Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane

PROCESUL DE PRODUCTIE SI ORGANIZAREA LUI

management

+ Font mai mare | - Font mai mic



PROCESUL DE PRODUCTIE SI ORGANIZAREA LUI



1. Definirea conceptului de proces de productie

Intrprinderile productive isi realizeaza functiunea de productie prin desfasurarea in bune conditii a procesului de productie.

Procesul de productie contribuie atat la obtinerea diferitelor produse, lucrari si servicii, cat si la crearea unui ansamblu de relatii de productie intre persoane ce concura la realizarea acestuia.

Conceptul de proces de productie poate fi definit prin totalitatea actiunilor constiente ale angajatilor unei intreprinderi, indreptate cu ajutorul diferitelor masini, utilaje sau instalatii asupra materiilor prime, materialelor sau a altor componente in scopul transformarii lor in produse, lucrari sau servicii cu anumita valoare de piata.

In cadrul unui proces de productie componenta principala o constituie procesele de munca iar in anumite ramuri industriale la acestea se adauga si anumite procese industriale. Tinand seama de aceste componente, conceptul de proces de productie mai poate fi definit prin totalitatea proceselor de munca si a proceselor naturale ce concura la obtinerea produselor sau la executia diferitelor lucrari sau servicii.

Procesul de productie poate fi abordat si sub raport cibernetic, ca un proces destinat sa transforme un set de elemente denumite iesiri.

Abordat din acest punct de vedere, procesul de productie poate fi definit prin trei componente:

- intrari

- iesiri

- realizarea procesului de productie.

Componenta principala a procesului de munca poate fi definit prin actiunea muncitorilor cu ajutorul uneltelor de munca asupra diferitelor materii prime, materiale sau alte componente in vederea transformarii lor in bunuri economice.

2. Criterii de clasificare a elementelor componente ale procesului de productie

Componentele procesului de productie pot fi clasificate dupa mai multe criterii:

- in raport cu modul in care participa la executarea diferitelor produse, lucrari sau servicii in procesul de munca ce constituie principala componenta a unui proces de productie sunt:

a) procesele de munca de baza prin care se inteleg acele procese care au ca scop transformarea diferitelor materii prime si materiale in produse, lucrari sau servicii care constituie obiectul activitatii de baza a intreprinderii;

b) procesele auxiliare sunt acelea care prin realizarea lor asigura obtinerea unor produse sau lucrari care nu constituie obiectul activitatii de baza a intreprinderii, dar care asigura si conditioneaza buna desfasurare a proceselor de munca de baza;

c) procesele de munca de servire au ca scop executarea unor servicii productive care nu constituie obiectul activitatii de baza sau activitatii auxiliare dar care prin realizarea lor conditioneaza buna desfasurare atat a activitatii de baza, cat si a celor auxiliare.

- procesele de productie se mai pot clasifica si in raport cu modul este executie, dupa care sunt:

a) procese manuale

b) procese manual mecanice

c) procese de aparatura.

- in raport cu modul de obtinere a produselor finite din materii prime:

a) procese de munca directe - atunci cand produsul finit se obtine ca urmare a efectuari unor operatii succesive asupra aceleeasi materii prime;

b) procese sintetice - atunci cand produsul finit se obtine din mai multe feluri de materii prime dupa prelucrari succesive;

c) procese analitice cand dintr-un singur fel de materii prime se obtine o gama larga de produse.

- in raport cu natura tehnologica a operatiilor efectuate:

a) procese chimice,

b) procese de schimbare a configuratiei sau formei,

c) procese de ansamblu,

d) procese de transport.

- in raport cu natura activitatii desfasurate:

a) procese de productie propriu-zise formate din diferite operatii tehnologice,

b) procese de depozitare sau magazinaj,

c) procese de transport.

Diferitele procese si operatii elementare se reunesc intr-un anumit mod formand un flux de productie specific fabricarii diferitelor produse sau executarii diferitelor lucrari sau servicii.

3. Productia, vazuta ca rezultat al realizarii procesului de productie

Conceptul de productie are o acceptiune complexa, ceea ce necesita o abordare dupa diferite criterii:

a) dupa natura productiei se deosebesc:

- intreprinderi care furnizeaza servicii,

- intreprinderi care isi realizeaza productia prin montaj,

- intreprinderi care fabrica produse prin transformarea materiilor prime si a materialelor.

