Cadrul conceptual si mediul ambiental al reusitei

Cadrul conceptual si mediul ambiental al reusitei

Cadrul conceptual al reusitei poate fi sintetizat prin intermediul unui model, care se bazeaza pe urmatoarele patru concepte fundamentale:

potentialul: a fi performant si competitiv;

procesul: reusita;

rezultatul: performanta;

contextul: mediul ambiental al reusitei.

A fi performant si competitiv necesita a dispune de un potential psihologic si mental caracteristic (ilustrat, spre exemplu, prin capacitatea fiecaruia dintre noi de a ne autodepasi, prin increderea in noi insine, prin combativitate si ambitie). Acest potential declanseaza un proces exprimat prin cautarea constanta a ameliorarii propriilor performante.

Reusita este un proces dinamic, orientat spre un anumit scop. Acest proces impune si necesita, in egala masura, integrarea si corelarea tuturor parametrilor spatiali si temporali, deoarece el vizeaza, prioritar, termene indepartate. Pentru a atinge scopul propus, invingatorul trebuie sa isi fixeze, cu rigurozitate, obiective intermediare, care vizeaza orizonturi temporale scurte si medii. Si, mai presus de orice, reusita necesita transpunerea faptica a unor mijloace specifice, ceea ce este echivalent cu aplicarea asa-numitelor "strategii ale excelentei".

Performanta este un rezultat obiectiv, urmarit permanent si a carui prezenta stimuleaza, fara incetare, procesul reusitei. In cadrul unei intreprinderi, performanta presupune castigarea anumitor piete, in urma luptei cu concurenta, ameliorarea propriilor "pozitii" castigate, cresterea cifrei de afaceri si, implicit, a profitului etc.

In ceea ce priveste contextul, respectiv mediul ambiental al reusitei, prin prisma unei conceptii sistemice, invingatorul este cel care trebuie sa stie cum sa profite, la maximum, de pe urma influentei benefice a structurilor in care isi desfasoara activitatea.

Elementele constitutive ale sistemului reusitei constau in:

potentialul psihologic al castigatorului si diferitele sale componente cognitive, afective, emotionale, relationale si comportamentale;

strategiile mentale ale reusitei, respectiv acele strategii care ii permit invingatorului atingerea scopului si/sau a obiectivelor propuse: strategia vizualizarii; strategia obiectivelor; strategia gestionarii eficace (stapanirii) a situatiilor; strategia schimbarilor rapide si eficiente; strategia "influentarii"; strategia relationala; strategia META;

mediul ambiental al reusitei si influenta diferitilor agenti de "intarire" a propriei excelente in cadrul structurilor organizationale existente.

In scopul ameliorarii randamentului unui anumit sistem al reusitei, pot fi realizate trei actiuni perfect complementare, si anume:

evaluarea potentialului. Aceasta permite ameliorarea eficacitatii recrutarii si selectiei personalului in functie de criterii precise si alese cu maximum de atentie. Feed-back-ul evaluarii permite dezvoltarea capacitatilor si a disponibilitatilor individuale ale personalului, precum si transpunerea in practica a strategiei schimbarilor - necesara cresterii constante a tuturor performantelor si tendintei de optimizare continua a propriului potential al invingatorului -;

invatarea si insusirea strategiilor mentale ale reusitei. Invingatorul aplica, in practica, strategii mentale caracteristice, a caror utilizare este indispensabila pentru reusita. Si, in functie de obiectivele urmarite, el poate apela la acele strategii care ii permit ameliorarea propriilor performante. Ceea ce ii implica si impune, in egala masura, un proces de invatare si acumulare continuu si intensiv;

modificarea mediului ambiental. Aceasta este nu numai posibila, dar si realizabila prin unele actiuni specifice, cum sunt: transpunerea in practica a conditiilor propice facilitarii si perfectionarii aplicarii strategiilor excelentei; stimularea aparitiei de noi invingatori (castigatori); cresterea potentialului de a invinge al noilor castigatori.

In contextul si acceptiunea adoptate pentru modelul invingatorului, conceptia abordarii mediului ambiental al reusitei este prioritar si fundamental sistemica. Astfel, invingatorul, performantele sale si mediul ambiental al reusitei se interconditioneaza reciproc.

Experienta demonstreaza faptul ca mediul ambiental al actiunilor invingatorului intervine la un dublu nivel, respectiv la cel al:

structurii profesionale, in care invingatorul este operational si performant (intreprindere, firma, companie etc.);

unui spatiu social din ce in ce mai vast, in care structura comportamentala a invingatorului este complet integrata si adaptabila, in functie de scopurile si /sau obiectivele vizate.

