Cunostintele ca si capital intelectual

Cunostintele sunt considerate stocuri cumulative de informatii si abilitati, generate de utilizarea informatiilor de catre resursa umana, aflata in postura de receptor. Acestea sunt diferite de informatii, prin aceea ca depind de capacitatile intelectuale ale resurselor umane, de competenta cu care le inteleg si le utilizeaza. Ele le confera obiectelor tn care sunt incorporate o anumita "inteligenta". Astfel, capacitatea intelectuala si cunostintele pe care le poseda fiinta umana fac ca anumite date si informatii, intr-un anumit domeniu, sa se transforme in cunostinte deosebit de valoroase.

Datele difera de informatii, fiind definite ca un semnal ce poate fi transmis de la un emitator la un receptor, acesta din urma fiind fiinta umana.

Astfel, intr-o piramida ierarhica, circuitul pe nivelele specifice ale managerilor va arata ca in Fig. 4.1 raportul intre inaltimea si latimea piramidei ne poate pune in evidenta numarul de niveluri ierarhice dintr-o oraganizatie, care se pot reflecta intr-o organigrama.

H

B

Fig. 4.1

I - top manageri (de varf)

II - midlle manageri (de mijloc)

III - manageri de supraveghere (de executie)

(operationali)

a)piramida aplatizata, cu un numar mic de nivele ierarhice;

decizia este apropiata de baza piramidei

b)          piramida inalta, cu un numar mare de nivele ierarhice;

decizia este mai departe de baza piramidei

Corespunzator figurii prezentate, nivelul III transmite date si informatii, nivelul II transmite informatii si preia o parte dintre decizii, iar cei de la nivelul I elaboreaza decizii, care sunt apoi validate in Consiliul de administratie.

Informatia reprezinta o data inteligibila pentru receptor (R), caruia ii aduce un plus de cunoastere, fiind considerata componenta a cunostintelor.

Distanta dintre nivelele ierarhice si inaltimea piramidei (H) joaca un rol important in generarea si utilizarea cunostintelor.

Revolutia cunostintelor

Desemneaza acea "schimbare fundamentala de la economia bazata pe resursele fizice, in mod predominant, la economia bazata predominat pe cunostinte"[1].

Poate fi mentionat modul de desfasurare a revolutiei industriale din secolele trecute, care s-a bazat pe puterea aburului, forta fizica a omului si capitalul banesc, acestea fiind cele trei elemente esentiale care au asigurat desfasurarea acestei revolutii.

Trebuie mentionat si rolul determinant pe care il au in orice domeniu cunostintele ce au fost prezente si in cadrul revolutiei industriale, punandu-se in evidenta noile tehnologii, procese economice si un ansamblu complex de informatii. Si in prezent se face simtita revolutia cunostintelor, care determina un raport cu nivelul de dezvoltare al societatii, prin care se asigura trecerea la economia bazata pe cunostinte, generandu-se astfel schimbari de esenta in toate compartimentele societatii.

Astazi, cunostintele tind sa devina caracteristica principala a numeroase activitati, mai mult decat prodesele care servesc rezultatele.

O analiza a structurii cunostintelor ne arata ca acestea se deosebesc de informatii, atat prin capacitatea lor de a genera prin utilizare valoare adaugata, cat si prin modul de determinare ca si capital intelectual.

Caracteristicilor esentiale ale cunostintelor le sunt specifice doua dimensiuni: umana si economica. Cunostintelor le sunt asociate si doua concepte majore: strictetea, care reprezinta acea capacitate de a transforma o cunostinta intr-o informatie transferabila si capacitatea absorbitiva, care desemneaza usurinta cu care receptorul de cunostinte percepe, intelege si retine cunostintele primite si reactioneaza la comenzi.

Tipologia cunostintelor

Diferiti autori au realizat, pe baza utilizarii unor criterii, clasificari diferite ale tipurilor de cunostinte.

A.     Astfel, dupa A.B. Jones pot exista doua categorii de cunostinte in functie de continut:

a)      cunostinte despre ceva, care pot fi esentiale pentru a intelege un fenomen, eveniment sau proces;

b)      cunostinte despre cum sa se execute ceva (know-how), care sunt indispensabile pentru a produce si comercializa profitabil produse si servicii.

B.     Specialistii de la O.C.D.E. Paris au delimitat patru categorii de cunostinte:

a)      Know-what - contine o schimbare de relatari despre fapte specifice proceselor economice si reprezinta fundamentul pentru celelalte tipuri de cunostinte. Ele pot fi divizate in biti, insa sunt putin utilizabile.

b)      Know-who - incorporeaza acele cunostinte referitoare la a) si d) care permit gasirea mai usoara a unor raspunsuri si solutii care vizeaza organizatia sau mediul;

c) Know-why cuprinde acele cunostinte stiintifice referitoare la legi si principii ale naturii, care stau la baza dezvoltarii tehnologice;

d)      Know-how - confera capabilitatea de a face ceva, deoarece acestea contribuie la producerea si comercializarea produselor si serviciilor de catre firmele specializate.

