CATEGORII DOCUMENTE |
Comunicare | Marketing | Protectia muncii | Resurse umane |
Conceptul de performanta
Ultimii ani sunt marcati de aparitia a numeroase conceptii in ceea ce priveste definirea, clasificarea si evidentierea modalitatilor de amplificare a performantelor intr-o organizatie, mai cu seama intr-o firma.
Astfel, in acceptiunea Dictionarului explicativ al limbii romane[1], performanta este "un rezultat deosebit obtinut intr-un anumit domeniu de activitate". Din aceasta definitie, care nu are deloc conotatii economice sau manageriale rezulta ca performanta nu poate fi asociata cu orice rezultat obtinut, ci doar cu unul deosebit. Ce inseamna "deosebit"? In primul rand, net superior a ceea ce s-a obtinut intr-o perioada anterioara; in al doilea rand, superior rezultatelor obtinute de "altii" (competitori etc.) si, in al treilea rand, diferite de obiectivele asumate evident, in sens favorabil.
Profesorii C. Barbulescu si C. Bagu[2] arata ca performanta este "un anumit nivel al celor mai bune rezultate obtinute de aceasta" (n.n. intreprindere).
Aceiasi autori citeaza modelul unei firme de inalta performanta, bazat pe urmatorii factori, conform teoriei lui A.D. Little:
resursele de productie ale intreprinderii (tehnice, energetice, materiale, umane, financiare etc.)
procesele de munca derulate in cadrul sau
latura organizatorica a intreprinderii (structura organizatorica si cultura intreprinderii)
beneficiarii afacerii (stakeholders, adica detinatorii de interese economice, ce se manifesta din interiorul si din afara firmei).
Profesorii universitari C. Barbulescu si C. Bagu considera ca, prin masurarea corelativa a performantelor (vezi paginile urmatoare) sunt invocate concepte de competitivitate si avantaj concurential. Noi adaugam ca, inevitabil, notiunea de performanta (economica, manageriala s.a.m.d.) adduce in prim plan eficienta si eficacitatea, iar indicatorii de exprimare capata o diversitate deosebita.
Asadar, obtinerea de performante la nivel de firma presupune, direct sau indirect, reevaluarea conceptelor de competitivitate, avantaj concurential, eficienta si eficacitate .
Fig.nr. 3 Interdependentele
dintre performante si avantaj concurential - competitvitate -
eficienta - eficacitate.
La randul sau, Didier Noye considera ca performanta consta in "atingerea scopurilor care ti s-au dat in convergenta cu orientarile intreprinderii[3]". In opinia sa, performanta nu este o simpla constatare a unui rezultat ci, dimpotriva este consecinta unei comparatii intre rezultat si obiectiv.
Amploarea pe care a luat-o termenul si "practica" performantei a condos la conturarea unui nou concept, acela al managementului performantei, discutabil in sine, dar justificat de orientarile pe care statuarea performantei in centrul preocuparilor manageriale ale organizatiei le da demersurilor prezente si, mai ales, viitoare, ale acesteia.
In opinia noastra, performanta este un rezultat deosebit obtinut in domeniul managementului, economic, comercial etc. ce imprima caracteristici de competitivitate, eficienta si eficacitate organizatiei si componentelor sale procesuale si structurale.
Performantele, indiferent de domeniul in care se manifesta, sunt exprimate, in principal, prin indicatori si indici si evidentiate in urma unor comparatii, dupa cum urmeaza:
cu propriile realizari inregistrate intr-o perioada trecuta (de referinta)
cu obiectivele asumate pentru o anumita perioada
Folosirea acestor termeni de referinta da consistenta abordarii autorelative a performantelor.
cu rezultatele obtinute de alte organizatii competitoare (abordarea comparativa).
Pentru aceasta este necesara cunoasterea realizarilor altor organizatii in domenii de referinta pentru comparatii (indicatori de volum, cantitativi, precum si indicatori calitativi sau de eficienta).
