LIMBAJUL ARGOTIC IN MEDIUL DETENTIEI

LIMBAJUL ARGOTIC IN MEDIUL DETENTIEI

Studiul de fata este consacrat sub aspect tematic limbajului argotic in mediul detentiei, reprezentand parte din cercetarea facuta in vederea publicarii tezei mele de doctorat. In urma cercetarii de teren in lumea marginala, intr-un mediu urban din Campia de Vest, am incercat sa adun, printr-o ancheta sociolingvistica realizata, material referitor la exprimarea cifrata a detinutilor.

In cadrul acestei studiu am abordat tema propusa folosind ca metode de lucru: metoda interviului (ancheta efectuata prin distribuirea unor chestionare detinutilor); metoda observatiei, respectiv metode descriptive. Toate acestea m-au ajutat sa ma familiarizez cu modul specific in care vorbesc delincventii. De asemenea nu am lasat la o parte nici metodele statistice.

Patrunzand in lumea "carcerei", am remarcat prezenta elementelor argotice care abunda in acest mediu. Ele sunt folosite de catre detinuti cu scopul de a-si crea o lume inchisa, aparte de lumea exterioara. E o lume a unor oameni izolati de societate nu numai fizic, ci si la nivel, am putea spune, ideologic si considerati de catre "societatea normala" drept rebuturi sau tomberoane ale lumii. Argoul apare astfel datorita existentei unei paturi sociale aflate la periferia societatii, el e modul de exprimare al acestor grupuri.

Infractorii utilizeaza intre ei un cifru cu ajutorul caruia se inteleg foarte bine reusind sa transmita mesaje codificate catre receptori, "conspirandu-si" actiunile si intentiile fata de cei din jur.

Studierea aprofundata a limbajului argotic din mediul detentiei este importanta, deoarece ne dezvaluie unele aspecte ale limbii romane ajutandu-ne sa intelegem astfel caracterul specific al lexicului si in general al limbajului folosit de raufacatori.

Pe de alta parte, am dorit sa surprind modul in care functioneaza limbajul argotic al detinutilor si totodata care sunt propriile lui reguli si mecanisme de functionare.

Argoul este o varianta a limbii romane data de o diferentiere sociala, argoul e un limbaj conspirativ, dar in acelasi timp si eticheta unui grup apartinand unei anumite paturi sociale. Detinutii folosesc acest limbaj pentru ca nu vor sa fie intelesi, dar si pentru ca se considera membri ai unei comunitati de oameni in opozitie cu societatea standard.

Uzul limbajului se invata, se exerseaza prin variatii, jocuri de cuvinte, ambiguitati. O parte a lexicului argotic cuprinde referiri la limbaj: ca tehnica a inselarii (a vraji, a cobzi, a cobzari, a iordani, a duce cu papagalul, a baga texte), ca act - condamnabil - de denuntare (a sifona, a padui, a sufla, a canta, a ciripi), ca practica a ironizarii (a face caterinca, a face caragata, a lua la misto).

Argoul reprezinta un mod de a trai. Vorbesc, deci exist. Argoul este o folie lingvistica ingusta, folosita de anumita categorie de oameni cu scopul de a nu fi intuiti decat de cei asemenea lor.

In lingvistica romaneasca, la fel ca in cea straina, se contureaza mai multe acceptii ale termenului argou, sintetizate de Iorgu Iordan, care arata ca prin argou se inteleg, dupa imprejurari mai multe lucruri:

Limbajul raufacatorilor, cersetorilor si al altor categorii similare de oameni;

Ceea ce se mai cheama si jargon, adica vorbirea speciala a unor grupuri sociale determinate, precum soldati, lucratori, studenti, artisti, scolari;

Tot ce intra in limba culta din graiul popular si se caracterizeaza prin naturalete, grosolanie, vulgaritate.

Inregistrarea argoului a inceput la jumatatea secolului trecut, foarte tarziu, in comparatie cu situatia echivalentelor sale europene; destul de repede, in raport cu fazele de evolutie a culturii romanesti, care a neglijat o varietate lingvistica "marginala". Primele atestari apar mai mult ca o ciudatenie izolata decat ca un inceput de investigatie si de utilizare literara. N.T. Orasanu, in 1861, in cartea Intemnitarile mele politice, ofera o lista de termeni din limbajul detinutilor de drept comun si din "jargonul cartoforilor de cafenele". Lista va fi preluata integral de G. Baronzi, in Limba romana si traditiunile ei, ca ilustrare pentru "limba caraitorilor".

