Tehnici de masurare a riscului individual

Tehnici de masurare a riscului individual

Riscul individual - dupa cum s-a aratat anterior - reprezinta riscul unui proiect in conditiile in care acesta ar fi singurul proiect al firmei, iar investitorii ar avea tot capitalul investit in acea firma.

Analiza si aprecierea riscului individual este importanta pentru ca:

determinarea riscului individual al unui proiect constituie estimarea riscului fluxurilor de numerar a proiectului;

riscul individual este puternic corelat cu riscul de firma si riscul de piata;

Se apreciaza ca daca starea generala a economiei este buna, iar situatia firmei favorabila, atunci si proiectele ar avea succes. De aceea, riscul individual este, in general, o buna aproximatie pentru riscul de piata, care este mai greu de masurat.

Analiza riscului individual are in vedere determinarea incertitudinii fluxurilor de numerar a proiectului folosind in acest scop metode ale analizei economice, metode statistice, chiar si judecati informale.

Exemplu: Pentru proiectul "X" al firmei Alfa se preconizeaza o cifra de afaceri anuala de 50 000 mii EURO prin vanzarea a 10 000 unitati fizice cu un pret unitar de 5000 EURO. In realitate vanzarile vor fi mai mari sau mai mici de 10000 unitati fizice, iar pretul unitar net, probabil, va fi si el diferit la unele unitati fizice, de pretul unitar net preconizat de 5000 EURO. Astfel, previziunile in ceea ce priveste unitatile fizice care vor fi vandute si pretul unitar net la care se vor vinde produsele proiectului devin estimatii medii cu o anumita distributie a probabilitatii, respectiv pot fi:

distributii de probabilitate relativ inguste, reprezentand o deviatie standard si un risc mic;

distributii de probabilitate mai mari, ceea ce denota incertitudine mare a valorilor in discutie - numarul unitatilor fizice vandute si nivelurile pretului unitar de vanzare fata de cele preconizate - si prin urmare un grad mare de risc individual.

De fapt riscul individual al proiectului este reflectat de distributia de probabilitate a fluxurilor de numerar, de corelatiile care exista intre acestea, respectiv, este reflectat de distributia de probabilitate a valorii prezente nete (VAN).

VAN constituie valoarea prezenta a rentabilitatii viitoare, actualizata la costul marginal al capitalului, minus valoarea prezenta a costului investitiei. Este o valoare prezenta neta a unui proiect, putand avea:

valoare pozitiva, iar daca proiectul poate fi considerat independent atunci el trebuie acceptat;

valoare pozitiva, dar proiectul considerat exclude un alt proiect, in atare situatie va trebui acceptat proiectul cu valoarea VAN cea mai mare,

Principalele metode de masurare a riscului individual sunt:

1) analiza de sensibilitate

2) analiza scenariilor;

3) simularea Monte Carlo

1. Metoda analizei de sensibilitate

Metoda indica cu cat se va modifica VAN ca urmare a modificarii unei variabile in conditiile in care celelalte raman constante. In exemplul luat se determina fluxurile de numerar estimate ca urmare a modificarii numarului de unitati vandute, in conditiile in care pretul unitar de vanzare ramane cel estimat.

Metoda presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

a) stabilirea unei situatii cadru pe baza valorilor estimate pentru fiecare variabila;

Exemplu: Pentru proiectul "X" s-a estimat ca la o cifra de afaceri de 50 000 mii EURO determinata pe baza variabilelor prezentate mai sus VAN preconizat este, sa zicem, 8745 mii EURO;

b) constituirea unui portofoliu de intrebari referitoare la modificarea valorilor estimate ale variabilelor cum ar fi: Care este marimea Van, daca numarul de unitati fizice vandute creste cu 20% sub nivelul cel mai probabil? Care este marimea Van, daca costul variabil pe unitatea fizica este de 85% din pretul unitar preconizat si nu 60% cum a fost prevazut?

c) modificarea in functie de portofoliul de intrebari a fiecarei variabile cu mai multe puncte procentuale peste si sub valoarea estimata, mentinand celelalte variabile constante;

d) determinarea pentru fiecare variabila a multimii valorilor Van aferente modificarilor stabilite fata de valoarea estimata a acelei variabile;

e) intocmirea unui grafic pentru fiecare variabila analizata pe baza multimii valorilor VAN desemnate de modificarile acelei variabile; Acestea constituie graficele sensibilitatii proiectului fata de variabilele de intrare;

f) concluzionarea in baza graficelor, in ceea ce priveste riscul individual al proiectului.

Astfel, pantele graficelor desemnate indica cat de sensibil este proiectul la modificarea valorilor de intrare. Cu cat panta graficului este mai mare, cu atat:

este mai sensibila VAN la modificarea variabilelor;

proiectul este mai riscant, si aceasta pentru ca, modificari mici ale valorilor de intrare vor duce la diferente mari a VAN fata de VAN estimat.

