MANAGEMENTUL RISCULUI BANCAR

1. Definirea , clasificarea si identificarea riscurilor

1.1. Definirea riscului

Orice organizatie cu profil economic sau financiar se conduce dupa un statut propriu , care consfinteste sfera de activitate si care , in mod direct , ii defineste personalitatea si specificul afacerilor de care se ocupa. In aceasta categorie intra si bancile , activitatea lor specifica constand in atragerea de disponibilitati de pe piata , care , impreuna cu capitalul propriu sa fie plasate in afaceri profitabile. Acesta presupune ca bancile vor fi in masura sa asigure pretul resurselor de pe piata , cheltuielile de functionare proprii si sa obtina un profit convenabil.

Orice activitate bancara comporta si un risc. De aceea , riscul exista permanent , el insoteste ca o umbra toate afacerile bancii si se produce sau nu in functie de conditiile care i se creeaza. Activitatea de zi cu zi intr-o banca , mai ales in aceasta perioada de tranzitie economica dura , se caracterizeaza prin existenta unor riscuri. Aceasta nu inseamna ca automat se pot rezolva pierderile generate de ele. Trebuie , in primul rand , ca ele sa fie identificate , sa fie cunoscute si utilizate instrumente , tehnici si metode specifice de diminuare si/sau evitare a influentei lor negative asupra activitatii bancare.

Evolutia economiei mondiale la acest inceput de secol , dar mai ales evolutia actuala a Romaniei obliga la o atenta politica de masurare a riscurilor , pentru a obtine profituri acceptabile in viitor, in conditiile influentei pe care o banca o poate suferi din partea factorilor externi concurentiali.

1.2 Clasificarea riscurilor

Diversitatea riscurilor cu care se poate confrunta o banca in activitatea ei zilnica , precum si diversitatea situatiilor care conduc la aceste riscuri ne fac sa credem ca o clasificare unica nu este posibila. De aceea , in prezenta lucrare se va incerca , fara a pretinde ca poate fi cuprins totul , o clasificare dupa mai multe criterii selectate din literatura de specialitate.

A. In functie de piata care determina aparitia riscului , exista doua categorii:

riscuri determinate de piata produsului;

riscuri determinate de piata capitalului.

Riscurile determinate de piata produsului

Aceasta categorie de riscuri se refera la aspectele strategice si operationale ale gestiunii veniturilor si cheltuielilor de exploatare. Riscurile determinate de piata produsului cuprind :

Riscul de creditare este riscul cel mai important dintre cele determinate de piata produsului , bancile gestionand acest risc prin decizii echilibrate de creditare , prin care riscul creditului este corect apreciat , asigurarea unei mase cat mai dispersate de debitori , astfel incat pierderile sa nu fie concentrate in timp , cumpararea de garantii de la terte parti ( asigurarea creditelor astfel ca riscul de faliment sa fie total sau partial transferat de la creditori ).

Banca urmareste cuantificarea riscului utilizand metode , proceduri si tehnici cunoscute pe plan international , luand in considerare elemente principale precum :

performanta financiara a clientului;

structura tranzactiei;

calitatea si structura sursei de rambursare;

calitatea si structura garantiilor.

Riscul de strategie este riscul ca intreaga afacere sa " moara " datorita competitiei sau uzurii morale , un exemplu de risc de strategie fiind acela in care o banca nu este pregatita sau nu este capabila sa devina competitiva intr-o noua activitate. Astfel , in activitatea de emitere a cardurilor , unele banci au amanat aceasta actiune , ele neputand obtine un avantaj competitiv in acest domeniu.

Riscul datorat reglementarilor bancare este determinat de faptul ca institutiile financiare functioneaza ca centre de profit in baza unor licente care pot fi revocate , ceea ce poate sa duca la pierderea unor investitii importante.

Riscul de operare este un risc semnificativ pe piata produsului , el neputand fi ignorat de nici o institutie financiara , si consta in riscul ca sistemele de calcul sa nu functioneze corect.

Riscul de marfa. Preturile marfurilor pot sa afecteze imprevizibil bancile , precum si alti creditori , avand impact general atat asupra economiilor , cat si asupra debitorilor. De exemplu , cresterea pretului energiei poate sa actioneze asupra inflatiei , contribuind la cresterea ratelor dobanzii si , in continuare , efectul propagandu-se asupra unor active financiare bazate pe o rata fixa a dobanzii.

Riscul resurselor umane reprezinta forma de risc cea mai subtila , foarte dificil de masurat , care rezulta din politica de personal : recrutarea , pregatirea , motivarea si mentinerea specialistilor.

Riscul de produs se refera la riscul ca produsele oferite de catre o institutie financiara sa se uzeze si sa devina necompetitive , un astfel de risc putand fi intalnit la ATM-uri.