In prima categorie intra prestarile de servicii sau prestarile de ordin intelectual care nu se concretizeaza intr-un produs material.

In a doua categorie intra acele intreprinderi care efectueaza numai operatiuni de montaj pe baza pieselor sau a diferitelor componente pe care le achizitioneaza de la alte intreprinderi.

In a treia categorie intra intreprinderile care obtin produse prin transformarea materiilor prime si a materialelor cu ajutorul unor utilaje sau instalatii.

b) Sub raportul continuitatii desfasurarii lor, procesele de productie se pot clasifica:

- procese de productie discontinue, adica procese de productie neliniare, ce se caracterizeaza prin aceea ca produsele se obtin prin prelucrari succesive la diferite locuri de munca grupate in ateliere sau sectii de productie, iar productia discontinua este o productie fabricata pe laturi de unicat si productie de masa;

- procese de productie continue, a caror productie este de tip liniar si se caracterizeaza prin faptul ca procesul de prelucrare a materiilor prime si materialelor nu se intrerupe intre doua locuri de munca consecutive si necesita stocaje intermediare intre posturi.

Productia de tip continuu se realizeaza pe linii tehnologice sau de fabricatie caracterizate printr-o viteza regulata de transformare si de transfer si cu aprovizionare continua.

c) Dupa tipurile de fabricatie care definesc relatiile intreprindere-client:

- fabricatia pe comanda ce se caracterizeaza prin faptul ca produsul nu se executa decat dupa primirea unei comenzi ferme care stabileste felul produsului, cantitatea, calitatea si termenele de executie;

- fabricatia pe stoc, ce se caracterizeaza prin faptul ca produsele se executa fara a se cunoaste cumparatorii, produsele putand fi comandate imediat de clienti;

- fabricarea mixta reprezinta o varianta a productiei la comanda, intreprinderea executand pe stoc piese sau subansamble ce se vor monta in mod operativ la comanda beneficiarilor.

4. Tipurile de productie, concept, criterii de clasificare, caracteristici



Conducerea si organizarea activitatii de productie din cadrul intreprinderii se afla intr-o dependenta directa fata de tipul productiei.

Prin tip de productie se intelege o stare organizatorica si functionala a intreprinderii, determinata de nomenclatura produselor fabricate, volumul productiei executate pe fiecare pozitie din nomenclatura, gradul de specializare a intreprinderii, sectiilor si locurilor de munca, modul de deplasare a diferitelor materii prime, materiale, semifabricate de la un loc de munca la altul.

In practica se disting 3 tipuri de productie:

- tipul de productie in serie,

- tipul de productie in masa,

- tipul de productie individual.

Tipul de productie preponderent ce caracterizeaza o intreprindere impune metodele si tehnicile de organizare a productiei de baza auxiliare si de servire precum si modul de pregatire a fabricatiei noilor produse de evidentasi control a activitatii productive.

Tipul de productie in masa este caracteristic intreprinderilor care fabrica o gama redusa de tipuri de produse iar fiecare tip de produs se executa in cantitati foarte mari, adica in masa.

In conditiile acestui tip de productie are loc o specializare a intreprinderii in ansamblu sau pe sectii si ateliere pana la nivelul locurilor de munca.

La acest tip de productie deplasarea produselor de la un loc de munca la altul se face in mod continuu, de regula bucata cu bucata, folosindu-se in acest scop mijloace de transport in cea mai mare parte mecanizate si automatizate.

Prin caracteristicile sale, tipul de productie in masa creeaza conditii pentru automatizarea productiei si organizarea ei sub forma de linii tehnologice in flux.

Tipul de productie in serie caracterizeaza intreprinderile care fabrica o gama mai larga de produse in cantitati mari, mijlocii sau mici.

In raport cu nomenclatura produselor fabricate si marimea seriilor de fabricatie precum si gradul de specializare a sectiilor, atelierelor si a locurilor de munca, acesta poate fi mai accentuat sau mai redus, iar deplasarea produselor de la un loc de munca la altul se face in catitati egale cu marimea lotului de transport.

Pentru deplasarea produselor de la un loc de munca la altul se folosesc mijloace de transport cu mers continuu, in cazul seriilor mari si cu mers discontinuu in cazul unor serii mici de fabricatie.

