Principii generale ale managementului cercetarii stiintifice

Principii generale ale managementului cercetarii stiintifice

Principiile generale ale managementului cercetarii stiintifice sunt rezultatul impactului unor cerinte cu caracter general cu aspectele cele mai importante ale continutului si conditiilor de munca din cercetarea stiintifica. Ele s-au cristalizat treptat printr-o laborioasa experienta si actiune de sintetizare si de generalizare a elementelor esentiale, comune cercetarii, privita ca unitate intreaga. Aceste principii sunt:

a. Principiul compatibilitatii dintre mecanismele (mijloacele,
instrumentele etc.) de realizare a managementului si caracteris-
ticile generale, interne ale cercetarii stiintifice

Buna si permanenta compatibilitate intre cele doua laturi mentionate se cer realizate intr-o dubla ipostaza, atat static, in fiecare moment, cat si intr-o ipostaza dinamica, in sensul ca tendintele din sfera activitatii de cercetare, fie ca sunt pozitive sau negative, trebuie sa-si gaseasca reflectarea in sfera managementului, a mijloacelor si instrumentelor de realizare, a combinatiilor dintre acestea.

Orice incompatibilitate care se observa, chiar sub forma incipienta, a neconcordantelor marunte conduce la disfunctionalitati care afecteaza cel mai adesea eficienta economica, atat in echipa, in institutul de cercetare, la scara ramurii cercetare-dezvoltare, cat si la beneficiarii cercetarii stiintifice.

b. Principiul managementului participativ

Participarea individului la actul de management tinde sa devina un principiu mai larg in multe domenii si sectoare de activitate. In cercetarea stiintifica principiul participarii s-a impus mai mult si mai timpuriu, intrucat cercetatorii pot sa influenteze, sa determine eficienta muncii in proportii mult mai mari decat in cazul muncii fizice si al muncii intelectuale obisnuite.

Fiecare cercetator privit separat are datele sale particulare native, ca si cele de pregatire, de vointa, de experienta. Acestea il obliga sa realizeze intr-un anumit fel etapele cercetarii unei teme, sa le respecte riguros si cu consumuri proprii de timp, dupa cum alt cercetator, cu experienta mai mare, cu simt de observatie si de intuitie mai ridicat, cu

o mai buna stapanire a metodelor de cercetare, poate sa realizeze etapele cercetarii intr-un mod aparte, cu timpi mult mai mici si cu rezultate superioare. Daca privim acum principiul participarii la munca in echipa de cercetare, efectele sale benefice pot fi miraculoase. Vom vedea toate acestea in partea finala a capitolului.

Din aceste caracteristici, participarea cercetatorului la managementul cercetarii stiintifice se realizeaza nu numai in procesul muncii propriu-zise, ci pe toate treptele ierarhice in echipa, in institutul (centrul) de cercetare, ca si la nivelul economiei nationale. De exemplu, oamenii de stiinta si cercetatorii care decid asupra directiilor dezvoltarii stiintei participa alaturi de organisme guvernamentale specializate la formularea politicii stiintei si buna corelare a acesteia cu strategia de dezvoltare economica si sociala.

c. Principiul motivarii cercetatorilor si personalului auxiliar
din cercetarea stiintifica

Atragerea valorilor si stabilizarea acestora in cercetarea stiintifica (in echipa, in institut) si asigurarea eficientei cercetarii stiintifice depind covarsitor de motivatia cercetatorului. Motivatia presupune cumularea pregatirii, vocatiei si chemarii, a capacitatii de vointa (renuntare la multe placeri ale vietii), cu stimulente corespunzatoare privind o buna remunerare, o buna stabilire si crestere a salariului de baza, o buna cointeresare la rezultate, o benefica participare la distribuirea profitului, precum si cu posibilitatea cumpararii de actiuni, de obtinerea unor procente din drepturile de brevetare si de vanzare a acestora etc.

d. Principiul eficientei

Principiul eficientei - care sintetizeaza toate principiile precedente - este functia - scop a oricarei cercetari stiintifice. Eficienta este un principiu general pentru toate tipurile de cercetare stiintifica (fundamentala, aplicativa si de dezvoltare). Dar acest principiu se promoveaza si se realizeaza intr-un mod specific, particular pentru fiecare dintre tipurile cercetarii stiintifice.

Principiul eficientei presupune luarea in considerare atat a eficientei interne (cheltuieli, venituri, beneficii), in cadrul echipei sau al institutului, cat si a eficientei externe, adica a efectelor, a costurilor si profitului ce se obtin de la beneficiari (agenti producatori, alti agenti, cetatenii in calitate de consumatori). 80

Din acest punct de vedere, principiul eficientei nu poate fi abordat doar sub aspect financiar ingust, ca rentabilitate (foarte importanta si chiar decisiva), ci si sub aspectul orizontului mediu si lung, din perspectiva ameliorarii vietii pe pamant si a protectiei mediului ambiant, a conservarii si ameliorarii calitatii lui, a apei, a aerului si a solului.