Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane

CONFLICTUL INTERETNIC DINTRE MAGHIARI SI ROMANI - MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

management

+ Font mai mare | - Font mai mic




DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Opinii asupra evaluarii propunerilor proiectelor de cercetare
Perfectionarea Sistemului de Managemet LA SC INTACT SRL
TESTE GRILA MANAGEMENT COMPARAT
ORGANIZATIA SI MEDIUL SAU EXTERN
Termeni si definitii de management - prescurtari
PRPOBELE DE AUDIT
MANAGEMENTUL RISCULUI ASOCIAT PROIECTELOR DE CONSTRUCTII
MANAGEMENTUL PROIECTELOR
MODELAREA SI SIMULAREA PROCESELOR
PROCESELE DE GRUP


CONFLICTUL INTERETNIC DINTRE MAGHIARI SI ROMANI




CUPRINS

1.Introducere

2.Razboiul simbolurilor dintre romani si maghiari

9.Conflictul interetnic de la Targu Mures

9.Desfasurarea

10.Ecou in mass-media

10.Mai multe adevaruri

14.Bibliografie

INTRODUCERE

Lucrarea de fata prezinta o cercetare asupra cauzei si aflarii adevarului din conflictul dintre maghiari si romani. Acest conflict incepe inxca din timpuri foarte vechi, din anul 1330 cand Basarab I se lupta la Posada cu Carol Robert de Anjou. Aceste conflicte au fost uneori mai puternice, alteori au fost aplanate, dar lupta in Ardeal dintre romani si maghiari a existat dintotdeauna in sufletele unor oameni, iar acestea cand au fost exteriorizate prea mult, s-a produs un fel de efect de turma, care a dus la conflicte puternice si ciocniri. Mai mult vom discuta aici despre conflictul din martie 1990, incercand sa aflam cine a provocat acest conflict, cine a fost de vina si cine a avut dreptate.

RAZBOIUL SIMBOLURILOR DINTRE ROMANI SI MAGHIARI

O sa incercam aici sa facem o prezentare generala a acestor elemente din care izvoraste conflictul, si cateva idei ale maghiarilor din Romania, ce isi doresc ei.

Fundalul istoric si perspectiva artistica

Statuia Libertatii din Arad este o lucrare de arta in jurul careia are loc o adevarata disputa romano-maghiara privind simbolurile istorico-politice ale comunitatii locale. Instalata in anul 1890 in Piata Libertatii din spatele teatrului aradean, statuia facea parte din seria monumentelor si constructiilor care trebuiau sa omagieze cei 1000 de ani europeni ai maghiarimii. Manifestarile de milenariu (Millénium) s-au desfasurat, incepind din 1888, pe parcursul a doua decenii, istoricii maghiari ai momentului sustinind ca nu se poate fixa cu precizie un an al cuceririi patriei europene (Honfoglalás). Trebuia luata in considerare o perioada de cel putin 12 ani, adica anii 888-900. Potrivit acelorasi istorici, anul 900 putea reprezenta data la care s-a incheiat procesul asezarii maghiare in Europa.

Amintitele manifestari aveau un continut patriotic puternic, urmarind sa evidentieze modernitatea Ungariei, dorinta ei de a fi recunoscuta ca parte integranta a natiunilor europene.
Ca peste tot in Estul Europei, ideologia dominanta a acelor ani din Ungaria se constituia dintr-un amestec de modernism stiintific si nationalism romantic. Facand parte integranta din Regatul Ungariei, in cadrul Imperiului austro-ungar, Transilvania era scena unde nationalismul maghiar se manifesta cel mai puternic,
avind in vedere „sarcina“ asimilarii unei populatii romanesti deosebit de numeroase. Sa spunem, totusi, ca Ungaria nu facea figura singulara cu aceasta politica de asimilare: formarea statelor Europei moderne a insemnat si o incercare de omogenizare nationala a teritoriului, avind in vedere caracterul, in multe cazuri, artificial al granitelor din punct de vedere etnic.
In acelasi timp, insa, se desfasoara si o modernizare structurala, economica: este perioada in care se construiesc drumuri si cai ferate, se desfasoara lucrari de sistematizare a raurilor, se inalta constructii industriale si civile in ton cu vremea. Imaginea oraselor din Ardeal se „forjeaza“ in aceasta perioada de jumatate de secol care se scurge intre actul de reconciliere austro-ungara din 1867 si inceputul primului razboi mondial din 1914.

