Sursele scrise internationale - management

Sursele scrise internationale - management

Sursele scrise internationale sunt tratatele si conventiile internationale.

Un tratat international, pentru a avea putere juridica, trebuie sa indeplineasca 3 conditii :

a.) sa fie ratificat ( aprobat ) conform prevederilor constitutiei ;

b.) sa aiba aplicare directa nemijlocita ;

c.) sa cuprinda reglementari ale relatiilor ierarhice de specialitate si sociale care fac obiectul managementului institutional.

La fel ca tratatele, si conventiile internationale trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii ; iar daca se refera la drepturile omului, au prioritate fata de prevederile constitutionale.

Dintre tratatele si conventiile internationale in vigoare, se amintesc :

- tratatul de la Roma ( 1957 ) ;

- conventia europeana a drepturilor omului ( 1950 ) ;

- tratatul de neproliferare nucleara ( 1968 ) ;

- parteneriatul pentru pace lansat de NATO ( 1994 ).

Sursele nescrise

Acestea sunt :

- cutuma ;

- doctrina.

Cutuma : este admisa ca sursa de fundamentare nescrisa a managementului institutional daca indeplineste doua conditii :

a. practica indelungata si convingere privind caracterul obligatoriu ;

b. autoritatile publice trebuie sa aiba convingerea ca prin cutuma s-au stabilit veritabile drepturi si obligatii.

In autonomia locala, pot aparea diferite reguli cutumiare de management care duc la recunoasterea lor si de catre instanta ; se refera la practici administrative impuse de conditiile geografice, de gradul de dispersie al locuitorilor, de ocupatia locuitorilor, sarbatorile si obiceiurile religioase si altele.

Exemplu : conform codului muncii, zilele de sambata si duminica sunt declarate nelucratoare.

Doctrina : este un izvor de drept al managementului care se practica de judecatori in general, atunci cand isi notifica hotararile privind unele situatii care nu sunt in lege.

Analiza ariei teoretice si a continutului managementului institutional

Aceasta disciplina poate fi analizata privind aria teoretica si continutul ei, din mai multe puncte de vedere :

- stiintific ;

- legal ;

- managerial ;

- birocratic ;

- politic.

Avantajele caracterului stiintific

Teoria lui Frederick W. Taylor, referitoare la institutiile publice, a condus la cristalizarea managementului ca stiinta, definind leadership-ul ca fiind abilitatea conducatorului de a influenta alte persoane, de a le motiva pentru a servi realizarii unui obiectiv comun si pentru a exercita functiuniile necesare succesului activitatii de grup.

La aceste abilitati, alti specialisti au mai adaugat inteligenta, abilitatea de comunicare, rezistenta la stres, putere de decizie in conditii de stres etc.

Referitor la leadership-ul din sectorul public, un alt specialist, Eugene Lewis, preciza cateva caracteristici ale acestuia :

- organizatiile din sectorul public reprezinta suportul pentru exercitarea puterii politice ;

- organizatiile publice sunt cele mai puternice instrumente pentru efectuarea schimbarilor in viata politica ;

- fiecare lider percepe organizatia ca pe un instrument pentru realizarea obiectivelor grupului de munca din care face si el parte si pe care il utilizeaza pentru a se remarca in cadrul lui.

Analiza din punct de vedere legislativ

Legea influenteaza in mod semnificativ activitatea organizatiei si determina atributele si competentele autoritatilor care conduc institutiile si trebuie sa execute legile.

Mai multe teorii amintesc ca in managementul institutional propice, legislatia si activitatea trebuie sa respecte urmatoarele trei valori :

a.) procedura - trebuie sa fie definita precis si nu poate fi limitata la un singur set de cerinte si standarde ;

b.) drepturile individuale ale fiecarui functionar public sa fie respectate asa cum sunt reglementate in statutul functionarului public ;

c.) aspectele juridice, care apar intre persoanele publice si stat.

Reglementarile sunt prevazute de codul muncii si alte acte nominative iar instantele de judecata sunt chemate sa vegheze si sa participe la respectarea lor.

