Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane

Consideratii generale cu privire la relatia organizatie – mediu ambiant

management

+ Font mai mare | - Font mai mic



Consideratii generale cu privire la relatia organizatie – mediu ambiant

Orice organizatie (intreprindere, scoala, „firma”) isi organizeaza si desfasoara activitatea sub impactul conditiilor concrete ale mediului sau ambiant. Mediul ambiant reprezinta un ansamblu de factori eterogeni de natura economica, sociala, politica, stiintifico-tehnica, juridica, geografica si demografica ce actioneaza pe plan national si international asupra organizatiei, influentand relatiile de piata.



Organizatia este parte integranta a mediului ambiant, este o componenta a acestuia.

In conditiile actuale mediul ambiant se caracterizeaza printr-un dinamism accentuat, printr-o crestere spectaculoasa a frecventei schimbarilor. Mediul ambiant este de trei feluri:

mediu stabil, unde schimbarile sunt rare, de mica amploare si usor vizibile;

mediu schimbator, unde schimbarile sunt frecvente, de o amploare variata, dar in general previzibile;

mediu turbulent, unde schimbarile sunt foarte frecvente, de amploare mare, cu incidente profunde asupra activitatii organizatiei si greu de anticipat;

COMPONENTELE MEDIULUI AMBIANT AL ORGANIZATIEI

micromediul

mezomediul

macromediul.

Micromediul organizatiei cuprinde ansamblul componentelor cu care aceasta intra in relatii directe. Acestea sunt:

furnizorii: agenti economici ce asigura resursele necesare de materii prime, material, echipamente si masini;

prestatorii de servicii: firme sau persoane particulare care ofera o gama larga de servicii utile realizarii obiectivelor firmei;

furnizorii fortei de munca: unitati de invatamant, oficiile fortei de munca si persoanele ce cauta un loc de munca;

clienti: consumatori, utilizatori industriali, intreprinderi comerciale sau agentiile guvernamentale pentru care bunurile produse se intreprindere le sunt oferite spre consum;

organismele publice: asociatiile profesionale, asociatiile consumatorilor, mediile de informare in masa si publicul consumator;

concurentii: firme sau persoane particulare care-si disputa aceeasi categorie de clienti, iar in situatii frecvente aceiasi furnizori sau prestatori de servicii.

Mezomediul este o notiune intermediara care devine tot mai necesara in explicarea evolutiei macroeconomice a organizatiei. Pentru remedierea oricaror deficiente de explicare se studiaza comportamentul organizatiei din sistemul productiv si social cel mai apropiat organizatiei si care poate fi un intermediar intre macromediul si micromediul organizatiei.

Mezomediul trebuie sa intereseze in mod deosebit sistemul de conducere al organizatiei pentru ca permite abordarea relatiilor acesteia cu mediul sau in termeni mult mai apropiati de lumea afacerilor. O intreprindere-organizatie poate face parte din urmatoarele sisteme mezoeconomice:

o anumita industrie

o zona geografica sau administrativa

un grup de intreprinderi.

Aceste sisteme sunt in masura sa influenteze actiunile, deciziile si rezultatele unei intreprinderi, influenta exercitata la acest nivel poate fi atat directa cat si indirecta, dar are un caracter general, in sensul ca influenteaza toate intreprinderile care apartin aceluiasi sistem.

Activitatea oricarei organizatii se afla si sub influenta altor factori de mediu, care actioneaza pe o arie mai larga.

Legatura care se stabileste intre intreprindere si acesti factori este de regula industriala, influenta exercitandu-se pe termen lung si formand macromediul organizatiei.

Componentele macromediului sunt:



- mediul demografic – numarul populatiei, structura pe sexe si grupe de varsta, numarul de familii si dimensiunea medie a unei familii, repartizarea teritoriala si me medii a populatiei, rata natalitatii. Analiza unor astfel de caracteristici si surprinderea tendintei lor reprezinta punctul de pornire in evaluarea dimensiunii cererii potentiale, a pietei organizatiei.

- mediul economic. Ansamblul elementelor care compun viata economica a spatiului in care actioneaza intreprinderea determina mediul economic al acesteia. Acesta determina volumul si structura ofertei de marfuri, nivelul veniturilor banesti, marimea cererii de marfuri, miscarea preturilor la nivelul concurentei.

- mediul tehnologic. Intreprinderea se implica in dinamica mediului tehnologic, atat ca beneficiar cat si ca furnizor, in principal prin intermedciul pietei. Este una din cele mai dinamice componente ale macromediului organizatiei si dobandeste o exprimare concreta prin inventii, inovatii, marimea si orientarea fondurilor destinate cercetarii, explozia productiei noi, perfectionarea productiei traditionale, reglementari privind delimitarea tehnologiilor poluante.

- mediul cultural – reprezentat de ansamblul elementelor ce privesc sistemele de valori, obiceiuri, traditii, credinte si norme ce guverneaza statutul oamenilor in societate.

- mediul politic reflecta structurile societatii, clasele sociale si rolul lor in societate, fortele politice si raporturile dintre ele, gradul de implicare a statului in economie, gradul de stabilitate al climatului politic intern, zonal, international.

- mediul institutional cuprinde ansamblul reglementarilor de natura juridica ce vizeaza direct sau indirect activitatea de piata a organizatiei.

- mediul natural – conditiile naturale ce determina modul de localizare si de distribuire in spatiu a activitatii umane. Aceasta conjunctura economica reprezinta starea curenta si concreta a fenomenelor, proceselor si evenimentelor specifice unei ramuri, a unei economii nationale. Importanta sa este data de reducerea resurselor de materii prime neregenerabile si de accentuarea gradului de poluare.

RELATIILE ORGANIZATIEI CU MEDIUL EXTERN

In calitatea sa de componenta a mediului, organizatia se afla intr-un contact permanent cu alte diferite componente si intra intr-un ansamblu de relatii prin care isi orienteaza si finalizeaza activitatea specifica. Aceste relatii dintre intreprindere si componente ale mediului sau extern sunt prin natura si continutul lor de doua feluri: relatii de piata si relatii de concurenta.

Din multitudinea de relatii ale organizatiei cu mediul sau extern se remarca prin amploare si complexitate relatiile de piata. Acestea au ca obiect vanzarea si cumpararea de marfuri si servicii, imprumutul de capital si angajarea fortei de munca. Studierea pietei constituie premisa si punctul de plecare in activitatea oricarei intreprinderi.

Mecanismul pietei reprezinta pentru intreprinderea moderna termenul de confruntare a situatiei prezentate cu cea de perspectiva, sursa de idei pentru produse noi sau pentru modernizarea celor existente.

Relatiile organizatiei cu piata sunt reflectate si de fluxul aprovizionare productie, desfacere. De asemenea, aceasta relatie se reflecta si in orientarea activitatii organizatiei catre obiective prioritare cun sunt satisfacerea in conditii superioare a nevoilor consumatorilor prin produsele create si oferite, crearea rentabilitatii si eficientei economice pe baza sporirii vanzarilor totale si a profitului unitar.

Relatiile organizatiei cu piata vizeaza 3 mari componente si anume:

piata marfurilor

piata capitalului

piata fortei de munca.

Natura si dimensiunile relatiilor organizatiei depind de o serie de factori generali si specifici, obiectivi si subiectivi, interni sau externi organizatiei, cei mai importanti fiind: cadrul economico-social, specificul pietei si caracterul organizatiei.

Relatiile organizatiei cu piata cunosc astfel o mare diversitate si se pot grupa dupa mai multe criterii:

- dupa obiectul relatiilor. Potrivit acestui criteriu, relatiile organizatiei cu piata sunt de doua feluri: - relatii de vanzare-cumparare si – relatii de transmitere, receptie de informatii.