La intreprinderile caracterizate prin tipul de productie in serie amplasarea diferitelor masini si utilaje se face pe grupe omogene sau pe linii de productie in flux.

Tipul de productie individual

Intraprinderile caracterizate prin acest tip de productie executa o gama foarte larga de produse, fiecare fel de produs fiind unicat sau executandu-se ian cantitati foarte reduse.

In cantitatea tipului de produse individuale, diferitele sectii, ateliere si locuri de munca sunt organizate dupa principiul tehnologic, folosind masini, utilaje si forta de munca cu caracter universal pentru a fi adaptate rapid la executia unei varietati de feluri de produse in conditii de eficienta economica.

O alta caracteristica a acestui tip de productie o constituie faptul ca produsele sau piesele se deplaseaza de la un loc de munca la altul bucata cu bucata sau in loturi mici, folosindu-se pentru deplasare mijloace de transport cu mers discontinuu.

Datorita caracterului de unicat al produselor sau agamei largi de produse, pregatirea tehnica a fabricatiei nu este la fel de detaliata ca la tipul productiei in masa.

5. Metode de organizare a productiei de baza

Pornind de la marea diversitate a intreprinderilor care isi desfasoara activitatea in cadrul economiei nationale, se pot stabili anumite metode si tehnici specifice de organizare a acestora pe grupe de intreprinderi, avandu-se in vedere anumite criterii comune.

Asupra metodelor de organizare a productiei de baza are influenta gradul de transformare a produselor finite, precum si gradul de complexitate a operatiilor procesului tehnologic.

Primul tip de organizare a productiei de baza este organizarea productiei in flux pe linii de fabricatie - specifica intreprinderilor care fabrica o gama redusa de feluri de produse in masa sau in serie mare.

In aceste cazrui organizarea productiei in flux se caracterizeaza in metode si tehnici specifice cum sunt: organizarea pe linii tehnologice pe banda, pe linii automate de productie si ajungandu-se in cadrul unor forme agregate superioare la organizarea pe ateliere, sectii sau a intreprinderii in ansamblu cu productia in flux in conditiile unui grad inalt de mecanizare si automatizare.

Organizarea productiei in flux se caracterizeaza prin:

- divizarea procesului tehnologic pe operatii egale sau multiple sub raportul volumului de munca si precizarea celei mai rationale succesiuni a executarii lor,

- repartizarea excutarii unei operatii sau a unui grup restrans de operatii pe un anumit loc de munca,

- amplasarea locurilor de munca in ordinea impusa de succesiunea executarii operatiilor tehnologice,

- trecerea diferitelor materii prime, piese si semifabricate de la un loc de munca la altul in mod continuu sau discontinuu cu ritm reglementat sau liber in raport cu gradul de sincronizare a executarii operatiilor tehnologice;

- executarea in mod concomitent a operatiilor la toate locurile de munca in cadrul liniei de productie in flux,

- deplasarea materialelor, a pieselor, semifabricatelor sau produselor de la un loc de munca la altul prin mijloacele de transport adecvate,

- executarea in cadrul formei de organizare a productiei in flux a unui fel de produs sau piesa sau a mai multor produse asemanatoare din punct de vedere constructiv, tehnologic si al materiilor prime utilizate.

In concluzie, se poate spune ca organizarea productiei in flux se poate defini ca acea forma de organizare a productiei caracterizata prin specializarea locurilor de munca in executarea anumitor operatii, necesitate de fabricare a unui produs, a unor piesesau unui grup de produse sau piese asemanatoare prin amplasarea locurilor de munca in ordinea impusa de succesiunea executarii operatiilor si prin deplasarea produselor sau pieselor de la un loc de munca la altul, cu mijloace adecvate de transport, iar intregul proces de productie desfasurandu-se sincronizat pe baza unui unic de functionare stabilit anterior.

6. Caracteristicile organizarii fabricarii produselor dupa metoda productiei individuale si de serie mica

In cadrul agentilor economici exista o serie de unitati economice care executa o gama larga de produse in loturi foarte mici sau unicate.

Aceasta situatie impune adoptarea unui astfel de sistem si metode de organizare a productiei de baza care sa corespunda cel mai bine realizarii de produse unicat sau in serii mici.