Analiza din punct de vedere managerial

Reiese ideea ca selectia functionarilor publici si a managerilor din institutiile publice trebuie sa se realizeze pe criterii de eficienta si performanta iar administratia publica trebuie sa iasa din sfera politica.

Mai reiese ideea ca dominatia politicului in institutiile publice a condus la dezvoltarea coruptiei si a ineficientei la toate nivelurile institutiilor publice si ca a permis formarea unei clase de politicieni asa numiti 'spoilsman' => incapabili de a conduce natiunea.

Analiza aspectelor birocratice

Se constata ca institutiile publice au caracter birocratic. Max Weber a lansat o teorie generala a birocratiei care se potriveste cu institutiile publice, definind cateva elemente functionale ale managementului institutional si ale institutiilor publice, cum ar fi :

- dimensiuni foarte mari si activitati complexe ;

- structurate ierarhic in compartimente specializate ;

- ierarhia : bine determinata astfel incat sa asigure controlul si coordonarea activitatilor din compartimentele subordonate ;

- obiectivele si sarcinile - bine definite ;

- divizune a muncii ;

- in organizatii puternic birocratizate, conducerea apartine unei singure persoane ;

- prin fisa postului se precizeaza obiectivele, sarcinile, obligatiile si responsabilitatile fiecaruia ;

- remunerarea personalului dupa rezultatele obtinute.

Specialistii americani sunt de parere ca organizatiile de tip birocratic se caracterizeaza prin :

- formalist excesiv ;

- acces limitat la documente ;

- atentie insuficienta acordata personalului ;

- altele.

Weber vorbeste despre organizatiile birocratice ( publice ), elaborand urmatoarea analogie : ' structurile birocratice sunt ca o masina care dispune de un sistem de actionare umana '.

Analiza influentei politice

Abordarea politica presupune pluralism politic.

Managementul institutional trebuie sa respecte trei valori importante, si anume : reprezentativitatea, sensibilitatea si receptivitatea ; acestea sunt valori esentiale pentru respectarea democratiei institutionale.

Principiile managementului institutional

Specialistii au formulat 6 principii generale ale acestei stiinte de management :

a. principiul egalitatii ;

b. principiul conducerii unitare ;

c. principiul conducerii autonome ;

d. principiul flexibilitatii ;

e. principiul restructurarii ;

f. principiul perfectionarii continue.

a. Principiul egalitatii : este fundamental managementului institutional, infintarea, organizarea si functionarea institutiilor publice pe baza de acte normative care le definesc : atribute, organigrame etc.

b. Principiul conducerii unitare : managementul institutiilor statului si al celor din administratia publica centrala si locala are in vederea conducerea si coordonarea unitara a acestora la nivel de ansamblu si pe domenii de activitate prin institutiile de resort.

c. Principiul conducerii autonome : managementul institutional are in vedere prevederile stabilite de Constitutie si legile organice dar functioneaza si potrivit legilor specifice pe domeniul respectiv.

d. Principiul flexibilitatii : necesitatea de adaptare rapida a managementului institutional la schimbarile permanente din viata economica si sociala ; managerii trebuie sa aiba capacitatea de a se adapta cat mai repede la transformarile sociale si cele legislative pentru a-si conduce institutiile in conformitate cu tendintele generale de evolutie ale societatii.

e. Principiul restructurarii : vizeaza capacitatea manageriala, atributiile si competentele managerilor de a creea si modifica aparatul institutional in raport cu cerintele concrete si schimbarile care apar. Prin urmare, trebuie sa se stabileasca componentele organizatorice conform cu cerintele si schimbarile care apar, sa angajeze si sa promoveze, sa distribuie personalul in functie de necesitati, sa se evite supradimensionarea si subdimensionarea personalului ( cheltuieli suplimentare ), restructurarea, avand doua forme : interna ( la nivelul institutiilor ) sau externa ( restructurare la nivel de ansamblu ).

f. Principiul perfectionarii continue : managerii trebuie sa isi perfectioneze continuu activitatea, sa adopte metode si tehnici noi de lucru.