Tot in ton cu spiritul epocii, in localitatile mari ale Ungariei se ridica monumente si obiecte simbolice chemate sa ilustreze noua realitate, sa ofere un ambient adecvat noii mentalitati. Monumentele, statuile, placile comemorative realizate si amplasate in aceasta perioada pot fi supuse criticii noastre din mai multe puncte de vedere. Politic, desigur, ele vin sa sustina simbolic o ideologie de emancipare si crestere nationala. Avind in vedere ca aceasta ideologie a statului maghiar de atunci actiona in dauna intereselor nationale ale romanilor din Ardeal, este aproape firesc ca simbolurile despre care vorbim sa nu declanseze aprecierea si entuziasmul romanilor. Nici atunci si nici acum. Este, de asemenea, normal sa nu ne copleseasca nici din punct de vedere artistic. Realizate in spiritul unei monumentalitati academizante ce poate parea desuet pentru sensibilitatea noastra de acum, impregnate de mentalitatea eroizanta de sorginte romantica, obiectele simbolice despre care vorbim sunt, totusi, parte a istoriei noastre.

Statuia Libertatii din Arad este un astfel de obiect. Realizat in urma unui concurs de proiecte initiat de o asociatie civica locala, condusa de primarul de atunci al Aradului, Péter Atzél, si finalizat, in urma decesului prematur al castigatorului, Adolf Huszár, de sculptorul György Zala (Mayer), monumentul, fara sa fie o capodopera, este impresionant. Inalt de 16 m, este, de fapt, un grup statuar alegorizant care aduce un omagiu eroilor Revolutiei maghiare din 1848-49 si in speta celor treisprezece generali revolutionari executati la Arad pe 6 octombrie 1849. Eclectic, cu dominanta de baroc, grupul este, totusi, valoros din punct de vedere artistic prin stiinta proportiei si prin monumentalitate. De altfel, capodopera lui Zala – aceea situata in Piata Eroilor din Budapesta – este tot un monument milenarist, cu care statuia din Arad prezinta unele similitudini de tratare a temei. Figura centrala este asezata pe un soclu de granit – un obelisc mai marunt – reprezentind Patria, personificata in figura feminina a Hungariei. In jurul ei, mai jos, se pot vedea patru grupuri alegorice, reprezentind spiritul de lupta, cel de sacrificiu, luptatorul murind si forta. Pe soclu, de jur-imprejur, au fost montate medalioanele in semirelief ale celor treisprezece generali martiri.
Dezvelita in 1890, aceasta statuie a fost indepartata din piata care-i repeta mesajul, in anul 1924, la ordinul guvernului Bratianu.


Trairea in lumea simbolica – o posibila sursa a conflictului

Cei 80 de ani care au trecut de la demontarea statuii din Arad – in anii respectivi au fost „dezafectate“ mii de simboluri ale prezentei maghiare in toata Transilvania, iar in Arad, pe linga cea a Libertatii, a fost demontata si statuia lui Kossuth – n-au schimbat mare lucru in raportul romano-maghiar. Declaratia de la Alba Iulia, in care elita romaneasca din Transilvania isi lua angajamentul sa nu mai repete greseala guvernantilor maghiari, a ramas litera moarta, administratia romaneasca trecand rapid la „omogenizarea“ etnica a Transilvaniei. Incetinita la comanda sovietica – prezenta masiva a ilegalistilor de etnie maghiara in PCR contribuind la aceasta –, politica Bucurestiului a luat un avint aberant in timpul dictaturii national-comuniste a lui Ceausescu. Explozia din martie 1990 de la Tirgu-Mures marcheaza inceputul perioadei actuale.

Politicienii si intelectualitatea maghiara dintre cele doua razboaie mondiale au incercat sa elaboreze o ideologie a rezistentei prin cei doi piloni ai educatiei clasice: scoala si biserica. Cum era de asteptat, in aceasta constructie pastrarea si cultivarea simbolurilor nationale a jucat un rol nemasurat. In lipsa altor posibilitati – legislative si administrative, in primul rind – s-a considerat ca identitatea maghiarilor din Transilvania poate fi conservata prin cultura. Din nefericire, pentru liderii de opinie maghiari interbelici cultura se reducea la istorie si traditii si se exprima prin simbolurile care trimiteau la acestea.

