Modalitati de creare a IMM-urilor

Formele juridice pentru desfasurarea unei afaceri.

Cand un intreprinzator s-a decis sa initieze o afacere el trebuie sa aleaga cea mai potrivita forma de societate comerciala. Aceasta societate este o persoana juridica ce ia fiinta pe baza unui contract de societate, prin care doua sau mai multe persoane fizice si/sau juridice convin sa isi aduca aportul in bani sau natura pentru a constitui un capital social care sa serveasca la realizarea unor activitati profitabile.

Pentru alegerea formei juridice ideale orice intreprinzator trebuie sa analizeze conditiile specifice ale situatiei sale si sa gaseasca raspuns la o serie de probleme, cum ar fi:

Natura activitatii pe care doreste sa o desfasoare

Volumul activitatii sau al afacerii si posibilitatile de extindere a acestora

Suma de bani necesara

Cum poate obtine acesti bani

Care ar fi profitul estimat

Sa fie realist cu privire la calificarea si competenta sa in domeniu; experienta sa in domeniu

Partenerii de afaceri

Responsabilitati in caz de faliment

Care sunt taxele pentru initierea afacerii si infiintarea firmei.

Principalele forme in care poate fi lansata o afacere sunt urmatoarele:

Societate comerciala

Societatile comerciale desfasoara activitati in nume propriu (sunt persoane distincte de proprietar), au conducere si sedii proprii. Cele mai cunoscute forme sunt: SNC, SCS, SCA, SRL.

SNC - presupune asocierea unor persoane care s-au acceptat reciproc si isi recunosc diferite calitati individuale, aportul la capitalul social se face sub forma partilor sociale si obligatiile sunt garantate cu patrimoniul firmei si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor.

SCS - se infiinteaza prin contract de societate, aportul la capitalul social se face sub forma partilor sociale, a comandita inseamna a participa cu o suma de bani la o intreprindere, a-ti asuma raspunderea fata de creditori pentru eventualele pierderi. Persoana care comanditeaza (finanteaza) afacerea raspunde in limita capitalului adus si se numeste comanditar. Cel care se asociaza la castig si pierdere cu comanditarul se numeste comanditat si raspunde nelimitat pentru patrimoniul societatii. Obligatiile sunt garantate cu patromoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatilor comanditati.

SCA - capitalul social trebuie sa fie minim 25.000.000 lei, iar numarul actionarilor minim 5. Se infiinteaza pe baza de contract de societate si statut, obligatiile sunt similare ca la SCS.

SRL - este o societate de capitaluri cu numar limitat de membrii, capitalul este divizat in parti sociale si este de minim 000.000 lei. Se infiinteaza pe baza de contract de societate si statut cu exceptia SRL-urilor cu asociat unic unde este de ajuns statutul. Aceasta forma este cea mai raspandita.

Avantaje in cazul SRL-lor:

Marimea capitalului social

Numarul de asociati (maxim 50)

Aportul in natura (maxim 60% din capitalul social)

Obligatiile sunt garantate numai cu patrimoniul societatii iar raspunderea asociatilor este limitata la valoarea aportului.

Intreprinzatori individuali

Asociatii familiale: pot fi constituite din membrii unor familii cu gospodarie comuna iar in cazul unor activitati este necesara atestarea profesionala, a persoanelor respective.

Aceasta forma are urmatoarele avantaje:

Autorizarea si procedura de autorizare sunt nai simple

Taxele (de autorizare) sunt mai reduse

Impozitele sunt mai mici decat cele ale societatilor comerciale

Dezavantaje:

Nu se poate folosi personal salariat

Posibilitatile de finantare (credit) sunt mai reduse

Posibilitati limitate de extindere a afacerii

Liber-profesionisti: cea mai simpla forma de manifestare a initiativei particulare. Conditii: sa fie cetateni romani cu domiciliul in Romania.

Etapele necesare pentru autorizarea IMM-urilor.

Aceste etape difera in functie de forma juridica si sunt reglementate prin lege (Legea 31/1990).

Etape:

Evaluarea afacerii (elaborarea unui plan de afaceri, de fezabilitate)

Alegerea formei juridice

Intocmirea documentelor necesare

Studiile de fezabilitate: ofera o baza tehnica; economico-financiara pentru investitie. Evaluarea afacerii este un proiect care stabileste necesitatea, oportunitatea, eficienta realizarii unei investitii.

