolat, acele fapte nu pot constitui continutul unei infractiuni distincte;

cunoaste doua momente: al consumarii si al epuizarii;

in ceea ce priveste momentul consumarii, in practica si doctrina de specialitate s-a conturat ideea consumarii infractiunii in momentul comiterii celui de-al treilea act ce formeaza elementul material, deoarece din acest moment se poate afirma ca s-a consumat o infractiune de obicei, ce arata obisnuinta, indelenticirea autorului.

Efecte juridice:

infractiunea de obicei nu poate fi comisa in coautorat;

in functie de momentul epuizarii se vor calcula:

v     legea penala aplicabila 

v     incidenta unei legi de clementa 

v     dupa acest moment va incepe sa curga termenul de prescriptie pentru raspunderea penala.

Asemanari si deosebiri intre infractiunea continuata si infractiunea de obicei:

Asemanari:

ambele sunt forme ale unitatii legale de infractiune,

in cazul ambelor tipuri de infractiune pesdeapsa se aplica intr-o singura etapa,

ambele presupun unitate de subiect activ,

ambele presupun repetabilitatea faptelor ce constituie elementul material al infractiunii,

ambele presupun comiterea faptelor la intervale de timp diferite nici prea lungi nici pera scurte,

ambele presupun o unitate de rezolutie infractionala a autorului,

ambele cunosc doua momente: cel al consumarii si cel al epuizarii, deci se prelungesc in timp,

ambele presupun ca faptele ce alcatuiesc elementul material al infractiunii sa fie de aceeasi natura.

Deosebiri:

in cazul infractiunii continuate fiecare act de executare, luat separat, poate realiza continutul unei infractiuni distincte si poate atrage raspunderea penala a autorului, pe cand in cazul infractiunii de obicei un singur act luat separat nu poate atrage raspunderea penala,

din aceste considerente, infractiunea continuata este considerata stare generala de agravare (art. 42 C.pen.), iar infractiunea de obicei nu.

II. Idei fundamentale:

1. Unitatea de infractiune cunoaste doua forme: unitatea naturala si legala.

2. Cea mai intalnita forma a unitatii de infractiune este cea simpla.

3. In cazul infractiunii continuate si celei complexe exista o unitate de infractiune prin vointa legiuitorului, chiar daca aparent este o pluralitate de infractiuni.

4. Infractiunea continuata se consumata in momentul comiterii celui de-al doilea act ce formeaza elementul material, iar infractiunea de obicei se consuma in momentul savarsirii celui de-al treilea act ce formeaza elementul material.

III. Vocabular specific:

actor incubit onus probandi - expresie conform careia reclamantul are sarcina probei. "Onus probandi qui dicit, non qui negat"- sarcina probei revine celui care afirma nu celui care neaga,

ad litteram - cuvant cu cuvant, textual,

coruptie - stare de abatere de la regulile morale. In drept coruptia inglobeaza anumite fapte ce constituie infractiuni,

forta publica - putere prin care persoanele care nu se supun regulilor din societate sunt constranse de fortele statale abilitate sa restabileasca situatia de fapt,

ilegal - care contravine legii, nerecunoscut juridic (fr.ilgal ),

ilegalitate - situatie ilegala, ilicita, contrara legii,

ilicit - ilegal, care contravine legii, interzis de lege,

juramant - legamant solemn care se depune in fata unui organ judiciar de catre martori, experti sau alte persoene - a se vedea art. 85 Cod. proc.pen,

magistrat - persoana care are calitatea de judecator sau procuror,

IV. Articole (texte de lege) de analizat:

Art. 41 din C. pen. sub aspectul definirii infractiunii complexe si continuate.

Art. 42, 43, 34 si 40 alin. 1 din C. pen. sub aspectul sanctionarii infractiunii continuate.

Art. 41 alin. 3 si art. 211 din C. pen. sub aspectul formarii infractiunii complexe.

Art. 208 din C. pen. (furtul) poate imbraca atat forma infractiunii simple, continui, deviate si continuate avand in vedere modul de comitere in concret a faptei.

