ETIOLOGIA SI CLASIFICAREA HANDICAPURILOR DE LIMBAJ

ETIOLOGIA SI CLASIFICAREA HANDICAPURILOR

DE LIMBAJ

Nu intotdeauna se pot stabili cauzele care au provocat un handicap de limbaj, de cele mai multe ori la baza unei dereglari sau nedezvoltari normale se afla un complex de cauze. Handicapurile de limbaj apar prin actiunea unor procese complexe in perioada intrauterina a dezvoltarii fatului, in timpul nasterii sau dupa nastere. Cauze care pot actiona in timpul sarcinii :diferite intoxicatii si infectii, bolile infectioase ale gravidei, incompatibilitatiea factorului Rh, carentele nutritive, traumele mecanice,care lezeaza fizic organismul fatului, traumele psihice suferite de gravida,incepand cu neacceptarea psihica a sarcinii si terminand cu trairea unor stresuri, framantari interioare, spaime care isi pun pecetea asupra dezvoltarii normale a fatului.

Cauze care pot actiona in timpul nasterii : nasterile grele si prelungite,

care duc la leziuni ale sistemului nervos central, asfixiile,ce pot determina hemoragii la nivelul scoartei cerebrale, diferite traume fizice.

Cauze care actioneaza dupa nastere :

a)     Cauze organice, de natura centrala sau periferica.Acestea sunt traumele care

influenteaza negativ dezv sistemului nervos central sau afecteaza auzul. In cazul leziunilor la sistemul nervos central se pot produce tulburari, handicapuri de limbaj.De ex : lezarea timpanului impiedica receptia corecta a limbajului si emiterea normala a vorbirii. O astfel de situatie se produce in prognatism si progenie sau in macroglosie si microglosie. Si unele boli ale primei copilarii ca meningita,scarlatina, pojarul pot determina handicapuri de limbaj pe cale centrala dar si periferica.

b)Cauze functionale. Se produc tulburari ale limbajului care privesc sfera senzoriala ( receptoare) cat si cea motorie (efectorie). Cauzele functionale pot afecta componentele pronuntarii : expiratie, fonatie, articulatie, aparand dereglari ale proceselor de excitatie si inhibitie, de nutritie la nivelul cortexului

b)    Cauze psiho-neurologice, care influenteaza acei subiecti care,congenital, au o

constructie anatomo-fiziologica cu implicatii patologice. Se intalnesc la subiectii cu handicap mintal,la alienatii mintal,la cei cu tulburari de memorie si de atentie dar si subiecti care manifesta neincredere exagerata in posibilitatile proprii,timiditatea excesiva,infatuarea.

c)     Cauze psiho-sociale. Din aceasta categorie fac parte unele metode gresite in

educatie, slaba stimulare a vorbirii in ontogeneza timpurie,incurajarea copilului mic in folosirea unei vorbiri incorecte pentru amuzamentul adultilor,toate conduc la formarea unor obisnuinte deficitare,trairea unor stari conflictuale,stresante.

In logopedie exista mai multe tipuri de clasificari ale tulburarilor de limbaj,ele fiind efectuate in functie de mai multe criterii : etiologic,lingvistic si morfologic. Dar mai adecvata este o clasificare care tine seama de mai multe criterii in acelasi timp : anatomo-fiziologic,lingvistic,etiologic si psihologic. O astfel de clasificare, elaborata de E.Verza se rezuma la urmatoarele categorii :

tulburari de pronuntie (dislalie,rinolalie,dizartrie);

tulburari de ritm si fluenta a vorbirii (balbaiala, logonevroza,tahilalie)

tulburari de voce ( afonie,disfonie)

tulburari ale limbajului citit -scris (dislexie-alexie si disgrafie-agrafie)

tulburari polimorfe (afazie si alalie)

tulburari de dezvoltare a limbajului ( mutism sau intarzierea vorbirii)

tulburari ale limbajului bazate pe disfunctiile psihice ( dislogii, colalii,bradifazii).

O asemenea clasificare este importanta nu numai pt activitatea de cunoastere si terapie logopedica dar si pt diagnoza tulburarilor de limbaj.