In sistemul reusitei, conform conceptiei abordate si prezentate, mediul ambiental detine un rol secundar, comparativ cu cel al invingatorului, care detine "pozitia-cheie". Dar, in acelasi context, invingatorul, structura sa comportamentala si mediul ambiental al actiunilor sale interactioneaza activ si dinamic (fig.nr.11):

Fig. nr. 11:

Sistemul reusitei

Rolul central al invingatorului in cadrul sistemului reusitei este generat si explicat prin urmatoarele considerente:

este necesar a da (incredinta) propriilor colaboratori posibilitatea de a se intrevedea (anticipa) ca invingatori;

prepozitionarea invingatorului in centrul sistemului reusitei este confirmata si verificata de faptul ca, la originea oricarei intreprinderi performante se afla un om, un invingator, cu viziunea sa asupra viitorului si a reusitei, cu entuziasmul, capacitatile, posibilitatile si disponibilitatile sale, favorabil si dinamic indreptate spre succes;

invingatorul este cel care imprima adoptarea si dezvoltarea tuturor strategiilor mentale ale reusitei, solicitand propriilor sai colaboratori (si, implicit, mediului sau ambiental) un anumit sens al actiunilor, vizand performanta, prin intermediul realizarilor echipei;

nu in putine cazuri, aflati intr-un mediu ambiant non- si/sau chiar contra-performant, invingatorii au reusit transformarea acestuia si progresarea spre reusita (adeseori, totala).

Structura comportamentala (manifestata ca structura sociala) influenteaza, la randul sau, atat performantele invingatorului, cat si ansamblul mediului ambiental in care acesta isi desfasoara activitatea. Fapt demonstrat, invingatorul (si, in general, omul) este cel care creeaza si genereaza dinamica structurii sociale si nu invers (evident, in contextul abordat, referitor la sistemul reusitei). In conceptia noastra, structura sociala, pe langa interactiunile sale cu invingatorul si cu mediul ambiant al desfasurarii tuturor activitatilor acestuia, joaca rolul unui "liant" excelent pentru cele trei componente ale sistemului reusitei, oferind cadrul propice al adaptarilor rapide si eficace, capabile sa permita continuarea, cu succes, a demersului catre eficienta maxima.

Mediul ambiental, adeseori dovedit a se manifesta ca instabil, ostil si haotic, se afla sub influenta continua a actiunilor invingatorului si, prin intermediul acestuia, a structurii sociale. Rolul mediului ambiental nu este, insa, numai pasiv, ca cel al unui "receptor" ascultator, ci si activ si mobilizator pentru performantele inregistrate de celelalte doua componente ale sistemului reusitei. Prin schimbarile acceptate sau nu, in functie de calitatea si cantitatea demersurilor intreprinse de invingator si de structura sociala, mediul ambiental se autotransforma si, concomitent sau in consecinta, modeleaza "agentii stimulatori", constituenti ai sistemului reusitei

Nu mai putin adevarat si real este faptul ca, in actualele conditii ale mediului ambiental socioeconomic si politic (referindu-ne la exemplul concret al Romaniei), in care schimbarile au tendinta (mai lenta sau mai accentuata) de radicalizare, structurile devin performante, in functie de capacitatea de adaptare (adaptabilitatea) la sistem. In acest context, flexibilitatea capacitatii de adaptare la sistem este conditia esentiala a supravietuirii, structurile si indivizii incapabili sa reziste la schimbari disparand (mai devreme sau mai tarziu) si antrenand, in consecinta, o perfectionare a cadrului relational-sistemic existent.

In conditiile implicate de un asemenea context al interdependentelor active, potentialul unei structuri sistemice performante include (cf. fig.nr.12): potentialul cognitiv; potentialul afectiv si emotional; potentialul relational.

Dinamica structurii este posibila numai in conditiile in care toate elementele constituente ale sistemului manifesta:

ambitie si dorinta pentru a reusi;

combativitate si competitivitate;

capacitate de mobilizare;

angajarea totala in si pentru schimbari;

adaptabilitate maxima la contextul dat (sau creat).

Fig. nr. 12: Potentialul unei structuri sistemice performante

Iar pentru ca toate acestea sa devina posibile, este necesar ca fiecare individ, in perspectiva devenirii sale, sa stie sa comunice deschis, rapid si eficient cu toti interlocutorii sai, precum si cu structurile componente ale mediului ambiental in care isi desfasoara activitatea, creandu-si un potential psihologic adecvat rolului sau de veritabil invingator.