Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane


RADIOGRAFIEREA INTERRELATIILOR UMANE

Cominicare

+ Font mai mare | - Font mai mic



RADIOGRAFIEREA INTERRELATIILOR UMANE

Incercand sa dam o definitie a comunicarii, a fost nevoie sa prezentam concepte, teorii, ipoteze, alternative psihoneurofiziologice si nu avem pretentia unei abordari exhaustive. Daca dorim sa patrundem in adancime, in interrelatiile umane pentru a intelege scopul, mijloacele, felurile comunicarii umane ne simtim datori sa prezentam, macar succint, aceasta radiografie a relatiilor, cu regulile lor, cu exemplificari pentru o posibila adecvare a conduitelor umane.



Regulile pe care le-am prezentat generic in paginile anterioare ca modusuri de raspuns guverneaza actiunile, optiunile, atitudinile noastre si chiar se insera in viata noastra intima.

Dificultatea de patrundere a interrelatiilor umane in complexitatea si dinamicitatea lor ne obliga la o sistematizare a domeniilor in care se resimte efectul regulilor formale sau informale, traversand varste, culturi, medii sociale diferite, capatand nuante deosebire la femei si barbati. Ca atare, noi incercam sa facem o secventiere a fenomenului complex care este COMUNICAREA si care este prezenta atat in relatiile de munca, in relatiile intime dintre prieteni, in relatiile dintre soti, relatii de familie etc.

Aceste secvente se refera la:

* Comunicarea si relatiile intre prieteni

* Comunicarea si relatiile cuplului

* Comunicarea si relatiile de convietuire

* Comunicarea si relatiile dintre soti

* Comunicarea si relatiile intrafamiliale (parinti-adolescenti)

* Comunicarea si relatiile profesionale (sef-subordonat)

* Comunicarea si relatiile profesor-elev

* Comunicarea si relatiile medic-pacient

* Comunicarea si relatiile cu vecinii.

1. COMUNICAREA SI RELATIILE INTRE PRIETENI

Dictionarele definesc prietenul drept „persoana care sustine o alta persoana, ori o ajuta direct, incurajand-o, avand intre ele relatii de bunavointa reciproca'.

Prietenia nu se stabileste si nu se dizolva in cele mai multe culturi de pe glob printr-un ceremonial deosebit, asa cum ar fi casatoria.

Prietenia ca interrelatie umana nu depinde de legaturile profesionale, nu se raporteaza la sisteme de obligativitate si nici nu este impusa ca in cazul relatiilor de comunicare pe care le avem cu rudele. Prietenii sunt persoane care se simpatizeaza unul pe altul si se bucura sa fie impreuna in anumite ocazii sa rezolve anumite actiuni. Prietenia este totalmente voluntara ca atitudine a unei persoane fata de alta si de aceea nici regulile nu sunt foarte stricte privind cine sunt prieteni si ce realizeaza impreuna.

Ca sa putem enunta unii itemi de esenta privind o posibila comunicare interumana, modalitatile prin care se distinge prietenia si ce anume o sustine dorim sa accentuam unele aspecte psihosociale.

Prietenia capata aspecte variate care difera in functie de varsta, sex si statut socio-profesional. Oamenii par sa stie ce inseamna prietenia, ea este perceputa ca un fapt obisnuit, veche de cand lumea, iar studiile efectuate au ajutat la diferentieri si apropieri conceptuale si practice.

Raspunsurile la chestionare privind intelesul conceptului prietenie - ca mod de interrelationare umana variata de la o cultura la alta. Astfel, prietenii sunt oameni care se plac, sunt cei a caror companie le ofera satisfactii, sunt cei care isi impartasesc activitatile si interesele, sunt cei care se ajuta si se inteleg, sunt cei in care ai incredere, sunt cei pe care te poti baza oferindu-ti un suport emotional, sunt cei in compania carora te simti relaxat, confortabil. Prietenia are grade diferite de intimitate: de la simple „cunostinte' pana la prietenul cel mai bun „intim'. De obicei avem multe „cunostinte', mai putini „prieteni apropiati', iar „prieteni intimi' si mai putini, clasificare in care ramane discutabil nivelul de apropiere intre parteneri.