In perioada comunista, ideologia internationalismului proletar, in paralel cu urbanizarea accelerata, a zguduit din temelii firava constructie maghiara interbelica. Asimilarea a devenit o realitate, iar intelectualitatea marxizanta a maghiarilor ardeleni a ajuns la conceptul abstract al „demnitatii specificitatii“, fara nici o rezonanta in randul maghiarilor din Romania. Dupa ’89, elita maghiara, imitind-o parca pe cea romaneasca, a facut o miscare previzibila si fara speranta: respingand, pe buna dreptate, ideile si practica comunista, si-a cautat „radacinile“ in perioada interbelica. In sinteza: elita intelectuala oficiala a maghiarilor din Romania, in prag de mileniu III, in era muzicii pop si a Internetului, dezvolta in continuare un discurs al pastrarii identitatii prin scoala si biserica, prin cultura simbolurilor traditionale ale acestei identitati. Cu fata intoarsa spre trecut, reprezentantii maghiarilor din Romania isi cauta legitimitatea in pastrarea unei imagini „nealterate“ a trecutului demn si inaltator.

Cultivarea vietuirii si a convietuirii simbolice este caracteristica elitelor traditionale. Una dintre caracteristicile tranzitiei tarilor din Estul Europei este recursul la trecutul pretotalitar, cultivarea unui discurs de recuperare a simbolurilor unei istorii nationale considerate eroice. Elementele spatiului simbolic – obiecte de arta, monumente, locuri si evenimente istorice – pot deveni usor, in aceasta conjunctura, puncte de pornire ale unor tensiuni si conflicte intre populatiile si tarile Estului european. De cele mai multe ori, obiectele care declanseaza conflictul reprezinta o mentalitate istorica depasita sau, si mai grav, o denaturare pioasa a trecutului.


Un exemplu de falsificare pioasa a istoriei

Exemplul meu este luat din istoria maghiara si, ca sa raminem in tema, se refera la un obiect simbolic al serbarilor milenariste.
Tardiv – moda europeana a panoramelor si diaramelor se terminase –, tanarul pictor Feszti



Oricum, exista multe exemple de falsificare a istoriei. De exemplu, in liceele din Targu Mures, cele cu predare in limba maghiara, unde invata doar elevi maghiari, se preda cum ca ungurii au fost primii in Ardeal, asta ii invata profesorii maghiari pe elevii lor, ceea ce este o minciuna crasa, romanii fiind poporul de aici care s-a format din daci si romani, pe cand ungurii abia prin anul 1000 isi infiintasera regatul maghiar.

Aniversarea de catre unguri a anului revolutionar 1848 este pentru romanii din Transilvania o ofensa sinistra, ce aduce aminte de uciderea a peste 40.000 de romani care nu intelegeau sa intre in 'raiul maghiar'. Preoti sugrumati, 300 de sate arse, mii de romani taiati, impuscati, spanzurati, cazuti in lupte.

Martie 1990 a insemnat pentru Romania un moment critic, in care s-a pus in opera de catre Budapesta un plan care urmarea internationalizarea chestiunii maghiare din Romania si obtinerea secesiunii sau autonomiei unor judete in care se aflau si maghiari - operatiune care ar fi dus de facto la refacerea Regiunii Autonome Maghiare din perioada stalinista.



La inceputul anului 1990, UDMR a initiat reorganizarea invatamantului in judetele Mures, Harghita si Covasna, pe principiul segregarii, al separarii de romani. In data de 19 ianuarie 1990, Consiliul judetean Mures al FSN a hotarat separarea etnica a liceelor muresene. UDMR a trecut la scoaterea cu forta a profesorilor romani din scoli. Elevii romani au fost supusi maltratarilor de catre colegii lor maghiari.

Operatiunea s-a continuat in Sf. Gheorghe, la Odorheiul Secuiesc, la Tg. Secuiesc si la Miercurea Ciuc. Numele romanesti ale scolilor au fost inlocuite cu nume unguresti, printre care apare si numele unui cunoscut criminal de razboi ungur, Wass Albert.

