MANAGEMENTUL CONFLICTULUI SOCIO-COGNITIV

MANAGEMENTUL CONFLICTULUI SOCIO-COGNITIV

ARGUMENT:

In consilierea psihologica si educativa este necesar sa cunoastem tehnici manageriale dar si natura conflictului cu care avem de-a face. In mare parte cei care au nevoie de consiliere au probleme ce au fost declansate de un conflict de o natura oarecare. Din aceasta cauza mi s-a parut necesar sa prezint in lucrare aspecte pe care un bun profesionist trebuie sa le cunoasca si sa le foloseasca in activitatea sa. De asemenea consider foarte important sa stabilesc o deosebire intre rezolvarea conflictelor si managementul lor deoarece foarte rar se poate intalni o reala rezolvare a acestuia. Managementul conflictului socio-cognitiv a constituit o provocare deoarece imi desfasor activitatea de foarte multi ani in invatamant si am incercat prin aceasta lucrare sa constientizez ceea ce de multe ori am fost nevoita sa aplic in necunostinta de cauza.

Cuvantul latinesc "conflictus" tradus ca "interferare violenta",

implica dezacord, discordie intre membrii unui grup: interactiune in care cuvintele,

emotiile si actiunile concura la efecte suparatoare. Atunci cand convingerile unuia sau mai multor membri ai grupului sunt inacceptabile pentru resul grupului apare conflictul.. Cauzele pot fi diverse: existenta unor obiective diferite, starile emotionale, comportamentul, sistemul de valori, relatiile interpersonale, modul diferit de percepere a unor fapte, situatii, insuficienta resurselor, nemultumirea fata de statutul avut in cadrul grupului.

Conflictul socio- cognitiv este vazut de specialisti ca principalul mecanism al progresului cognitiv individual: interactiunile dintre indivizii de niveluri cognitive diferite determina achizitia unor noi instrumente cognitive in contextul influentei si schimbarii sociale. Dezvoltarea cognitiva se explica prin interventia factorilor socio-relationali. Progresul intelectual observabil si masurabil, se datoreaza interactiunilor intr-o situatie sociala data, unui anumit context stimulator.

Cognitia umana,ca modalitate prin care intelegem lumea in care traim este perceputa printr-o actiune de rezolvare a situatiilor neclare, confuze. Aceasta joaca un rol important in perceptie deoarece de obicei interpretam semnalele receptate de organele noastre de simt in termenii a ceea ce cunoastem deja.Gandirea implica un volum mare de rezolvare de situatii cinflictuale. Cand gandim, rezolvam probleme cu o rapiditate foarte mare uneori neconstientizand ca se intampla acest lucru. Suntem constienti de acest fenomen atunci cand problemele sunt mai dificile si viteza de gandire scade.

Evolutia cognitiva a individului nu poate fi disociata de mediul social (scoala, clasa, grup de munca) in care acesta este plasat. Structurile cognitive se dezvolta nu numai prin maturizare si exercitiu individualm ci si prin transmisie sociala si interactiuni cu ceilalti.Grupul este un loc privilegiat unde indivizii realizeaza colectiv performante cognitive superioare celor individuale datorita competitiei, raportarii la rezultatele celuilalt si cooperarii. In aceste conditii si indivizii mai putin avansati pot progresa prin interactiune cu ceilalti. Invatarea se realizeaza nu prin imitatie ci prin structurare interindividuala lucru irealizabil pentru un individ solitar.De conditiile existente in grup profita nu doar cei mai putin avansati, ci si cei superdotati care pot sa-si puna in valoare cunostintele. Confruntaarea punctelor de vedere diferite adaptate de membrii grupului in conditiile interactiunii sociale duce la dezvlotarea proceselor cognitive la unul sau la mai multi participanti.

Conflictul socio-cognitiv e considerat ca o conditie necesara a progresului cognitiv deorece este o sursa de schimbare a individului si a sistemului in care acesta evolueaza. Conflictul individului cu propria gandire nu este posibil decat in conditiile de interactiune cu alte discursuri sau actiuni. Nu o data la clasa unul dintre elevi a fost pus la punct de colegi datorita diferentelor de opinii asupra programului zilnic. Mai ales in clasa intai micii scolari au impresia ca se afla inca la gradinita unde atmosfera este mult mai permisiva, unde timpul alocat jocului este de dimensiuni mai mari si unde in general fac cam tot ceea ce doresc. Ei intra in coflict atat cu institutorul cat si cu colegii deoarece se acomodeaza mai greu la conditiile scolare. Incet , incet ei realizeaza ca ceea ce isi imaginau ca este soala nu coincide cu realitatea si sunt nevoiti sa accepte scimbarea.