DESCRIEREA PRINCIPALELOR HANDICAPURI DE LIMBAJ

Handicapurile de limbaj pot aparea atat pe fondul intelectului normal,cat si la deficientii mintal sau senzorial,fiind mai profunde si mai frecvente.

Handicapul de limbaj este o forma secundara a unui sindrom complex,dar prin existenta lui accentueaza dificultatile de recuperare si adaptare.

TULBURARI DE ARTICULATIE SAU DE PRONUNTIE

Aceasta categorie apare in special la copiii prescolari si scolarii mici si se manifesta prin crearea unor dificultati in emiterea cuvintelor,propozitiilor.Dintre aceste tulburari semnificative sunt:dislaliile, rinolaliile si disartriile.

Dislalia poate exista atat la subiectii normali,cat si la cei cu deficiente de intelect si senzoriale.La copilul anteprescolar,dislalia are o natura fiziologica ca urmare a nedezvoltarii suficiente a aparatului fonoarticular si a sistemelor generale celebrale implicate in vorbire.Dupa varsta de 3-4 ani,acestea devin suficient de dezvoltate pentru a putea realiza o pronuntie corecta.

Manifestarea dislaliei si dupa aceasta varsta denota existenta unor cauze nocive care tind sa le transforme in obisnuinte negative.Se manifesta prin deformarea,omiterea,substituirea si inversarea sunetelor.

Cand deficientele se limiteaza numai la nivelul unor sunete izolate,ea se numeste dislalie simpla,dar atunci cand sunt afectate majoritatea sunetelor si chira grupe de silabe,ea poarta numele de dislalie polimorfa.

Dislalia este provocata de o serie de factori:imitarea unor persoane cu o pronuntie deficitara,existenta mediului educativ nefavorabil,incurajarea prescolarului in pronuntarea peltica,deficiente cerebrale etc.

Dintre cele mai frecvente dislalii,grupa sigmatismelor si a parasignatismelor ocupa un loc central;acestea apar cand au loc deformari,substituiri sau omisiuni ale sunetelor siflante si suieratoare.Din multiplele forme de sigmatism,remarcam:

a)sigmatism interdental(apare ca urmare a pronuntarii suntelor cu limba plasata intre dinti);

b)sigmatism lateral(este de trei feluri:lateral dexter,lateral sinister si sigmatism bilateral;

c)sigmatism addental(produs prin sprijinirea varfului limbii pe dinti,nepermitand aerului sa iasa prin spatiul interdental,cum etse normal);

d)sigmatism palatal(produs din pronuntarea sunetelor siflante si suieratoare cu varful limbii retras spre bolta palatina;

e)sigmatism strident(manifestat print-o sonoritate exagerata a siflantelor);

f)sigmatism nazal(determinat de deficinte ale palatului moale care nu-si poate indeplini functia normala,imprimand astfel scurgerea aerului prin intermediul cailor nazale.

O alta forma dislalica este rotacismul si pararotacismul:consta in deformarea,omisiunea,inversiunea si inlocuirea sunetului "r".La baza producerii rotacismului si pararotacismului stau anomaliile anatomice si functionale ale limbii, cum ar fi micro si macroglosia limbii,frenul prea scurt sau prea lung al limbii,existenta unor factori negativi de natura psiho-sociala si culturala etc.

Cele mai frecvente forme de rotacism sunt:

a)rotacism interdental;b) rotacism labial;c) rotacism labiodental;d) rotacism apical;

e)rotacism velar;f) rotacism nazal; g) rotacism uvular; h) rotacism bucal.

Dislaliile se impart in organice si functionale.

Dislaliile organice(disglosii)sunt provocate de deficientele anatomofiziologice de la nivelul aparatului fonoarticular

Disartria este cea mai grava dintre tulburarile de pronuntie si este cauzata de afectiunea cailor centrale si ale nucleilor nervilor care participa la articulare.Ea se caracterizeaza printr-o vorbire confuza,disritmica,disfonica,cu rezonanta nazala si pronuntie neclara.

Rinolalia este o alta forma a tulburarilor de pronuntie.Ea de produce ca urmare a unor malformatii ce sunt localizate la nivelul valului palatin sau a insuficientelor dezvoltarii acestuia,determinate de bolile infectioase,de atonia sau paralizia valului palatin,de hipoacuzie etc.