Riscuri determinate de piata de capital

In general , pietele de capital si riscurile lor afecteaza valoric toate companiile , in special insa institutiile financiare , in cazul carora este greu de facut o distinctie clara intre riscul pietei produsului si al pietei de capital. De exemplu , riscul ratei dobanzii , in cazul creditelor cu rata fixa , este un risc al pietei de capital. In acelasi timp , riscul creditelor cu rata fixa poate determina falimentul unui debitor slab si , astfel , riscul ratei dobanzii se transforma in risc de creditare , care este de fapt un risc al pietei produsului.

Din punct de vedere al pietei de capital , exista urmatoarele tipuri de riscuri :

Riscul ratei dobanzii este reprezentat de sensibilitatea fluxului de numerar la schimbarile ratelor dobanzii , fluctuatia pretului activelor financiare si pasivelor datorita schimbarii ratei dobanzii intr-o perioada de timp putand transforma diversele riscuri ( de exemplu , riscul de credit ) intr-o amenintare majora la adresa bancii. De aceea , este necesara o prognozare , bazata pe citerii riguros acceptate , a modificarilor ce pot interveni in nivelul si structura ratei dobanzilor , aceasta corelata si cu evolutia indicatorilor macroeconomici.

Riscul de lichiditate consta in faptul ca o banca nu dispune de lichiditati corespunzatoare pentru a acoperi obligatii financiare la un moment dat , riscul lichiditatii fiind cel mai ridicat cand o banca nu poate sa anticipeze cererea de noi imprumuturi sau mai ales retragerile de depozite , nevand acces la noi surse de numerar.

Riscul valutar apare la orice cumparare sau vanzare de moneda , alta decat cea in care se tine contabilitatea. Riscul cursului de schimb afecteaza atat piata produselor , cat si piata de capital , volatilitatea cursurilor valutare putand influenta capacitatea debitorilor de a-si rambursa imprumuturile. Modalitatile de gestiune a riscului valutar au fost dezvoltate pe piata derivativelor , prin utilizarea unor instrumente de hedging ( de neutralizare , compensare a riscului ) , instrumentele derivate fiind din ce in ce mai utilizate de bancile comerciale.

B. Expunerea la risc a unei societati bancare este generata atat de ansamblul activitatii sale , cat si de fiecare tip de operatiune ( tranzactie ) efectuata. In acest context , se poate face clasificarea riscurilor dupa criteriul activitatii bancare in :

riscuri pure;

riscuri lucrative.

Riscurile pure sunt cele care apar ca urmare a activitatii curente , de fiecare zi. Aceste riscuri pot fi de mai multe tipuri :

riscuri fizice ( avarii , accidente );

riscuri financiare ( pierderi de date , de documente , distrugeri de arhive etc. );

riscuri frauduloase ( utilizarea frauduloasa a mijloacelor de plata , intocmirea dosarelor de credit in baza unor documente false , deturnari de fonduri etc. );

riscuri de raspundere ( nerespectarea actelor normative in vigoare , a normelor si circularelor bancii , erori de gestiune a conturilor , acordari abuzive de credite etc. ).

Riscurile lucrative apar ca urmare a unor operatiuni prin care se incearca obtinerea unui profit suplimentar.

C. In functie de caracteristicile bancare , riscurile se pot clasifica in :

riscuri financiare;

riscuri de prestare;

riscuri ambientale.

Riscurile financiare sunt cele mai importante din aceasta categorie. De fapt , a gestiona incorect riscurile financiare inseamna a falimenta treptat o societate bancara. Principalele riscuri financiare care pot afecta activitatea unei societati bancare sunt :

riscul de lichiditate ( de finantare );

riscul de faliment ( de capital ).

Aceste doua tipuri de risc pot fi analizate sistemic , in stransa lor interdependenta. Astfel , un risc sporit de creditare genereaza riscul lichiditatii , iar in conditiile in care societatea bancara nu poate atrage rapid de pe piata resurse , apare riscul de faliment ( de capital ). O politica excesiva de creditare , corelata cu o lichiditate neadecvata , reprezinta o cauza foarte frecventa a falimentului bancar.

In categoria riscurilor financiare pot fi incluse si riscurile specifice ansamblului bancilor , denumit risc sistemic , acesta fiind gestionat de catre autoritatea bancara centrala prin reglementari privind rezervele minime obligatorii , indicele de adecvare a capitalului , indicatorii lichiditatii etc.

Riscurile de prestare sunt cele care afecteaza sfera serviciilor bancare , acestea putand fi :

riscul operational , respectiv incapacitatea bancii de a asigura servirea profitabila a clientilor;

riscuri generate de introducerea de noi produse bancare

riscul tehnologic , asociat structurii ofertei de produse financiare;

riscul strategic , determinat de probabilitatea de a nu alege strategia optima perioadei si conditiilor date ( economice , monetare , financiar-bancare , valutare , sociale , politice ).