Dezvoltarea inteligentei se petrece printr-o actiune complexa care implica si contextul psihosocial al institutiei formative. Expeienta sociala a individului, diferitele confruntari in care a fost angajat si pe care a incercat sa le solutioneze joaca un rol important, ca mecanism al constructiei cognitive individuale.Nu orice conflict socio-cognitiv poate conduce la progres intelectual. Conlucrarea partenerilor intr-un conflict socio-cognitiv are loc doar in conditiile in care acestia se gasesc pe trepte diferite de dezvoltare intelectuala. Spe exemplu la clasa, conditia aparitiei conflictului este organizarea activittii diadactice intr-o maniera care sa stimuleze o situatie de opozitie. Dupa lectura unei carti levii vor imparti in doua grupe : unii care sa sustina cu argumente actiunile personajelor pozitive iar ceilalti sa sustina actiunile personajelor negative . Grupurile vor neomogene iar cei care vor argumenta vor fi desemnati de copii dupa ce au lucrat in colaborare. Vor avea loc relatii de comunicare, de schimb de informatii, stimulare reciproca dar si de opozitie. Elevii nu vor desfasura o simpla actiune cognitivaindividuala ci vor fi pusi in raport social specific cu parerile altora.

Diferentele intre indivizii ce participa la interactiuni exprima inegalitatile sociale, economice, ocupationale ale familiilor din care fac parte. Este inevitabil ca cestea se rasfrang asupra inteligentei. Dar acestea pot fi reduse prin organizarea unor activitati in care copilul sa fie pus in situatia sa cerceteze, sa inteleaga, sa asculte, sa raspunda incercandu-se asrfel sa se reduca handicapul socio-cultural.

Conflictul este o trasatura naturala a activitatii umane, indiferent de solutiile pe care le gasim, sarcinile pe care incercam sa le indeplinim sau relatiile pe care le avem cu alte persoane. Conflictul poate de nastere motivatiei de a rezolva problemele care altfel trec neobservate, putand duce la un comportament creator, la cresterea coeziunii grupului si a loialittii dintre membrii lui. De aceea este binevenita o focalizare a eforturilor pentru un management eficient al conflictului.

As dori sa fac o subliniere asupra diferentelor semantice dintre rezolvarea unui conflict si managementul conflictului. Rezolvarea unei situatii conflictuale presupune disparitia ei ceea ce cu greu se poate realiza pe cand managementul presupune contolul, monitorizarea conflictului pe tot parcursul lui.In cazul managementului conflictului aspectele negative sunt atenuate in timp ce rezolvarea presupune eliminarea completa a lor. Cu atat mai mult atunci cand ne referim la conflictul socio-cognitiv realizam cat de necesar este un management adecvatm tinand seama de faptul ca acest gen de conflict este unul generator de progres.

Elementele esentiale pentru controlul conflictului sunt: comunicarea eficienta si analiza conflictului insotite de o apreciere a dinamicii sociale mai largi.Pentru conflictul socio cognitiv se impun urmatoarele principii pe care un bun manager ar trebui sa le cunoasca si sa le aplice:

Ø      Mentinerea unei relatii pozitive pe perioada conflictului prin ascultarea activa, utilizarea intrebarilor deschise pentru clarificarea mesajelor.

Ø      Diferentierea dintre evenimente, comportament si interpretarea lor, evaloarea diferitelor optiuni.

Ø      Focalizarea pe problema nu pe persoane, folosirea unor termeni concreti, specifici, comportamentali in descrierea situatiei si nu generali, utilizarea unui limbaj adecvat.

Ø      Utilizarea comunicarii directem fara a reactiona cu propriile argumente, clarificarea intrebarilor, solicitarea informatiilor pentru intelegerea situatiei, evitarea invinovatirii si etichetarii interlocutorului, evaluarea impactului conflictului asupra relatiei sau grupului.

Ø      Identificarea barierelor in rezolvarea conflictului. Acestea pot fi: judecarea persoanei si nu evaluarea mesjului, cautarea de contraargumente, reactia prematura, ascultarea interlocutorului pentru a identifica greselile si nu pentru a intelege mesajul, convingerea ca numai el / ea are dreptate.

Ø      Utilizarea deprinderilor de rezolvare de probleme in abordarea conflictului.

Procesele implicate in managementul conflictului sunt: medierea, negocierea si arbitrarea. Conditia succesului oricaruia din aceste demersuri este ca paricipantii sa doreasca clarificarea conflictului.