Rinolalia se clasifica in aperta sau deschisa,in care suflul aerului necesar pronuntarii sunetelor parcurge calea nazala:clauza sau inchisa,cand unda expiratorie necesara pronuntarii sunetelor nazale(m,n)se scurge pe traiectul bucal si mixa sau mixta,in care unde expiratorie trece atat pe cale nazala,cat si pe traiectul bucal.

TULBURARI DE RITM SI DE FLUENTA A VORBIRII

Asa cum am vazut , din categoria tulburarilor de ritm si de fluenta fac parte:balbaiala, logonevroza , tahilalia, bradilalia, oftongia, tulburarile pe baza de coree.Acestea sunt tot tulburari ale vorbirii orale, dar sunt mai grave decat tulburarile de pronuntie, nu numai prin formele de manifestare, ci mai cu seama prin efectele negative ce le au asupra personalitatii si comportamentului personal. Balbaiala a fost remarcata de catre oamenii de stiinta din cele mai vechi timpuri, fapt ce a dus la cresterea interesului si pentru alte tulburari ale limbajului.Balbaiala perturba relatii logopatului cu cei din jur si se prezinta ca un handicap relative grav.Desi preocuparile fata de aceasta tulburare au fost intense de-a lungul timpului, explicatia stiintifica, prin evidentierea simptomatologiei si etiologiei balbaielii ca si dezvoltarea conceptiei cu privire la terapia complexa in corectararea ei , a fost posibila abia in secolul nostrum, ca urmare a progresului realizat si la nivelul logopediei.

Balbaiala se manifesta prin repetarea unor sunete sau silabe la inceputul si mijlocul cuvantului, cu prezentarea unor pauze intre acestea sau prin repetarea cuvintelor ori prin aparitia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticular care impiedica desfasurarea vorbiriiritmice si cursive.Repetarea silabelor se produce in primul rand pentru cele care necesita un efort mai mare in emisie sau pentru cele care apar mai tarziu si sunt mai putin cinsolidare (r, s, z).In cazul adultilor si adolescuentilor , se poate observa prezenta unor siretlicuri, prin folosirea pauzelor exaggerate in vorbire, dand impresia ca se gandesc la ceea ce spun dar in realitate se feresc de cuvintele critice si cauta altele cu care sa fie inlocuite.Spasmele de la nivelul aparatului fonoarticular sunt insotite de miscari usoare ale buzelor, grimace, incordari ale fetei si chiar ale intregului corp, gesticulatii de prisos sau dimpotriva o rogotate exagerata o inhibitie a intregului organism.

In toate formele de balbaiala apare o serie de reactii secundare ca effect al incordarii si suprasolicitarii nervoase.

Logonevroza este strans legata de balbaiala atat prin natura, cat si prin forma ei.Balbaiala se transforma in logonevroza atunci cand exista sau apare un fond nevroticca urmare a constientizarii handicapului si a trairii acestuia ca o drama, ca un moment de frustare a posibilitatilor pe care le are individul.Balbaiala este un fenomen mai mult de repetare a sunetelor, silabelor fatza de vorbire si de modul inconjurator in general, prezenta spasmelor, a girmaselor, a incordarii si a anxietatii, determinate de teama ca va gresi in timpul vorbirii.Etiologia este comuna pentru balbaiala si logonevroza:aparitia uneia sau alteia depinde de starea psiho-fiziologica a individului.Noi am constatat ca balbaiala este si ea favorizata de lateralitatea stanga , dar totodata denota caracterul tranzitoriu al stangaciei.Celelalte tulburari de ritm si fluenta ale vorbirii pot exista ca sindrom separate, dar si ca symptom al balbaielii.Din acestea, aftongia ia nastere atunci cand in muschii limbii se produce un spasm tonic, de lunga durata, si insoteste de cele mai multe ori balbaiala.

