ANATOMIA SOCIALA A COMUNICARII

ANATOMIA SOCIALA A COMUNICARII

Interrelatiile sociale sunt prezente in micro- sau macrosisteme sociale, in grupurile de munca, in comportamente pe care oamenii le desfasoara impreuna pentru atingerea unor scopuri, dar in toate subiectul uman indeplineste un rol. Sunt autori, psihologi si sociologi care vorbesc despre o analogie intre jocuri si situatii sociale, acestia fiind de parere ca aceste caracteristici sunt similare, chiar daca exista si suficient de multe diferentieri.

Similaritatea in interrelationare sociala (care ar cuprinde jocurile si situatiile sociale) se refera la faptul ca exista scopuri si surse de satisfactie. In cadrul jocului, fie la copil care isi creeaza singur regulile, la adolescenti sau tinerii care joaca football, la adultii care au tentatia sa joace Monopoly ori criket se petrec o serie de schimbari - toate alcatuind trepte in atingerea scopurilor: in toate formele acestea se construieste o relatie, o legatura.

Atat in activitatea de munca cat si in joc, partenerii, fie ei profesori, medici, pacienti, jucatori de popice ori de golf, joaca diferite roluri ca subiecti dar si ca participanti intr-un grup (de joaca, in familie, de coechipier). De asemenea, cele mai multe jocuri au nevoie de conditii speciale: teren sportiv, reguli, dotari, iar relatiile interumane realizeaza adevarate 'trasee' caracteristice fata de prieteni, familie etc.

Regulile pe care trebuie sa le respecte jucatorii de football, de oina sunt individualizate si absolut necesare pentru toti, altfel activitatea respectiva nu este posibila: ele sunt explicate, percepute, intelese, exersate si fixate spontan ori la antrenamente, evoluand diferit in tari si culturi diferite de-a lungul unor mari perioade de timp.

In mod similar relatiile sociale formeaza un tot, un complex in care marele castig al comportamentului uman este existenta regulilor; comportamentul devine posibil tocmai datorita regulilor. Unele sunt cunoscute si tacit respectate, nerespectarea altora atragand sanctionarea legala (de exemplu incestul), altele aspira la a fi universal cunoscute si sa prinda viata indiferent de cultura, sex, rasa, origine sociala si materiala: regulile privind drepturile omului. Unele reguli - absolut necesare interrelatiei umane au chiar prin structura, scopul si efectele lor o influenta directa asupra comunicarii, indiferent daca aduc sau nu sanctiuni morale, legale, penale.

Credem, de comun acord cu o serie de psihologi si sociologi, ca regulile si abilitatile capatate prin respectarea aplicarii acestora reprezinta cheile de interactiune umana, ele sunt responsabile de succesul ori esecul nostru intercomunicational.

Cunoasterea regulilor de comportare sociala in familie, la locul de unca, in prietenie, in mariaj etc. are ca rezultat cunoasterea umana mai profunda. Regulile reprezentand comportamente ale unei vecinatati pe care oamenii le considera ca ar trebui sau nu aplicate unor situatii particulare, unor relatii deosebite, apar, si se instituie fie in cabinetul medicului care consulta, in afaceri, la cumparaturi, in prietenie etc.

Regulile care apar si se instituie in interrelationare sunt de obicei de tip informal, sunt extrem de diferite si se suprapun peste alt tip de reguli: cele pe care le implica legea, cele pe care le presupune eticheta si cele instituite de morala.

Incercand sa exemplificam, dorim sa aratam ca in multe tari referindu-ne la lege - este interzisa casatoria intre frati sau alte grade de rudenie. Legile pot determina interrelatiile umane, dar nu se pot ocupa de fiecare tip de comportament individual in parte, ori de modalitatile de manipulare umana.

Eticheta constituie un summum de reguli. Regulile etichetei sunt similare cu regulile de interrelatie, intercomunicare umana dar au functia de a ne ajuta sa evitam ofensele, jignirile etc. - ele regleaza tiparele de conduita in situatii particulare.

Moralitatea este implicata in interrelationarea umana ca multe din regulile de comunicare, altele nu sunt aprobate, altele nu sunt respectate (de exemplu, confidenta).

Oricum, gradul de aprobare ori de dezaprobare morala este mai mic decat cel implicat in regulile traditionale si acest fapt are la baza credinta umana ca distrugerea regulii nu este deloc benefica pentru ecuatia relationare-comunicare. Regulile in genere apar dupa unele principii generale: 'incercare si eroare' (principiul prezent atat la animal cat si la om) atingerea scopurilor prin aplicarea unor forme de tip 'problem-solving'.