Diferentele de apreciere a prieteniei sunt in functie de sex, de zona in care ne formam prietenii (activitate profesionala, rude, familie).

Barbatii sunt prieteni cu cei care intreprind ceva impreuna: actiuni, afaceri, placerea jocurilor sportive etc.

Femeile apreciaza prietenia dupa modul in care sunt ajutate emotional si sunt asigurate ca se pastreaza secretele, confidentele.

Incercand sa patrundem in acest domeniu delicat al comunicarii afective, prietenia este influentata si depinde de o serie de itemi individuali ai partenerilor aflati in aceasta ecuatie benefica dar si de alti itemi extraindividuali. Putem mentiona ca studiul prieteniei poate fi adancit de psihologi cand ea este abordata drept un concept socio-uman care are la baza o retea invizibila care se tese intre parteneri. Rolurile, importanta si efectele retelei nevazute in „ochiurile' careia se gasesc prietenii sunt foarte variate. Legaturile sunt planificate in cadrul retelei, iar comportamentul trebuie sa fie macar tolerant pentru ca relatiile sa se consolideze.

Efectele retelelor

> Exista mult mai multe „ciocniri' in retelele care stau la baza prieteniei cand sunt mai dense;

> Exista o mai mare presiune in ideea de a se conforma prieteniei, de a arata mai multa conformitate la grup;

> Perechile de prieteni, cuplurile de indragostiti, soti si sotii rezista impreuna daca ambele persoane se distribuie in aceeasi retea;

> Subiectii pot ajuta propria retea daca include amabilitati, ajutor specializat in plan medical, rezolvarea unor probleme concrete;

> Sanatatea mentala a subiectilor intr-o retea densa este mai buna decat a altora, partial pentru ca ei au optat pentru prietenie, care este in acelasi timp sursa de ajutorare psiho-sociala;

> Ideile care se difuzeaza pot fi foarte diferite: filme, noutati, moda, politica, medicamente, planuri profesionale etc.

Dupa Duck, S.W. si Lea, M. (1982), intalnirile regulate ale prietenilor au la baza dorinte, intentii, ganduri similare, cadouri reciproce: unii vor sa fie utili, altii pot sa arate ca pot fi amabili, la baza fiind o atractie individuala si nu doar aparenta fizica mai ales abilitate si competenta sociala. Aceasta abilitate sociala este parte componenta a atractiei personale care a fost in multe cercetari abordata, dar accen-tuandu-se doar perspectiva atractiei fizice a fot trecuta cu vederea.

Intalnirile obisnuite ale prietenilor si interdependenta constituie un alt pas important in dezvoltarea prieteniei ca si activitatile care se realizeaza cu ajutorul persoanelor pe care le consideram prietene. Activitatile considerate caracteristice pentru prieteni include participari la petreceri, conversatii intime, dansul, plimbari, invitatii la restaurant sau cafenea, jocul de carti si tenisul.

Pe langa diferentierile si posibilitatile variate de abordare teoretico-metodologica a conceptului prieteniei in cadrul actiunii de comunicare interumana mai putem adauga „teoria echitatii' ca rezultat al cercetarilor in univers, cu balante si schimbari relative, ori cu schimbari calculate si anticipate. Interrelatia umana bazata pe prietenie presupune, conform studiilor lui Argyle & Furnham, Amy Campbell (1986), C.Gilligan (1982), Walster E.H. & G.W.Walster (1988), urmatoarele:

· Subiectii din ecuatia prietenie se simt mult mai bine daca ei constata ca sentimentele lor sunt utile in relatia respectiva, sunt meritate;

· Cei care descopera ca sunt intr-o relatie inechitabila si comunicarea lor devine disfunctionala incearca refacerea echilibrului prin:

> intarirea echitatii reale

> reinstalarea echitatii psihice

> ruperea relatiei.

Walster & Walster (1978, 1982, 1988) ne sugereaza ca macar tacit partenerii aflati in comunicare prin intermediul prieteniei evalueaza costurile si beneficiile acestei relatii si in functie de potentialul satisfacerii afective relatia se stinge, este continuata, se cimenteaza.

