Observarea stiintifica - conditie esentiala a formularii si verificarii ipotezelor si a explicarii fenomenului economic

Observarea stiintifica - conditie esentiala a formularii si verificarii ipotezelor si a explicarii fenomenului economic

inceputul cercetarii, al explicarii fenomenului economic l-am putut identifica inca in etapa a doua de documentare (bibliografica si directa), in special in operatiunile de studiu al informatiilor stiintifice documentare.

Daca in etapa documentarii studiul bibliografic s-a efectuat in mare masura de sine statator, oarecum izolat de studiul faptelor empirice, aici, in sfera explicarii fenomenului economic, studiul documentar in ansamblul lui (bibliografic si faptic-empiric) se combina, se coreleaza si cristalizeaza in conformitate cu un singur orizont, cu nevoia cunoasterii temeinice a fenomenului economic cercetat printr-o observare stiintifica atenta.

Observarea stiintifica detine o pozitie "strategica' in cadrul explicarii fenomenului economic. Asa cum se vede din schema, elaborarea ipotezelor si a modelelor este dependenta de observatia stiintifica a fenomenului empiric. De observatia stiintifica a fenomenului economic empiric depinde, asa cum vom vedea si verificarea ipotezelor si constructiilor teoretice (modelelor), inclusiv a concluziilor teoretice si a solutiilor practice.

Aceasta pozitie speciala - ca buna baza de pornire a explicarii fenomenului economic, de control al constructiilor teoretice (ipoteze, modele, concluzii si solutii) - reclama o serie de precizari intre care:

Observarea stiintifica, in general, in toate stiintele este considerata "o contemplare metodica a cercetatorului' asupra datelor si faptelor rezultate din documentare pentru obtinerea de informatii noi asupra procesului sau fenomenului supus cercetarii stiintifice.

Observarea stiintifica consta in perceperea de catre cercetator a faptelor economice, asa cum se desfasoara ele in practica, in procesualitatea lor. Efortul cercetatorului in observarea stiintifica a fenomenului economic trebuie sa fie minim si numai in interesul surprinderii fidele, fara denaturari a fenomenului observat. Acest obiectiv, care este cel mai bine stapanit de specialistul practician, invita cercetatorul la studiu profund si la consultarea acestuia.

Observarea stiintifica este o activitate care face obiectul analizatorilor individuali ai cercetatorului; tot acestia realizeaza si transferul constatarilor (informatiilor) in limbaje.

Immanuel Kant, in Critica ratiunii pure avea in vedere imbinarea observatiei senzoriale cu activitatea intelectului in scopul realizarii cunoasterii stiintifice. "Ideile fara continut intuitiv sunt goale, iar intuitiile fara concepte sunt oarbe Numai din faptul ca ele se unesc poate izvori cunoastere'.

Asadar, simplele constatari pe care le percepem nu sunt cunoastere stiintifica. Este imperios necesar sa se ajunga la informatii prelucrabile, pentru a le transforma in concluzii, in idei; numai astfel, spun alti cercetatori (filosofi), se realizeaza depasirea inductivismului naiv. 136

Observarea stiintifica nu este, asadar, o observatie sau cunoastere comuna, la indemana oricui. Observarea stiintifica o poate face numai omul pregatit. Pe buna dreptate se apreciaza ca serendipitatea apare doar la mintile pregatite si nu la aceia care s-au gandit un sfert de ceas la problema economica in cauza.

Observarea stiintifica infaptuita de cercetatori este dependenta de trei factori:

calitatile si perfectiunea organelor de simt ale cercetatorului;

sistemul de cunostinte prealabile;

sistemele de aparatura care prelungesc organele de simt, amplificand uneori mult performantele.

Observarea ca metoda stiintifica de cunoastere implica si realizarea de cercetari de caz si multidisciplinare. Pluridisciplinaritatea este utila pentru studiul problemelor economice complexe, concrete. Cercetarea multidisciplinara si studiile de caz nu sunt insa decat un moment secund in analiza si ele nu trebuie utilizate pentru a bloca aprofundarea unui punct de vedere disciplinar de baza.

Observarea stiintifica "nu o avem, nu se realizeaza de la sine, ci o facem'; ea este intotdeauna pregatita de un interes concret-specific, de o intrebare sau de o problema bine pusa.

Prin observarea stiintifica se obtin informatii empirice relevante care, dupa prelucrare, ajuta la intelegerea mecanismelor si interactiunilor fenomenelor, la buna formulare si verificare a legilor de miscare a fenomenelor.

Verificarea acestor mecanisme si interactiuni pe calea observarii stiintifice repetate este considerata suficient de sigura pentru a putea diferentia cunoasterea si observatia empirica valoroasa din stiinta de orice himere si false opinii.

Observarea stiintifica, intr-o alta acceptiune, mai larga, este un atribut al cercetarii stiintifice si al cercetatorului pe tot parcursul cercetarii stiintifice propriu-zise.