RADIOUL CA MIJLOC DE COMUNICARE

RADIOUL CA MIJLOC DE COMUNICARE

1. Istoria radioului

Este incert cine merita titulatura onorifica de parinte al radioului. Primele studii despre undele electromagnetice le-a realizat fizicianul James Clerk Maxwell. El a elaborat pe la mijlocul sec. al XIX-lea teoria sa despre unde electromagnetice, teorie pe care Heinrich Hertz avea sa o confirme mai tarziu, printr-o demostratie din anul 1886.

Dar, se vorbeste cel mai mult despre Gugliemo Marchese Marconi, din Bologna, ca despre parintele radioului. In 1895 el incepea experimentele de utilizare a undelor radio pentru transmisiunile fara fir. Marconi nu a experimentat cu voci sau muzica, ci cu semnale morse. In 1899 a reusit prin inventia sa sa traverseze Canalul Manecii si, doi ani mai tarziu, Atlanticul de Nord.

Pana in 1906, pe undele radio nu s-a auzit decat tiuitul semnalelor morse.

In Ajunul Craciunului din 1906, Reginald Fessenden are o incercare de a demonstra ca si vocile sunt transmise. Incercarile din laboratorul din Massachuetts, desi nu tocmai reusite acustic, au putut fi receptionate la o distanta de cateva sute de kilometri.

In 1908, la Paris, Lee DeForest realizeaza o transmisiune radio cu ajutorul unui fonograf si a unui emitator instalat pe turnul Eiffel. Aria de audibilitate a semnalului atingea 500 de mile. Doi ani mai tarziu, tot el pune in unda prima transmisiune "live" de pe scena Teatrului Metropolitan -atunci au auzit ascultatorii vocea lui Caruso, fara a fi prezenti in sala.

Charles Herrold pune la punct in anul 1909, la un colegiu din California, impreuna cu studentii, un studio care difuza stiri si muzica, iar in 1915, la expozitia de la San Francisco, el realizeaza o transmisiune a unui program de peste 6 ore pentru vizitatori.

In perioada de pionierat a radioului, armata este cea care a folosit cel mai mult aceasta noua descoperire. Tehnica s-a dezvoltat rapid si s-a ajuns in situatia de a se putea realiza transmisiuni radio de catre oricine.

Economia privata este cea care a pus lucrurile in miscare.

In 1919 inginerul american David Sarnoff a avut ideea difuzarii si producerii pentru cetateni, a unor programe radio utilitare. Prima transmisie in SUA are loc in noiembrie 1920 si a avut un predominant caracter electoral.

Primul post de radio, in sensul modern al cuvantului, pe teritoriul SUA este infiintat in 1922 de acelasi profesor C. Herrold, la sfarsitul anului 1921. Piata radiofonica se dezvolta aici. Pentru o comparatie, in 1923, cand in Germania era receptionat pentru prima data un program de radio in acceptiunea de astazi, in Statele Unite ale Americii erau deja peste o suta de mii (alte surse vorbesc de peste un milion) de ascultatori.

Prima reclama platita la radio a fost difuzata in anul 1922, de catre un post new-yorkez. Ea avea durara de 10 minute si a fost comandata de o firma imobiliara din Queens.

Inca de la inceput a fost introdusa taxa radio. De pilda, in Germania, fiecare cetatean care obtinea de la ministerul postelor o aprobare pentru construirea si utilizarea unei statii de radio-receptie, avea dreptul sa asculte radioul. Taxa de atunci, echivala cu 4 ore de munca, iar banii erau incasati de factorul postal. Taxa era mare si multi ascultau programele la negru... Nimic nou sub soare!.

Raza de emisie, pentru fiecare post regional era initial de cca 150 de km. Unele zone ramaneau insa neacoperite si trebuia sa fie rezolvata si aceasta problema.

Prima sistematizare a frecventelor la nivel European s-a facut prin "Planul lungimilor de unda de la Geneva", intocmit de asociatia mondiala de radioficare la data de 15 noiembrie 1926.