TULBURARILE DE VOCE

In timp ce tulburarile de ritm afecteaza cadenta vorbirii, handicapurile de voce perturba melodicitatea , intensitatea si timbrul vocii. Una din aceste tulburari este si mutatia patologica a vocii.Ea se datoreaza transformarilor de la nivelul sistemului endocrine , manifestate prin schimbarea functiei hipofizare si prin modificarea hormonilor sexuali care influenteaza nu numai structura anatomofunctionala a laringei , dar si modalitatile de reactionare ale sistemului nervos central care se adapteaza lent la conditiile biomecanice.

In cazul tulburarilor endocrine , cum este scromegalia, copilul capata o voce barbateasca, iar in diferite forme de insuficienta dezvoltare a aparatului apare mutatia vocii inainte de varsta obisnuita la 8-11 ani.Opusul acestui fenomen este intarzierea in procesul de schimbare a vocii, dandu-I o nota de infantilism cu prezenta unei voci baraite, cu oscilatii de la un ton la altul.Fonastenia si pseudofonastenia au de cele mai multe ori o natura functionala.Folosirea incorecta si abuziva a vocii ca si laringitele pot da nastere la fobastenie.Toate formele de fonastenie duc la scaderea intensitatii vocii, pierderea calitatilor musicale, intreruperea si rateul vocii, tremurul si obosirea prea devreme a vocii.

Disfonia apare in urma tulburarilor partiale ale muschilor laringelui, ai coardelor vocale si a anomaliilor constituite prin noduli bucali si polipi.In aceasta situatie vocea este falsa , bitonala, monotona, nazala, tusita, scazuta etc.

Afonia este cea mai grava tulburare de voce. Ea apare in imbolnavirile acute si cornice ale laringelui, cum sunt parezele muschilor sau procesele inflamatorii.Vocea, in astfel de situatii, daca nu dispare complet, se produce numai in soapta din cauza nevribarii coardelor vocale.Initial , vocea se manifesta prin raguseala, scaderea in intensitate, soptirea ca in final sa dispara complet.Pe de alta parte, afonia poate fi determinate si de dereglari psihice puternice, prin emotii soc, stresuri, complexe de inferioritate, care actioneaza pe un fond de hipersensibilitate sau fragilitate a sistemului nervos.

TULBURARI ALE LIMBAJULUI CITIT - SCRIS

Dislexia si disgrafia influenteaza nemijlocit dezvoltarea psihica a copilului si mai cu seama, rezultatele la invatatura. Insusirea citit-scrisului presupune din partea copilului o participare intentionata , voita, afectiva si constienta.

Dificultatile in elaborarea deprinderilor lexo-grafice estompeaza activitatea si deregleaza integraraea sociala prin manifestarea unor comportamente antisociale datorita unor esecuri si conflicte permanenete (in viata scolara), cat si datorita instalarii unor trasaturi caracteriale negative, ca:negativismul,descurajarea,inertia,nepasarea. La preadolescenti si adolescenti aceste caracteristici se accentueaza prin prezenta agresivitatii si dezinteresului fata de activitataea intelectuala , in general. Odata c corectarea dislexo-disgrafiei, aceste fenomene dispar.

Printre cauzele care stau la baza dislexiei si disgrafiei citam: insuficientele functionale in elaboraraea limbajului, ale indemanarii manuale, ale schemei corporale si ale ritmului, lipsa omogenitatii in latealizare, tulburarile spatio-temporale, etc.

Dyslexia si disgrafia se manifesta, la scolar, prin incapacitataea sa paradaoxala de a invata citirea si scrierea. Au loc confuzii constante si repetate intre fenomenele asemanatoare acustic, literele si grafemele lor , inversiuni, adaugiri si omisiuni. La unii disgrafici grafemele sunt plasate defectuos in spatial paginii, sunt inegale ca marime si forma si au o oranduire dezordonata.Caracteristicile dislexo-disgrafiei se grupeaza in manunchi de manifestari, in functie de etiologia ce le-a determinat , la nivelul achizitiilor abilitatilor de citit-scris , de varsta cronologica si de varsta mintala a subiectilor , de particlaritatile personalitatii bazale. Clsificari:

Dislexo-disgrafia specifica sau propriu-zisa.Se caracterizeaza printr-o

incapacitate paradoxala in invatarea si formarea abilitatilor de a citi si scrie. Apar o serie de dificultati pregnante in activitatile de dictare si compunere, in timp ce la copierea textului, grafemele sunt redate , in majoritatea cazurilor, in mod correct, iar in citire subiectul reuseste sa silabiseasca asemanator celui care se afla in faza intuitiva de achizitie a acestui proces. Ei pot scrie o alta litera sau un cuvant fata de ce aud.