Prietenia nu reprezinta doar modalitati de petrecere a timpului liber in companie, in grup ori mers la plimbare, mers la cumparaturi, mers la biserica, vizite etc. Ea presupune cel putin de doua ori in viata in doua etape o influenta benefica asupra sanatatii, starii de bine, detectarea agentilor stresori si reducerea lor.



a) Prima perioada a vietii cand prietenia este benefica este adolescenta. In acest interval de timp prietenii adevarati ajuta efectiv fetele ori baietii in varsta de 18-20 de ani sa capete experienta pe multiple planuri, inclusiv in alegerea partenerului in viitoarea casatorie. Autorii accepta ca prietenia in aceasta perioada este un factor al fericirii si al starii de bine, de confort psiho-social.

Subiectul uman nu are posibilitatea permanenta, sigura de a traversa doar evenimente pozitive in timpul vietii. Din aceasta cauza, prietenia este fermentul de neinlocuit al vietii adulte.

b) A doua perioada in care prietenia poate interveni efectiv este varsta maturitatii, accentul este pus mai ales pentru femei. Cele care nu au rude au nevoie in aceasta perioada de prieteni care sa ocupe golurile afective si sociale. Acum, cand prietenia nu poate suplini casatoria, femeile doresc, de obicei, ca prietenii sa fie cei care fac orice pentru ele, care au calitati superioare rudelor, care le asculta si au solutii in orice domeniu.

Opusa acestei relatii privita ca stare de bine este singuratatea, care este considerata cea mai obisnuita si stresanta conditie a vietii umane.

Oamenii se simt singuri, unii percep singuratatea in conditii si ocazii speciale, dar o recepteaza diferit daca ne raportam la sex, varsta, nivel cultural si material.

Femeile se simt singure in proportie mai mare decat barbatii, ele au o nevoie mai stringenta de a vorbi, de a comunica, de a avea prieteni. Persoanele care au depasit 50-60 de ani[1] si destul de multi tineri intre 15-24 de ani se simt singuri, La fel, intr-o proportie semnificativa un studiu din Marea Britanie gaseste ca persoanele vaduve si divortate se simt singure, orbii si persoanele handicapate, nu pot comunica. Singuratatea este resimtita cand oamenii se imbolnavesc, atunci cand sunt intr-o societate cu strainii, dupa moartea unei rude sau a unui prieten apropiat, de sarbatorile Craciunului sau de revelion.

Pentru „a depasi' singuratatea dorind sa reia comunicarea, studiile arata ca cei mai multi oameni singuri se duc sa stea de vorba cu un prieten ori un vecin (mai ales cei tineri); se duc la plimbare, cei mai in varsta prefera sa se uite la televizor ori sa citeasca, femeile incep sa se ocupe de hobby-urile lor, barbatii prefera sa mearga la restaurant sau la cafenea.

Tinerii care se simt singuri[2] sunt tristi, depresivi, anxiosi, suparaciosi, emotivi, cu cenzura interna severa, cu autoaprecieri scazute, devin ostili fata de grup.

Spre deosebire de tineri, oamenii in varsta „au invatat' sa fie singuri, mai ales daca au un nivel cultural ridicat, ei se angajeaza in diverse activitati: isi gasesc ocupatii, se uita la televizor, citesc ori se implica in activitati artistice.

Studii numeroase au aratat ca anumite deprinderi sociale imperfecte conduc la singuratate, dintre care cea mai importanta este absenta unei capacitati de a stabili relatii de prietenie intr-o maniera agreabila. Cei singuratici, de regula, nu au un tipar de autodezvaluire, comunica putin, sunt izolati si tind sa devina eficienti prin redusa transmitere verbala ori prin semne non-verbale (fata si vocea); le scade capacitatea cognitiva, sunt mai pasivi si mai putin insistenti; au un coeficient redus de incredere in altii si, global, atitudine negativa fata de oameni corelata cu un concept inadecvat privind prietenia, nerealizand ca starea de bine la care aspira individul presupune obligatii si loialitate[3].

Accentuand ideea ca prietenia nu se conduce dupa legi si reguli formale ca in cazul mariajului, subiectii intervievati sunt constienti ca exista un „cod' nescris de reguli, care respectate, determina respectarea ei.