In fiecare stat s-a incercat instalarea de emitatoare de mare putere, dar existau inca multe tari care nu dispuneau de fondurile sau de posibilitatile tehnice necesare pentru a se dezvolta in aceasta directie.

Conferinta Mondiala de Radio de la Praga (Cehia) si planificarea frecventelor a intrat in vigoare la data de 30 iunie 1929

Dam in continuare un exemplu din istoria mass-media care demonstreaza ce forta extraordinara incepuse sa aiba acest mijloc de comunicare in masa: piesa radiofonica "Razboiul lumilor", dramatizare dupa romanul lui Herbert G. Wells, de Orson Wells. Emisiunea s-a difuzat in seara zilei de 30 octombrie 1938, de postul de radio Columbia (CBS).

Din 6 milioane de ascultatori, 1 milion a pornit la drum, 1 milion de oameni panicati. Emisiunea s-a difuzat in paralel cu o emisiune de mare succes a unui post rival, NBC, care avea la acea ora una dintre cele mai populare emisiuni de varietati cu Charlie Mc Carthy.

Personajul era de un comic grosier si smulgea hohote de ras milioanelor de ascultatori. In atmosfera tensionata a anului 1938 Charlie Mc Carthy ii ajuta pe oameni sa se destinda, pe cand Orson Wells, nu. De aceea oamenii l-au preferat pe Mc Carthy.

Dupa ce s-a terminat emisiunea de divertisment, NBC-ul a introdus un moment publicitar,

platit de un renumit trust al cafelei. Atunci radio ascultatorii au comutat pe lungimea de unda a Columbiei, nimerind in mijlocul "razboiului lumilor". Fiind vorba despre o emisiune realizata sub forma unui magazin de actualitati si neexistand mesaje de avertizare difuzate periodic, oamenii au confundat imaginarul cu realitatea.

Se spune ca germanii au aflat de la radio despre izbucnirea celui de al doilea Razboi Mondial. Se pare ca drept pretext pentru atacul Germaniei asupra Poloniei a servit inscenarea, in noaptea de 31 august spre 01 sept, 1939, a unui atac asupra unui post de radio- cel din Gleiwitz.

Inca din prima zi de razboi a fost prezentata "dispozitia referitoare la masurile speciale privind programele de radio". Se introducea cenzura.

In ciuda sanctiunilor si a bruiajelor de tot felul, in timpul razboiului au fost ascultate cu mare interes programele de radio clandestine; mai ales programul difuzat de BBC, cu celebrul sau semnal (primele 4 sunete din Simfonia a V-a de Beethoven, in Germania) era deosebit de ascultat, mai ales ca erau transmise numele soldatilor germani cazuti in mainile aliatilor. Pentru cei de acasa aceste informatii erau extreme de importante.

Am citat aceste momente memorabile din istoria radioului pentru ca ilustreaza cel mai bine forta pe care o are comunicarea prin acest canal media.

Astazi radioul a fost detronat de televiziune, din punct de vedere al fortei de impact emotional

asupra oamenilor.

2. RADIOUL ROMANESC

Radioul romanesc a luat fiinta la data de 1 noiembrie 1928.

Prima emisiune radio, oficiala, a debutat prin cuvantul unui mare fizician roman, profesorul Dragomir Hurmuzescu, care, ulterior, a devenit presedinte al Consiliului de Administratie al Societatii de Difuziune Radiotelefonica.

Momentului inaugural i-a fost dedicata poezia 'Un suflet nou', scrisa si citita la microfon, cu acest prilej, de scriitorul Horia Furtuna, ulterior realizator si director de programe.

Inainte de 1928, exista o adevarata miscare pro-radiofonie. Principalul protagonist al acestei miscari era profesorul Dragomir Hurmuzescu, cel care, in martie 1925, infiintase Asociatia prietenilor radiofoniei.

La 22 decembrie 1927, Jurnalul nr. 2915 al Consiliului de Ministri, declara, la art.2, constituita Societatea de Difuziune Radiotelefonica din Romania.

Adunarea generala a Societatii de Difuziune Radiotelefonica are loc la data de 17 ianuarie 1928. Cea mai mare parte a capitalului de participare apartinea statului.

