FUNCTIILE COMUNICARII SI LIMBAJULUI

Eficacitatea comunicarii este strict dependenta de gradul de implicare al individului (sau grupului) in ea. La randul sau, gradul de implicare exprima caracterul functional al comunicarii si limbajului. Iata de ce psihologii s-au concentrat pe stabilirea functiilor acestor 2 mecanisme psihice.

Karl Buhler le clasifica dupa natura procesului psihic predominant (emotianal - expresiva, conativa, referential-designativa).

Ombredane prefera ierarhizarea lor de la primitiv si spontan catre elaborat si voluntar (afectiva, ludica, practica, reprezentativa, dialectica)

In fiecare dintre aceste clasificari este prezenta functia reglatoare a comunicarii si limbajului, care este esentiala.

1 Functiile comunicarii in raport cu grupul

1.1 Functia productiv-eficienta (permite realizarea sarcinilor, mai ales in situatia in care acestea implica un inalt grad de cooperare intre membrii grupului, ajuta 'locomotia' grupului spre atingerea scopurilor fixate);

1.2 functia de valorizare a grupului (aproape identica cu cea intalnita si la nivelul individului; prin comunicare grupul isi afirma prezenta, se pune in evidenta, isi releva importanta, originalitatea, isi justifica existenta);

1.3 functia rezolutiva a problemelor grupului (comunicarea salveaza onoarea grupului, iar cand acesta se degradeaza trece prin perioade dificile, poate fi utilizata ca mijloc terapeutic; sociodrama este poate cel mai bun exemplu in sustinerea acestei functii).

Functiile comunicarii si limbajului, clasificate dupa raportarea la grup, sugereaza faptul ca dincolo de cuvinte si de sensul asigurat de lexic, omul poate produce sensuri derivate, cu efecte multiple, datorate tocmai dinamicii grupului.

A comunica inseamna a 'intra in orchestra', a intra in simbolurile disponibile, a-ti ajusta timbrul la ansamblul preexistent, a pune in comun, a face ceva impreuna cu cineva.

Paradigma orchestrei se opune paradigmei liniei de telegraf, ea combate egocentrismul, insistand, in schimb asupra necesitatii de a pune in joc ansamblul semnelor disponibile interlocutorilor care declanseaza comportamente.

2 Rolul reglator al comunicarii si in special al limbajului a fost evidentiat intr-o multitudine de cercetari

Influenta reglatoare a limbajului se remarca cel mai bine in cadrul proceselor persuasive.

Sunt trecute in revista tehnici cum ar fi: folosirea argumentelor cvasilogice, a argumentelor bazate pe structura realului (relatii de succesiune, de coexistenta), a legaturilor care fundeaza realul (cazul particular, rationamentul prin analogie)

In afara strategiilor argumentative, o mare importanta, dintr-o perspectiva psihologica, o au si factorii facilitatori sau perturbatori ai persuasiunii.

O sistematizare excelenta a acestora a fost facuta de catre Marcel Bromberg.