In data de 15 martie, sub pretextul sarbatoririi revolutiei de la 1848, in Transilvania, au sosit numeroase autobuze cu 'turisti unguri' - peste 15.000 - in contextul deschiderii largi a granitelor tarii incepand cu decembrie 1989.
In data de 19 martie 1990, CPUN Mures lanseaza ideea (re)infiintarii Regiunii Autonome Maghiare - sustinuta de liderii maghiari Kincses Elod, Kiräly Käroly, Jakobffy Attila, Tokés Andräs, Smaranda Enache. Smaranda Enache, o persoana extrem de apropiata de Kincses Elod, fusese activista a UTC, sefa a Asociatiei Studentilor Comunisti si secretar al BOB a PCR, inainte de 1989. Imediat dupa 1989, Smaranda Enache se numara printre principalii promotori ai separatismului scolar si universitar, contribuind la escaladarea tensiunilor care au dus la evenimentele din martie 1990 de la Targu Mures.

Miza secesiunii Ardealului

'Comandantii' locali ai operatiunii din martie 1990 au fost Kiräly Käroly, vicepresedinte al C.P.U.N. Bucuresti, Sütö Andräs, presedintele UDMR Mures, si Kincses Elöd, vicepresedinte al C.P.U.N. Mures. Alaturi de acesti sefi de formatii si echipe, selectionate si pregatite in Ungaria si la Targu-Mures, cat si in alte localitati din Transilvania au pus la cale o serie de masuri care ar fi urmat sa duca la obtinerea autonomiei Ardealului.

La Tg. Mures izbucneste violenta in strada, manifestantii maghiari, intre care se afla oameni inarmati si bine organizati, blocheaza accesul in oras al manifestantilor romani. Confruntarile sangeroase sunt soldate cu 6 morti si 263 de raniti, in cea mai mare parte romani (4 morti si 198 raniti). La Ernei, Dumbravioara, Sangeorgiul de Mures se ridica bariere, romanii sunt agresati cu furci, lopeti, bare, pietre etc. Fabrica de paine lasa fara paine populatia romana a municipiului.

S-au organizat greve, provocari la adresa armatei, distrugerea de statui romanesti, actiuni de impunere a inscrisurilor maghiare, de sfidare a limbii romane, care au culminat cu manifestari de strada masive si cererea sprijinului politic si militar pentru consolidarea enclavei din Transilvania sau obtinerea independentei Ardealului.
Echipe de filmare din Occident, au prezentat lumii europene reportaje in care ungurii erau sistematic prezentati drept victime, iar romanii agresati, cum ar fi Mihai Cofariu, maltratat salbatic de unguri, erau descrisi drept 'victime maghiare ale agresiunii romanesti'. Smaranda Enache a fost cea care a pretins, la televiziunea franceza, ca Mihai Cofariu era un ungur calcat in picioare de romani, contribuind la durabila diversiune a victimizarii ungurilor si la transformarea calailor in victime, parte a unui razboi imagologic declansat de Budapesta ce dureaza de cateva decenii



Conflictul interetnic de la Targu Mures

Conflictul interetnic de la Targu Mures s-a concretizat in confruntarile grave care au avut loc intre 19 martie si 21 martie 1990 la Targu Mures, in urma carora cinci oameni si-au pierdut viata, sute de oameni au fost brutalizati si raniti, iar convietuirea interetnica in Targu Mures a fost alterata considerabil pentru o perioada de timp.

Desfasurarea

In data de 15 martie 1990 in localitatile cu o populatie semnificativa maghiara au avut loc festivitati pentru a marca Ziua maghiarilor de pretutindeni, a 142-a aniversare a revoltei maghiare antihabsburgice de la 1848. La aceste manifestari si-au anuntat prezenta si oficialitati din partea statului maghiar, existand si solicitari din partea autoritatilor maghiare ca la manifestarile comemorative sa participe ambasadorul ungar la Bucuresti.

Potrivit autoritatilor din Romania la aceste evenimente aniversare, in mai multe localitati din Ardeal, printre care Satu Mare si Targu Mures, cetateni din Ungaria si cetateni de etnie maghiara din Romania „au arborat, ostentativ, insemne si drapele ungare, au inlocuit inscriptii in limba romana si au instigat populatia romaneasca prin lozinci si cantece provocatoare”. Totodata au fost profanate o serie de simboluri ale populatiei romanesti, statuile lui Avram Iancu din Targu Mures si Nicolae Balcescu din Sovata”.

In 19 martie 1990 ca urmare a celor intamplate in 15 martie a fost atacat sediul UDMR, dar si cele ale PNT si PNL. Intre victime s-a aflat unul din liderii comunitatii maghiare din Transilvania, scriitorul András Sütő. Acesta a fost batut, viata fiindu-i pusa in pericol prin leziuni multiple (si-a pierdut un ochi).

