NOTIUNEA DE REZERVA SUCCESORALA SI COTITATE DISPONIBILA

NOTIUNEA DE REZERVA SUCCESORALA SI COTITATE DISPONIBILA

In domeniul actelor juridice pentru cauza de moarte este consacrat principiul libertatii oricarei persoane de a dispune potrivit propriei vointe de patrimoniul sau. In mod corelativ, mostenitorii au libertatea deplina de a accepta sau nu o mostenire. Exista insa ratiuni care impun unele limitari ale ambelor drepturi. Astfel, dreptul de a dispune pentru cauza de moarte este limitat de interese de ordin familial de a asigura unor membri apropiati ai defunctului o cota-parte din mostenire, chiar impotriva vointei acestuia, cand el dispune de averea sa in favoarea altor persoane. Este cea mai importanta limitare care se aduce dreptului de a dispune pentru cauza de moarte. Este ceea ce se cunoaste sub denumirea de "rezerva succesorala". Exista apoi considerente de natura morala care se opun efectuarii unor acte juridice privitoare la bunurile unei succesiuni inainte de deschiderea acesteia, limitare ce este cunoscuta sub denumirea "pactele asupra unei succesiuni viitoare", interzise sub sanctiunea nulitatii absolute[1].

Legea nu defineste rezerva succesorala, insa determina, in mod indirect, in raport cu numarul si calitatea mostenitorilor rezervatari (art. 841-855 C. civ. si art. 939-941 C. civ., art. 828-837 Proiectul Codului Civil si art. 2 din Legea nr. 319/1944), care este partea din patrimoniul succesoral ce reprezinta rezerva, specificand care este cotitatea disponibila de care testatorul poate dispune in mod liber.

Rezerva succesorala a fost definita de catre doctrina[2] ca fiind acea parte din mostenire care se cuvine mostenitorilor rezervatari in temeiul legii, impotriva vointei defunctului manifestata prin liberalitati facute in timpul vietii (donatii) si/sau prin dispozitii testamentare pentru cauza de moarte (legate sau exheredari). Exheredarea este mentionata distinct, alaturi de legate, pentru ca rezerva succesorala trebuie sa fie asigurata nu numai in cazul instituirii de legatari, dar si in cazul exheredarii (directe), fara desemnare de legatari, caz in care cei ce beneficiaza de exheredare culeg mostenirea in calitate de mostenitori legali .

Dupa cum s-a aratat si in practica judiciara, clauza de exheredare a unui mostenitor rezervatar urmeaza a fi inlaturata, iar testamentul va fi mentinut numai in limitele cotitatii disponibile[4].

Spre deosebire de pactele asupra unei succesiuni nedeschise si de substitutiile fideicomisare, care nu se nasc valabil fiind lovite de nulitate absoluta, acestea nefiind susceptibile de executare nici macar partial, fiind oprite imperativ de lege, legatele valabil nascute pot fi executate integral in absenta mostenitorilor legali rezervatari, legatarii vor fi satisfacuti numai in limitele cotitatii disponibile. In ipoteza in care nu exista mostenitori legali rezervatari, ci numai nerezervatari - ascendenti ordinari si colaterali - testatorul poate dispune de patrimoniu cum doreste, prin acte cu titlu oneros si prin acte cu titlu gratuit[5].

Astfel, putem defini cotitatea disponibila ca fiind aceea parte a mostenirii care excede rezervei succesorale si asupra careia testatorul are libertatea de a dispune liber, neingradit, fie prin acte cu titlu gratuit, fie prin acte cu titlu oneros, chiar in prezenta mostenitorilor rezervatari[6]. In ipoteza in care liberalitatile facute de catre de cuius depasesc cotitatea disponibila, aducand in acest fel atingere rezervei succesorale, ele urmeaza a fi reduse in masura necesara reintregirii rezervei.