Principalele caracteristici ale acestui mod de organizare sunt:

- organizarea unitatilor de productie dupa principiul tehnologic

Conform acestei metode de organizare unitatile de productie se creeaza pentru efectuarea anumitor stadii ale procesului tehnologic, iar amplasarea unitatilor si a utilajelor din cadrul lor se face pe grupe omogene de masini.



In acest caz dotarea locurilor de munca se face cu masini universale care sa permita efectuarea tuturor operatiunilor tehnologice la o mare varietate de produse.

- trecerea de la o operatie la alta a produsului are loc bucata cu bucata

In acest caz exista intreprinderi foarte mari in procesul de productie, ceea ce determina cicluri lungi de fabricatie si stocuri mari de productie neterminata.

- pentru fabricarea produselor se elaboreaza o tehnologie in care se vor stabili urmatoarele aspecte:

a) felul si succesiunea operatiunilor ce vor fi executate,

b) grupele de utilaje pe care vor fi executate operatiile,

c) felul SDV-urilor ce vor fi utilizate.

Aceasta tehnologie urmeaza a se definitiva pentru feicare loc de munca.

- pentru proiectarea tehnologiei de fabricatie se folosesc normative grupate, evidentiindu-se elaborarea de tehnologii detaliate care ar necesita o mare perioada de timp si costuri ridicate.

7. Tendintele actuale si de perspectiva in organizarea productiei

In cadrul sistemelor avansate de productie, sistemul de fabricatie isi schimba modul de a raspunde unor sarcini diverse de fabricatie in conditiile de eficienta si competitivitate.

Sistemul flexibil de fabricatie reprezinta un raspuns dat unor cerinte specifice dar nu constituie o solutie universala aplicabila in orice conditii.

Sistemele de fabricatie actuale reprezinta rezultatul unei evolutii de peste 100 ani si constituie un mod de raspuns la modificarile aparute in mediul economic in care activeaza.

Un sistem flexibil de fabricatie este un sistem de productie capabil sa se adapteze la sarcini de productie diferite atat sub raportul formei si dimensiunilor cat si al procesului tehnologic care trebuie realizat.

Se considera ca un sistem flexibil de fabricatie trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici:

1- integrabilitate,

2- adecvare,

3- adaptabilitate,

4- dinamism structural.

In practica nu poate fi vorba de caracteristici absolute si doar de anumite grade de integrabilitate sau dinamism structural, deoarece nu pot fi atinse simulat toate aceste caracteristici.

Practica a evidentiat trei stadii ale sistemelor flexibile de fabricatie care difera prin complexitate si arie de cuprindere astfel:

1. Unitatea flexibila de prelucrare

Aceasta reprezinta de regula o masina complexa, echipata cu o magazie multifunctionala, un amnipulator automat care poate functiona in regim automat.

2. Celula flexibila de fabricatie

Aceasta este constituita din doua sau mai multe unitati flexibile de prelucrare dotate cu masini controlate direct prin calculator.

3. Sistemul flexibil de fabricatie

Cuprinde mai multe celule de fabricatie conectate prin sisteme automate de transport, iar intreg sistemul se afla sub controlul direct al unui calculator care dirijeaza si sistemului de depozitare, echipamentele de masurare automata si testare si o coordonare totala a subsistemelor economice prin intermediul calculatorului electronic.

Fata de sistemele rigide de fabricatie, cele flexibile prezinta urmatoarele avantaje:

- capacitate mare de adaptare la modificarile survenite prin schimbarea pieselor de prelucrat avand loc modificarea programelor de calculator si nu schimbarea utilajelor;

- posibilitatea de a prelucra semifabricate in ordine aleatoare;

- autonomie functionala pentru trei schimburi fara interventia directa a operatorului uman;

- utilizarea intensiva a masinilor cu comanda numerica, a robotilor si a sistemelor automate de transport si control;

- posibilitatea de evolutie si perfectabilitate treptata in functie de necesitatile de productie.

Dezvoltarea sistemelor flexibile de fabricatie precum si introducerea robotizarii constituie directii noi de organizare, inducand efecte importante asupra tuturor subsistemelor de productie.

In introducerea noilor tehnologii robotizate cea mai mare importanta o au activitatile de pregatire organizatorica.

S-a constatat ca in multe cazuri fondul de timp al tehnologiilor robotizate este folosit in proportie de numai 50-55%.