Fie ca apare in ipostaza de limbaj secret, tehnic, fie ca este un limbaj pur expresiv, folosit din dorinta de individualizare a unui grup fata de altele, argoul se caracterizeaza printr-o tendinta de innoire mai puternica decat cea a limbii comune.

Chiar daca populatia de varsta a treia si unii intelectuali sunt scandalizati de felul in care se vorbeste romaneste, lingvistii nu sunt atat de ingrijorati.

Constantin Milas, conferentiar la Facultatea de Litere din Cluj si specialist in lexic, spune ca termenii argotici patrund in limba oficiala doar dupa ce intelesul lor a fost decodificat de catre marea masa, principalii lor sustinatori fiind tinerii.

Din dorinta de a-si impune personalitatea, de a sfida canoanele si de a soca, generatia tanara incearca sa se exprime cat mai colorat, folosindu-se de cuvinte cat mai tari, explozive. Este un lucru normal, cu conditia ca fiecare sa fie atent la contextul, timpul si situatia in care se vorbeste.

Ambele sunt limbaje ale unor grupuri sociale omogene si relativ inchise - infractori de diverse tipuri: hoti de buzunare, spargatori, traficanti, smenari, detinuti, prostituate, elevi, studenti, sportivi, militari.

Lumea detinutilor reprezinta o comunitate marginala, o lume pestrita care contine povesti reale din viata unor oameni incarcerati. Aceasta este o lume interzisa in care timpul nu trece repede sau greu, el doar trece; o lume in care sistemul schiopatand anevoios incearca, dar fara succes sa regleze cu meticulozitatea unui ceasornic timpul celor aflati in puscarii. Lumea celor dinauntru este adesea privita cu suspiciune de catre cei de afara, societatea de azi.

Indiferent de societate, cel care a comis un act prin care a tulburat ordinea sociala, prin care a incalcat sistemul de norme si valori socialmente recunoscute ca fiind valabile, trebuie sa primeasca o pedeapsa care sa reprezinte un exemplu pentru cei din jur.

Comportamentul delincvent poate fi tradus ca o functie cu multiple variabile: familie, scoala, grup de prieteni, etnie, religie, subcultura de grup, somaj. Toate aceste variabile influenteaza puternic factorul principal care sta la baza alegerii viitoarei traiectorii sociale - Educatia! In urma unui studiu realizat intr-un Penitenciar de Maxima Siguranta am constatat ca cea mai mare parte a delincventilor au ca trasaturi educationale: analfabetismul sau situatie scolara sub nivel minim; lipsa de calificare profesionala; familii dezmembrate; grup social cu o profunda istorie infractionala (vezi Anexa 3).

Pop Octavian declara in lucrarea sa Mediul Penitenciar si implicatiile acestuia asupra personalitatii condamnatului ca omul nu se naste delincvent, el este educat in directia unei vieti corecte, oneste si cu respectarea legilor sau in directia uneia dintre bolile umanitatii - DELINCVENTA .

Limba folosita de catre infractori este una ermetica. Acest ermetism este principala caracteristica a oricarui limbaj argotic.

Dupa cum afirmau Toma Ion, Popescu Florin si Silvestru Elena, argoul a trezit interesul lingvistilor europeni inca din Renastere, dar un rol esential in impunerea lui ca obiect de studiu al lingvisticii l-a avut compatriotul nostru Lazar Saineanu prin lucrarile sale consacrate vechiului argou francez al raufacatorilor si argoului parizian din secolul trecut.

In limba romana, pentru desemnarea argoului, s-au utilizat diverse formule: dialectul puscariasilor si al cartoforilor de cafenele[3], jargonul arestatilor , limba caraitorilor sau limba smechereasca.

In perioada interbelica se impune termenul de argou (imprumutat din franceza), folosit initial sub forma neadaptata argot (c.f. argot-ului scolarilor). In paralel, circula si alte formule pitoresti, precum, "limbajul smecherilor", "limbajul mahalalelor", iar in epoca actuala - "mistocareasca" sau "limbajul infractorilor".