Art. 183 din C. pen. (loviri sau vavatami cauuzatoare de moarte) poate imbraca numai forma infractiuni progresive.

Art. 326 si 328 C. pen. sub aspectul modului de comitere al elemenului material - numai in forma infractiunii de obicei.

V. Aplicatii teoretice si practice:

- Subiecte teoretice

1. Notiuni generale prinind unitatea de infractiune - definitie si feluri.

Infractiunea simpla - analiza.

3. Infractiunea continua - analiza.

4. Infractiunea deviata - analiza.

5. Infractiunea continuata - concept, caracterizare, conditii de existenta si efecte.

6. Infractiunea continuata - infractiuni ce nu se pot savarsi in mod continuat si modul    de sanctionare.

7. Infractiunea complexa - definitie, caracterizare si forme.

8. Infractiunea complexa - structura, efecte si tipuri de complexitate.

9. Infractiunea progresiva - analiza.

10. Infractiunea de obicei - analiza.

VI. Grile:

1. Care dintre urmatoarele institutii reprezinta cauza de agravare facultativa a raspunderii penale:

a) infractiunea complexa

b) infractiunea progresiva

c) infractiunea continuata.

2. Repetarea faptei de un numar de ori din care sa rezulte obisnuinta autorului, constituie elementul materil al:

a) infractiunii de obicei

b) infractiunii continuate

c) infractiunii continue.

3. Prelungirea in mod natural a actiunii sau inactiunii ce constituie elementul material dupa consumare, pana la interventia unei forte contrare, constituie trasatura caracteristica a infractiunii:

a) progresive

b) continuate

c)continue.

4. Reprezinta conditii de existenta a infractiunii continuate:

a) pluralitate de acte de executare

b) identitate de acte de executare

c) unitate de rezolutie infractionala

d) unitate de subiect pasiv.

5. Infractiunea ce cuprinde in continutul sau, ca pe un element circumstantial agravant o actiune sau inactiune ce reprezinta continutul unei alte infractiuni:

a) constituie o infractiune complexa

b) poate fi comisa cu praeterintentie

c) poate fi savarsita cu intentie.

6. Infractiunea ce cuprinde in continutul sau, ca element constitutiv o actiune sau inactiune ce reprezinta continutul unei alte infractiuni:

a) poate fi comisa numai cu intentie

b) poate fi comisa din culpa

c) poate fi savarsita cu praeterintentie

d) constituie o infractiune complexa.

7. Daca infractorul, condamnat definitiv pentru o infractiune continuata sau complexa, este judecat ulterior si pentru alte actiuni sau inactiuni care intra in continutul aceleiasi infractiuni:

a) instanta anuleaza hotararea anterioara si pronunta o noua hotarare, stabilind o pedeapsa care poate fi mai mica decat cea pronuntata anterior

b) instanta anuleaza hotararea anterioara si pronunta o noua hotarare, stabilind o pedeapsa corespunzatoare, care nu poate fi mai usoara decat cea pronuntata anterior.

c) instanta pronunta o noua hotarare si aplica regulile de la concursul de infractiuni

8. Urmatoarele infractiuni fac parte din unitatea legala de infractiune:

a) infractiunea continua

b) infractiunea continuata

c) infractiunea de obicei.

9. Urmatoarele infractiuni fac parte din unitatea naturala de infractiune:

a) infractiunea deviata

b) infractiunea complexa

c) infractiunea progresiva

d) infractiunea simpla.

10. Reprezinta unitate naturala de infractiune:

a) infractiunea continua, continuata, simpla

b) infractiunea simpla, de obicei, progresiva

c) infractiunea continua, progresiva, de obicei, complexa

d) infractiunea deviata, continua, simpla.