Deosebit de importante, in aceasta privinta, sunt cluburile de benchmarking ce pun la dispozitia membrilor lor - uneori firme concurente - suficiente si relevante informatii referitoare la situatia economico - financiara, manageriala, comerciala, sociala etc. a acestora. Se evita, in acest fel, actionarea pe canale mai putin "ortodoxe" (vezi spionajul industrial) pentru a intra in posesia unor informatii "de stare" ce vizeaza firmele concurente, precum si unele eforturi suplimentare la care sunt supuse firmele doritoare de astfel de informatii.
Indiferent de ipostaza in care este privita performanta, indiferent de modalitatea de calcul, in ultima vreme se vehiculeaza tot mai mult concepte precum:
management performant
organizatie performanta
activitate performanta
criterii de performanta sau chiar
managementul performantei.
Domeniul in care performantele pot fi identificate permite delimitarea lor in:
performante manageriale
performante economice
performante financiare
performante sociale
performante tehnice si tehnologice
performante comerciale
etc.
Sfera de cuprindere conduce la o alta clasificare, si anume:
performante individuale
performantele grupului (inclusiv ale organizatiei).
Aceasta ultima clasificare necesita cateva comentarii.
Performantele individuale sunt rezultate deosebite asteptate de la un individ, manager sau executant. Evident, obtinerea lor este marcata de existenta unui termen de referinta, precum:
obiectivele individuale inserate in fisa postului
realizarile perioadei precedente, in masura in care prestatia titularului postului respective este una liniara, repetitiva
situatia inregistrata de posturi similare din alte organizatii - greu de identificat, datorita greutatilor inregistrate in culegerea de date si informatii relevante
unele cerinte impuse de post, de teoria manageriala sau de variabilele endogene si exogene cu impact asupra functionalitatii, eficientei si eficacitatii postului respectiv.
De aici rezulta importanta deosebita a fisei postului, a carei abordare trebuie transferata de la statutul de document organizatoric la cel de veritabil instrument managerial.
La randul lor, performantele grupului pot fi "localizate" la nivelul compartimentelor functionale si operationale sau la nivelul unor grupe de posturi din cadrul acestora. Pot fi asimilate cu rezultatele obtinute vis-à-vis de obiectivele specifice sau derivate de gradul II in situatia in care sunt superioare respectivelor obiective. De precizat faptul ca sunt firme in care defalcarea obiectivelor "se opreste" la nivelul formatiei de lucru (vezi intreprinderi din industria chimica ori metalurgica), identificarea obiectivelor individuale fiind imposibila. In astfel de situatii este evident ca performantele de grup sunt cele care pot fi identificate si functie de care se fundamenteaza nivelul recompenselor / sanctiunilor materiale.
Tot performantele de grup sunt considerate si performantele organizatiei, evidentiate in raport de obiectivele fundamentale sau derivate de gradul I, ca sa ne referim la cel mai important termen de comparatie. Modalitatile de manifestare sunt variate, functie de natura obiectului de activitate al organizatiei, de caracteristicile dimensionale si functionale ale acesteia etc.
Ceea ce intereseaza in mod deosebit nu numai teoria, ci si practica manageriala din Romania sunt performantele manageriale, fara de care nu este posibila obtinerea de performante economice, financiare s.a.m.d. in domeniile conduse. Conditionarile unanim recunoscute de specialisti in acest perimetru de preocupari stiintifice sunt clare: numai un management performant, exercitat de manageri profesionisti, este capabil de performante manageriale, generatoare de performante economico-financiare, sociale, etc.
Indiferent de forma de manifestare a performantelor, importante sunt:
tipologia performantelor manageriale
tipologia performantelor inregistrate in domeniile conduse
mecanismele intime de generare de performante manageriale
maniera de influentare a obtinerii de performante economice, financiare etc.
profesionalismul in management.
In concluzie, cuplajul manageri - management este piatra de rezistenta a oricarui demers complex ce urmareste obtinerea de performante manageriale si, in final, performante economice.
Ce sunt performantele manageriale? Cum se determina si cine sunt artizanii acestora?
Iata intrebari la care raspunsul nu poate fi dat decat in urma unor clarificari de natura teoretica si metodologica.
Dictionar explicativ al limbii romane, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1996, p. 778
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 3751
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved