MODALITATI DE ECONOMISIRE SI INVESTIRE

MODALITATI DE ECONOMISIRE SI INVESTIRE

Va propunem urmatoarea clasificare a variantelor de economisire disponibile in tara noastra:

sume detinute in moneda nationala (lei) Pastrarea economiilor in lei, "la saltea" nu reprezinta o metoda avantajoasa de economisire decat daca este utilizata pe termen scurt si pentru sume mici. Principalul dezavantaj al economiilor detinute 'la purtator' in lei este 'erodarea' acestora in timp datorita inflatiei. Chiar daca inflatia s-a redus semnificativ in ultimii ani, problema se mentine.

sume detinute in valute convertibile O solutie mai buna in privinta economiilor   o poate constitui detinerea la domiciliu de sume in valute convertibile (dolari, euro). Moneda nationala poate fi schimbata in mod liber la case de schimb sau la banci pe baza unui act de indentitate. Pot exista situatii in care rata inflatiei sa depaseasca deprecierea monedei nationale in raport cu dolarul, si atunci prin schimbarea in dolari a economiilor in lei, nu se poate spera decat cel mult la o 'conservare' (relativa) a acestor economii si nicidecum la o multiplicare a lor. In plus, si in cazul pastrarii sumelor in valute se mentine problema sigurantei acestor sume, in cazul in care sunt pastrate in casa.

certificate de depozit, depozite sau sume detinute la banci comerciale O modalitate populara si foarte utilizata de pastrare a economiilor este plasarea acestora la banca. Bancile comerciale atrag sumele disponibile din economie (de la persoane fizice si juridice) si le utilizeaza pentru acordarea de credite. Pentru dreptul de a utiliza aceste sume in vederea acordarii creditelor bancile platesc dobanzi. Pentru a realiza o protectie a sumelor (in moneda nationala) depuse la banci, trebuie urmarit ca bancile sa ofere dobanzi real pozitive (superioare ratei inflatiei), care sa acopere pe deponent impotriva efectelor negative ale inflatiei. Desigur, se pot constitui depozite si in valute, dar si in acest caz trebuie acordata atentie ratei dobanzii. Pentru anumite tipuri de depozite, de regula standardizate, bancile pot emite inscrisuri numite Certificate de depozit. Bancile comerciale ofera si alte instrumente de economisire, in functie de politica si strategiile fiecareia. Dobanzile acordate de catre banci variaza in functie de perioada pe care este constituit depozitul - 1,3,6 sau 12 luni, etc. Dezavantajul principal al acestor depozite este ca banii plasati nu pot fi retrasi decat la expirarea acestei perioade. Daca banii sunt retrasi inainte, dobanda aferenta depozitului este pierduta. Desi dobanzile variaza de la o banca la alta in functie de politica, strategiile dar si posibilitatile fiecarei banci, ele se mentin la un nivel relativ scazut fata de rentabilitatile oferite de alte tipuri de plasament. Depozitele bancare sunt garantate pana la un anumit plafon de catre Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar, persoana juridica de drept public, ale carei resurse se constituie in principal din contributiile societatilor bancare. Aceasta inseamna ca in cazul in care o banca inscrisa in fond ajunge in situatia de faliment, deponentilor le sunt returnate depunerile de catre Fondul de Garantare (pana la un nivel maxim comunicat semestrial).

titluri de stat (certificate de trezeorerie, obligatiuni); Titlurile de stat sunt inscrisuri emise de Ministerul de Finante ce se constituie in imprumuturi ale statului in moneda nationala si/sau in valuta de la populatie si persoane juridice. Aceste imprumuturi, cunoscute sub numele de datorie interna a statului sunt folosite in principal pentru finantarea deficitului bugetar (acoperirea diferentei intre veniturile si cheltuielile statului). Titlurile de stat se prezinta sub forma de certificate de trezorerie si alte instrumente cu scadenta de un an sau de pana la un an si sub forma de obligatiuni si alte instrumente cu scadente mai mari de un an. Calitatea de agent al statului roman este indeplinita de Banca Nationala, pentru emisiunile adresate persoanelor juridice si de CEC pentru cele adresate populatiei. In anii anteriori titlurile de stat au reprezentat un plasament foarte rentabil, insa randamentele acestor instrumente au scazut odata cu scaderea generala a dobanzilor de pe piata. Titlurile de stat sunt de doua categorii: - cu discont, respectiv titluri de stat nepurtatoare de dobanda, vandute la un pret initial mai mic decat valoarea nominala, diferenta dintre pretul initial si valoarea nominala fiind discontul si reprezentand beneficiul cumparatorului -purtatoare de dobanda, respectiv titluri de stat pentru care emitentul plateste periodic dobanzi conform conditiilor si termenilor cuprinse in prospectul de emisiune al seriei. Certificatele de trezorerie pot fi plasate prin licitatie, subscriptie publica sau subscriptie publica garantata. Titlurile de stat sunt emise in forma dematerializata, cu valori nominale, conform prevederilor prospectului fiecarei emisiuni. Titlurile de stat pentru populatie se pot cumpara de la oficiile trezoreriei statului, iar cele pentru persoane juridice sunt subscrise prin intermediul bancilor, Banca Nationala avand rolul de agent al statului. Desi pe pietele dezvoltate titlurile de stat se pot vinde si cumpara in mod liber prin mecanisme bursiere, acest sistem nu a fost inca implementat si in tara noastra.

titluri de participare la fonduri de investitii Investitiile administrate presupun atragerea banilor de la mai multe persoane si firme, si plasarea acestora in comun, in mod mai avantajos decat ar putea-o realiza fiecare investitor in parte. Strategia de investire a banilor este realizata de regula de catre o societate de administrare a investitiilor, prin intermediul specialistilor sai cu experienta pe pietele financiare. Activitatea fondurilor de investitii este supusa autorizarii si supravegherii Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare (CNVM), autoritatea legala in domeniul pietei de capital ce este subordonata parlamentului. Fondurile sunt reglementate in tara noastra de Legea 297/2004. Exista doua tipuri de fonduri de investitii: fonduri deschise de investitii (sau fonduri mutuale) organizate ca societati civile fara raspundere civila fonduri inchise de investitii (sau societati de investitii) organizate ca si societati pe actiuni

actiuni si obligatiuni ale societatilor publice, cotate la bursa de valori Piata de capital reprezinta o piata specializata unde se intalnesc si se regleaza in mod liber cererea si oferta de instrumente financiare pe termen mediu si lung. Concret, este vorba despre o piata pe care se tranzactioneaza in mod liber valori mobiliare (actiuni, obligatiuni), piata ce are drept rol principal mobilizarea capitalurilor persoanelor (fizice/juridice) care economisesc (cumparatorii de actiuni si obligatiuni) si care urmaresc plasarea profitabila a acestor capitaluri aceste fonduri sunt atrase de catre emitentii de actiuni/obligatiuni, in general firme ce sunt in cautare de capital in vederea finantarii unor proiecte de investitii. Desigur, piata de capital prezinta interes si din alte puncte de vedere, permitand preluarea controlului asupra unor societati prin achizitii semnificative de actiuni sau obtinerea unor castiguri pe termen scurt prin specularea modificarilor de curs ale valorilor mobiliare.

In functie de momentul in care se realizeaza tranzactia, piata de capital se imparte in doua segmente:

Piata primara. Este piata pe care emisiunile noi de actiuni si obligatiuni sunt vandute prima data. Desi poarta denumirea de "piata", aceasta vanzare se face de fapt prin intermediul institutiilor financiare (banci, societati de intermediere). Practic este vorba de procesul prin care intermediarii financiari, care de regula fac legatura intre societatea emitenta si investitori, se obliga sa plaseze valorile mobiliare nou emise in schimbul unui comision

Piata secundara. Odata vandute actiunile si obligatiunile fac obiectul tranzactiilor pe piata secundara. Functionarea efectiva a pietei secundare se realizeaza prin intermediul pietelor organizate, si anume in Romania prin Bursa de Valori Bucuresti (BVB).

investitii pe piete la termen (contracte futures si options); Pe langa valorile mobiliare primare (actiuni si obligatiuni), pe marile piete financiare ale lumii se tranzactioneaza si valori mobiliare derivate (contracte futures, optiuni, etc, numite si tranzactii la termen); acestea sunt contracte ce au ca suport titlurile de valoare clasice. De regula, valorile mobiliare derivate se tranzactioneaza la bursele de valori (in cazul contractelor avand ca suport indici bursieri sau valori mobiliare) sau la burse de marfuri si burse specializate (in cazul contractelor avand ca activ suport marfuri sau active financiar-bancare). In prezent se tranzactioneaza valori mobiliare derivate la Bursa de Valori Bucuresti (instrumente derivate futures pe indicele BET si BET-FI) si la Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu - BMFMS (contracte futures si options pe valute, pe rata dobanzii BUBOR si pe actiuni). Pe pietele bursiere dezvoltate ale lumii, tranzactionarea instrumentelor derivate cunoaste dimensiuni apreciabile (atat din punct de vedere al volumului tranzactiilor, cat si din punct de vedere al tipurilor de instrumente disponibile), existand premise pentru o dezvoltare continua a acestora si in tara noastra. Astfel, tranzactionarea instrumentelor derivate trebuie considerata o alternativa viabila, ce prezinta riscuri mult mai mari fata de alte tipuri de investitii, insa poate asigura rentabilitati pe masura riscurilor asumate.

