Factorii Comunicarii

Factorii Comunicarii

1. Emitator - cel care transmite un mesaj; cel care comunica; sursa de infromatie prezenta intr-o situatie de comunicare
2. Receptor - cel care primeste un mesaj; cel caruia I se adreseaza comunicarea; beneficiarul informatiei intr-o situatie de comunicare
3. Mesajul - cantitatea de informatie care este transmisa; secventa de semnale (verbale - nonverbale) pe care emitatorul o transmite carte receptor. Pentru a fi inteles mesajul trebuie construit din unitati/elemente cunoscute si de emitator si de receptor
4. Codul - tipul de semanale utilizat: lingvistic (oral sau scris), gestual, viziual, sonor
5. Canalul - suportul sau mediul prin care se transmite informatia; canalul poate fi aerul prin care circula vocea in comunicarea orala; scrisoarea, telegrama, biletul, cartea in comunicarea scrisa; telefonul, faxul, posta electronica in comunicarea rapida la distanta.
6. Contextul/Referentul - aspectul la care se refera mesajul, referentul (domeniul in care se incadreaza mesajul): tema, subiectul acestuia, care poate fi real (in textile stiintifice sau publicistice) sau imaginar/fictive (in operele literare)
1. Functile Comunicarii
1. Functia expresiva sau emotiva (centrata pe emitator) - sunt exprimate sentimentele, starile sau valorile locutorului (cel care vorbeste), adica subiectivitatea lui.
2. Functia de apel sau conativa (centrata pe receptor) - prin care se exprima o incercare de a-l influenta, de a-l incita la actiune pe interlocutor printr-un ordin, rugaminte, ect.; aceasta functie este pregnanta in comunicarea cotidiana si in stilul ofcial - administrativ. Verbe folosite: 'va rog!', 'te rog!'
3. Functia poetica (centrata pe mesaj) - prin care se pune in valoare mesajul, forma in care este organizat/ structurat acesta;prin functia poetica textul este frumos, placut, amuzant, interesant, este pusa in evidenta in proverbe, zicatori sau poezia moderna
4. Functia metalingvistica (centrata pe cod) -prin care se contureaza codul, cuvintele folosite, discutandu-le intelesul sau forma pentru a favoriza intelegerea corecta; este pregnanta in stilul stiintific, unde intelegerea mesajului si a conceptelor este esentiala.
5. Functia fatica (centrata pe canal) - prin care se controleaza canalul, urmarind mentinerea contractului dintre interlocutori, prin verificari sau confirmari; este specifica unei comunicari la distanta, deoarece aici pot intervene perturbari. Verbe folosite: 'Ma auzi?','Mai esti pe fir?'
6. Functia referntiala (centrata pe referent), prin care se transmit informatii despre lumea reala sau imaginara; este o functie dominanta in limbajul stiintific, dar are o pondere importanta in orice tip de comunicare
7. Functia reflexive - indeamna la reflectie, visare, filosofare
2. Scopul comunicarii (ce umareste emitatorul unui mesaj)
1. Informativ - insiruire de idei cu scopul de a informa receptorul
2. Persuasiv - se urmareste convingerea receptorului
3. Predictiv - in cazul prognozelor meteo; verbele sungt folosite la indicative viitor
4. Emotiv - urmareste se creeze o stare emotionala necesara intelegerii mesajului
5. De divertisment - urmareste ss intretina o anumita atmosfera
3. Stilurile Functionale
1. Stilul beletristic - este folosit in operele literare si este cel mai cuprinzator; functia principala a comunicarii este cea estetica, subordonand celelelate functii: cea tranzitiva (de a transmite un mesaj) si reflexive ( de a indemna la reflectie). Are umatoarele caracteristici:

i. Utilizeaza imagini artistice si figure de stil pentru a transmite sau sugera stari affective, emotii puternice

ii. Foloseste un limbaj conotativ, cuvintele primind sensuri noi prin polisemie, omonimie sau bogatie sinonimica