In procesul educativ scolar se pot ivi urmatoarele situatii conflictuale:

Ø      Conflict predare - formare intre conceptia traditionalista asupra procesului de invatamant inteles ca proces de transmitere asimilare de cunostinte si conceptiile formativiste care atribuie profesorului si elevului rol de partener in procesul formarii.

Ø      Conflict predare - invatare rolul atribuit elevului: pasiv sau activ.

Ø      Conflict profesor - elev destul de des intalnit din motove diverse: atitudinea deplasta a elevului in raport cu cadrul didactic, indisciplina, notarea subiectiva.

Ø      Conflict profesor - cunoastere profesorul trebuie sa-si asume anumite libertati in raport cu programa scolaram operand o selectie , o ierarhie a cunostintelor de baza, functionale si a celor ce prezinta un interes concret pentru elevim dar este restrictionat de cerinta de a parcurge in intregime programa.

Ø      Conflict cunoastere - elev decurge din distanta intre puterea de asimilare si intelegere a elevului si standardul ridicat la care este raportat.

Ø      Conflict elev - elev adesea manifestat atat in procesul de invatare datorita nivelului diferit de cunostinte dar si datorita manifestarii diferite a acestora in conditiile oferite de grup.

Ø      Conflict profesor - profesor in conditiile in care acestia sunt la randul lor lor membri uni grup motivele unor conflicte nu intarzie sa apara. Cauzele pot fi si in acest caz personale, legate de situatia sociala , de nerecunoasterea meriteleor pe care si le atriibuie etc.

Ø      Conflict cunoastere - cunoastere preocupat de transmiterea integrala a cunostintelor impuse de programa scolara, uneori profesorul neglijeaza transpunerea didactica a continuturilor .

Ca o consecinta a acestora conflictul depaseste planul structural al situatiei pedagogice si se instaleaza in plan functional. Conflictul poate fi pozitiv sau negativ, constructiv sau distructivm in functie de ceea ce facem noi din el. De aceea in calitate de manager al clasei profesorul trebuie sa stie sa controleze situatiile conflictuale aparute luand in considerare trei niveluri de apreciere:

- nivelul strategice ,care vizeaza alegerea corecta a telului;

- nivelul tactice, care presupune alegerea corecta a metodei de solutionare;

- bunul simt, care presupune ca managerul nu trebuie sa confunde elementele strategice cu cele tactice.

Ipoteza unui deficit de socializare si, respectiv al unui deficit al judecatilor morale este cu ceritudine sustinuta atat teoretic cat si prin cercetari empirice si experimentale. S-a dovedit ca, adesea nivewlul judecatii morale este legat mai ales de capacitatea generala a rationamentului. Astfel, se considera ca problemele psihologice propuse de L. Kohlberg (1981) evalueaza mai mult capacitatile cognitive decat competenta morala a conduitelor. Cele doua procese esentiale care permit progresarea intr-un stadiu superior a judecatilor morale sun : capacitatea de preluare / exercitare a rolului de-a lungul interactiunilor sociale; experienta conflictului cognitiv (indoiala intlectuala).

Primul proces rezida in capacitatea tanarului de a impartasi punctul de vedere al altuia si de a retine prespective diferite de ale sale. Acest proces se dezvolta prin experientele schimbului si impartirii perspectivelor si opiniilor in cadrul interactiunilor sociale din familie, scoala ,grup de munca, grup religios etc.

Al doilea proces, privit ca motor al schimbarii judecatilor si atitudinilor morale, rezida in experienta conflictului cognitiv, adica intr-o stare de indoiala intelectuala.Este vorba de trairea unei incertitudini si a unei stari de frustare generate de impresia de a fi incapabil, in situatia prezenta, de a rezolva adecvat problemele socio-morale. Aceasta stare de frustrare poate fi un impuls care sa duca tanarul la cautarea unei solutii capabila sa antreneze procesul de achizitie a principiilor morale de ordin superior. Declansarea acestui proces se produce mai usor daca intr-o perioada critica a dezvoltarii, individul este confruntat de mai multe ori cu probleme morale.

Antrenamentul moral cu tinerii dificili se realizeaza in patru etape, asemanatoare cu cele din metoda studiului de caz, la care se refera R. Mucchielli (1968) Obiectivele si caracteristicile acestor etape sunt:

- Prezentarea unei dileme morale, pe baza careia educatorul pune cateva intrebari pentru a ajuta tinerii sa-si clarifice circumstantele, sa defineasca exact natura dilemei si sa poata lua o decizie in raport cu aceasta.