Regulile de interrelationare umana pot fi deja elaborate, oamenii le propaga in interiorul grupului si devin puternice, ele ajungand sa exercite un control al comportamentului uman. Uneori regulile nu sunt urmate, nu sunt respectate: convenientele nu sunt respectate de tineri, exista femei necasatorite care nasc totusi copii, se mesteca guma in fata altora etc. Regulile nu sunt simple conveniente, acestea se refera la un obicei, poate fi ceva arbitrar, trecator.

Regulile sunt in schimb restrictive, si chiar daca acest aspect trezeste nemultumiri, efectele globale sunt benefice, ele fac posibil comportamentul si comunicarea. De exemplu: trebuie mers pe o anumita parte a drumului, in sensul de mers al soferului, sau nu este permis sa se vorbeasca intr-o sala de concert in timpul executiei muzicale propriu-zise etc.

Permisivitatea comunicarii umane este data de 'constructele sociale ale realitatii' (M.Argyle si Monica Henderson, 1985). Aceste constructe care guverneaza intr-un sens larg toate activitatile noastre sunt:

folosirea limbajului;

jocurile cu regulile lor;

folosirea unor elemente de curtoazie;

respectarea 'institutiei' casatoriei;

utilizarea de rationamente;

luarea deciziilor in grup;

vanzari sau cumparari de bunuri;

trimiterea in judecata a persoanelor care comit acte periculoase;

pornirea unui razboi pentru motive intemeiate.

O serie de specialisti intre care si antropologi au incercat explicatii ale regulilor sociale obisnuite, comune care au la baza legatura cu grupul, cu societatea si mai ales a interrelatiilor intre femeie si barbat, intre tineri si batrani, intre culturi diferite, intre medic si pacient, intre vanzator si cumparator.

Generic s-a stabilit ca regulile pot evolua treptat, odata cu evolutia societatii, ca oamenii nu se gasesc permanent intr-un singur fel de relatii, iar regulile pe care le respecta sau pe care nu le respecta oamenii sunt diferentiate; unele reguli pot fi intelese dar nerespectate de oameni, chiar daca au semnificatie universala, iar absenta lor ar face viata si comunicarea imposibila.

Intr-o mare proportie, regula se suprapune cu deprinderea sociala. Daca regula este definita drept un comportament pe care oamenii doresc sau nu sa-l indeplineasca, deprinderea, ca abilitate sociala, in interrelatia umana ii ajuta pe oameni sa se ghideze in aplicarea regulilor.

Deprinderile, abilitatile sociale pot fi detectate, descoperite prin compararea unor stiluri de comportament de tip succes/insucces social.

Se pare ca abilitatile sociale nu au un mecanism total elucidat chiar daca sunt cercetari numeroase efectuate in domeniu. De exemplu, aspectele cele mai subtile din comunicarea non-verbala, ori regulile intretinerii unei conversatii nu sunt foarte clar explicitate, desi in mod practic exista chiar unele performante reusite.

S-a scris despre faptul ca regulile constituie cheia deprin-derilor efective in interrelationarea umana. In comunicare, regulile sunt totodata cheia intelegerii relatiei umane, sunt o trasatura a legaturilor umane. In atingerea scopurilor, in avertizarea dificultatilor obisnuite intre oameni, existenta regulilor inseamna ca subiectul identifica pericolele si este posibil sa gaseasca o solutie la problema.

Regulile ne ajuta sa descoperim scopurile relationarii. Intr-o prietenie este nevoie de schimb de informatii, de intelegere, de afectiune, de ajutorare. Regula intr-un mariaj se poate baza pe prietenie, pe unii itemi caracteristici dar trebuie sa contina pastrarea intimitatii, care constituie chiar rasplata vietii in doi. In relatiile de munca, regula principala poate fi centrarea pe conducerea eficienta a institutiei, a afacerilor etc.

Regulile pot clarifica scopurile interrelatiei, dar pot diferentia comportamente si evidentia deosebiri. Un exemplu il constituie obiceiurile privind curtoazia si casatoria care difera in Australia fata de Africa, in tarile arabe fata de Marea Britanie, la musulmani fata de catolici.

Devine evident ca aceasta concluzie este posibil sa fiinteze in plan cultural - regula de interrelationare fiind aplicabila mai ales in raport de cultura unui grup etnic, al unui popor. Argyle si Henderson (1985) au transmis prin colaboratori, femei si barbati, chestionare traduse dupa caz, in Italia, Hong-Kong, Japonia si Marea Britanie. S-au obtinut chestionare completate de catre 300 de japonezi, 280 persoane din Hong-Kong, 230 din Italia, 180 din Marea Britanie. Apoi autorii au studiat numarul si importanta regulilor care apar in interrelatii in tarile mai sus mentionate. S-a observat ca japonezii apreciaza regula ca pe ceva foarte important, care trebuie respectat, aproape la fel si in Hong-Kong, iar in culturile europene aceste credinte sunt foarte diferite de alte zone de pe glob. Aprofundand cercetarile transculturale, autorii mai sus mentionati cred ca exista totusi unele reguli care se pot aplica in culturi diferite (europene, asiatice, africane).