Pe data de 20 martie ca urmare a mai multor actiuni indreptatate impotriva statului roman, amplasarea steagului Ungariei pe cladirea primariei municipiului Targu Mures, si ocuparea sediului prefecturii de elemente turbulente maghiare care au declarat ocuparea orasului, a fost organizat un mare miting de protest. La acest miting au participat atat membri comunitatii romane cat si memebri comunitatii maghiare. In acea zi s-au consolidat taberele adverse, compuse din romani, respectiv din maghiari. Aceste tabere s-au ciocnit atat ideatic, dar si fizic, totul culminand cu violente stradale deosebit de grave. Asezarea celor doua grupuri in centrul orasului a favorizat izbucnirea violentelor. Grupul romanilor era asezat pe partea de vest a centrului (in fata hotelului Grand), iar grupul maghiar pe partea de est, langa statuia soldatului necunoscut aproape de statuia lui Avram Iancu; taberele erau delimitate de un cordon nesemnificativ de politisti.

Masa de romani aflata in apropierea hotelului Grand a atacat multimea maghiara din partea cealalta a centrului. Incitatorii nu au lipsit din niciuna din tabere, de asemenea miscarile provocatoare a liderilor ambelor tabere.

La auzul vestilor alarmiste locuitorii a doua sate romanesti din Valea Gurghiului, Hodac si Ibanesti s-au deplasat cu autobuze la Tirgu Mures pentru a face 'curatenie' (actiunile s-au desfasurat in mod asemanator cu mineriadele). Au fost inarmati cu bate, topoare, cutite, si alte mijloace contondente.

Dupa bataia generalizata a urmat un moment de acalmie, coflictul parand a se fi sfarsit. La scurt timp o masa de cetateni de etnie maghiara din valea Nirajului si Sovata, adusi prin Eremitu, au incendiat autobuzele celor din Reghin, Hodac si Ibanesti. Grupul maghiar a reusit sa incendieze toate autobuzele cu care venisera noii combatanti si sa-i agreseze pe sateni. In aceste momente tensionate Mihaila Cofariu a fost agresat cu bestialitate. Unul din agresorii acestuia a fost cetateanul roman de etnie maghiara Barabas Erno. Aceste momente au fost surprinse de aparatele de filmate ale cameramanilor prezenti in hotelul Grant, in fata caruia s-au desfasurat evenimentele.

In ziua urmatoare situatia tensionata a continuat fiind ridicate baraje pe ruta Targu Mures - Reghin, in localitatile Dumbravioara, Ernei si Sangeorgiu de Mures cu scopul de a impiedica venirea spre Targu Mures a populatiei de etnie romana. Alte baraje au mai fost instalate in municipiul Targu Mures si de asemenea pe ruta Targu Mures - Sovata, Raciu - Targu Mures si Band - Targu Mures.

Trupe ale armatei (multi parasutisti) au intrat in oras cu tancuri si blindate, dupa care situatia s-a linistit.

Ecou in mass-media

Subiectul Mihaila Cofariu este interesant de amintit pentru a observa si prezentarea mediatica a conflictelor din martie 1990. Mai intai de toate trebuie mentionata strania prezenta a mai multor reporteri straini inarmati cu aparatura video-foto cazati in hotelul Grand la etajele superioare de unde au inregistrat aceste evenimente foarte exact.

Revenind la Mihaila Cofariu presa nationala si internationala a prezentat in prima faza un caz din centrul Transilvaniei unde agresorii romani au batut cu bestialitate mai multi cetateni maghiari printre care si un cetatean de etnie maghiara imbracat intr-un pulover verde. Imaginile socante prezentate atunci il aveau in prim plan pe cel imbracat in verde si mentionau ura cetatenilor romani fata de tot ce are legatura cu ungarii inclusiv culoarea verde prezenta pe steagul Ungariei.

Imaginile filmate de un cameraman irlandez au fost redate si comentate pana in momentul in care a fost dezvaluita identitatea celui batut cu bestialitate chiar si atunci cand era cazut la pamant si nu mai misca: un roman din Ibanesti. Ulterior, analizand filmele prezentate agresorul a fost identificat in persoana lui Barabas Erno. La scurt timp dupa evenimentele din 20 martie acesta a parasit Romania, fugind in Ungaria.

Despre inexactitatea datelor legate de Mihaila Cofariu care au tinut prima pagina a ziarelor interne si internationale nu s-a dat nici o dezmintire. Probabil ca in opinia unora inca persista ideea ca in Romania ura fata de alte etnii este de actualitate, iar evenimentele din martie 1990 de la Targu Mures sunt o dovada in plus pentru acest lucru.