Profesorii Toma Ion, Popescu Florin si Silvestru Elena, sustin in Cursul general de Limba Romana ca argourile sunt termenii transformati semantic sau formal, de anumite colectivitati inchise cu intentia de a nu fi intelesi de restul vorbitorilor . Lexicul adoptat este opac pentru vorbitorul comun, dar transparent pentru cei initiati. Termenii care compun argoul pot fi arhaisme parasite de limba literara, neologisme nesocializate sau socializate in alta forma (sau sens) in limba generala, imprumuturi din limbajul rromilor si mai ales, figurile de stil de un gen aparte, care evidentiaza spiritul primitiv, grosier al utilizarii lor. Termenii denumesc referentii care compun lumea intima a acestei categorii sociale. Fiecare dintre referentii respectivi au mai multe nume, ceea ce constituie un atu in plus pentru siguranta codului.

De exemplu:

Infractorul - hotul este denumit cu nuante vizand:

domeniul de specializare;

vechimea in meserie;

anii de puscarie.

Infractorul - abtibild, angrosist, bobita, bobocel, calif, carete, circar, ciupitor, cocor, cotcar, decan, diurnist, ilegalist (vezi Anexa 1).

Politistul este denumit: balaban, cloncan, coroi, curcan, daraban, erete, gabor, gonitor, ienicer, ingeras (vezi Anexa 1).

Puscaria este denumita: academie, acioala, borta, bordei, colegiu, colivie, cusca, gherla, incubator (vezi Anexa 1).

Argourile sunt cel mai bine definite grupuri lingvistice de acest tip si caracterizeaza, in primul rand, mediile interlope ale infractorilor. Acestia, din dorinta de a nu fi intelesi de virtualele victime sau de urmaritori (politisti) au recurs la lexicul opac.

Conform Dictionarului de Stiinte ale Limbii, argoul este limbajul codificat, deslusit doar de initiati, fiind intrebuintat de grupurile inchise, care se opun convenientelor, grupuri care vor sa se diferentieze de alti vorbitori .

Argoul utilizeaza un lexic specializat si structuri sintactice specifice, prin care se asigura circuitul inchis. Vocabularul caracteristic al argoului este foarte schimbator, tocmai pentru a face dificila decodarea de catre alti vorbitori. Cuvintele de baza, fonetica si morfosintaxa sunt ale limbii pe care o dubleaza. Argoul se foloseste mai mult oral.

Delincventii intrebuinteaza limbajul argotic pentru a-si marca apartenenta la grup, pentru a se ascunde de cei de afara si totodata din dorinta de a-si construi o identitate mai buna.

In opinia lui Astalos George comunicarea argotica izbucneste spontan, afirmandu-se dintr-o necesitate imperativa de aparare, de avertizare, de diversiune sau de divertisment .

Practica argoului este una dintre cele mai subtile modalitati de a dimensiona reflexul nesupunerii, dorinta de a se apropia de vorbirea paralela, de a o aprofunda si a o practica fiind un act nemarturisit de revolta.

Argoul nu este o limba materna unica, ci un cod suplimentar si alternativ, utilizat de preferinta intre argotizanti, care sunt constienti de caracterul sau coeziv, diferentiator si chiar secret.

Argoul era respins pentru ca folosirea lui apartinea grupurilor deopotriva periculoase ale plebei si ale elitei; viziunea utopica a disparitiei grupurilor marginale aseza argoul in categoria resturilor burgheze transmise numai prin canalul insuficient ideologizat al familiei.

Intrebuintarea elementelor argotice de catre cei care sunt certati cu legea are si o justificare practica: constituirea unui limbaj cifrat care sa nu poata fi decodificat decat de cercul foarte restrans al categoriei. Termenii denumesc actiuni violente, atitudini dure, activitati antisociale, institutii specifice functiei coercitive a statului:

Exemple de cuvinte argotice tipice infractorilor:

Are multe boabe - pacate, capete de acuzare

Copoi, curcan, sticlete - politist

A face parnaie, a sta la mitica, pension, univeristate, la gherla - la inchisoare

A cafti, a mangli, mangleala - a fura

A sparli - a fugi[8] (vezi Anexa 1).

Prin circulatie, mare parte din acesti termeni si-au pierdut caracterul inchis al semnificatiei lor pastrand doar functia persiflatoare si dezvoltand prin planul lor semantic o duritate de limbaj, expresie a unei violente comportamentale.

Larga raspandire a hotiei in randul unor categorii de tigani europeni a facut ca acestia sa fie considerati in secolele al XVII-lea si al XVIII-lea hoti in mod generic, iar limba lor - limba a hotilor si a puscariasilor.

Limbajul argotic al hotilor si folclorul puscariasilor provin predominant tot din limba materna a tiganilor: ciordeala, mangleala, corcodel, dileala.