Reguli pentru prieteni

1. Oferiti-va voluntar, din timpul liber, cand este nevoie de ajutor;

2. Respectati conditiile particulare de viata ale prietenului:

3. Pastrati confidentele;

Aveti incredere unul in celalalt;

5. Sprijiniti-va prietenul (prietena) in lipsa acestuia;

6. Nu va criticati unul pe altul in public;

7. Aratati-va sprijinul afectiv;

8. Uitati-va in ochii celuilalt in timpul conversatiei;

9. Straduiti-va sa-l faceti fericit in timp ce sunteti unul in compania celuilalt;

10. Nu fiti gelos (geloasa) si nu ii criticati alte relatii, alte persoane cunoscute;

11. Fiti toleranti unul fata de celalalt;

12. Impartasiti vestile (noutatile) privind succesul;

13. Solicitati sfaturi personale;

1 Nu fiti pisalog (pisaloaga);

15. Angajati-va in glume sau ironii decente fata de prieten(a);

16. Cautati sa rasplatiti datoriile, favorurile si complimentele;

17. Dezvaluiti-va sentimentele ori problemele personale in compania prietenului.

Aceste reguli, care se doresc doar o intentie in consolidarea prieteniei si adancirea comunicarii interumane, tintesc doua arii speciale:

a) un set din acestea se refera la rasplata, recompensa „morala si materiala' - criteriu omniprezent( ex., ajutorul intre prieteni);

b) un alt set de reguli se refera la cauza obisnuita a pierderii prieteniei (ex., gelozia, lipsa confidentialitatii).

2. COMUNICAREA SI RELATIILE DE CUPLU, DE CONVIETUIRE

Relativ acceptata ideea conform careia subiectul uman transmite, receptioneaza prin diferite moduri verbale si non-verbale este raportata de doua-trei decenii la fenomene extrem de frecvente in existenta umana, perene si oricand specifice. Unul din aceste fenomene este dragostea care nu este studiata doar de psihologi si sociologi, ci si de multi alti specialisti.

Punct de interes si de atractie din perspectiva practica, ea devine teoretico-metodologic un „generator' de idei, acceptii, confruntari, solutii pentru convietuire si comunicare umana.

„Boala delicioasa', necesara si familiara, dragostea este un fenomen extraordinar, complex presupunand existenta a doua persoane (cuplu) care vin in aceasta ecuatie cu structura lor intima, cu aspiratiile si expectatiile lor, cu dorinta de a fi impreuna cu un alt semen.

Multi dintre noi am suferit, nu am gasit explicatii, am rupt relatii, am necajit colegi, parinti, am intrerupt comunicarea sau am comunicat afectiv prin descarcari puternice, nejustificate considerand ca suntem indragostiti.

A fi indragostit, a fi iubit, a iubi pe cineva, a nu fi impartasita dragostea, sunt tot atatea posibilitati si ipostaze ale comportamentului uman, sunt perspective din care noi incercam sa influentam atitudinile noastre, chiar sistemul de autoevaluare.

Interrelatiile umane bazate pe prietenie pe care le-am prezentat succint anterior sunt influentate si nu pot fi separate de dragoste, de mariaj, de convietuirea in familie.

In relatia, atitudinea sau sentimentul de prietenie trebuie inserata simpatia, preferinta pentru o persoana, dragostea ca atractie heterosexuala si relationarea intre parteneri (comunicare afectiva).

Dragostea face obiectul tot mai multor studii in ultimele decenii ale secolului XX, intrucat ea nu mai este apanajul literatilor, al poetilor si nu doar al indragostitilor, este studiata intre evenimentele pozitive ale vietii, dar nu singurul - care pot determina pentru om stari de fericire, de mare bucurie, o stare de bine.

Investigand 100.000 americani - femei si barbati -Freedman J.L. (1978) incearca sa gaseasca ierarhizarea conceptului „a fi indragostit' si constata ca este plasat pe locul II ca importanta pentru femeile singure, dupa „prieteni si impliniri sociale' locul I; iar pentru barbatii singuri acelasi concept este ierarhizat pe locul III dupa „prieteni si impliniri sociale' si 'activitate profesionala'.