C.     Dupa natura si transferabilitatea lor:

a)      cunostinte implicite (tacite) - sunt insuficient conturate, dificil de codificat si de transmis prin mijloace tehnice.

Exemplu: cele ce vizeaza un anumit domeniu, fiind in patrimoniul unei fiinte umane, dificil de comunicat sau nu se pot comunica (experienta, inteligenta etc.)

b)            cunostinte explicite - usor de comunicat si de transmis prin mesaje cu ajutorul unor tehnici specifice.

D.    Dupa Mark Clark si Arthur de Tore. Acestia au intocmit o matrice combinand mai multe criterii, conform tabelului.

Tab. 4.2.1

Cunoasterea tipurilor de cunostinte este esentiala pentru intelegerea complexelor procese implicate in constructia economiei bazate pe cunostinte si pentru generarea, utilizarea si valorificarea lor in cadrul firmelor, in conditii de performanta economica ridicata.

De retinut ca, revolutia cunostintelor are in vedere trecerea de la economia bazata pe resurse fizice tangibile, la economia bazata pe cunostinte. Cunostintele tind sa devina caracteristica principala a activitatilor, mai mult decat produsele sau serviciile rezultate. Rezultatul revolitiei cunostintelor il constituie economia bazata pe cunostinte.

Organizatia bazata pe cunostinte reprezinta o organizatie de tip strategic, in contextul economiei bazate pe cunostinte, aceste organizatii fiind considerate organizatii ale viitorului, futuriste.

Este de retinut faptul ca, cunostintele reprezinta un ansamblu de informatii si ca, ele constituie "miezul" evaluarii gradului de competenta in economia informationala globalizata, deoarece acestea inglobeaza deprinderi, procese, practici, teorii etc., care pun in evidenta nivelul de pregatire al angajatilor unei firme.

4.3 Managementul cunostintelor

Managementul cunostintelor reprezinta "obtinerea de catre anumite categorii de indivizi a informatiei corecte in timp util, care le va permite sa ia deciziile cele mai bune".

Totodata, managementul cunostintelor reprezinta identificarea si analizarea cunostintelor disponibile si necesare, a proceselor relationate cunostintelor, precum si planificarea si controlul subsecvent al actiunilor care vor permite dezvoltarea unor cunostinte si a unor procese necesare atingerii scopurilor organizationale.

Pe baza celor doua definitii enuntate anterior, organizatiile trebuie:

Sa capteze si sa reprezinte cunostintele;

Sa imparta si sa refoloseasca cunostintele pentru diferite aplicatii si diferiti utilizatori;

Sa creeze o cultura care sa incurajeze impartasirea si refolosirea cunostintelor.

In concluzie, in realizarea managementului bazat pe cunostinte, informatiile oragnizationale sunt operate de catre oameni si procesoare tehnologice(PC), in scopul crearii unor produse de valoare pentru organizatie.

4.4 Rolul cunostintelor in cadrul economiei

Sunt avute in vedere acele roluri in care cunostintele sunt consierate ca:

a)      materie prima, in acest caz cunostintele participa la obtinerea unor produse (fabricarea unui microprocesor sau calculator presupune nu numai utilizarea de plastic, metale dar si implementarea unor cunostinte ale caror costuri sunt considerabile);

b)      ca factor de productie, participa alaturi de ceilalti factori de productie (forta si mijloacele de munca) la desfasurarea activitatilor specifice fazelor, proceselor de productie pana la faza finala de montaj, adica de la obtinerea materiilor prime si pana la comercializarea produsului.

Observatie: Cu cat firma este mai moderna, cu atat ponderea si rolul cunostintelor in calitate de factor de productie este mai mare. Putem avea si situatia unor firme retea, formate din angajati putini, care nu fac productie, nici vanzare, dar intermediaza afaceri substantiale.

c)      cunostintele ca si capital intelectual - sunt avute in vedere acele cunostinte ale angajatilor care includ tehnologiile, know-how-ul in domeniul comercial, managerial, financiar etc.. In aceasta categorie putem mentiona cotatiile la bursa a unor firme renumite ca: Microsoft, alcatel, Nokia, care scot in evidenta acest lucru. Valorile angajatilor si tehnologiile utilizate ale acestor firme sunt mai valoroase decat cladirile, birourile, echipamentele pe care acestia le poseda[2].

Observatie: In mediul de afaceri se mentioneaza ca se urmareste cumpararea "afacerii" si nu magazinul X.

d)      cunostintele ca produs finit (de sine statator): softurile, proiectele tehnice, brevetele de inventii, standardele de calitate, analizele si studiile de management, de marketing, de emdiu etc..

Astfel, tot mai multe produse finite incorporeza "cantittati tot mai mari de cunostinte". Exemplu: produsele de hi-tech (calculatoare, sateliti, TV, telefoane, aparate foto) contin predominant cunostinte care le confera utilitate si valoare acestora.