Obiectul de studiu al managementului

Obiectul de studiu al managementului

Managementul = concept complex cu o semnificatie multipla: activitate practica, arta, stiinta, profesie

Managementul ca activitate practica are rolul de a asigura conexiunea si unitatea tuturor actiunilor umane

si de a le dirija si coordona in conformitate cu cerintele functionarii intregului sistem economic.

Activitatea practica de management = complex de actiuni desfasurate in scopul asigurarii functionarii

normale a colectivelor umane organizate, in ansamblul colectivelor, dar si a verigilor componente.

Dublu scop :

1. folosirea rationala a resurselor de care dispune o organizatie ( rationala => eficienta )

2. infaptuirea obiectivelor fiecarei organizatii cu maxim de eficienta

Activitatea de management este un element esential ce asigura echilibrul in cadrul societatii ( a aparut o

data cu societatea umana ).

Termenul de management s-a folosit mai intai in domeniul sportului, apoi militar, politic, al jurnalismului,

apoi in administratia publica si doar in secolul al XX- lea in domeniul economic, prin formularea

principiilor managementului de Taylor.

Premizele care au dus la aparitia si dezvoltarea managementului :

1. activitatea in grup a oamenilor care pune problema coordonarii componentilor, a conexiunii

actiunilor lor, a asigurarii ordinii si disciplinei.

2. diviziunea sociala a muncii si adancirea ei ca urmare a progresului tehnico - stiintific. Ea a dus la

aparitia activitatilor distincte, la specializarea producatorilor, ceea ce impune coordonarea

participantilor si cooperarea in munca.

3. concentrarea activitatilor economice, in special industriale in unitati mari la sfarsitul secolului al

XIX- lea, denumite corporatii, care reuneau un numar mare de lucartori si un volum mare de

capital. Corporatia impune o distinctie clara intre proprietar si conducator. Acesta isi asuma

responsabilitatea organizarii activitatilor si a obtinerii de rezultate maxime cu cheltuieli minime.

Managementul este una dintre cele mai vechi arte pe care omenirea a impins-o catre perfectiune.

- ' Managementul este arta de a-i face pe altii sa lucreze prin convingere '. ( Klein Jacques )

- ' Managementul este arta artelor, intrucat are in vedere dirijarea talentului altora '. ( J.J.C. Schreiber )

=> H. Koontz si C. O`Donnell, 2 specialisti americani : esenta artei managementului este abilitatea de a

ajunge la un compromis cu cat mai putine consecinte nedorite pentru a atinge rezultatul dorit.

Managementul ca arta presupune :

1. intuitie

2. fler

3. aptitudini

4. deprinderi

5. talent

care trebuie sa se bazeze pe stiinta.

Managementul ca stiinta economica : obiectul de studiu al managementului = studierea proceselor si relatiilor de conducere in vederea descoperirii legilor, a principiilor care le guverneaza, in scopul de a

concepe noi sisteme, tehnici si modalitati de conducere care sa asigure cresterea eficientei.

Procesul de management este o latura a procesului de munca (de productie, proces economic sau activitate

economica).

2 laturi ale procesului economic :

de executie

de conducere

Se caracterizeaza prin faptul ca o parte a fortei de munca actioneaza asupra celeilalte, a majoritatii

resurselor umane in vederea realizarii unei eficiente cat mai ridicate.

Relatiile de management = raport ce se stabileste intre componentii unui sistem si componentii altor

sisteme in activitati de coordonare si dirijare a proceselor de previziune, antrenare si control.

Au o tripla determinare :

1. socio - economica - impusa de dependenta lor fata de natura proprietatii.

2. tehnico - materiala - impusa de caracteristicile factorilor de productie.

3. umana - consta in faptul ca componenta colectivitatii influenteaza actul conducerii.

Factorii ce conditioneaza relatiile de conducere :

sfera atributiilor, competentelor si responsabilitatilor

dimensiunea si gradul de specializare al organizatiei

dispersia teritoriala

conceptia de conducere

legislatia

Managementul este o stiinta complexa cu caracter pluridisciplinar - preia concepte de la celelalte stiinte

economice si integreaza o serie de metode, tehnici, instrumente, specifice altor domenii (statistica,

sociologia, informatica, matematica, psihologia, etc ).

Managementul trebuie privit ca un sistem deschis fara granite, reprezentat de functiile managementului.

Managementul este poate cea mai inexacta dintre stiinte, pentru ca opereaza fenomene economico -

sociale complexe si se bazeaza pe experienta practicienilor.

Managementul nu trebuie privit ca un panaceu.

Principiile managementului

=> sunt legile ce pun in evidenta coordonatele de baza ale proiectarii si functionarii activitatii de conducere.