M.Argyle & M.Henderson (1985) incearca un studiu in Marea Britanie si gasesc ca „dragostea' sau „a fi indragostit' este evenimentul hotarator al fericirii atat pentru femeile cat si pentru barbatii de toate varstele din esantion.


Factorii care ar contribui la fenomenul „a te indragosti' sunt similari cu dorinta de a impune altora o buna impresie:

a) sa arati simpatie si iubire celeilalte persoane;

b) sa ai sentimente si concepte de referinta similare cu cealalta persoana;

c) sa fie o atractie fizica reciproca.

In timp ce Z. Rubin (1976) identifica factorii atasamentului romantic incercand sa masoare „dragostea romantica', Pope, Walster & Walster (1986) sunt diferentieri psiho-sociale intre' dragostea patimasa' si legaturile de dragoste, de prietenie care rezista de-a lungul vietii, „camaraderia'.

Rubin apud I.Mitrofan & N. Mitrofan (1994) indica drept factori importanti ai comportamentului romantic (dragostea romantica): atasamentul, sustinerea emotionala, intimitatea.

Autorii sus-mentionati considera „dragostea patimasa' ca o dorinta vie puternic resimtita fata de o persoana, de a fi iubita de acea persoana, este sentimentul ca fara el sau ea nu putem trai, separarea (despartirea) ar putea provoca trairea unor sentimente de chin, de reale necazuri dar cu anticiparea dorintei de reunire imperioasa, reunire care este perceputa ca un sentiment de extaz, de euforie, pace si multumire sufleteasca.

Pe de alta parte, camaraderia reprezinta afectiune prieteneasca si atasament puternic fata de cineva. Este limitativ si periculos metodologic sa abordam indragostitii ca fiind doar adolescentii si tinerii casatoriti; fenomenul exista si la persoane casatorite dar si la cuplul de varstnici.

Spre deosebire de „Dragostea patimasa' care este o floare rara si fragila, afectiunea camaradereasca este mult mai rezistenta si poate rezista intreaga viata.

E.Walster & G.Walster (1978) au concluzii mult mai optimiste dupa studierea unor fenomene privind dragostea, patima, romantismul si camaraderia la trei tipuri de cupluri:

a) cuplul care rezista in timp pe baza de prietenie
b) cuplul de logodnici

c) femei intre 60-80 de ani.

Autorii au gasit ca raporturile intre dragoste si prietenie se pastreaza la un nivel relativ de sinceritate fata de un nivel mediu care exista in ambele tipuri de trairi, intr-o perspectiva de timp mai mare.

Argyle & Henderson (1985) trec in revista extrem de multe cercetari privind dragostea si incearca sugestii pentru reguli bine motivate si sustinute de deprinderi (abilitati) de tip interrelationare.

Fara sa dorim incorsetarea partenerilor, enumeram regulile pentru diferite tipuri de cupluri ca moment de meditatie pentru subiecti indiferent de varsta si sex, dar si ca model de posibila abordare a unei problematici pentru care inca nu fiinteaza modele viabile, psihoterapii acceptate de persoane cu probleme intime in acest delicat sector al vietii psihice.

Reguli pentru cuplurile care rezista in timp

1. Adresati-va unul altuia pe numele de botez;

2. Respectati unul altuia viata particulara (intima);

3. Manifestati incredere reciproca;

Fiti punctuali;

5. Uitati-va in ochii interlocutorului in timpul conversatiei;

6. Nu va criticati unul pe altul in public;

7. Sprijiniti-va partenerul mai ales in absenta acestuia;

8. Pastrati secretele;

9. Aratati-va interesul fata de activitatea psihica a celuilalt;

10. Fiti corecti si credinciosi unul fata de celalalt;

11. Transmiteti vestile bune;

12. Oferiti-va unul altuia cadouri cu ocazia aniversarilor;

13. Tolerati-va unul altuia prietenii;

1 Oferiti cadouri, recompense si favoruri;

15. Imaginati surprize placute celuilalt.

Uneori persoanele care alcatuiesc astfel de cupluri si care rezista in timp au expectatii mai mici, alteori mai mari in cuplurile de logodnici ori in cuplurile de casatoriti.