La inceput, raufacatorii recurgeau la un gen de mesaje codificate, semne cu creta facute alaturi de poarta de intrare a casei vizate, preponderent vilei izolate si blocuri, in vederea pregatirii loviturii. Inainte de a actiona, hotii observau indelung obiceiurile posibilelor victime.

Semnificatia semnelor utilizate in comunicarea hotilor:

Patru cerculete facute cu creta - ideal pentru furt;

Un triunghi - femeie singura;

Un cerc - mai bine sa nu se insiste.

Toate aceste semne erau amplasate cu cateva ore inainte de lovitura pentru a evita reactia locatarilor.

Acum, acestia prefera sa comunice intre ei folosind fasii de stofa, de diferite culori si plasate in diferite pozitii la intrarile vilelor vizate.

Culoarea rosie si galbena - tinta este profitabila;

Culoarea alba - casa nu merita sa fie devalizata;

Pozitia fasiei pe poarta - potentialitatea de aparare a locatarului;

Fasia orientata in sus - prezenta persoanelor adulte;

Fasia orientata in jos - prezenta persoanelor in varsta.

Indicatiile cifrate reprezinta ultima etapa a unei intense activitati de monitorizare din partea hotilor. Ei sunt organizati ca o adevarata agentie de spionaj care nu ignora nici cel mai neinsemnat detaliu si incearca sa iasa cat mai putin in evidenta.

Elementele de argou sunt prezente in contexte de comunicare lingvistica si ca atare, pentru ilustrare voi oferi structuri dialogice care includ elemente de lexic argotic.

Un exemplu de dialog dintre doi infractori care folosesc limbajul argotic la o ora de aglomeratie intensa, intr-o statie de autobuz punand la cale un furt:

- Oglindeala la nicovala! zice primul.

- Bufet lustruit, uschi legatura, salupe cu scart? intreaba al doilea.

- Nexam, covrigi pe clapa! Husan cu festila, glicerina in parlament, spital cu rasuflatori lux, saftea la caldura! Servit?

- Geana de mahar! Servit!

- Salt la maimuta, mumie cu coviltir, marar pe sanuri, moara galbena, lamai berechet!

- Macanitoare la mesada, fatada de limonada?

- Ovaz! Clift de smotru, purtator pascut!

- Goana la trotineta, cantare la muialii, donita jos

In dialogul de mai sus este vorba despre doi hoti de buzunare care au avut o conversatie stranie, greu de inteles fiind necesara o traducere a termenilor argotici:

- Priveste discret in spatele tau! spune primul.

- Care-i victima, tipul care arata bine hranit, fara cravata si poarta pantofi cu toc? intreaba al doilea.

- Nu, nu te-ai orientat bine! Este vorba despre o victima sigura: tipul care fumeaza, este baut, are buzunarele largi la palton, care este deschis la nasturi, iar la haina se observa portofelul in buzunarul interior. Aici trebuie actionat. Tu il vei fura, ai inteles?

- Bravo, ai ochi buni, de hot mare! Am inteles!

- Eu voi fura din poseta acelei femeii distrata, eleganta, care poarta palarie, are par pe picioare, ceas de aur la mana si desigur, foarte multi bani!

- De acord, dar sa fim atenti. Nu cumva femeia aceea, care poarta ochelari de vedere, ne fileaza?

- Nici vorba! Este o femeie neinitiata, pe care nu o duce mintea!

- Atentie, vine autobuzul, sa trecem la treaba! In cazul unui esec, niciunul nu scoate o vorba, nu ne cunoastem!

Cei doi subiecti utilizeaza un limbaj codificat pentru a nu fi deconspirati de eventualele persoane din jur si pentru a nu li se dezvalui intentiile.

Detentia este considerata, in lumea hotilor, un fel de scoala inalta, unde acestia invata metode noi, leaga tovarasii trainice si pun la cale loviturile pe care le vor da impreuna. In acelasi timp, cei prezenti aici isi adapteaza limbajul situatiei lor sociale. Intr-un cuvant lumea detentiei reprezinta un mediu oarecum autonom din punct de vedere lingvistic. Acest mediu este foarte deschis spre inovatie, isi gaseste propriile mecanisme generative de continut lexical, e un mediu al metaforei cu continut de cele mai multe ori licentios, al analogiilor, al combinatiilor insolite de imagini, un mediu lingvistic practic inepuizabil care din ce in ce mai mult isi manifesta tendinta de a intra in prim-planul atentiei noastre fie direct, fie prin intermediul unor fenomene colaterale cum ar fi muzica, graffiti-ul, reclamele, micile "alunecari" argotice pe care le au unele vedete de televiziune sau chiar oficialitati din zona politicului. Fara indoiala, argoul devine din ce in ce mai mult o marca a unei lumi aflate in plina tranzitie spre o societate in care paturile sociale marginalizate si-au gasit o expresie individualizatoare in ceea ce am putea numi cultura underground.