Pentru IMM-uri este suficient un studiu de pre-fezabilitate, care sa mentioneze:

Activitatile ce formeaza obiectul de activitate al noii intreprinderi si structura acestora

Resursele de care dispune intreprinderea

Rezultatele prognozate ale activitatii pe termen scurt si mediu (pana la 5 ani)

Factorii de risc

Punctele tari si punctele slabe ale agentului economic in mediul sau concurential (analiza SWOT)

Continutul studiului de pre-fezabilitate este apoximativ acelasi insa forma si anexele difera in functie de cel care il solicita. Ministerul Finantelor a dat Ordinul 32/1993 prin care se legifereaza continutul cadru (minimal) al unui studiu de fezabilitate. In baza acestui ordin continutul unui studiu de fezabilitate cuprinde:

Date generale ale agentului economic: denumirea societatii, sediu, actionariat, obiective de activitate, beneficiari, amplasarea, necesitatea si oportunitatea investitiei.

Date tehnice: terenul, constructiile, utiliajele, suprafata, modalitatile de asigurare a utilitatilor (apa, gaz, curent etc.).

Evaluarea costului investitiilor: cheltuieli de proiectare, valoarea lucrarilor de constructie-montaj, utilaje, probe etc.

Indicatori tehnico-economici: volumul investitiei totale, esalonarea investitiei (printr-un grafic de tip GANT), durata investitiei, capacitatea noului obiectiv, rata profitului, cheltuieli etc.

Sursele de finantare + Anexe

Crearea prin forte proprii a unui IMM. Planul de afaceri.

Intreprinzatorul are mai multe optiuni:

poate initia o afacere proprie,

va cumpara o afacere existenta,

va incheia un contract de franciza.

Initierea unei afaceri proprii trebuie sa aiba la baza o analiza atenta a avantajelor si dezavantajelor:

Avantaje:

Satisfactia de actiona in maniera proprie

Evita reputatia fostului proprietar

Aplicarea neangradita a ideilor noi (novatoare)

Dezavantaje:

Saturarea pietei

Costul ridicat al dotarii tehnice

Dificultatea cuceririi unui renume pe piata

Necesitatea apelarii la consultanta etc.

Motivele pentru care un intreprinzator apeleaza pentru aceasta varianta sunt:

Intalnite in cazurile in care respectivul a conceput sau produs un serviciu nou care impune existenta unui nou tip de intreprindere, a unei noi metode etc.

Doreste sa evite o serie de procedee si practici folosite de intreprinderile existente

Doreste sa aiba libertate deplina de decizie in privinta amplasarii, dotarii tehnice, angajatilor, furnizorilor etc.

Beneficiaza de resurse financiare pentru crearea unei noi intreprinderi.

Crearea unui IMM are la baza un fond de idei, un fundament psiho-socio-profesional care vizeaza urmatoarele elemente:

Experienta in munca a persoanei respective

Cercetarile orientate spre un anumit produs sau crearea unei

Hobby-urile persoanei respective

Orice afacere trebuie pregatita in prealabil si de aici apare necesitatea elaborarii unui plan de afaceri. Aceasta realizeaza o prognoza a afacerii pe termen mediu (5 ani). Planul de afaceri este un instrument prin care se prezinta sub forma scrisa obiectivele care se doresc a fi realizate, etapele si resursele necesare pentru realizarea acestor obiective.

Elaborarea unui plan de afaceri este absolut necesara in urmatoarele situatii:

In cazul unei intreprinderi in curs de infiintare (date tehnice etc.) mai ales daca se apeleaza la credite bancare

Cand se doreste dezvoltarea unei intreprinderi sau modernizarea prin realizarea de investitii

Ori de cate ori se modifica strategia conducerii

Se vinde intreprinderea

Planul de afaceri prezinta urmatoarele avantaje:

Asigurarea unei imagini de ansamblu asupra activitatii

Ajuta la evaluarea mai corecta si mai realista a unor idei de afaceri

Este un instrument care daca este folosit corespunzator asigura o conducere eficienta,

Permite comunicarea ideilor de afaceri persoanelor din exteriorul firmei.

Pentru intocmirea unui plan de afaceri este nevoie sa se parcurga urmatoarele etape:

Culegerea informatiilor necesare

Organizarea si analiza informatiilor obtinute

Redactarea propriu-zisa a planului de afaceri

Cumpararea unei intreprinderi existente

Principalele motive:

Sunt diminuate riscurile date de infiintarea unei noi intreprinderi

Se preiau utilajele, angajatii, stocurile de materii prime si materiale, furnizorii, beneficiarii sau/si creditorii;

Pretul mai mic dacat la crearea prin forte proprii.