In martie 1928, se face inregistrarea oficiala la tribunal.

In acest mod, cadrul legal de functionare este complet indeplinit.

Anii premierelor

1 noiembrie 1928. Primul semnal radiofonic lansat in eter.

Drumul era deschis! Muzica, poezia, informatia, in general, puteau sa-si croiasca drum spre mintea si inima ascultatorilor.

La data de 18 decembrie 1928, este semnalata prima transmisiune umoristica.

In 1929, pot fi ascultate la radio:

prima emisiune pentru cei mici, Ora copiilor (12 ianuarie);

prima transmisiune de teatru cu poemul liric O toamna, de Alfred Mosoiu (23 ianuarie);

prima transmisiune directa de la Opera Romana cu Aida de Giuseppe Verdi (14 aprilie);

prima transmisiune directa de la Ateneul Roman (28 octombrie).

In 1930 debuteaza: Universitatea Radio, continand conferinte tinute de prestigioase personalitati ale intelectualitatii romanesti, din perioada interbelica; emisiunile Ora satenilor si Ora scolarilor. Este transmis pentru prima oara un miting aviatic.

Radioul si rolul sau

Cu prilejul inaugurarii, la data de 11 februarie 1932, a studioului mare, din strada General Berthelot, Ministrul Lucrarilor Publice si Comunicatiilor a definit, in discursul sau, rolul radioului public, astfel: '.un fel de Universitate pentru toata lumea, in care utilul si instructivul trebuie sa fie impletite in mod dibaci'. De asemenea, mai afirma ca '..,reteaua radiofonica existenta este numai un inceput', iar 'opera de educatie sistemica a maselor cere o evolutie de program si o amplificare de mijloace. Statul este dator sa inteleaga acest proces.'

'Utilul si instructivul' nu eliminau, insa, elementul de divertisment. Se tinea cont si de acesta.

Evolutii si etape

Numarul orelor de program sporeste considerabil.

De la 305, in 1928, datorita intrarii in functiune a postului de emisie de 12 KW de la Baneasa, se ajunge, in 1929, la un total de 2200 de ore de program.

Depasindu-se unele dificultati tehnice, numarul de ore de emisie creste in fiecare an: 2264 in 1931; 2936 in 1932 ; 3250 in 1933; 3517 in 1934.

In 1929, ponderea programelor muzicale era de 70%

La data de 21 martie 1930, se realizeaza prima transmisie a unei opere dintr-un studio al Radiodifuziunii (Barbierul din Sevilla de Rossini).

In 1931 sunt construite primele sali de auditie (studiouri), in imobilul din strada General Berthelot, nr 60. Acestora le urmeaza, in anul 1932, studioul mare, inaugurat la 11 februarie.

Primele cursuri de limba gemana si franceza sunt transmise in februarie 1929, iar primele emisiuni in limbi straine (franceza, germana), niste 'miniaturi de emisiuni vorbite' care faceau referire la specificul romanesc, sunt difuzate in 1932

11 iunie 1933 - prima transmisie a unui meci de fotbal international: Romania - Iugoslavia.

20 februarie 1937 - se lanseaza, la radio, Maria Tanase, neintrecuta reprezentanta a cantecului popular romanesc

Societatea Romana de Radiodifuziune este trecuta de la 31 decembrie 1937, in subordinea directa a Presedintiei Consiliului de Ministri

Un Decret-lege promulgat de regele Carol al II-lea, la 28 august 1938, prevedea ca toate institutiile publice, cu caracter propagandistic, sa treaca sub directa supraveghere a Subsecretariatului de Stat al Presei si Propagandei.

In pofida perioadei nefavorabile, radioul isi mentine rolul avut inca de la infiintare, adica acela de informare si de raspandire a culturii. El face, in continuare, auzite vocile unor importante personalitati: Nicolae Iorga, Vasile V. Voiculescu, Cezar Petrescu, Constantin C. Giurescu, Ion Pillat, Ioan Petrovici, Mircea Eliade, Mihail Ralea, Adrian Maniu, Constantin Radulescu Motru, Nicolae Noica, Pamfil Seicaru, Dumitru Almas si altii, prezenti la microfon.