BIBLIOGRAFIE

Astalos, George, Pe muchie de suriu (Canturi de ocna cu microglosare argotice si desene de Constantin Piluta), Editura Tritonic, Bucuresti, 2001

Bidu-Vraceanu, Angela; Calarasu, Cristina; Ionescu-Ruxandoiu, Liliana; Mancas, Mihaela; Pana, Dindelegan, Gabriela, Dictionar de Stiinte ale Limbii, Editura Nemira, Bucuresti, 2005

Chihaia, Lacrimioara; Cifor, Lucia; Ciobanu, Alina; Ciubotaru, Mircea; Cobet, Doina; Dina, Eugenia; Florescu, Cristina; Teodorovici, Maria, Dictionar Enciclopedic, Editura Cartier, Bucuresti, 2001

Croitoru, Bobarniche, Ninina, Dictionr de argou al limbii romane Editura Amina, Slobozia, 1996

Dictionarul Limbii Romane Moderne, Editura Academiei Republicii Populare Romane, Bucuresti, 1958

Goga, Mircea, Limba romana (fonetica si fonologie, lexicologie, stilistica), Editia a III-a, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2001

Oprea, Ioan; Pamfil, Gabriela, Carmen; Radu, Rodica; Zastroiu, Victoria, Noul Dictionar Universal al Limbii Romane, Editura Litera International, Bucuresti-Chisinau, 2006

Orasanu, T., Nicolae, Intemnitarile mele politice, Imprimeria Nationala, Bucuresti, 1861

Pop, Octavian, Mediul Penitenciar si implicatiile acestuia asupra personalitatii condamnatului, Editura Mirton, Timisoara, 2003

Sala, Marius (coord.), Enciclopedia Limbii Romane, Editia a II-a, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2006

Tandin, Traian, Limbajul infractorilor, Editura Paco, Bucuresti, 1993

Toma, Ion; Popescu, Florin; Silvestru, Elena, Limba romana - Curs general, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2000

Zafiu, Rodica, Argouri si jargoane, revista Romania Literara, nr. 7, 23 februarie 2005

Ziarul Jurnalul National, Lumea interzisa, 03 / 10 / 2005.

ANEXA 1

MIC GLOSAR DE CUVINTE SI EXPRESII ARGOTICE

ANEXA 2

EXEMPLE DE RASPUNSURI LA UN CHESTIONAR REALIZAT IN

CADRUL PENITENCIARULUI DE MAXIMA SIGURANTA - ARAD

1. Ati auzit de cuvantul argou? Daca da, ce inseamna pentru dumneavoastra acest cuvant?

R: Da, am auzit. Acest cuvant este folosit in anumite cercuri restranse, grupuri de oameni a carui insemnatate este mai greu de inteles in vocabularul limbii romane. In penitenciar termenii argotici se confunda cu jargoanele. Pentru mine, argoul este ceva ce ma face placut in fata oamenilor, colegilor, cadrelor si nu-mi lipseste deloc din vocabularul de zi cu zi. Acest cuvant semnifica folosirea unor cuvinte care nu exista in dictionarul limbii romane, cuvintele fiind utilizate de catre unele persoane pentru ca sa nu fie intelese de alte persoane. Argoul este un cuvant cu sens ascuns.

2. Aveti aici, in penitenciar cuvinte pe care le folositi pentru a nu fi intelesi de gardieni sau de personalul inchisorii?

R: Aici exista asemenea cuvinte pe care le folosim. Da, utilizam destule cuvinte pentru ca sa nu fim intelesi de gardieni, desi unii le cunosc.

3. Puteti sa dati cateva exemple de cuvinte si sa explicati ce inseamna ele?

R: bulan - noroc; lache - om de nimic; crocodil - telefon; ave sungalaul - vine gaborul; nemeta part - ma duce la vizita; naiad barta - vorbim maine; broasca - a lua ceva cu forta; clanta-papacioasa - relatie; usurat - lasat fara ceva anume.

