Profesia de manager

Profesia de manager

Managementul ca activitate umana semnifica utilizarea coordonata a functiilor prezentate de catre anumite persoane in vederea atingerii unui scop cu eficienta maxima. Desi profesia de manager este relativ noua (dupa 1950), abordarea managementului in acest sens a fost tratata de numerosi oameni de stiinta (Steve Bentz - La profession de manager, 1970, Douglas Gregor - The profesional manager, 1967 etc.).

Dictionarele descriu managementul ca profesie drept un ansamblu de disponibilitati actionale intelectuale si fizice, atribuite individului pe cale formala, realizate prin instruire si educatie teoretica si practica. Pe baza ei se pot realiza un grup de activitati de un anumit profil intr-un domeniu al activitatii sociale.

Profesia prezinta si alte determinari ca gen de munca pe care o persoana o poate executa pe baza unei pregatiri teoretice, practice si speciale, fiind sursa de venit, mijloc de existenta individuala.

Cunostintele si aptitudinile (disponibilitatile) permit stapanirea unui set de fenomene naturale, tehnologice, sociale etc.

Profesiunea de manager ca si profesionistul s-au manifestat dupa anul 1950 ca o puternica tendinta de profesionalizare reflectata in conturarea profesiei de conducator. Managementul ca profesie nu trebuie confundat cu ocupatia.

Ocupatia este o activitate sociala utila depusa concret si curent intr-un domeniu pe baza unei profesii pentru care poseda o anumita pregatire si ramane sursa principala de venit pentru orice individ. Ocupatiile si functiile au un caracter institutionalizat prin organigrama functiilor, a locurilor de munca din orice unitate economica. Ocupatia este mai putin stabila decat profesia. Daca profesia reprezinta o forma specifica de pregatire a fortei de munca individuala, ocupatia este forma de manifestare concreta a activitatilor sociale ale oamenilor.

Este o tendinta generala a managementului ca functia (ex. de director) sa devina si o profesie, fara a putea fi apreciata ca o sarcina suplimentara specializarii unui inginer si ea include si o specializare in domeniul managementului.

O forma avansata din punct de vedere tehnic si economic a profesionismului in management este crearea categoriei de experti.

Modalitatile de aparitie a unei profesii sunt: dezvoltarea intelegerii bazelor teoretice activitatilor ei concrete, crearea fondului de documentare, stabilirea locului de instruire pentru incepatori, conduita si criteriile etice, performantele care pot fi realizate.

Pentru manageri procesul se prezinta ca o dubla profesionalizare, pe de o parte privind profesia lor pe baza juridica, iar pe de alta parte exigentele specifice functiei manageriale care reclama cunostinte solide in domeniul stiintei managementului si aptitudini adecvate aplicarii lor.

Profesiunea de manager s-a format datorita complexitatii managementului, a diversificarii, a marii lui mobilitati.

Managementul este conceput ca un complex de preocupari si actiuni ale unei persoane menite a permite unui grup sa realizeze un anumit obiectiv in conditii de calitate si eficienta, prevazute si impuse de competivitate.

Pentru aceasta managerul isi formeaza o echipa careia trebuie sa-i transmita dinamismul sau. Pentru indeplinirea acestor activitati si scopuri, mangerii care conduc firme trebuie sa dispuna de:

cunostinte din domeniul managementului in vederea folosirii metodelor moderne de conducere, de calcul, de elaborare a unor decizii eficiente;

cunostinte economice, psihologice impletite cu actiunea;

aptitudini probate folosite pentru a indruma pe altii dintre care cu prioritate - capacitatea de a anticipa, de a risca, de a lucra cu oamenii in scopul antrenarii lor, initiativa si receptivitate la schimbari, simt organizatoric foarte dezvoltat, fermitate si creativitate;

experienta practica in domeniu, de regula in alte functii de conducere.

Profesionistul manager trebuie sa raspunda cerintelor functiei, substanta profesiei manageriale ramanand la fel de misterioasa ca a madicilor, a dirijorului de orchestra. Menirea acestei profesii este de a dirija un sistem uman spre un obiectiv productiv. Ea presupune relatii complexe cu executantii, cu unitatea si cu mediul.

Trasatura sa esentiala consta in transformarea ei dintr-o activitate tehnico-economica caracteristica tuturor celor care desfasoara activitati de conducere intr-o activitate preponderent sociala si profitabila. Ca orice profesiune ea se poate invata, executandu-se pe baza unor reguli si principii de manageriat care pot fi verificate, controlate si chiar masurate:

cunoasterea realitatii si a resurselor proprii in orice moment;

previziunea clara pentru elaborarea unei linii judicioase;

claritatea obiectivelor (indicatorii, marimea lor) si a sarcinilor;

luarea in considerare a consecintelor imprevizibile, imediate si de perspectiva;

evidentierea si solutionarea contradictiilor;

repartizarea oamenilor in raport cu capacitatea si competenta, cu precizarea indatoririlor, drepturilor si obligatiilor, fara familiarisme si birocratism;

realizarea unitatii de gandire si actiune a echipei, repectarea hotararilor;

consultarea colaboratorilor si a intregului personal in anumite situatii;

coroborarea aspectelor specifice activitatii cu cele exterioare in vederea participarii cu competivitate la rezolvarea sarcinilor.

Preocuparea pentru management si manager este un rezultat si un produs al logicii de maximizare a profitului, a nivelului de eficienta prin crearea unui mediu prielnic pentru stabilirea ideilor noi.

Managerul de profesie, care detine un post in acest domeniu, fara cunostinte specifice noi, nu-si poate continua activitatea doar pe baza calitatilor si meritelor de pana acum in exercitarea profesiei.

O instruire manageriala adecvata se realizeaza prin programe de pregatire si perfectionare care trebuie sa urmareasca schimbari de conceptie, atitudine si comportament. Acest curs al formarii managerilor creeaza climatul organizatoric propice spiritului de angajare si responsabilitate, concretizat, imbunatatirea stilului de munca al conducerii, prin extinderea metodelor participative, folosirea parghiilor motivarii muncii.

Numai asa activitatea de conducere devine o profesie, iar managerii de profesie reali dar nu pretinsi, calificati, cautati, bine platiti, de neinlocuit. Concurenta in acest domeniu poate constitui un factor pozitiv in formarea si perfectionarea managerilor. Trebuie subliniat ca rezolvarea problemelor de management solicita efort intelectual pentru orice manager, care ramane un creator de conditii pentru utilizarea eficienta a resurselor disponibile, mediu prielnic pentru idei noi, tendinta de a face cunostintele mai productive. Managerul de profesie are calitati personale, dar si merite deosebite in exercitarea activitatilor manageriale.