Cele mai utilizate valori mobiliare derivate la noi in tara in prezent sunt contractele futures. Un contract futures reprezinta o obligatie pentru a vinde sau a cumpara la un moment viitor (numit scadenta) o cantitate determinata dintr-o marfa, un activ financiar sau monetar (numit activ suport), la un pret si conform unor specificatii standardizate stabilite in momentul incheierii contractului (in prezent). La scadenta are loc o operatiune inversa celei initiale (de cumparare sau vanzare), castigandu-se sau pierzandu-se diferenta dintre preturile celor doua operatiuni. Activul suport poate fi: o marfa ale carei caracteristici sunt standardizate (petrol, cereale, cacao, etc), o valuta, un indice bursier, o rata a dobanzii, etc. Contractele futures pe marfuri sau valute se pot executa fie cu, fie fara livrarea fizica a activului respectiv. La noi in tara toate contractele futures se deruleaza fara livrarea fizica a activului.

Un contract options reprezinta un drept (dar nu si o obligatie) de a cumpara (optiune de tip CALL) sau de a vinde (optiune de tip PUT) un activ financiar (o actiune, un contract futures, etc) la un moment viitor si la un pret prestabilit in prezent (numit pret de exercitare). Cumparatorul contractului options poate decide daca isi va exercita sau nu optiunea de cumparare sau vanzare a activului, in functie de propriile interese si previziuni. Pentru acest drept de optiune cumparatorul trebuie sa plateasca vanzatorului in momentul incheierii tranzactiei o suma de bani numita prima. Valoarea primei este cea care se negociaza la bursa si face obiectul cererii si a ofertei. Astfel, pierderea cumparatorului este limitata la prima pe care o plateste vanzatorului contractului. Daca previziunile sale nu se confirma, cumparatorul nu este obligat sa-si exercite optiunea, pierzand numai prima. Daca previziunile sale se confirma, cumparatorul va exercita optiunea. In ceea ce priveste vanzatorul, castigul sau este prima incasata de la cumparator vanzatorul nu are nici o putere de decizie cu privire la exercitarea optiunii, el asteptand decizia cumparatorului in acest sens.

alte modalitati de investire; Societatile comerciale pe actiuni se pot imparti in doua categorii, dupa modul de atragere a capitalului. Astfel, societatile care efectueaza o oferta publica de vanzare (de actiuni sau obligatiuni), oferta ce se adreseaza oricaror persoane interesate si care urmareste atragerea de capitaluri pentru infiintarea sau dezvoltarea societatii, se numesc societati deschise. Societatile care nu au efectuat o oferta publica se numesc societati inchise.Actiunile societatilor deschise pot fi tranzactionate pe piete organizate (Bursa de Valori Bucuresti), in acest caz societatile numindu-se societati cotate (iar actiunile lor, actiuni cotate). Nu este obligatoriu, insa, ca societatile deschise sa fie tranzactionate la bursa de valori sau pe alta piata reglementata, in acest caz societatile numindu-se societati necotate (iar actiunile lor, actiuni necotate). Exista si alte institutii financiare care ofera alternative de plasare a economiilor dumneavoastra. Astfel, spre exemplu, societatile de asigurari (Nederlanden, AIG, etc) ofera anumite produse ce combina caracteristicile unei asigurari cu cele ale unei investitii. In cazul unor produse legate de asigurarile pe viata, spre exemplu, se plateste in mod regulat o prima de asigurare, banii stransi sunt gestionati si investiti de catre societatea de asigurari, urmand ca dupa o anumita perioada sau in cazul decesului asiguratului, banii sa fie incasati. Tineti cont de faptul ca aceste instrumente de investitii ale societatilor de asigurari nu sunt reglementate si supravegheate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare. In economiile dezvoltate exista si alte tipuri de institutii financiare - ca de exemplu fondurile private de pensii (in curs de reglementare si la noi in tara) care ofera o gama diversa de instrumente de economisire si investire de tipul planurilor de pensii. Investitiile imobiliare (terenuri, case sau alte constructii) precum si o serie de alte plasamente in obiecte de arta, antichitati, obiecte din metale pretioase, etc (cunoscute sub numele de plasamente alternative) sunt realizate de regula pe termen lung si presupun sume insemnate de bani.

Investitiile se pot clasifica si dupa modul de implicare a investitorului in luarea deciziei investitionale:

investitii directe, in care investitorul hotaraste in mod direct in ce instrumente (sau active) isi investeste disponibilitatile (ce tipuri de actiuni si obligatiuni cumpara, la ce banci constituie depozite, etc)

investitii administrate, prin care se atrag sume de bani de la mai multi investitori, iar strategia de plasare a acestor sume este elaborata de specialisti ai pietelor financiare (ca in cazul fondurilor de investitii)