4. In ce situatii folositi acest limbaj secret?

R: Acest limbaj este folosit atunci cand facem diferite combinatii intre noi pentru a nu le intelege supraveghetorii. Ori de cate ori avem in preajma un imbracat (gardian) si ai de comunicat cu cineva din tagma ta esti nevoit sa intrebuintezi acest limbaj. Aproape in toate discutiile dintre detinuti. In timpul comiterii unor faradelegi si mai nou din obisnuinta, deoarece l-am acumulat in vocabularul nostru. Sunt multe situatii in care apelam la limbajul argotic. De exemplu: daca este vorba de miscare suspecta pe hol si daca este vorba de perchezitie, se da stire colegilor din alte camere sau alte sectii: Trageti perdeaua la geam ca vine ploaia sau Se aduna norii, Vine furtuna. Se foloseste cand se face o afacere cu alti detinuti din alta camera.

5. In afara de aceste cuvinte sau expresii cunoscute numai de voi, sunt si alte cuvinte specifice lumii interlope pe care le folositi? Puteti sa dati exemple cu explicatiile de rigoare? Le puteti grupa in cateva categorii cum ar fi: alimentatie, imbracaminte, relatii interpersonale, ocupatii, petrecerea timpului liber sau altele?

R: In afara de cuvintele folosite de noi, mai sunt si alti termeni argotici intrebuintati de alte grupuri sociale. Sunt destule cuvinte specifice lumii interlope. De exemplu:

Bila - cantitate de drog ambalata intr-un anumit fel;

Prafuri - droguri;

Caruta - masina (vezi Anexa 1).

6. Utilizati acest argou si in afara inchisorii? Cand, in ce circumstante?

R: Da, acest limbaj se foloseste si in afara inchisorii. In situatia in care se pune la cale o infractiune, o afacere profitabila, a aventura extraconjugala. Atat in momentul intalnirii cu alti fosti colegi, cat si in schimbul de replici cu foste persoane. Atunci cand se vorbeste cu o persoana din alta sectie la fereastra. Cand suntem inconjurati de persoane nedorite.

7. Ce parere aveti despre persoanele de langa voi care nu folosesc un limbaj argotic?

R: Cred ca e bine sa nu utilizeze acest tip de limbaj, deoarece nu foloseste la nimic. Nicio parere, suntem un popor caruia ii place sa iasa in evidenta prin limbaj, gesturi.

8. Care e atitudinea pe care o are personalul inchisorii fata de limbajul detinutilor?

R: Multi din personalul inchisorii [sic] vor sa invete cat mai multe din limbajul nostru, unii din admiratie pentru multitudinea de cuvinte si expresii, altii pentru a se documenta si pregati in prevenirea infractiunilor.

9. Personalul inchisorii foloseste acest tip de limbaj?

R: Ei au invatat acest limbaj de la sifoane, dar nu stiu toate cuvintele, pentru ca inventam de fiecare data altele, imbogatindu-ne vocabularul.

10. Cei aflati in afara inchisorii cunosc acest limbaj al delincventilor? Daca da, atunci puteti sa dati cateva exemple de cuvinte sau expresii pe care le cunosc cei de afara?

R: Cei care sunt in relatii cu detinutii stiu cu siguranta felul in care vorbim, ne inteleg: De exemplu: tigari naspa "fara filtru", tinichele "conserve", dreptunghiuri "bancnote", compot "alcool", toate acestea fiind introduse la vizita prin fel si fel de metode.

11 Cunoasteti acest limbaj al inchisorilor inainte de a ajunge aici sau l-ati invatat in acest mediu? Ce cuvinte sau expresii noi v-ati insusit?

R: L-am cunoscut in proportie de 40-50%. Restul le-am invatat si sunt foarte multe, sunt o adevarata enciclopedie.! (vezi Anexa 1)

12 Ce parere credeti ca are lumea din afara despre limbajul detinutilor?

R: Cei apropiati ne criticau adesea pentru limbajul pe care l-am dobandit aici, iar lumea, in general, se amuza auzindu-ne vorbind sau il detesta.

13. Ce parere aveti dumneavoastra despre limbajul celor din afara?

R: Limbajul de afara este cel normal si corect potrivit in lumea de afara, iar cel argotic e tipic lumii inchise, detentiei.

ANEXA 3

STATISTICA PRIVIND STUDIILE UNOR DETINUTI ANCHETATI LA PENITENCIARUL DE MAXIMA SIGURANTA - ARAD

ANEXA 4

FOTOGRAFII CU DETINUTII

Fig. 1 Fig. 2

   

Fig. 3 Fig. 4