Mai multe adevaruri?

Singurul adevar de necontestat pana in acest moment al acestor evenimente e ca doi oameni au fost nenorociti: in 19 martie Suto Andras este ranit si isi pierde un ochi, iar pe 20 martie Mihaila Cofariu este batut cu bestialitate pana aproape de moarte.

Rezultatul acestor confruntari poate fi descris astfel in date: 5 morti - 2 romani si 3 maghiari, 278 de raniti. O biserica ortodoxa incendiata, iar sediile locale ale unor partide politice vandalizate.

Rezultatul oficial al anchetei este urmatorul: 30 de persoane au fost trimise in judecata, iar alte 21 au fost arestate, in cursul urmaririi penale - 12 romi, 8 maghiari si un roman. Tribunalul a pronuntat sentinte de penalizare pentru mai multe persoane: unguri (1) si romi (7). Procurorul Liviu Moica, cel care s-a ocupat de acest caz a declarat cativa ani mai tarziu: „Am audiat o gramada de victime, martori, dar nu am avut condamnati. 1-2 incendiatori s-au spanzurat, 4-5 au fugit in Ungaria. Dosarele cu omor deosebit de grav au ramas cu AN (autor necunoscut). Faptele nu s-au prescris, dar nu cred ca se va mai face nimic”

La 1 septembrie 1992 a fost emisa o sentinta de executare a 10 ani de inchisoare, pentru Barabas Erno, cel care l-a agresat pe Mihaila Cofariu. In februarie 2007 Tribunalul Mures a emis un mandat de arestare european pe numele lui Barabas Erno. Desi autoritatile romane l-au condamnat pe Barabas Erno pentru tentativa de omor si ultraj contra bunelor moravuri, fiind aflata adresa acestuia din Ungaria cu ajutorul Interpol-ului, autoritatile maghiare nu doresc extradarea acestuia, Kincses Elod, avocatul partii urmarite, afirmand: „Dupa mine, Barabas Erno nu va fi arestat, fiindca organele maghiare nu-l vor extrada”.

Despre Mihaila Cofariu si Suto Andras relateaza ziarul „Evenimentul zilei”.

Un singur conflict si doua dintre victimele dementei sale: Suto Andras si Mihaila Cofariu. Un scriitor maghiar, laureat al Premiului Herder, fata in fata cu un taran roman, localnic din Valea Gurghiului - amandoi schiloditi pe viata. Unul si-a pierdut un ochi pe 19 martie si s-a ales cu un cancer

mai tarziu. Celalalt a fost batut cu salbaticie in 20, chiar si atunci cand nu mai misca deloc. In felul sau, fiecare a devenit erou. In jurul lor s-au nascut patimi, s-au alimentat scenarii si s-au reconstruit polemici. Doua vieti prin care acel sfarsit de martie s-a incarnat la propriu.



'Nu-mi amintesc nimic. Au tabarat dintr-o data pe mine. Primele lovituri le-am simtit, apoi nu mai stiu nimic. M-am trezit cateva luni mai tarziu la Bucuresti?.
Mihaila Cofariu

'Daca tradare inseamna o acceptare a conducerii comune, atunci da, este tradare! Dar cum sa insemne tradare un lucru atat de cunoscut si acceptat in toata lumea asta?'
Suto Andras

Mihaila Cofariu, cel care a devenit fara voia sa una dintre imaginile vii ale evenimentelor din Targu-Mures, se speteste sa se ridice din pat. Cu un baston de lemn intr-o mana, parul murdar si ochii intredeschisi, Cofariu sta usor aplecat, intr-o pozitie ce mimeaza resemnarea. ?M-am dus acolo, la Mures, m-am dus ca imi era fata la scoala. Si am auzit ca e ceva cu ungurii, cu romanii si m-am dus sa vad ce e cu ea. Eram ingrijorat, ma gandeam, cine stie ce i s-o fi intamplat? Am mers cu cursa, cu totii?.
La un moment dat tace. Dupa un timp, din coltul in care sta cu ochii in pamant se aude dintr-o data: ?Nu mai zic nimic!?. Dupa care izbucneste in lacrimi

si se rasteste: ?Orice altceva, numai despre Mures nu!?.