Titluri de emisiuni produse in aceasta perioada: Ora Marii Britanii, Ora Germaniei, Ora Frantei, Ora Italiei.

In programul emisiunilor din anul 1938, partea vorbita detine un procent de 22, 37 %, iar muzica, 52,32 %.

Un rol important s-a acordat studiourilor locale. In 1938, in Consiliul de Administratie al Societatii de Radiodifuziune, au fost discutate probleme privind Radio Basarabia, infiintarea unui studiou la Iasi, construirea unui studiou la Cluj si a altuia la Timisoara.

La 8 octombrie 1939, a fost dat in folosinta Radio Basarabia, cu un program propriu de emisiuni in limba romana si in limba rusa, iar la 2 noiembrie 1941, Radio Moldova de la Iasi.

Numarul abonatilor la nivelul anului 1938 era de 274 314 iar in 1939 de 319 408.

12 februarie 1939 - a fost lansata o emisiune romaneasca pentru America, despre care se afirma, in revista 'Radio Universul', ca a fost 'conceputa. ca mijloc de propaganda pentru participarea Romaniei la Expozitia Universala de la New York'. In program, printre altele, au putut fi ascultate: Poema romana de George Enescu, o melodie populara in interpretarea Mariei Tanase, orchestra lui Grigoras Dinicu, interpretand o hora caracteristica, arii populare romanesti, in interpretarea Valentinei Cretoiu Tassian si a lui G. Folescu. In editia din 19 februarie a revistei 'Radio - Adevarul', emisiunea a fost apreciata ca fiind un 'eveniment epocal'.

Numarul de abonati la 31 decembrie 1942 era de 283.909

In perioada dictaturii lui Antonescu, asa cum afirma si Eugen Denize, autorul Istoriei Societatii Romane de Radiodifuziune, 'radioul avea o misiune psihologica si de propaganda.'. Propaganda se manifesta si in domeniul muzical unde se promova cu precadere folclorul si compozitiile romanesti.

1941-emisiuni noi: Ora ostaseasca germano-romana; ora ostaseasca italo-romana; Orase romanesti; Transilvanenii si cultura romana s.a.

Creste importanta emitatoarelor in domeniul undelor scurte. Principalele posturi care intra in functiune in perioada februarie - decembrie 1943 (Moldovita, Dobrogea, Arges, Gloria, Piatra, Carpati, Bucegi, Olt) isi dovedesc utilitatea in august 1944, cand, pentru cateva zile, posturile mari de la Baneasa si Bod nu vor mai putea emite.

In conditii de razboi, desi evacuarea si dispersarea componentelor Societatii de Radiodifuziune s-a produs incepand cu data de 22 aprilie 1944, difuzarea programelor a fost asigurata fara intrerupere, chiar si in momentele grele din august 1944.

23 august 1944 - se difuzeaza mesajul regelui catre tara si proclamatia guvernului.

24 august - sediul Societatii Romane de Radiodifuziune este distrus de un bombardament german.

Incepe sovietizarea Romaniei.

Evenimentele politice care se succed cu repeziciune la finalul razboiului afecteaza structurile si activitatea institutiei. Se fac schimbari politice la conducere.

Noul Regulament de organizare si functionare a Societatii Romane de Radiodifuziune, mentioneaza existenta unei subdirectii generale de programe, cu o directie politica, una culturala si alta muzicala. Deosebirea fata de Regulamentul anterior este politizarea. Coordonata politica devine determinanta pentru toate emisiunile.

11 iunie 1948 - se produce etatizarea Societatii Romane de Radiodifuziune.

Decembrie 1989 a insemnat pentru Radiodifuziune si pentru societatea romaneasca, un moment de rascruce si un examen pe care l-a trecut, de altfel, incercand prin seriozitate, promptitudine si obiectivitate sa recastige simpatia publicului ascultator, simpatie pierduta inainte de acest an.

ATELIER: Auditii emisiuni radio, observatii generale