=> ele formeaza un sistem pe baza caruia se concepe si modeleaza comportamentul conducatorilor, dar si ai

celor condusi.

=> ele trebuie privite ca niste exigente ce trebuie respecatte si aplicate la specfifcul fiecarei organizatii.

1. Principiul cresterii eficientei - conform caruia orice sistem urmareste obtinerea de efecte maxime cu

eforturi minime.

2. Principiul gestiunii economice - conform caruia in cadrul fiecarei organizatii trebuie astfel

gospodarite resursele incat, din veniturile obtinute sa se acopere cheltuielile si sa obtina si un profit.

3. Principiul unitatii conducerii si raspunderii - conform caruia fiecare conducator trebuie sa aiba

precis stabilite atributiile, responsabilitatile si sfera de actiune, iar fiecare subaltern sa inteleaga ca

are un singur conducator de la care primeste sarcinile si in fata caruia raspunde.

4. Principiul competentei profesionale si a motivarii angajatilor - impune ca pe fiecare treapta

ierarhica sa fie cei mai competenti, iar fiecare angajat sa fie motivat pe baza unor criterii clar

stabilite.

5. Principiul flexibilitaii - conform caruia sistemul de management trebuie astfel conceput si organizat

incat sa se adapteze rapid la modificarea mediului de afaceri.

6. Principiul managementului participativ - presupune implicarea intregului personal si la adoptarea

deciziilor, nu doar la transpunerea lor in practica.

Procesul de management si functiile lui

Procesul de management asigura functionarea armonioasa a tuturor compomentelor organizatiei, legatura

dintre sistemul conducator si cel condus, coeziunea necesara obtinerii unei eficiente sporite.

Este activitatea concreta a persoanelor imputernicite prin acte normative.

Consta in ansamblul fazelor prin care se determina obiectivele, resursele, executantiisi prin care se

integreaza si controleaza munca intregului personal, folosind un complex de metode si tehnici pentru

obtinerea unei eficiente cat mari.

Sub aspect cantitativ, ponderea procesului de conducere este redusa, dar prin complexitate si implicatii,

creste importanta acestuia in sporirea eficientei pentru ca asigura potentarea laturii de executie.

Este un proces neintrerupt, ce include o serie de activitati care se desfasoara ciclic.

H. Fayol a avut ideea de a modela / ordona activitatile ce definesc procesul de management dupa criteriul

omogenitatii, delimitand mai multe categorii de activitati, pe care le-a numit atribute sau functii ale

procesului de management.

1. Functia de previziune

2. Functia de organizare

3. Functia de coordonare

4. Functia de comanda ( + motivare = antrenare )

5. Functia de control

Functia previziune - cuprinde activitatile ce asigura delimitarea cadrului viitor de actiuni prin care se

stabilesc obiectivele, resursele si mijloacele de infaptuire.

Instrumentele de previziune :

=> diagnoza = se apreciaza situatia prezenta a organizatiei

=> prognoza = instrumentul de cunoastere, de investigare in timp cu ajutorul caruia se desprind tendintele

viitoare si se apreciaza evolutia organizatiei ; se fundamenteaza strategiile de dezvoltare pe termen lung.

La nivel microeconomic se folosesc prognozele de gradul I, pe perioada de maxim 10 ani. prognozele au

caracter aproximativ. Nu sunt obligatorii. Sunt exploratorii. Se prezinta ca un set de date cu valoare

indicativa.

=> planificarea - consta in transpunerea rezultatelor, a datelor oferite de prognoze in obiective concrete,

realizand incadrarea activitatilor curente a organizatiei in tendintele de perspectiva.

Prin plan se stabilesc :

termenele precise de infaptuire a obiectivelor

resursele clare ce se cor folosi

mijloacele specifice

corelarea cu celelalte organizatii

Planul se organizeaza pe maxim 5 ani, se detaliaza la nivelul unui an, iar cel anual la nivelul fiecarei luni.

Planul, la nivel micro, este obligatoriu, el constituie baza desfasurarii activitatilor si se elaboreaza pe baza

contractelor. La nivel macro, in economia de piata, planul este orientativ. Este un instrument prin care statul

intervine in viata economica.

=> programarea : elaborarea de programe in care se inscrie succesiunea si interconditionarea activitatilor si

se detaliaza sarcinile din planul lunar pana la individ, pe perioade scurte ; se asigura corelarea obiectivelor

diferitelor locuri de munca.

Functia de organizare ( in perioada interbelica se confunda cu conducerea ) - cuprinde activitatile prin care se stabilesc si se delimiteaza procesele de munca fizica si intelectuala, componentele lor, realizandu-se gruparea lor pe compartimente, formatiuni si posturi de munca.