Avantaje:

Posibilitatea continuarii succesului afacerii existente

Amplasarea foarte buna a intreprinderii existente

Stabilitatea salariatilor, furnizorilor, clientilor

Preia si starea utilajelor si echipamentelor

Reducerea riscurilor

Pastrarea bunelor relatii cu partenerii de afaceri.

Dezavantaje:

Afacerea sa nu fie profitabila

Personal slab pregatit (incompetent)

Echipamente necorespunzatoare, utilaje uzate fizic si/sau moral

Stocuri invechite

Reputatia proasta

Supraevaluarea afacerii

Dificultatea schimbarii.

Franchisingul (franciza)

Franchisingul reprezinta o modalitate de a crea o intreprindere mica si mijlocie. Este o intelegere intre doua parti conform caruia una din parti (francizat) dobandeste dreptul de a conduce o intreprindere ca proprietar dar i se cere sa actioneze potrivit unor metode si conditii precizate (impuse) de cealalta parte (francizor).

Valoarea potentiala a contractului de franciza depinde de drepturile stipulate in acest contract. Rezultatul acestui contract de franciza e reprezentat de crearea unei intreprinderi in care proprietarul angajeaza personalul si raspunde pentru intreaga activitate. Cadrul legal pentru acest tip de contract este dat de legea 79/1998.

Exista mai multe forme de franciza:

Franchisingul distribuirii produselor, care imbraca trei tipuri de manifestare:

a)      Intre producator si vanzatorul cu ridicata: vanzatorului i se ofera posibilitatea de a desfasura activitati de ambalare si distributie a produselor.

b)      Intre vanzatorul cu ridicata si comerciantul: comerciantului i se poate oferi exclusivitate pentru anumite produse intr-un teritoriu.

c)      Intre producator si vanzatorii cu amanuntul: vanzatorului i se ofera dreptul de a vinde in exclusivitate un produs, dar i se limiteaza zona si cantitatea de produse.

Franchisingul marcii comercializate care ofera francizatului dreptul de a se identifica cu marca sau serviciile firmei pentru a produce si/sau vinde sub acest nume.

Franchisingul complet al afacerii care pe langa dreptul de a se identifica cu marca sau numele firmei si celelalte drepturi de mai sus cuprinde urmatoarele: strategii de desfasurare a activitatii, planul de marketing, standarde de control ale produselor, planuri de pregatire a conducatorilor si salariatilor si sisteme de conducere. Toate acestea sunt oferite de francizor in baza contractului de franciza.

Elementele caracteristice ale franchisingului sunt urmatoarele:

Ofera derptul de a folosi o marca bine-cunoscuta pe piata

Ofera o serie de avantaje din reclama francizorului

Exista posibilitatea restrictionarii zonei de vanzari

Pot fi impuse restrictii privind extinderea si dezvoltarea afacerii

Faciliteaza obtinerea capitalului, a resurselor financiare necesare pornirii afacerii

Deseori francizorul precizeaza dotarea tehnica si precizeaza furnizorii la care trebuie sa apeleze francizatul.

Avantaje:

Ofera sprijin financiar

Ofera o serie de avantaje privind activitatea de management si marketing a francizatului

Ofera pregatire in domeniu (atat latura tehnica cat si pe latura manageriala), aceasta pregatire are doua etape:

a)      Pregatire initiala in cadrul careia sunt prezentate metodele si tehnicile folosite pentru desfasurarea cu succes a afacerii precum si elemente privind conducerea si controlul stocurilor si a evidentei contabile.

b)      Pregatire permanenta reciclarea periodica a personalului

Dezavantaje:

Pierderea independentei absolute de catre francizat

Restrictiile de extindere si dezvoltare a afacerii

Costul contractului de franciza, care are doua elemente:

Cost initial: consta in plata privilegiului de a functiona sub numele francizorului la care se adauga costul dotarilor tehnice;

Cost anual: care apare dintr-o taxa anuala al carei marime este intre 1-15% din profit.

Sursele de finantare a afacerii

Aceste surse pot fi:

Proprii (economii personale ale intreprinzatorului; sumele primite de la prieteni, rude etc.)

Imprumutate (bancare)

Atrase (apar mai tarziu pa masura aparitiei activitatii)