2. Metoda analizei scenariilor

Metoda utilizeaza in analiza riscului individual al proiectului atat sensibilitatea VAN la modificari ale variantelor, cat si scenarii diferite pentru valori date variabilelor, anume se preconizeaza:

a) un scenariu optimist pentru conditiile favorabile;

Exemplu: Pentru proiectul "x" se estimeaza o cifra de afaceri de 90 000 mii EURO - obtinuta prin vanzarea a 15 000 de unitati fizice, la pretul unitar de 6000 de EURO - la care VAN preconizat este de 33687 mii EURO, atribuindu-i-se  probabilitatea de aparitie de 0,30;

b) un scenariu cadru (de baza), pentru conditii normale;

Exemplu: Pentru Proiectul "X" s-a estimat o cifra de afaceri de 50 000 mii EURO - obtinuta prin vanzarea a 10 000 unitati fizice la pretul unitar de 5000 EURO - la care VAN preconizat este de 8475 mii EURO, asociindu-se o probabilitate de aparitie de 0,60.

c) Un scenariu pesimist pentru conditii nefavorabile;

Exemplu: Pentru proiectul "X" s-a estimat o cifra de afaceri de 20 000 mii EURO - obtinuta prin vanzarea a 5000 unitati fizice la pretul unitar de 4000 EURO - la care VAN preconizat este de -5120 mii EURO, asociindu-se o probabilitate de aparitie de 0,10.

In exemplul luat s-au considerat variatiile a doua variabile - unitatile fizice vandute si pretul unitar de vanzare - acestea fiind tratate ca variabile independente, respectiv:

creste nr. unitatilor fizice vandute, in timp ce poate creste si pretul unitar de vanzare;

scade nr. unitatilor vandute, in timp ce poate scade si pretul unitar de vanzare.

In realitate situatia ar putea fi alta. Rezumand intr-un tabel datele prezentate mai sus, acestea se prezinta astfel:

mii EURO

Deviatia standard a VAN este de 12.988 mii EURO.

Coeficientul de variatie a proiectului  (K _v) este:

respectiv, 87,51%.

Daca coeficientul de variatie a celorlalte proiecte din firma Alfa este mai mare decat 87,51%, rezulta ca proiectul "X" prezinta un risc mai mic decat celelalte proiecte din firma, iar daca ne referim la proiectul "mediu" al firmei a carui coeficient de variatie este aproximativ 1, concluzia este aceeasi: proiectul "X" este mai putin riscant decat proiectul "mediu" al firmei.

Cele doua metode de masurare ale riscului individual - analiza de sensibilitate si analiza scenariilor - prezinta urmatoarele inconveniente:

se intampina numeroase dificultati in stabilirea prin simulare a corelatiilor intre variabilele incerte fluxului de numerar, in estimarea valida a distributiilor de probabilitate si corelatiilor dintre variabilele proiectului;

rezultatele la care se ajunge utilizand cele doua metode sunt valori estimate a VAN, precum si distributii de probabilitate a acestor valori estimate, folosite in aprecierea riscului individual al proiectului, fara a exista o regula precisa, un mecanism care sa indice daca rentabilitatea proiectului - masurata de valoarea estimata a VAN - este corespunzatoare pentru compensarea riscului masurat prin deviatia standard si coeficientul de variatie;

prin cele doua metode se ignora efectele diversificarii, atat in cadrul firmei cat si cele apartinand portofoliilor personale ale investitorilor. Aceasta deoarece un proiect individual considerat a fi independent de celelalte proiecte din firma ar putea avea fluxuri de numerar cu un grad mare de risc, dar daca este considerat dependent de alte proiecte din firma, s-ar putea ca acel proiect sa nu fie foarte riscant in ceea ce priveste riscul de firma si riscul de piata.

3. Metoda de simulare Monte Carlo

Aceasta este o metoda de masurare a riscului mai riguroasa decat metodele redate anterior. Denumirea metodei se datoreaza faptului ca ea s-a dezvoltat din matematica jocurilor de noroc practicate la cazinouri.

Prin metoda de simulare Monte Carlo se leaga sensibilitatea de distributiile de probabilitate ale variabilelor de intrare, necesitand programe informatice complexe si calculator de capacitate mare.

Etapele care trebuie parcurse sunt:

a) stabilirea distributiei de probabilitate a fiecarei variabile care influenteaza fluxul de numerar;

b) alegerea cu ajutorul calculatorului a unei valori la intamplare pentru fiecare variabila potrivit distributiei de probabilitate stabilita pentru variabile;

Exemplu: Pentru proiectul "x" de la firma Alfa se alege o valoare pentru numarul de unitati fizice de produse preconizate a fi vandute.

c) Determinarea fluxurilor nete de numerar pentru fiecare an pe baza valorii stabilite pentru o variabila, impreuna cu valorile aferente factorilor considerati constanti, stabilind VAN aferenta proiectului, la prima simulare;

In exemplul luat, variabila este nr. unitatilor fizice de produse preconizate a fi vandute, iar factorii considerati constanti pot fi: pretul unitar de vanzare, costul de productie, amortizarea, impozitul pe profit, etc.

Se repeta etapele b) si c) de foarte multe ori pentru foarte multe variabile, de exemplu, de 100 de ori, determinandu-se 100 de VAN pentru care se obtine o distributie de probabilitate. Avantajul acestei metode fata de celelalte este faptul ca se prezinta foarte multe rezultate posibile cu distributiile de probabilitate a acestora, nu numai o estimatie punctuala a VAN. Insa metoda necesita pachete software de simulare mai complicate.