Prin aceasta functie se inventariaza activitatile economice, tehnice, juridice, administrative, etc, apoi se ordoneaza pe grupe si se repartizeaza pana la nivelul fiecarui angajat.

Include 4 tipuri de activitati :

1. de stabilire si perfectionare permanenta a structurii organizatorice

2. de asigurare a sistemului informational

3. de delimitare a atributiilor si responsabilitatilor ce revin fiecarui conducator in includerea lor in

regulamnetul de organizare si functionare

4. de asigurare a conexiunii intre conducere si executie

Functia de coordonare - asigura adaptarea sistemului organizatiei la conditiile specifice fiecarui moment al evolutiei - principiul flexibilitatii.

Prin aceste activitati se realizeaza sincronizarea actiunii conducatorilor, a deciziilor adoptate de acestia cu

cele ale intregului personal in vederea infaptuirii obiectivelor propuse.

Coordonarea este impusa de interventia qvasi-permanenta a unor factori perturbatori care influenteaza activitatile organizatiei atat din interior, cat si din exterior. Influenta poate fi pozitiva sau negativa.

Se practica 2 forme de coordonare:

bilaterala - intre manager si fiecare subordonat

multilaterala - intre manager si intregul colectiv

Functia de antrenare - include activitatile ce se refera direct la atragerea intregului personal al organizatiei

nu doar la transpunerea in practica a obiectivelor ci si la stabilirea lor.

Antrenarea presupune 2 genuri de activitati ( momente ) :

1. comanda

2. motivarea

Comanda - prin ea, conducatorii exercita direct influenta asupra subordonatilor in virtuttea autoritatii ce o primesc prin investirea in functie, antrenandu-i la infaptuirea obiectivelor.

Investirea in functie => autoritate oficiala ( formala )

Autoritatea formala trebuie dublata de autoritatea profesionala pentru ca activitatea sa fie eficienta.

Lider informal - se impune prin autoritatea profesionala.

In actul de comanda apar 3 factori :

conducatorul

executantul

sarcinile ( probleme ce trebuie rezolvate )

Cerintele unei comenzi eficiente :

=> formularea dispozitiilor trebuie sa fie simpla, directa, clara pt a fi inteleasa si corect receptata

=> ordinele sa nu depaseasca competentele angajatilor sau capacitatea lor de executie

=> promovarea unei discipline reale - aceeasi atitudine fata de fiecare angajat

=> imbinarea corecta a stimulentelor materiale si morale cu raspunderea.

Motivarea consta in gasirea de modalitati de identificare a obiectivelor individuale ale angajatilor si

integrarea lor in sistemul de obiective ale organizatiei a.i. fiecare angajat sa fie convins ca satisfacerea

macar a unui obiectiv personal se poate realiza daca se infaptuiesc obiectivele organizatiei.

O nevoie de ordin superior nu se poate manifesta pe deplin ca motivatoare decat atunci cand nevoile de

ordin inferior sunt pe deplin satisfacute.

Motivarea poate fi pozitiva daca are loc amplificarea satisfactiei si poate fi negativa cand se face prin

amenintarea satisfactiei.

Managerul trebuie sa conceapa motivarea pe baza scarii motivationale.

Caracteristicile motivarii :

sa fie complexa - si materiala si morala

sa fie diferentiata - corelata cu caracteristicile individului

sa fie graduala - corelata cu aportul fiecaruia

Functia de evaluare si control - include activitatile prin care se verifica performantele in conformitate cu obiectivele stabilite pentru asigurarea interventiei conducerii atunci cand activitatea nu merge bine.

Prin control se urmareste asigurarea legaturii dintre decizie si realizare, gospodarirea rationala a resurselor si mentinerea echilibrului organizatiei.

Functiile controlului :

- functia de evaluare a rezultatelor

- preventiva - se previne aparitia dezechilibrelor

- reglativa

- informativa

- educativ - stimulativa

Controlul este o unitate a 2 laturi :

1. constatativa

2. prospectiva

Tipuri de control :

participativ - realizat de catre organele de conducere colectiva cu implicarea specialistilor

controlul ierarhic specializat : => controlul propriu - zis realizat de catre fiecare manager in

sistemul pe care il conduce;

=> controlul economic - asigurarea cu comenzi, contracte.

financiar - sintetic

de calitate - de natura tehnica

Organizatia in teoria si practica manageriala

Organizatia = grup de persoane constituit potrivit unor cerinte economice, tehnice, sociale si juridice, ce actioneaza pentru realizarea unor obiective comune grupului. El concepe si desfasoara un complex de

procese de munca ce se concretizeaza in bunuri si/sau servicii.

Aparitia, existenta, dezvoltarea organizatiei => necesitate determinata de imposibilitatea omului de a-si

atinge singur o serie de obiective. Individul se specializeaza si se integreaza intr-un colectiv.