Dislexo-disgrafia de evolutie , de dezvoltare sau structurala este proprie

subiectilor ce nu pot realiza progrese constante si semnificative in achizitia citit-scrisului, desi acestia depun un efort voluntary corespunzator. Apar manifestari de tip disortografic mai cu seama in scris si dificultati de intelegere a simbolurilor grafice, a literelor, a cuvintelor, a sintagmelor, a textului citit sau scris , in general.

Dislexo-disgrafia spatiala sau spatio-temporala apare ca o citire si scriere in

diagonala . In unele situatii, subiectul nu reuseste sa citeasca randul pana la capat , astfel incat sare la urmatoarele randuri, iar in scris, tinde mai cu seama spre jumatatea sau spre finalul paginii.

Dislexo-disgrafia pura sau consecutiva se manifesta prin intregul cortegiu al

fenomenelor descise si se extinde la grafemele si literele prezente in activitatea de citire si scriere. Este o forma grava ce se apropie de tulburarile totale ale citit-scrisului si de obicei apare pe fondul sau in asociatie cu alte tulburari, cum ar fi afazia, alalia,, hipoacuzia.

Dislexo-disgrafia motrica este frecventa la subiectii cu tulburari de

motricitate sau psihomotricitate. Este mai accentuata in scris prin manifestari de realizare a grafemelor , cuvintelor si propozitiilor in mod tensionat, neglijent,, neordonat.

Dislexo-disgrafia liniara se aseamana in unele privinte cu dislexo-disgrafia

spatiala, dar care prezinta si caracteristici proprii. Se concretizeaza in faptul ca respectivul logopat manifesta o incapacitate in urmarirea fiecarui rand pe spatial paginii de citit si sarirea de la unul la altul, iar in scris, chiar daca foaia este liniata, se sar unele spatii sau se lasa randuri libere.

Scolarii cu astfel de dificultati pot fi grupati in patru categorii:1) cei care nu-si dau seama de deficienta respective, nici la ei nici la latii; 2) cei care sesizeaza deficienta la altii, darn u si la ei; 3) cei care isi dau seama de deficienta respectiva, dar sunt incapabili de a o inlatura si 4) cei care manifesta sensibilitate la deficienta si fac progrese evidente in corectare. La elevii nevazatori manifestarile disgrafiei au unele particularitati specifice, dar caracteristicile generale sunt asemanatoare cu ale disgraficilor ce scri in alb-negru. Dintre fenomenele commune mentionam: omisiuni de litere si silabe , omisiuni de cuvinte, propozitii si sintagme ,contopiri de cuvinte, sustituiri de grafeme, etc.

TULBURARI POLIMORFE

Aceasta categorie de tulburari de limbaj, ce cuprinde alalia si afazia , este de maxima gravitate, cu implicatii complexe negative, nu numai in comunicare ci si in relationarea cu cei din jur, dar si evolutia psihica a logopatilor. Astfel , alalia afecteaza atat limbajul impresiv, cat si pe cel impresiv.

Termenul de alalie fie din grecescul  alales  care inseamna fara vorbire sau mutenie. Vorbirea alalicilor nu se confunda cu lipsa de vorbire a deficientilor de intelect profund, a surdomutilor a disartricilor sau a afazicilor. Desi pot exista intarzieri mintale , alalia nu presupune deficit de intelect de tip oligofrenic , dar apar , evident , tulburari de perceptie, intarziere si neindemanare motorie .

In asa numita alalie motorie , alalicul nu intelege sensul vorbirii repeta sunete si unele cuvinte cu o structura mai simpla.

Au dificultati de perceptie a directiei sunetelor. Dintre caracteristicile generale , comune pentru toti alalici , indiferent de forma alaliei , mentionam :

lipsa de expresivitate, rigiditatea in miscari si in comportament , dezinteres pentru activitate, vointa scazuta, deficite de atentie si de perceptie etc.

