Leadershipul normativ

Leadershipul normativ

O perspectiva interesanta asupra leadershipului dezvoltata de Victor Vroom, analizeaza interactiunea sociala dintre lider si subordonati sai, constituind una dintre cele mai recente teorii ale leadershipului. Victor Vroom impreuna cu colaboratorii sai, Philip Yetton si Arthur Jago, realizeaza asa-numitul model normativ al leadershipului, care propune un set de reguli privind luarea deciziei cu implicarea subordonatilor, in conformitate cu atributele situatiilor.

Modelul Vroom-Yetton-Jago identifica cinci stiluri manageriale ce reflecta nivele diferite ale participarii membrilor grupului, de-a lungul unui continuum care porneste de la stilul autoritar, fara participarea subordonatilor, la stilul de grup in care se cauta consensul asupra deciziei luate. Intr-o abordare normativa, bazata pe exercitiul practic, autorii au dorit sa analizeze caracteristicile situatiei care revendica adoptarea unui anumit stil in scopul obtinerii solutiei optime.

Criteriile utilizate in acest sens au fost: rationalitatea si calitatea deciziei, acceptarea executiei efective a deciziei de catre subordonati si timpul necesar elaborarii fiecarui tip de decizii. Aceste criterii au fost combinate intr-o serie de interogatii cu ajutorul carora Victor Vroom a construit arborele decizional pentru un leadership participativ.

Fig. 6.6. Leadershipul normativ si procesul de luare a deciziei

Dupa: Gary Johns, Organizational Behavior, HarperCollins, 1996;

Alegerea unui anumit stil managerial constituie o dilema care poate fi rezolvata prin raspunsuri la urmatoarele intrebari referitoare la aspectele concrete ale situatiei:

exigentele de calitate (Quality Requirements) - Cit de importanta este calitatea tehnica a deciziei?

implicarea necesara (Commitment Requirements) - Cit de importanta este implicarea subordonatilor in luarea deciziei?

informatiile liderului (Leader's Information) - Aveti suficiente informatii pentru a lua o decizie de calitate inalta?

structura problemei (Problem Structure) - Este problema bine structurata?

probabilitatea implicarii (Commitment Probability) - Daca ar fi sa luati decizia singur, este destul de sigur ca subordonatii se vor angaja sa o indeplineasca?

congruenta obiectivelor (Goal Congruence) - Subordonatii impartasesc obiectivele organizationale care vor fi atinse prin rezolvarea problemei?

conflicte dintre subordonati (Subordinate Conflict) - Exista conflicte intre subordonati legate de solutiile preferate?

informatiile subordonatilor (Subordinate Information) - Subordonatii detin suficiente informatii pentru a lua decizii de calitate?

Modelul leadershipului normativ a fost dezvoltat astfel incit sa fie luata in considerare atit calitatea deciziei, cit si acceptarea acesteia de catre subordonati. Practic, modelul poate fi utilizat intrebind pentru inceput cit de importanta este calitatea deciziei. Daca raspunsul este 'ridicat', pasul urmator il va constitui necesitatea implicarii si tot asa mai departe. Astfel, se trece din treapta in treapta pina cind se adreseaza toate intrebarile, conturindu-se in punctul terminal, cel mai potrivit stil circumstantelor date. Fiecare stil este simbolizat conform trasaturilor sale:

AI - liderul ia singur decizia si rezolva problema pe baza informatilor de care dispune in acel moment;

AII - liderul obtine de la subordonatii sai informatiile necesare, apoi decide singur asupra deciziei. Rolul grupului este de a furniza informatii si nu de a genera sau evalua solutii alternative;

CI - liderul se consulta cu membrii grupului, individual, primind idei si sugestii, apoi ia decizia indiferent ca aceasta reflecta sau nu parerile grupului;

CII - liderul discuta problema cu subordonatii constituiti ca grup, solicitind opiniile si sugestiile lor colective, apoi ia decizia care eventual reflecta influenta lor;

GII - liderul discuta problema de rezolvat cu subordonatii constituiti ca grup, cerind acestora sa-si spuna opiniile, sa evalueze impreuna diferite alternative si sa incerce sa obtina consensul asupra unei solutii. Liderul nu incearca sa influenteze grupul pentru a adopta solutia sa, ci este dispus sa accepte si sa implementeze orice solutie care are sprijinul intregului grup.

In opinia autorilor modelului, este posibil ca orice lider sa foloseasca aceste stiluri in functie de situatie sau de problema, dupa un prealabil proces de diagnosticare. Cu ajutorul arborelui decizional descris de Victor Vroom, liderul ajunge la gradul de participare recomandat fiecarei situatii in parte, fiind demistificata ideea ca leadershipul participativ este intotdeauna cel mai eficace.

De asemenea, modelul confirma si alte studii care demonstreaza ca participarea este eficienta prin prisma calitatii deciziei, a satisfactiei grupului si a perioadei de timp necesara implementarii deciziei. Leadershipul normativ sustine, pe un temei empiric, ideea flexibilitatii comportamentului liderului in fata situatiilor, in consecinta, eficienta leadershipului devine un construct care ia in considerare atit caracteristicile liderului, cit si cerintele situatiei.