Relatiile de vanzare-cumparare pot lua forme diferite si anume livrarea de marfuri, achizitionarea de marfuri si servicii, prestarea de servicii, inchirierea, imprumutul precum si activitatile de intermediere.

Principalele forme pe care le imbraca succesiv relatiile de vanzare-cumparare sunt:

relatii precontractuale

relatii contractuale

relatii postcontractuale.

Relatiile precontractuale se realizeaza in principal prin negociere, comanda, cerere de oferta si oferta ferma.

Relatiile contractuale au ca instrument principal contractul la care se adauga o serie de activitati ca: facturarea, livrarea, transportul, receptia si decontarea.

Relatiile postcontractuale apar in perioada de garantie si psotgarantie.

Relatiile de transmitere de informatii au ca scop sustinerea si concretizarea relatiilor de vanzare-cumpaare, realizandu-se prin publicitate, relatii publice si alte forme de promovare.



dupa profilul agentilor de piata, relatiile pot fi: cu furnizorii si prestatorii de servicii, cu beneficiarii si cu institutiile si cu mecanismele de stat;

dupa frecventa, relatiile sunt permanente, periodice sau ocazionale;

dupa gradul de concentrare, relatiile pot fi concentrate dimensional, spatial sau temporal si relatii dispersate.

OBIECTIVE ALE ORGANIZATIEI IN CONDITII CONCURENTIALE

In conditiile actuale intreprinderea nu se poate reduce la un organism simplu care urmareste maximizarea profitului, ci este un organism complex, ce se confrunta cu o multitudine de obiective contradictorii ce tin de strategia fiecarei intreprinderi.

Concurenta consta dintr-o multitudine de forme de comportament ce se manifesta in cadrul relatiilor dintre furnizori pentru captarea interesului unei clientele cat mai numeroase.

Pentru a defini aceste forme de manifestare a concurentei se pot avea in vedere utmatoarele aspecte:

interesele si aspiratiile clientelei

libertatea de a actiona

interesele si aspiratiile producatorilor in calitate de ofertanti

existenta in mediul economic a unor reglementari juridice si a unei stari psihologice si sociale care impun sau favorizeaza anumite actiuni sau comportamente din partea agentului economic.

In conditiile economiei de piata concurenta apare ca o necesitate obiectiva, face parte din regulile de joc ale pietei.

Competitivitatea unui agent economic este determinata in principal de trei mari caracteristici si anume: servicii, costuri si calitate.

Ansamblul raportului de interactiune in care intra agentii economici in lupta pentru asigurarea resurselor de aprovizionare si a pietei de desfacere formeaza sistemul relatiilor de concurenta. Mijloacele si instrumentele utilizate in relatiile de concurenta se pot delimita in jurul produsului, pretului, promovarii si distributiei.

Concurenta este de doua tipuri:

directa, manifestata intre intreprinderile care realizeaza bunuri identice sau cu mici diferentieri, destinate satisfacerii aceleeasi game de nevoi;

indirecta – manifestata intre intreprinderile care se adreseaza acelorasi nevoi sau nevoi diferite prin oferta unei game variate de lucru.

Pentru a se asigura desfasurarea in bune conditii a activitatii economice, statul trabuie sa asigure un cadru concurential normal care presupune existenta urmatoarelor elemente si anume:

autonomia organizatiei,

libertatea de infiintare a oricarui tip de intreprindere,

promovarea celor mai rentabile produse din punct de vedere al intereselor fiecarei firme,

reglementari economico-financiare egale pentru toti agentii economici, indiferent de forma de proprietate,

formarea libera a preturilor,

stabilitate prin reglementari bugetare pe piata externa,

masuri pentru favorizarea participarii pe piata extrabugetara,

reglementari clare pentru sanctionarea prin instantele juridice a firmelor nerentabile.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1442
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site