- Expunerea de catre tineri a opiniei privind alegerea actiunii pe care personajul dilemei va trebui sa o realizeze. Fiecare tanar isi exprima opinia, iar educatorul sintetizeaza numarul de variante pentru fiecare posibilitate oferita. Daca pozitiile luate in grup nu sunt suficient de variate atunci consiliatorul precizeaza unul sau altul dintre elementele contextului pentru a obtine diversitatea necesara confruntarii de opinii. Evaluarea critica a rationamentelor morale se produce atunci cand educatorul intervine si cere catorva voluntari, din grupul de tineri, sa explice argumentele alegerii lor.

- Dezbaterea este centrata exclusiv pe temele morale implicate in dilema si nu pe circumstante4le dilemei, favorizandu-se interactiunile tinerilor. Pentru realizarea obiectivelor acestei etape, consiliatorul le va cere tinerilor sa explice notiunile utilizate. De exemplu daca unul din ei vorbeste despre imoralitate, i se va cere sa explice ce inseamna aceasta pentru el. Prin asemenea intrebari si raspunsuri se cauta sa se centreze discutia asupra temelor morale universale. Se va urmari ca tinerii sa resimta empatia, sa-si dezvote capacitatea de intelegere a altor opinii decat ale lor, privind respectivele teme morale.

- Incurajarea exprimarii opiniilor proprii si luarii unei pozitii individuale. Fiecare tanar este invitat sa reflecteze din nou asupra problematicii discutate si sa aleaga individual pozitia care lui i se pare cea mai adecvata. Scopul acestei etape nu este neaparat de a se ajumge la un consens, ci pur si simplu, sa-i faca pe tineri sa reflecteze si sa-si argumenteze pozitia, pentru a-i intelege toate implicatiile.

Antrenamentul moral, prin utilizarea studiului de caz si a rezolvarii unor dileme moralem stimuleaza capacitatea de analiza, de extagere a esentialului pe baza relationarii datelor semnificative ale unor situatii problema. Tinerii sunt antrenati pentru a sesiza si evalua in mod adecvat diferite raporturi morale si pentru a propune solutii optime in dezlegarea dilimelor morale, exprimandu-si argumentat opiniile proprii fata de anumite situatii existentiale, privite prin prisma exigentelor sociale.

O importanta deosebita in managementul conflictului socio - cognitiv are negocierea. Asa cum se stie orice discutie formala sau informala cu cineva care doreste sa obtina acordul nostru pentru ceva este o negociere. In conditiile abordarii pozitive a negocierii se considera persoanele sau grupurile ce negociaza parteneri si nu oponenti, iar negocierea este considerata arta de a crea acorduri in locul potentialelor dezacorduri.

Elementele negocierii sunt:

Ø      Comunicarea ce ofera schimb de informatii;

Ø      Contextul care se refera la ansamblul de imprejurari, legaturi intre grupuri sau persoane, evenimente ce pot influenta rezultatul;

Ø      Scopul se refera la focalizarea actiunilor pentru a obtine finalitatea dorita;

Ø      Tipul de relatii care pot fi de cooperare sau de confruntare;

Ø      Resurse care pot fi umane sau materiale

Dealtfel negocierea este un proces de comunicare reciproca, folosit pentru a determina o baza de intelegere intree cele doua parti aflate in conflict.

In consilierea psihologica si educationala managementul conflicului socio- cognitiv are o insemnatate deosebita . Acesta pune in maine consiliatorului parghiile rezolvorii situatiilor conflictuale din grupurile scolare si nu numai. Trebuie sa tinem seama ca mediul social are o influenta deosebita asupra cognitiei si ca situatiile conflictuale nu sunt generate numai in mod voit de cadrul didactic pentru a crea o atmosfera de competitie. Conflictul este natulral iar disparitia lui este imposibila. Este necesara insa manipularea lui in mod constructiv, in interesul celor implicati. Consilierul trebuie sa-si imbunatateasca abilitatea de management al conflictului, devenind mai competent dar trebuie sa dea de asemenea multa atentie si abilitatilor de comunicare.

BIBLIOGRAFIE:

BABAN, ADRIANA, - "Consiliere educationala", Cluj-Napoca 2001.

DE VISSHER, PIERRE, NECULAU, ADRIAN, - "Dinamica grupurilor" ,Editura Polirom, Iasi, 2001

STOICA-CONSTANTIN,ANA, NECULAU M ADRIAN," Psihosociologia rezolvarii conflictului", Editura Polirom, Iasi,1998.