Riscurile ambientale cuprind acea clasa a riscurilor care este considerata ca avand un puternic impact asupra performantelor bancare , dar asupra carora societatea bancara are un control limitat. Aceasta grupa de riscuri cuprinde :

riscul de frauda ( de ordin intern si extern );

riscul economic , determinat de evolutia mediului economic in care functioneaza atat intregul sistem bancar , cat si clientela;

riscul concurential , datorat in special modificarii conditiilor de pe piata , generand schimbarea raportului de forte intre banci;

riscul legal se refera la faptul ca activitatea oricarei societati bancare trebuie sa se desfasoare in conditii de deplina legalitate , acest risc manifestandu-se si in ceea ce priveste incertitudinea asupra evolutiei viitoare a cadrului normativ.

D. O alta clasificare este cea data de Banca Reglementelor Internationale , astfel :

a) Riscuri financiare

riscul ratei dobanzii ( sensibilitatea rezultatelor financiare la variatia nivelului ratelor dobanzii );

riscul cursului de schimb ( diminuarea profitului net bancar si/sau modificarea marjei dobanzii bancare , datorita variatiei cursului valutar pe piata );

riscul de lichiditate ( incapacitatea societatii bancare de a-si finanta operatiunile curente datorita necorelarii scadentelor operatiunilor de pasiv cu plasamentele de forma creditelor );

riscul titlurilor cu venit variabil ( aparut in urma tranzactionarii titlurilor pe pietele financiar bancare ).

b) Riscuri legate de parteneri

riscul clientelei ( probabilitatea ca , in timp , clientul sa devina insolvabil sau sa nu-si poata onora obligatiile catre banca );

riscul aparut pe piata interbancara ( in operatiunile pe piata monetara , ca urmare a variatiei ratelor dobanzii );

riscul de tara ( riscul ca un stat sa nu doreasca sau sa nu-si poata onora obligatiile financiare fata de un alt stat sau fata de institutiile financiar-bancare internationale );

riscul de credit.

c) Riscuri comerciale

riscul de produse ;

riscul serviciilor ( atat din punctul de vedere al prestarii serviciului in cauza sau/si din cel al tarifelor );

riscul de plata ( riscul ratelor dobanzilor , al preturilor , al cursului de schimb );

riscul de imagine ( care apare atunci cand o societate bancara este implicata fie intr-un scandal mass-media , fie se afla in criza de lichiditate sau este insolvabila ).

d) Riscuri legate de forta de munca ( ca numar , structura ori ca pregatire profesionala , eficienta , imagine ).

e) Riscuri operationale si tehnice , legate de calitatea operatiunilor , de nivelul de informatizare etc.

f) Riscuri ale gestiunii interne

riscul de reglementare ( asemanator celui legal , dar cu incidenta numai asupra reglementarilor interne proprii societatii bancare in cauza );

riscul de deontologie ( al personalului );

riscul de strategie ( alegerea unei strategii inadevate momentului );

riscul de insuficienta functionala;

riscul de comunicare ( comunicarea interna a societatii bancare si comunicarea externa );

riscul controlului intern total si financiar.

E. In functie de elementele afectate de producerea riscului , literatura de specialitate deosebeste :

a) Riscuri financiare , de lichiditati , afectand elemente de activ si de pasiv:

riscul de credit;

riscul titlurilor guvernamentale;

riscul cursului de schimb;

riscul ratei dobanzii;

riscul de pret;

riscul de lichiditate a pietei;

riscuri tehnice , organizatorice , afectand fluxul de numerar.

b) Riscul tranzactional :

riscul tranzactional in cazul vanzarilor facute in moneda straina;

riscul tranzactional in cazul obligatiunilor de plata in moneda straina;

riscul tranzactional al contractelor in moneda straina;

riscul tranzactional in cazul primirii de credite sau investitii in moneda straina.

F. Riscuri bancare in functie de reflectarea lor in bilantul contabil:

a) Riscuri referitoare la pozitiile bilantiere:

riscul de lichiditate;

riscul ratei dobanzii;

riscul de curs valutar;

riscul de portofoliu;

riscul pietei;

riscul de tara;

riscul de partener;

riscul decontarii;

riscul profitabilitatii;

riscul indicilor de solvabilitate;

riscul structurii bilantului;

b) Riscuri in afara bilantului:

contracte la termen;

acreditive;

fra's

futures;

options;

fraptions;

caps , floors , collars;

swaps;

swaptions.

c) Alte tipuri de risc:

riscul de tendinta;

riscul de strategie;

riscul de productie;

riscul de investitie;

riscul concurentei.

Daca definirea riscurilor bancare implica rigurozitate in abordare , clasificarea acestora se dovedeste a fi mult mai subiectiva , deoarece analistii care abordeaza aceasta problema se apleaca mai mult asupra teoretizarii ei. Astfel , in literatura de specialitate se identifica intre trei si zece categorii principale de risc ( citam , in acest sens , pe Eddie Cade , in lucrarea Managing banking risks ) , in functie de anumite caracteristici alese ca fiind primare sau secundare. Asa se explica si tratarea in prezenta lucrare a clasificarii riscurilor in raport cu diverse criterii , acelasi tip de risc incadrandu-se in acelasi timp intr-o categorie sau alta.