11. Reprezinta unitate legala de infractiune:

a) infractiunea continuata, progresiva, de obicei, complexa.

b) infractiunea continua, continuata, simpla

c) infractiunea simpla, de obicei, progresiva

d) infractiunea deviata, continua, simpla

12. Infractiunea continuata:

a) este cauza reala facultativa de agravare a pedepsei.

b) este cauza reala obligatorie de agravare a pedepsei

c) este cauza personala obligatorie de agravare a pedepsei.

13. La infractiunea continuata aplicarea pedepsei:

a) se face in doua etape ca la concursul de infractiuni

b) se face intr-o singura etapa

c) se face intr-un numar de etape corespunzator numarului actelor materiale ale infractiunii.

14. Infractiunea continuata se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea comisa, la care se poate adauga un spor potrivit:

a) recidivei postexecutorii

b) recidivei postcondamnatorii

c) concursului de infractiuni.

15. Infractiunea continuata se comite:

a) din culpa simpla sau cu prevedere

b) cu praeterintentie

c) numai cu intentie.

16. In cazul in care infractiunea continuata a inceput sa fie comisa mai inainte de implinirea varstei de 18 ani si a continuat si dupa aceast moment, infractorul:

a) nu raspunde penal

b) raspunde penal ca major

c) raspunde penal ca minor.

17. Urmatoarele infractiuni nu se pot comite in mod continuat:

a) infractiunile comise din culpa

b) infractiunile al caror obiect nu este susceptibil de divizare

c) infractiunile de obicei.

18. In cazul infractiunilor contra persoanei, pluralitatea subiectilor pasivi determina realizarea:

a) unui concurs de infractiuni in toate cazurile

b) unei infractiuni unice, agravante in toate cazurile

c) unei unitati legale de infractiune, sub forma infractiunii complexe, dar numai in cazul infractiunilor contra vietii persoanelor.

Raspunsuri grile*: 1-c; 2- a; 3-c; 4-a,c; 5-a,b; 6-a,d; 7-b; 8-b,c; 9-a,d; 10-d; 11-a; 12-a; 13-b; 14-c; 15-c; 16-b; 17-a,b,c; 18-c;

VII. Spete:

1. X, dupa ce a patruns prin efractie in locuinta lui Y, a aprins lumina si a cautat bunurile pe care dorea sa le sustraga, dar, din cauza volumului mare al acestora, le-a ridicat in doua randuri, fara pauze transportandu-le in locuinta bunicii sale.

Ce forma a unitatii de infractiune este savarsita fapta de furt calificat?

2. Instanta a stabilit ca X a luat hotararea de a-si ucide sotia acuzata de infidelitate si care il ameninta cu divortul. Astfel, intr-o seara la ora 22.00 a asteptat-o pentru a-si pune in aplicare planul, la poarta fabricii unde aceasta lucra in schimbul doi.

In jurul orei 22.30, inculpatul a observat pe trotuarul opus o femeie care semana atat la fizic cat si la imbracaminte. Crezand ca este sotia a alergat spre aceasta care s-a speriat si a inceput sa fuga.

Inculpatul a ajuns-o din urma si i-a aplicat o puternica lovitura de cutit in abdomen determinand decesul acesteia. Instanta l-a condamnat pe inculpat pentru infractiunea de omor calificat prevazut in art. 175 lit. a) cu premeditare si lit. c) asupra sotului sau rude apropiate.

Inculpatul a atacat cu recurs hotararea instantei motivand ca s-a retinut gresit imprejurarea de agravare a omorului prevazuta in art. 175 lit. c) C.pen.

Recursul inculpatului este fondat?

3. Prin sent. pen. nr. 46/12.08.1994 Trib. Sibiu a condamnat pe inculpatul X pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala prevazuta in art. 181 din C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) din acelasi cod.

Instanta a retinut ca, in seara zilei de 28.08.1993, inculpatul se afla la stana sa de oi unde, in conditiile provocarii, a lovit cu un lemn partea vatamata, cauzandu-i fractura cubitusului stang, leziune ce a necesitat pentru vindecare ingrijiri medicale timp de 45-50 de zile.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin dec. pen. nr. 203/20.11.1994 a respins apelurile declarate de procuror si de inculpat.

Impotriva acestor hotarari procurorul a declarat recurs cu motivarea ca s-a dat o gresita incadrare juridica infractiunii savarsite avand in vedere ca urmarile initiale ale faptei s-au amplificat fiind necesar un numar mai mare de zile de ingrijiri medicale ceea ce ar realiza continutul infractiunii de vatamare corporala grava.

Recursul este fondat? Ce forma a unitatii de infractiune exista in speta?

4. Trib. Judetean Salaj, prin sent. pen. 7/1.03.1991, a condamnat pe X pentru savarsirea infractiunii de vatamari cauzatoare de moarte conform art. 183 C. pen.

In ziua de 24.09.1990, X si Y aflati sub influenta bauturilor alcoolice, s-au luat la tranta pe camp, in prezenta unor martori. Inculpatul a reusit sa tranteasca victima la sol, dupa care a imobilizat-o cu fata spre pamant, el aflandu-se deasupra ei si cu forta a tras cu mainile spre spate capul victimei, provocandu-i hiperextensia coloanei cervicale. Victima transportata la spital, a decedat dupa mai multe zile. Din raportul medico legal rezulta ca moartea victimei s-a datorat edemului bulbar consecutiv contuziei si dilacerarii modulare, cu fractura coloanei cervicale.

Fapta savarsita de inculpatul X este o forma a unitatii naturale sau legale de infractiune si care este forma de vinovatie?

5. Judecatoria Campina a condamnat pe inculpatul X la mai multe pedepse pentru savarsirea a doua furturi calificate si a tentativei la infractiunea de furt calificat, cu aplicarea art. 33 lit. a) si 34 lit. a) din C. pen.

Instanta a retinut ca, in noaptea de 6.08.1992, inculpatul a sustras, prin efractie bunuri in valoare de 31.000 lei din doua autoturisme si a incercat sa sustraga bunuri din alte trei, toate parcate in acelasi loc.

Impotriva hotararii, ramasa definitiva, s-a declarat recurs in anulare, cu motivarea ca incadrarea juridica data faptei este gresita.

Recursul in anulare este fondat?

6. Instanta a retinut ca unele dintre actiunile componente ale infractiunii continuate de furt au fost savarsite pe cand inculpatul era minor, avand insa responsabilitate, iar celelalte dupa implinirea varstei de 18 ani si a luat fata de acesta masura educativa a mustrarii.

Aratati daca solutia instantei este legala.

7. Prin sentinta pen. nr. 273/8.06.1999, Trib. Constanta a condamnat pe X pentru infractiunea de talharie prevazuta de art. 211 C. pen. si pe inculpatii A,B,C pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prevazuta in art. 208 raportat la art. 209 C.Pen.

Instanta a retinut ca, la data de 3.11.1998, dupa o intelegere prealabila, inculpatii A,B,C au sustras 360 de l de motorina din rezervoarele unei ferme, in timp ce paznicul era amenintat cu o bara metalica de inculpatul X fiind astfel impiedicat sa intervina.

Curtea de Apel Constanta, prin dec. pen. 302/8.12.1999, a admis apelul procurorului si a schimbat incadrarea juridica din infractiunea de furt calificat in aceea de talharie prevazuta de art. 211 C. pen. pentru inculpatii A,B,C.

Care dintre cele doua hotarari este corecta?

Inculpata X, in varsta de 15 ani, neavand preocupari scolare si nefiind supravegheata de parinti, a inceput sa frecventeze barurile si restaurantele in compania lui Y (majora), intretinand intr-o perioada de cateva luni, relatii sexuale cu diferiti marinari straini care se aflau in portul Constanta, de la care isi procurau mijloacele de existenta. Fiind descoperite de organele de politie acestea au fost condamnate pentru infractiunea de prostitutie prevazuta de art. 328 C.p.

Care sunt particularitatile infractiunii de prostitutie?