Prin urmare, daca defunctul are mostenitori rezervatari si daca a dispus de patrimoniul sau prin donatii si/sau testamente, masa succesorala - la care se adauga donatiile facute in timpul vietii - se divide in doua parti: rezerva succesorala, destinata a fi mostenita de mostenitorii rezervatari chiar impotriva vointei liberale a defunctului, si cotitatea disponibila, in privinta careia vointa defunctului este suverana, discretionara. Aceasta impartire a patrimoniului succesoral in rezerva succesorala si parte disponibila se impune nu numai in cazul mostenirii testamentare propriu-zise (caz in care mostenirea va fi in parte legala, intrucat rezervatarii vor veni la succesiune si vor culege rezerva in puterea legii, respectiv in parte testamentara, legatarii urmand a dobandi legatele in masura cotitatii disponibile in baza vointei dispunatorului), dar si in cazul in care defunctul nu a lasat testament, insa a facut donatii; in cadrul devolutiunii legale a mostenirii trebuie sa se verifice daca prin donatiile facute au fost sau nu respectate drepturile mostenitorilor rezervatari.

Pe de alta parte, rezerva ii apara pe mostenitorii rezervatari nu numai impotriva liberalitatilor facute in favoarea unor persoane straine de familie, dar si impotriva liberalitatilor facute in favoarea unor mostenitori legali, chiar comostenitori rezervatari . Principiul incident in materie se refera la aceea ca nu se pot face liberalitati (donatii si legate) in favoarea rudelor sau a sotului supravietuitor decat cu respectarea limitelor in care pot fi oferite si tertilor, adica in masura cotitatii disponibile. Deosebirea fundamentala de regim juridic consta in faptul ca rezervatarii gratificati pot cumula rezerva cu partea disponibila. Daca, spre exemplu, persoana decedata are mai multi copii, poate sa-i gratifice pe unii dintre ei, favorizandu-i in dauna celorlalti, dar numai in limitele cotitatii disponibile, atribuindu-le practic si cotitatea disponibila. In acest mod, defunctul poate restabili o eventuala inegalitate patrimoniala existenta, din diferite motive (boala, accident, situatie familiala dificila), intre descendentii sai, cu precizarea ca nu o poate face intr-o maniera discretionara, dupa bunul sau plac, in sensul avantajarii fara justificare a unora in dauna altora. In concluzie, se poate vorbi de o posibilitate de avantajare, dar restransa, efect al functiei ordonatoare, de echilibrare si de protectie familiala a institutiei rezervei succesorale .

Fiind o componenta a succesiunii legale, partea indisponibila nu va putea fi pretinsa decat de persoanele considerate de lege ca avand calitatea de mostenitor rezervatar. Pe cale de consecinta, renuntarea sau imposibilitatea de a veni la mostenire (situatia nedemnilor) atrag, in mod implicit, si neputinta de ac culege rezerva, practica judiciara retinand in acest sens ca rezerva cuvenita descendentilor se calculeaza in raport de numarul mostenitorilor acceptanti[9].

In sfarsit, trebuie precizat ca rezerva succesorala si cotitatea disponibila reprezinta drepturi la fractiuni din valoarea mostenirii (pars hereditatis), iar nu drepturi la parti din fiecare bun succesoral privit in individualitatea sa (pars bonorum). Astfel, desi institutia rezervei se prezinta ca o prerogativa a mostenitorilor indrituiti a o culege si ca o restrictie a libertatii testatorului de a dispune de bunurile sale, mortis causa, doctrina si jurisprudenta au hotarat ca acest caracter nu poate fi generalizat si in privinta posibilitatii lui de cuius de a decide care va fi compunerea partii indisponibile. Cu alte cuvinte, libertatea persoanei despre a carei mostenire este vorba, de a stabili care anume bunuri revin succesorilor rezervatari si care se cuvin legatarilor nu este afectata de rezerva, deoarece prezinta relevanta respectarea cotei valorice fixate de lege, nicidecum natura bunurilor cuprinse in masa succesorala. Un exemplu elocvent in acest sens ar putea consta in aceea ca, in ipoteza in care autorul testeaza cotitatea disponibila sub forma de bunuri imobile si lasa in continutul rezervei valori mobiliare, rezervatarii pot ataca testamentul pe motiv ca nu au primit imobile, intrucat cotitate portiunea lor legitima a ramas intacta. Mai mult decat atat, in literatura de specialitate se face mentiune si despre drepturile legatarului partii asupra careia se poate dispune liber de a alege bunurile ce vor forma legatul sau, atata vreme cat exercita aceasta facultate cu buna-credinta si fara intentia de a-i vatama pe cei indreptatiti a culege rezerva succesorala[10].