Aceasta situatie nu se datoreaza unor erori tehnologice privind constructia sau modul de operare al calculatorului, ci unei incorecte organizari si conduceri ale unitatilor de productie.

Aceasta inseamna ca pericolul modificarilor tehnologice nu consta in efectul acestora asupra omului, ci mai curand in imposibilitatea acestora de a la recunoaste si deci de a-i sesiza si influenta efectele.

Introducerea robotizarii modifica situatia financiara a unitatii industriale

marindu-i volumul de mijloace fixe, imbunatatind conditiile de productie, ceea ce va duce la producerea anumitor perturbatii si la cresterea fiabilitatii sistemelor operative, de executie si de conducere.

8. Gestiunea productiei

Reprezinta un concept complex care cuprinde ansamblul activitatilor efectuate de o intreprindere din momentul identificarii unei cerinte de piata pana in momentul distribuirii catre beneficiari a bunurilor solicitate.

In mod practic, pentru a putea identifica activitatile implicate in gestiunea productiei este necesar sa se porneasca de la ciclul complet de activitati realizate de intreprindere pentru fabricatia unui produs sau executarea unei lucrari.

Intr-o intreprindere industriala ciclul activitatilor legate de gestiunea productiei este format dintr-un ciclu de comercializare si un ciclu de productie, productia aflandu-se practic la interferenta acestora.

Gestiunea productiei reprezinta o activitate complexa pentru desfasurarea careia se utilizeaza o serie de metode:

1. Programarea liniara folosita in optimizarea alocarii resurselor

Programarea liniara tine cont de doua elemente: obiective si restrictii.

Programarea liniara poate fi folosita in gestiunea productiei pentru rezolvarea unor probleme:

- de repartizare a productiei pe diferite masini in conditiile maximizarii profitului,

- privind transportul produselor intre locurile de munca si intre acestea si punctele de distributie,

- de determinare a cantitatilor din diverse bunuri ce trebuie produse.

2. Metoda PERT

Se aplica in cazul productiei de unicate complexe si de mare importanta, la care operatiile succesive trebuie realizate prin respectarea restrictiilor de prioritate si de termene.

3. Metoda 'Just in time'

Aceasta este considerata de specialisti ca o conditie importanta pentru obtinerea unei organizari superiorare a productiei, iar aplicarea ei contribuie la reducerea costurilor de productie aferente stocurilor de materii prime, materiale, piese si subansambluri.



9. Ciclul de productie - notiune si structura

Acesta caracterizeaza nivelul de organizare a productiei si a muncii in cadrul intreprinderii industriale.

In procesul de productie materiile rpime si materialele parcurg o serie de operatii la diferite locuri de munca si in diferite sectii intr-o anumita ordine prevazuta de procesultehnologic.

Ciclul de productie reprezinta o succesiune de activitati prin care materiile prime si materialele trec in mod organizat pe fluxul tehnologic pentru a fi transformate in semifabricate sau produse finite, iar durata ciclului de productie reprezinta intervalul de timp dintre momentul lansarii in fabricatie a diferitelor materii prime si materiale si momentul transformarii lor prin prelucrari succesive in produse finite.

Durata ciclului de productie reprezinta un element de baza folosit in programarea productiei in scopul stabilirii termenelor de incepere a procesului de productie a unui produs sau lot, a elaborarii programelor operative de productie, a calculului stocului de productie neterminata, necesarului de mijloace circulante si vitezei de rotatier a acestora.

Prin durata sa, ciclul de productie influenteaza toate laturile activitatii acesteia.

Cu cat este mai mica durata ciclului de productie, cu atat vor fi folosite mai rational resursele materiale si umane in intreprindere.

Durata ciclului de productie depinde de o serie de factori care influenteaza atat marimea elementelor structurale ale ciclului de productie, cat si perioada de deplasare a obiectelor muncii de la o operatie la alta.

Prin structura ciclului de productie se intelege totalitatea elementelor componente precum si ponderea duratei acestora fata de durata totala a ciclului de productie.

Cunoasterea structurii ciclului de productie este necesara pentru stabilirea duratei lui, precum si pentru identificarea masurilor tehnice si organizatorice ce trebuie luate in scopul reducerii acesteia.

Durata totala a ciclului de productie se imparte in doua parti:

- perioada de lucru,

- perioada de intreruperi.

Perioada de lucru cuprinde durata ciclului operativ, durata proceselor naturale si durata activitatii de servire.