Cu titlul de exemplu redam cele patru reguli de baza pentru o interrelatie, reguli care trec peste diferentele culturale si aspira la un caracter de universalitate. Acestea se refera la:

necesitatea de a respecta intimitatea altuia, singuratatea si secretele;

necesitatea de a privi interlocutorul in ochi in timpul conversatiei;

obligativitatea de a nu discuta cu alta persoana tot ce are caracter confidential;

obligatia de a nu critica in public alta persoana.

In acelasi timp mentionam ca sunt o serie de reguli care sprijina interrelatia umana si care se refera la respectarea diferentelor culturale in plan atitudinal, in planul optiunilor. Se pare ca regulile privind respectarea intimitatii si confidentialitatii sunt comune unor popoare si culturi diferite; sunt pattern-uri transculturale care subliniaza variabilitatea umana. Unii respecta confidentialitatea, dar au un mod diferit de a se exprima emotional, de a nu-si ascunde autodezvaluirea, cer sfaturi; fapt care in alte zone de pe glob nu este permis. Regulile la japonezi tind sa devina ceva obisnuit care sa tina de structura lor: ei nu fac promisiuni, nu fac juraminte, nu sunt preocupati sa se imbrace elegant, nu se adreseaza pe numele de botez (in special in relatiile de munca).

O a doua diferenta se raporteaza la deosebirile intre sexe. S- au stabilit asemanari in modul de percepere, intelegere si respectare a regulilor dupa cum s-au stabilit si diferentieri. Sunt diferente intre barbati si femei, privind modul in care fiecare dintre sexe abordeaza problema prieteniei si a regulilor legate de acest sentiment. Sunt deosebiri intre femei si barbati care se refera la relatiile lor cu rudele, la 'deschiderea' in relationarea umana si mai ales la respectarea intimitatii. Dar nu constituie un motiv de difrerentiere relatiile pe care le stabilesc atat femeile cat si barbatii cu vecinii, cu parintii si sefii.

Femeile din orice cultura considera ca este mai important sa-si exprime emotiile (frica, anxietatea), sa dezvaluie sentimente si probleme personale si sa aprecieze posibilitatile de a avea succes. In acelasi timp femeile opereaza cu reguli care reduc intimitatea; ele cred ca este important sa te uiti in ochii interlocutorului in timpul conversatiei si sustin aceasta regula ca fiind mult mai importanta decat o apreciaza barbatii.

Barbatii aproba mai puternic regulile care stabilesc relatiile cu rudele, intercomunicarea si o fac mult mai puternic decat femeile.

A treia diferenta se refera la varsta. Diferente majore nu s-au gasit insa intre persoane de varste apropiate (18-25 ani) chiar la sexe diferite. Diferente importante au fost reliefate intre doua grupe de varsta, din culturi diferite, de sexe diferite, sensul deosebirilor generate de varsta variind in functie de particularitatile culturale.

Persoanele mai tinere sustin cu mai multa forta necesitatea respectarii regulilor legate de intimitate, de exemplu in Japonia si Hong-Kong. Grupuri de persoane mai in varsta considera ca nu este firesc sa-si dezvaluie sentimentele si problemele personale, ca nu e normal sa expui in public aspectele vietii intime ori sa ceri sfaturi personale.

Specific pentru persoanele varstnice din Italia si Marea Britanie ar fi respectarea regulilor privind imbracamintea eleganta si realizarea unei 'bune impresii'.

Investigatorii din Marea Britanie care au administrat chestionare in cele patru culturi (Marea Britanie, Italia, Japonia, Hong-Kong) au sesizat o foarte mare discrepanta intre regulile sustinute de tineri si subiectii varstnici, in timp ce japonezii au dat raspunsuri foarte apropiate, indiferent de varsta si sex. Diferentele de varsta sunt sesizate in cadrul studiilor longitudinale, sau sunt diferente din perspectiva istorica la grupurile de persoane de aceeasi varsta, dar plasate diferit in timp.