Din punct de vedere etiologic literatura de specialitate citeaza :alcolismul, alcolismul parintilor, rudenie de sange al parintilor, sifilisul si tuberculoza parintilor etc.Cu toata gravitatea acestei tulburari,prognosticul este favorabil si printr-o activitate logopedica calificata,subiectul poate fi recuperat si integrat social.

Afazia este,de obicei,cauzata de leziunile de la nivelul sistemului nervos central si gravitatea ei este dependenta de intinderea si profunzimea acestor leziuni.

Se pot pastra cuvinte parazite,interjectiile,injuraturile si,in general,limbajul trivial. Un cuvant poate indeplini rol de propozitie,adica se manifesta asa numitul stil telegrafic in vorbire.La unii afazici apare o vorbire  academica ,cu multe pretiozitati si un scris servil ce se remarca prin inclinare exagerata spre dreapta sau spre stanga,tulburari ale accentului si agramatisme.Dificultatile in enumerarea automata,ca si perseverarea si asa numitele  intoxicatii  cu cuvinte ocupa un loc aparte in vorbirea afazicului.Ca tulburari secundare apar afectiuni ale vocii, dereglari ale respiratiei si emotii exagerate. De cele mai multe ori, acestea se asociaza cu o serie de dereglari de la nivelul memoriei.

TULBURARILE DE DEZVOLTARE A LIMBAJULUI

Ne referim la doua categorii:

1.Mutismul electiv sau voluntar, care se manifesta prin refuzul partial sau total din partea copilului de a comunica cu alte persoane. Mutenia este temporara si poate dura de la cateva saptamani la ani de zile. Apare la copiii hipersensibili si e insotit de tulburari comportamentale : incapatanarea, timiditatea, irascibilitatea. Handicapul este determinat de atitudinile gresite in educatie care traumatizeaza afectiv copilul.Desi nu comunia,copiii cu mutism inteleg vorbirea si nu manifesta deficiente de ordin intelectiv.

2.Intarzierile in dezvoltarea generala a vorbirii, aici se inscriu subiectii care nu reusesc sa atinga nivelul de evolutie a limbajuluiconform varstei. Intarzierile se recunosc dupa saracia vocabularului si dupa neputinta de a se exprima coerent, logic in propozitii si fraze. Retardurile verbale pot fi det de : carentele sistemului nervos central, provocate de hemoragii in timpul nasterii, de eventualele boli grave.

TULBURARI ALE LIMBAJULUI BAZATE PE DISFUNCTII FIZICE

Are in componenta o serie de tulburari asemanatoare prin forma de manifestare si efectele negative in exprimarea continutului ideativ (dislogii, ecolalii). Caracteristic pntru toate sunt dereglarile generale in formulare, expresie verbala deficitara.Fenomenele de logoree si de exprimare incoerenta sunt active la aceasta categorie de handicapati.

TOATE TULBURARILE DE LIMBAJ AU EFECTE NEFAVORABILE ASUPRA ACTIVITATII DESFASURATE DE LOGOPAT SI ASUPRA PERSONALITATII LUI

TULBURARI ALE LIMBAJULUI BAZATE PE DISFUNCTII FIZICE

Aceasta categorie are in componenta o serie de tulburari relative asemanatoare prin forma de manifestare si prin efectele negative prin exprimarea continutului ideativ. (dislogii, ecolalii, bradifazii etc.) Caracteristic pentru toate sunt dereglarile generale in formulare, expresie verbala deficitara si reducerea cantitativa a intelegerii comunicarii. Fenomenele de logoree si de exprimare incoerenta sunt foarte active la aceasca categorie de handicapati. Dar avand in vedere ca dereglarile verbale pot fi considerate ca efecte secundare ale disfunctiilor psihice generale si ca invatatoarea sau educatoarea este implicate sporatic in activitati cu asemenea copii , o discutie mai ampla nu-si are loc in acest context.

Toate tulburari de limbaj au efecte favorabile asupra activitatii desfasurate de logopat si asupra dezvoltarii personalitatii lui. Pentru aceasta, cunoasterea si inlaturarea loc creeaza un climat optim in care copilul va evolua armonios.