Ciclul operativ are ponderea cea mai mare in structura ciclului de productie, durata acestuia cuprinzand duratele tehnologice si durata operatiunilor de pregatire-incheiere.

Durata proceselor naturale reprezinta perioada de timp de-a lungul careia, sub influenta conditiilor naturale, procesul de munca inceteaza, procesul de productie continua.

Activitatea de servire asigura conditiile normale de lucru pentru desfasurarea operatiilor de transformare nemijlocita a obiectelor muncii in produse finite.

In cadrul acestora intra transportul obiectelor muncii de la un loc de munca la altul si controlul tehnic de calitate.

Perioada de intrerupere cuprinde intreruperile care au loc in procesul de productie.

In cadrul duratei ciclului de productie nu se include toate intreruperile, ci numai acelea care sunt considerate normale pentru conditiile respective ale locului de munca.

In functie de cauza care le-a guvernat, intreruperile pot fi grupate in:

- intreruperi in cadrul schimbului sau interoperatii,

- in afara schimbului sau de regim.

10. Politici de productie

O intreprindere productiva, pe baza strategiei alese, poate adopta politic de productie diferite, tinand seama de obiectivele economice stabilite de resursele de care dispune si de piata potentiala.

De regula se pot deosebi doua politici importante:

- intreprinderea se organizeaza pentru a executa anumite produse sau lucrari prin folosirea propriilor unitati de productie grupate in aceeasi incinta sau dispersate teritorial,

- intreprinderea executa in totalitate sau partial produse folosind componente realizate de alte intreprinderi.

In primul tip de politica, intreprinderea executa politica sa iar unitatile de productie, ca si conducerea administrativa, sunt grupate intr-un singur loc.

Pe masura dezvoltarii pe baza efectuarii de noi investitii se poate adopta o politica de descentralizare a productiei prin crearea de noi unitati de productie.

O astfel de politica de productie ridica probleme noi privind achizitionarea de terenuri, construirea de noi cladiri, atragerea sau formarea de forta de munca.

A doua politica de productie este aceea de a executa produse sau lucrari apeland in totalitate sau partial la componentele executate de alte intreprinderi care devin astfel subfurnizori.

Tipurile de politica de productie bazata pe subfurnizori este acela care se desfasoara in situatia in care o intreprindere, numita cea care da dispozitie de productie, incredinteaza executia unor lucrari care concura la realizarea obiectelor de fabricatie unei alte intreprinderi si este denumita subfurnizor.

Facem precizarea ca politica de productie bazata pe furnizori este cu totul altceva decat furnizarea de catre o intreprindere de produse, lucrari sau servicii altei intreprinderi si deci care intra in conceptul de aprovizionare tehnico-materiala.

Politica de productie cu subfurnizori presupune existenta unor legaturi speciale intre cel ce da dispozitie de productie si subfurnizori, respectiv de la darea comenzilor pana la efectuarea controlului privind modul de executie al diferitelor componente.

Politica de productie cu subfurnizori este motivata economic, juridic, strategic atunci cand nu are fonduri suficiente pentru dezvoltare sau atunci cand subfurnizorii produc componente la preturi mai reduse sau de o calitate mai buna, in comparatie cu cele produse in unitatile proprii sau atunci cand ei sunt specializati in executia anumitor lucrari.

Sub raport juridic, o intreprindere apeleaza la subfurnizori atunci cand posibilitatile sale de dezvoltare sunt limitate datorita existentei unei legi antitrust, iar sunb raport strategic - cand exista riscul in crearea de noi capacitati proprii sau cand intreprinderea urmareste ca in timp subfurnizorii sa ii devina filiale.

In afara celor doua politici prezentate anterior, pe plan economic exista si o politica de productie care presupune realizarea unei largi cooperari intre intreprinderi.

Cooperarea intre intreprinderi reprezinta procesul economic prin care se stabilesc legaturi stranse de productie intre intreprinderi care concura la fabricarea diferitelor produse.

Cooperarea poate fi:

- pe produse, atunci cand anumite intreprinderi, denumite conexe, livreaza unele produse finite;

- pe piese;

- tehnologica - atunci cand o intreprindere, folosind excedentul de capacitate de care dispune, efectueaza prelucrari tehnologice pentru alte intreprinderi.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1413
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site