In genere, intr-o relatie noi suntem obisnuiti sa vedem ceva fata de care oamenii au un consens comportamental sau sunt prezente fatete care se potrivesc in interrelatia respectiva. Apoi, in timp ce anumite reguli aplicate transcultural, in culturi diferite sunt specifice unor relatii individuale, alte reguli traverseaza culturile si au mai putina specificitate de aplicare in diferite tari si culturi. Non-identitatea comportamentelor de raspuns fata de anumite reguli in unele tari de pe glob a creat dificultati si neintelegeri in judecatile oamenilor de afaceri din tarile vestice. Aceasta pentru ca regulile se invata in timp, in fiecare cultura in mod diferit, iar setul de conduite interpersonale functioneaza cu eficienta intr-o anumita cultura fata de anumite valori. Confidentialitatea este perceputa si respectata diferit in Anglia ori in Japonia, ca si obiceiul de a critica oamenii in public; la unele popoare cel care are o astfel de conduita este considerat ca o persoana fara caracter, iar in altele doar ca nu se poate avea incredere in persoana respectiva.

In cultura japoneza se da o atentie deosebita controlului emotiilor in public. Se considera si devine regula, model, ca este ideal de a prezenta lumii o fata fara expresii emotionale, mai ales in situatii de mare anxietate. Acestea chiar au devenit reguli componente ale codului din Japonia de a nu se putea citi pe fata unui japonez stressul, anxietatea sau supararea.

In culturile europene aceste reguli chiar daca au existat au fost prescrise. Nu se mai fac eforturi in acest sens decat in situatii particulare: afaceri, misiuni deosebite, spionaj.

IMPLICATIILE SI SCOPURILE REGULILOR CA PARTE COMPONENTA A INTERRELATIONARII UMANE

Japonezii in mod special sunt invatati sa-si controleze in public nu doar emotiile negative (anxietatea, supararea), dar si pe cele puternic pozitive (bucuria). De aceea se spune ca este mai greu sa identifici adecvat expresiile emotionale pe fata japonezilor intr-un set de perceptii faciale, non-verbale decat sa identifici itemii emotionali pe fata unui englez sau italian. Totodata, in cultura japoneza studiile au aratat o preocupare deosebita pentru relatiile de munca. Regulile care guverneaza interrelatiile care se stabilesc intre oameni sunt mai numeroase si cu strictete respectate decat cele privind comportamentul intim.

Exista reguli dupa care subiectii se preocupa ca autoprezentarea sa fie realizata intr-o lumina cat mai favorabila, fapt care este acceptat pentru relatiile dintre sef si subaltern si nu pentru alt gen de interrelationare. In culturile vestice exista tendinta unui egalitarism in relatiile de serviciu intre sef si subaltern, ambele categorii de oameni spunandu-si pe nume, ceea ce nu este admis in Japonia, unde accentul este pus pe relatiile de tip ierarhic. In cultura japoneza si chineza grija pentru dezvoltarea psihofizica in copilarie incepe cu formarea unor trasaturi caracteriale sub semnul 'CHOWA' ori 'WA' care inseamna armonia in atitudini, expresii faciale, in conduita.

Armonia interpersonala este urmarita ca mod de deschidere interrelationala, incepand cu gradinita si scoala, regasindu-se in universitati, concerne ori firme importante. Japonezii sunt invatati de la varste mici sa afiseze concomitent cu armonia faciala retinerea si interiorizarea conflictelor. In antiteza, aceiasi Argyle si Henderson (1985) aratau ca in culturile estice si latino-americane se pune acentul pe importanta mentineri interrelationarii, fenomen realizat prin reducerea relatiilor dezagreabile sau estomparea conflictelor. Deprinderile sociale din tarile latino-americane se concentreaza nu atat pe oprirea expresiilor de conflictualitate, cat pe reducerea importantei lor, si a interiorizarii lor.

Ca atare, se poate spune ca regulile componente ale conduitei de comunicare umana au functii majore:

ele regleaza comportamentul de estompare a potentialelor surse de conflict care pot distruge. Asemenea reguli functioneaza mai ales pentru mentinerea relatiei decat pentru scopuri, tinte specifice.

regulile sustin un schimb de recompense care motiveaza pe indivizi sa ramana in legatura, in relatie.

Am incercat o prezentare foarte succinta a regulilor care guverneaza populatiile si am incercat o diferentiere a lor, a raspunsurilor persoanelor din culturi diferite. Desigur ca exceptiile din conduitele japonezilor ar putea fi amplu exemplificate, mai ales ca ele au traversat relatii de tip formal, de schimbare de ritualuri, de modificari reciproce, dar si accentuarea interrelatiilor cu vecinii, a interrelatiilor intre soti, totul capatand o specificitate in tiparele regulilor care traverseaza interrelatii si culturi deosebite.