Cei care convietuiesc fara sa fie casatoriti se apropie ca expectatii si comportament de cuplurile de tip camaraderie, iar relatiile din astfel de cupluri pot fi similare, uneori cu alte conduite de tip agresiv, conflictual.

Tiparele de conduita in cupluri sunt de asemenea foarte dinamice, observandu-se o evolutie spre nou, deschidere si initiativa personala in detrimentul altor conduite, dupa anii 1950.

Barbatii care atrag datorita aspectului fizic sunt mai insistenti si cu abilitati sociale. Femeile care atrag datorita aspectului fizic sunt, in genere, mai putin competente si mai putin pricepute social; ele nu au nevoie de abilitati speciale pentru ca se accepta de obicei ca initiativele fata de ele le au barbatii.

S-a constatat ca tinerii, ori persoanele din cuplurile desfacute prin divort, sunt in situatia de a accepta compromisuri. Pe de o parte ei au nevoie de autonomie si independenta omului singur, pe de alta parte doresc intimitate sexuala si companie afectiva ca in cadrul casatoriei. Convietuirea, care are la baza obisnuinta pare sa fie singura forma care ofera o combinatie a calitatilor individuale diferite ale celor doi parteneri.

In perioada 1930-1945, intr-o serie de tari nordice si vest-europene, se practica asa-numita 'casatorie de proba' („trial marriage') intalnita mai ales in randul femeilor singure, mai mari de 25 de ani sau dintre cele divortate. In Anglia, femeile cu situatie materiala modesta spunea despre ele ca sunt casatorite, ele fiind doar intr-un cuplu de convietuire. Oricum, dupa Newcomb, M.D. (1981), Rosenblatt P.C. si Bud L.G. (1975), se considera ca exista o crestere evidenta, statistic, in ultimii 20 de ani a procentajului de cupluri care au convietuit inaintea casatoriei in Marea Britanie.

Pe populatie studenteasca americana, Hill,Rubin & Peplau (1976) gasesc 45% dintre cuplurile premaritale dupa doi ani de convietuire desfiintate, gasesc ruperea relatiilor. Exista in astfel de cupluri lipsa unor angajamente privind mariajul, dar si investitii de timp, de bani, frica de a pierde relatia ca si constientizarea nerespectarii unor reguli traditionale (chiar incalcarea lor). Statistic, se rezista 15-26 de ani intr-o astfel de convietuire cu reguli putine, dar cu altele cerute de non-conformismul partenerilor.

Reguli pentru convietuire

1. Aratati-va unul altuia incredere;

2. Respectati-va intimitatea;

3. Oferiti-va ajutor afectiv (emotional);

Adresati-va unul altuia pe numele de botez;

5. Fiti corecti si credinciosi unul altuia;

6. Contribuiti la cheltuielile casei (apartamentului);

7. Ajutati alte persoane cand sunt bolnave;

8. Manifestati-va interesul pentru activitatea zilnica a celuilalt;



9. Nu va criticati unul pe altul cand sunteti impreuna in public;

10. Priviti-va in ochi, unul pe altul, in timpul conversatiei;

11. Aparati cealalta persoana in absenta ei (lui);

12. Fiti tolerant unul cu prietenii celuilalt;

13. Cereti sfaturi personale;

1 Pastrati secretele;

15. Comunicati partenerului sentimentele si problemele personale;

16. Scrieti felicitari si oferiti cadouri partenerului in ziua de nastere;

17. Nu fiti pisalogi;

18. Impartasiti partenerului parerile personale despre religie, politica, conceptia de viata;

19. Informati-va partenerul despre intentiile de perspectiva;

20. Comunicati-va zilnic programul de activitati personale.

Cu sau fara existenta regulilor, oamenii se vor indragosti, vor suferi, vor fi fericiti, se vor casatori, vor avea copii si ciclurile afective si biologice ale vietii nu vor deveni fixe. In toate etapele pe care le traverseaza subiectul uman este prezenta o participare afectiva, sociala, biologica si, oricum, are loc o comunicare psihologica. Diferentele mari in explicarea dragostei, a camaraderiei, a implicatiilor casatoriei si a responsabilitatilor de rol si statut in familie fac din aceasta „boala' ceva necesar. Atasamentul intrafamilial, nevoia de prietenie, nevoia de a comunica intre sexe si varste diferite nu elimina aspectul istoric al dragostei si casatoriei.