Caracteristicile organizatiei:

- functioneaza pe baza diviziunii muncii ce ii asigura calitate si eficienta superioara

- dispune de o structura organizatorica rationala bazata pe ierarhia autoritatii

- organizatia trebuie privita ca un sistem => complex, deschis si dinamic => care incorporeaza resurse

- se constituie din subsisteme care se interconditioneaza, asigurandu-i relativa stabilitate si echilibru

- este parte componenta a sistemului economico-social in care actioneaza

- forta organizatiei este sinergia - face ca intregul sa produca un efect mai mare decat suma efectelor

fiecarui element component.

- personalitatea organizatiei se defineste prin obiective

- obiectivele = modalitati de caracterizare cantitativa si calitativa a scopurilor urmarite.

=> scopul imediat al fiecarei organizatii este producerea de bunuri si / sau servicii

=> scopul final diferentiaza 3 categorii de organizatii :

organizatii economice ( drept scop = profitul ) - intreprinderi, firma, societate comerciala

organizatii non-profit - furnizeaza in general servicii, uneori si bunuri, in folosul colectivitatilor

sau a unor persoane individuale dezavantajate; pentru apararea unor cauze, cele mai multe dintre

aceste servicii / bunuri se ofera gratuit sau la preturi modice; problema acestora este atragerea de

fonduri ( prin donatii, fonduri de la bugetul de stat, sponsorizari, voluntariat ) ; pentru aceste

venituri nu se platesc taxe, iar daca veniturile depasesc cheltuielile, sumele respective nu

reprezinta profit, ci se folosesc ca sursa pentru alte activitati.

institutiile publice / guvernamentale ofera servicii publice in beneficiul societatii.

Trasaturile intreprinderii :

- intreprinderea este un organism social care reuneste activitati umane diferite cu finalitate bine

determinata

- complex de relatii interpersonale in care indivizii sunt diferentiati in functie de :

o autoritate

o rol

o statut social

- este un organism tehnico - productiv ce-si gaseste expresia in specificul activitatii ce contureaza profilul

intreprinderii respective.

- organism economic care-si gestioneaza propriul patrimoniu; are autonomie deplina ceea ce-i confera

capacitatea de a participa la circuitul national si international.

Mediul de afaceri = totalitatea fortelor necontrolabile la care intreprinderea trebuie sa-si adapteze politica

Politica = unitatea strategiei prin care se stabilesc obiectivele cu tactica prin care se stabilesc mijloacele /

metodele / instrumentele de infaptuire a obiectivelor.

Ph. Kotler = cel mai mare specialist in marketing :

=> mediul de afaceri = oportunitati care trebuie fructificate si primejdii care trebuie evitate

Mediul de afaceri se constituie din participantii si fortele externe care influenteaza posibilitatea de

mentinere si dezvoltare a tranzactiilor avantajoase.

Pentru intreprindere, mediul apare ca o retea de variabile exogene ( externe ) carora ea trebuie sa le opuna

un set de variabile endogene ( interne ) => resursele.

In functie de locul si rolul participantilor delimitam 2 componente :

1. micromediu

2. macromediu

Micromediul = constituit din participantii la mediul cel mai apropiat al intreprinderii care intra in relatii directe cu intreprinderea :

=> furnizorii de marfuri ( alte intreprinderi sau persoane) asigura resursele materiale.

=> prestatorii de servicii ( alte intreprinderi sau persoane care au rolul de intermediar, care actioneaza in

domeniul comertului, trasnportului, publicitatii, asigurarilor, finanaciar - bancar, care influenteaza direct

activitatea ).

=> furnizorii de munca :

- unitatile de invatamant

- agentiile teritorilae pentru ocuparea fortei de munca

- persoanele aflate in cautarea unui loc de munca

- firmele specializate

=> clientii / beneficiarii ( alte intreprinderi, institutii, persoane )

- este important sa stii pe ce piata actioneaza clientul / consumatorul

- piata consumatorului - piata bunurilor de consum

- piata utilizatorului industrial - piata consumatorului de factori de productie

- piata distributorului comercial / angrosistului

- piata guvernamentala ( cea mai cautata )

- piata internationala

=> concurentii ( alte intreprinderi, persoane particulare care isi disputa aceeasi clienti, furnizori, prestatori

de servicii )

- este important sa stii ce pozitie are pe piata concurentul

- concurentii lideri / co-lideri

- concurentii inovatori

- conservatorii

- timizii

=> organismele publice ( interes actual / potential ):

- asociatii pentru protectia consumatorilor

- mass-media

- organismele profesionale

- asociatiile profesionale

- organisme de stat

- comunitatile locale

- angajatii propriilor firme