Raspunsuri spete:

1. In speta este vorba despre o infractiune de furt in forma simpla. Exte exclusa forma continuata, deoarece actele de furt au fost comise in mod neintrerupt si nu la intervale diferite de timp.

2. Recursul inculpatului este fondat. Fata de modul in care s-a comis infractiunea, instanta nu mai trebuia sa retina si agravanta de la art. 175 lit. c), fiind vorba despre o infractiune deviata.

3. Daca printr-un alt raport de expertiza s-a demonstrat ca urmarile erau mai grave si s-au prelungit pe o durata mai mare de timp, fara ca inculpatul sa mai inatervina, atunci este vorba despre o infractiune progresiva, caz in care recursul procurorului este fondat.

4. X a actionat cu praeterintentie, deoarece el a trantit victima la pamant cu intentie, dar nu a urmarit sau acceptat moartea acestuia, fiind prietenii, facand acest lucru din joaca. Totusi, el trebuia si putea sa prevada ca prietenul sau poate suferii unele leziuni. Instanta a retinut corect fapta ca fiind infractiunea de vatamari cauzatoare de moarte, ea fiind o infractiune, de regula, progresiva.

5. Instanta a retinut gresit un concurs de infractiuni. In speta este vorba despre o infractiune continuata de furt. Astfel, vor fi aplicabile prevederile art. 209 C. pen. raportat la art. 41 alin. 2, aplicandu-se o singura pedeapsa.

6. Instanta trebuia sa retina si actele comise de inculpat pe timpul cat era minor, deoarece acesta raspundea penal. In acest caz se impune o recalculare a pedepsei pentru infractiunea continuata conform art. 43 C. pen.

7. Infractiunea de talharie este o infractiune complexa, astfel ca A,B si C trebuiau sa raspunda in calitate de coautori, deoarece faptele coautorilor nu trebuie sa fie identice ci sa se completeze reciproc in vederea producerii rezultataului urmarit.

8. Infractiunea de prostitutie este un exemplu tipic de infractiune de obicei. In cadrul acestor categorii de infractiuni, elementul material se realizeaza prin comiterea repetata, la diferite intervale de timp a acelorasi fapte, in baza aceeasi rezolutii infractiuonale, de catre aceeasi persoana. Infractiunea de obocei se consuma in momentul stabilirii indeletnicirii si/sau obisnuintei faptuitorului, lucru din care sa reiasa ca prin comiterea acestor fapte autorul si-a facut un mod de viata. Datorita pluralitatii de acte ce formeaza elementul material, infractiunea de obicei este o forma a unitatii legale de infractiune. Ea are particularitatea de a se prelungi in timp pana la momentul epuizarii, moment in raport cu care se vor stabili toate consecintele juridice (aplicarea sanctiunii, incidenta unor acte de clementa, inceperea curgerii termemnului de prescriptie).

VII. Test (9 intrebari a cate un punct fiecare si unul din oficiu)

1. Ce cuprinde unitatea legala de infractiune?

2. Precizati felurile infractiunii continue.

3. Enumerati felurile infractiunii deviate.

4. Care sunt conditiile de existenta ale infractiunii continuate?

5. Precizati formele infractiunii complexe.

6. Justificarea existentei infractiunii progresive.

7. Asemanari si deosebiri intre infractiunea continuata si infractiunea de obicei.

8. Asemanari si deosebiri intre infractiunea continua si infractiunea progresiva.

9. Ce categorii de infractiuni cuprinde unitatea naturala de infractiune?

VIII. Activitate de cercetare:

A. Teme de seminar:

1. Structura infractiunii complexe.

2. Conditiile de existenta ale infractiunii continuate.

3. Forma de vinovatie in cazul infractiunii progresive.

B. Teme de cerc stiintific:

1. Comparatie intre infractiunea continuata si infractiunea de obicei. Importanta.

2. Importanta momentului epuizarii in cazul infractiunilor care sunt susceptibile de prelungire in timp.

C. Tema de licenta:

1. Importanta existentei unitatii legale de infractiune in legea penala. Justificare.