Pe 20 martie 1990, o lume intreaga il vedea batut cu salbaticie cu bate, rangi, pumni si picioare. Imediat dupa momentul acela, Cofariu a fost internat la Reanimare, mai intai la Spitalul Judetean din Targu-Mures, transferat dupa cateva zile la Bucuresti. A stat acolo din martie pana in noiembrie, cea mai mare parte a timpului in coma. Singura persoana care i-a fost alaturi in aceasta perioada a fost sotia sa. Nici aceasta nu mai stie cate operatii a avut.
De banii pentru primele interventii chirurgicale s-a ocupat Iliescu, ne spune Cofariu. ?Am fost prin spitale si prin Bucuresti, si prin Germania, si asta pentru ca m-a trimis Iliescu. Asa am ajuns si in Germania dupa ce am fost batut?. Internat in Bucuresti, in coma profunda, Cofariu a primit prima vizita din afara familiei dupa mai bine de 3 luni. Pana atunci nimeni nu se interesase de soarta lui. ?Lumea a vazut imaginile de la televizor. Da? nimeni n-a dat un telefon macar sa vada daca sotul meu mai traieste?, sopteste nevasta lui Mihaila.
?In iunie '90, inainte sa fiu trimis in Germania la spital, nu eram in stare sa ma duc nici pana in baie singur. Acolo mi-au facut piciorul. La mana nu s-a mai putut face nimic, pentru ca e de la cap. E atacat nervul?. Se opreste si isi sterge lacrimile.

Final de conversatie. Cofariu accepta, dupa multe insistente, sa ne povesteasca ce s-a intamplat pe 20 martie. ?Am plecat la Mures cu autobuzul. Cum m-am dat jos din autobuz, m-au apucat direct si au tabarat pe mine. Eram cu costum taranesc. De la brau in sus si pana dupa cap, de sapte ori au bagat cutitul in mine. De sapte ori?. Isi ridica tricoul. Pe spate se disting clar toate cele sapte urme de cutit. In zona rinichiului drept are o gaura de marimea unui pumn, iar stomacul este taiat pe orizontala, de la un capat la celalalt.
?Toti au zis ca au murit unguri. Unul nu am auzit sa spuna ca au murit atuncea romani in ?Bataia de la Mures?. Ca asa se numeste aia: ?bataie?. Pana si Suto Andras ramasese fara un ochi cu o saptamana inainte. De fapt, de la el a inceput totul?. Se opreste si incepe sa planga: ?Ce am fost si ce am mai ramas. Inainte aveam 50 de oi si acum nu am una la casa?.
Cat timp am fost in coma nimanui nu i-a pasat de mine. Daca nu erau nevasta si baietii puteam sa mor fara ca cineva sa-si aduca aminte de mine.
Mihaila Cofariu
Cofariu vorbeste abrupt. Cand incearca sa-si aduca aminte de cate un detaliu, fata ii este cuprinsa de o grimasa ingrozitoare. Baiatul mai mare explica: ?De cand a fost lovit la cap, are niste probleme cu nervii. Are dureri de cap puternice si vomita in fiecare zi?.

In casa mare in care Suto Andras traieste alaturi de sotia sa cartile sunt la putere. Asezate pe rafturi, aruncate pe jos, pe canapele, fotolii, in bucatarie, pe hol si dormitoare, cartile si manuscrisele sunt obiectele in jurul carora viata celor doi batranei se desfasoara.
La inceput povesteste retinut: Aprecierea evenimentului Martie '90 nu este inca destul de clara. Mi se pare ca nu exista o apreciere justa din toate punctele de vedere. Pentru mine, ceea ce s-a intamplat este o amintire trista.

Pentru a putea vorbi despre Martie Negru trebuie sa ne intoarcem mai intai in decembrie 1989. Si asta deoarece, pentru Suto Andras, lucrurile sunt simple, iar explicatiile extrem de logice. De acolo a inceput totul. Monologul care urmeaza este rostit pe un ton melancolic, cu lacrimi la coltul ochilor: In 22 decembrie 1989, in centrul orasului s-au adunat cateva zeci de mii de oameni: romani si maghiari. A fost pentru mine un eveniment de neuitat pentru ca am putut vorbi in limba romana, in limba maghiara tinerilor stransi.
Isi aranjeaza grijuliu parul in asa fel incat sa-i acopere ochiul inlocuit. ?Am mai spus ca e atat de frumos ca putem porni impreuna intr-o etapa noua. A fost un entuziasm nemaipomenit. Un grup de tineri au legat bustul lui Ceausescu si l-au tras prin centru cantand si afirmand prietenia dintre noi, maghiarii si romanii.