iii. permite abateri de la norma (dezacord, pleonasm) prentu a crea anumite efecte estetice sau satirice

iv. Foloseste un vocabular variat, apeland la toate registrele stilistice: popular, cult, oral, arhaic, regional, colocvial, argotic sau jargon

v. Domeniu de ultilizare - literatura

2. Stilul Administrativ (Oficial) - indeplineste functia de comunicare in sfera relatiilor oficiale, administrative- juridice. Are caracteristicile urmatoare:

i. Respectarea normelor de comunicare, corectitudine si simplitate

ii. Caracter obiectiv, impersonal, lipsesc figurile de stil

iii. Clariate si precizie (nu pot exista doua interpretari ale mesajului)

iv. Terminologie specifica si prezenta unor clisee/ formule verbale obligatorii pentru un anumit tip de redactare oficiala

v. Domeniu de utilizare - in relatiile administrative oficiale.

3. Stilul Stiintific - indepliplineste functia de comunicare in domeniul stiintific si tehnic. Caracteristici:

i. Respectarea normelor de comunicare, corectitudine si simplitate

ii. Caracter obiectiv, impersonal, lipsesc figurile de stil

iii. Clariate si precizie (nu pot exista doua interpretari ale mesajului)

iv. Terminologie specifica, ce se caracterizeaza print-un numar mare de neologisme, specifice domeniului respective, cele mai multe apartinand zonei unei limbaj internationalizat

v. Domeniu de utilizare - stiintele exacte

4. Stilul journalistic sau publicistic, indeplineste functia de informare, mai ales in legatura cu evenimentele recente, contribuind la fomarea sau exprimarea opiniei publice. Caracteristici:

i. Respectarea normelor de comunicare, corectitudine, simplitate

ii. Insistenta asupra preciziei si adevarului informatiei, a circumstantelor in care se desfasoara un eveniment sau o situatie

iii. Obiectivitatea relatarii

iv. Domeniu de utilizare - in mass-media si publicitate

5. Stilul colocvial - este utilizat in sfera relatiilor cotidiene, este stilul conversatiei uzuale, avand ca principala forma de manifestare dialogul;prin posibilitatea exprimarii sentimentelor, a subiectivitatii, se apropie de stilul artistic. Cracteristici:

i. Utilizarea unor mijloace nonlingvistice (mimica, gesturile) sau paralingvistice (intonatia, pauzele, accentual)

ii. posibilitatea fragmentarii discursului prin digresiuni, pause, propozitii sau expresii incidente

iii. Domeniul de utilizare - relatii interpersonale in planul vietii cotidiene

5. Calitatile generale ale stilului
1. Claritratea - formularea limpede, logica si coerenta pentru intelegerea deplina; accesibilate, corectitudine; folosirea cuvintelor cu sensurile lor de baza, bine cunoscute; abateri de la clariate:

i. Obscuritatea - stil confuz, greoi

ii. Stilul echivoc - confuzie in exprimare

iii. Nonsensul - exprimarea fara logica

2. Proprietatea - utilizarea mijloacelor lingvistice potrivite, a cuvintelor cu intelesurile lor de baza; abaterile se produc din din cauza necunoasterii sensurilor unor cuvinte.
3. Corectitudinea - respectarea normelor de exprimare, a regulilor gramaticale, a ortografiei in vigoare
4. Precizia - capaciatea de a folosi cuvintele strict necesare comunicarii, de a gasi cuvintele care sa exprime cel mai bine idea ce urmeaza a fi transmisa. Abaterile de la precizia exprimarii duc la:

i. stilul prolix, difuz, printr-o aglomeratie de cuvinte in utile

ii. la betia de cuvinte

iii. pleonasm

iv. reorism formal

v. pretiozitate

5. Puriatea - este data de folosirea stricta a cuvintelor admise de simtul cultivat al limbii; abaterile reies din incultura, din lipsa de lecturii, din imitarea fara discermanament.
6. Concizia - exprimare concentrate, care apeleaza numai la cuvintele absolute necesare