Indisolubil legat de aspectul psihosocial al dragostei, mariajului si intemeierii familiei este cel biologic, dar nu crucial. Se spune ca abilitatea (capacitatea, deprinderea) pentru dragostea sexuala poate fi invatata inca din copilarie. De aceea, atasamentul intim, prietenia, cooperarea intre parinti si copii este un model bazal pentru compor-tamentul sexual ulterior al tinerei generatii. Casatoria inseamna un tip social de relatii, inseamna o interrelationare foarte intensa, este o interrelatie sexuala, care imbraca mai multe aspecte ale vietii tinzand sa devina permanenta. Desi mariajul a decazut ca popularitate, in Marea Britanie 92% din persoane sunt casatorite!

Nu ne propunem o prezentare a rolurilor femeii si barbatului intr-un mariaj, nici a etapelor acestui 'contract'. Dorim sa subliniem ca diferentieri exista atat din perspectiva psiho-sociala (rol si statut), din perspectiva istorica si biologica (acceptia egalitatii intre sexe, drepturi si implicatii pentru familie si copii). Mai sunt semnalate diferentieri in conduita cuplului cand sunt diferente foarte mari de educatie, de instruire (mai ales cand nivelul instructiei femeii il depaseste pe cel al barbatului). In toata aceasta etapa a vietii care este casatoria au fost studiate cupluri casatorite - fericite, cupluri casatorite - nefericite, probleme care determina acestea, cauzalitatea conflictelor maritale, deficientele in comunicarea intrafamiliala de multe ori generata de violenta, infantilism, lipsa unor modele solide de conduita parientala.

Generic putem afirma ca sotii si relatiile dintre ei in cadrul casatoriei sunt abordate prin prisma familiei in timp ce relatiile de cuplu intre tineri, intre persoane divortate, intre persoane varstnice, intre persoane necasatorite sunt abordate din perspectiva balantei:

expectatii - dorinte - posibilitati.

Reguli pentru ambii soti

1. Aratati-va suportul afectiv;

2. Comportati-va corect, fiti credinciosi;

3. Creati o atmosfera armonioasa de familie;

Respectati intimitatea partenerului;

5. Pastrati cu strictete secretele;

6. Nu intrerupeti legaturile sexuale cu sotul (sotia);

7. Oferiti cadouri, complimente, favoruri;

8. Sprijiniti-va sotul (sotia) chiar cand este absent (a);

9. Vorbiti cu partenerul (a) despre problemele sexuale;

10. Comunicati partenerului (ei) sentimentele intime;

11. Informati partenerul despre programul zilnic;

12. Aratati toleranta fata de prietenii sotului (sotiei);

13. Nu va criticati partenerul (a) in public;

1 Cereti sfaturi personale pentru a va flata partenerul;

15. Vorbiti cu partenerul despre viata, moarte, religie, politica;

16. Priviti partenerul in ochi in timpul convorbirii;

17. Dezvaluiti sotului (sotiei) problemele financiare;

18. Comunicati cu partenerul prin mijloace verbale si non-verbale;

19. Aratati-va afectiunea pentru partener in public;

20. Ajutati-va material sotul(sotia).

Reguli adaugate pentru sot

Reguli adaugate pentru sotie

* Aratati-va amabila chiar cand sunteti suparata.

* Cand nu va intelegeti cu sotia cercetati familia acesteia;

* Manifestati interes deosebit pentru activitatile cotidiene ale sotiei;

* Considerati-va responsabil pentru problemele de regie ale casei;

* Oferiti-va sprijin material dupa ce v-ati despartit.

* Nu fiti pisaloaga;

* Aratati-va amabila chiar cand sunteti suparata.


Rascanu R., 'Singuratatea este o boala?', 1987.

Cumming,E. & D.M.Schneider, 1982, MORI - Anglia.

W.Jones, R.Hausson & C.Cutrona, 198





Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1161
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2023 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site