Ultimele zile din 1989 au fost teribile pentru populatia maghiara din Ardeal. La inceputul lui ianuarie 1990, Ion Iliescu insa schimba macazul: drepturile colective ale populatiei maghiare sunt negate, singurele care raman posibile sunt cele elementare.
Gaz pe foc, dupa parerea scriitorului: Din acest moment a inceput o perioada de neliniste a populatiei maghiare din secuime, in Satu-Mare, in jurul Clujului. Au inceput, discret, sa aiba un efect asupra diferitelor paturi sociale din randul romanilor, in ideea ca exista un mare pericol care-i paste, considera Andras.

Brusc suntem teleportati in timp pana in prima zi a conflictelor din Targu-Mures. In 19 martie au venit niste oameni la noi acasa si mi-au cerut sa merg in oras, ca vin taranii de pe Valea Gurghiului, declara Andras.
Situatia se complica brusc. La fata locului apar grupuri de tarani romani inarmati cu bate, topoare, rangi. Suto Andras se inchide in podul Palatului Culturii, moment in care incepe o cursa de-a soarecele si pisica. De jos pornesc amenintarile. ?Ni se spunea sa coboram sau ne dau foc. Cand am vazut ca exista pericolul de a arde acolo, am coborat?. Asa a inceput totul.

Cu ochii in pamant, Suto Andras rememoreaza ziua care avea sa-i schimbe definitiv viata. Am incercat sa iesim. Cu toate ca erau doua siruri de politisti, tinerii romani dadeau cu pumnii si cu picioarele in mine. Jos, imi spusese Judea, trebuia sa asteptam sa soseasca o masina sigura.
Ba chiar imi propusesera un scenariu absurd: sa ma las legat la maini ca sa poata arata multimii stranse ca au prins dusmanul. Iesind pe sub poarta, am auzit un ofiter roman strigand ?luati-l in primire!?. Cand s-au aruncat pe mine mi-au aruncat in ochi acid de baterie. Mi-au rupt patru coaste, mana, lovituri la cap.
Clipele de cosmar continua: Am fost lovit, nu stiu de cine. Am cazut, m-am tarat inspre un camion, m-au ajuns, au inceput sa dea din nou in mine si, in acele momente, Kali Kiraly, prietenul meu, a auzit ca un soldat i-a raportat lui Judea: Domn colonel, atata l-au lovit de nu mai misca. Mi-a spus ca Judea l-ar fi imbrancit, spunandu-i: Taci, boule!.
Dupa zece zile ajunge in SUA pentru o operatie care s-a terminat cu constatarea ca ochiul stang trebuia scos. Era practic zdrobit.
Celalalt ochi i-a fost salvat la Koln, in Germania. Ramasitele lui (arata spre ochiul de sticla) au condus la un cancer. Acesta a fost Martie Negru, incheie Suto Andras cu capul in pamant.

'In timp ce eram batut cu bestialitate, sotiei mele politia ii spunea la telefon sa nu-si faca griji ca am fost scos in siguranta cu un blindat. Au mintit-o pur si simplu. A fost ceva crud din partea lor.'
Suto Andras
Andras nu este tipul vorbaret. Cel putin nu despre ?Targu-Mures '90?. Pentru a-l convinge sa avem o discutie, suntem supusi unui adevarat interogatoriu. Scriitorul vrea sa afle cu cine am mai vorbit, daca vrem sa abordam subiectul complet sau doar ?sa denaturam faptele, cum face presa locala?.

Avem nevoie sa aflam cine sunt responsabilii sangeroasei inscenari de la Targu Mures. Institutiile statului au datoria sa faca lumina si asupra evenimentelor din luna martie 1990. Ele ne-au afectat istoria si au lasat rani in relatiile dintre romani si maghiari.

Bibliografie

https://www.observatorcultural.ro/Razboiul-simbolurilor-dintre-romani-si-maghiari*articleID_9402-articles_details.html

https://www.martiriromani.com/Articol.asp?ID=192

https://www.ziua.ro/display.php?id=172374&data=2005-03-24

https://www.evz.ro/articole/detalii-articol/689363/Doua-vieti-infirme-la-15-ani-dupa-martie-90/

https://ro.wikipedia.org






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1682
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site