Ce este comunicarea ?

Ce este comunicarea ?

Cuvantul "comunicare" provine din latinescul communis, care inseamna "comun", "al tuturor"; sensul include tot ce ai, sau incerci sa ai, in comun cu o alta persoana. Aceasta "punere in comun" este semnalizata de catre aceasta persoana - ca urmare putem defini comunicarea ca fiind un proces de transmitere si de receptare a mesajelor intre doua persoane.

Tipurile si felurile comunicarii sunt foarte numeroase - vorbim la telefon, scriem emailuri, schimbam pareri sau cerem informatii, ne intalnim in sedinte, reclamele facute produselor etc. Comunicam de fapt si cand nu dorim in mod intentionat sa facem acest lucru - pentru ca nu putem sa nu comunicam: si tacerea e un raspuns. Intotdeauna insa, scopul comunicarii ramane acelasi: a trasmite un mesaj unui destinatar.

Nevoia de comunicare este, se pare, nevoia fundamentala si primordiala a oamenilor.

Iata cateva din cele mai cunoscute definitii ale comunicarii:

Procesul prin care se schimba informatie intre indivizi utilizandu-se un sistem comun de simboluri, semne sau comportamente;

Un proces prin care un individ transmite stimuli cu scopul de a schimba comportamentul altor indivizi (M. Dinu);

Totalitatea proceselor prin care o minte poate sa o influenteze pe alta (W. Weaver);

Punere in comun, impartasire si transmitere, amestecare si unire (C. Noica);

A face cunoscut, a da de stire, a informa, a instiinta, a spune sau a vorbi (DEX).

Procesul comunicarii si feedbackul

In termeni simpli, procesul comunicarii inseamna cine, ce si cui spune, prin ce canal si care sunt efectele. Procesul este dat de succesiunea acestor activitati de codificare, decodificare, recodificare - realizate de emitator ca si de receptor. Putem reprezenta acest proces astfel :

Altfel spus, orice mesaj are un expeditor si un receptor/auditoriu. Expeditorul codifica mesajul si il transmite folosind un mijloc de comunicare corespunzator. Receptorul primeste mesajul si il decodifica, decodificare in urma careia trimite la randul sau un mesaj catre emitator. Ideal este ca mesajul decodificat sa fie identic cu mesajul codificat.

Dar exista si situatii in care mesajul nu este codificat/ sau decodificat corespunzator, din mai multe motive:

- fie expeditorul nu a adresat mesajul unui auditoriu potrivit (respectiv publicul tinta nu este corect identificat sau suficient de bine cunoscut),

- fie receptorul nu se situeaza pe acelasi nivel de intelegere cu emitatorul / expeditorul mesajului,

- fie nu au fost utilizate mijloacele corecte de transmitere a mesajului, fie in calea mesajului se interpun zgomote care distorsioneaza mesajul.

Procesul comunicarii este de fapt unul continuu, care implica si inverseaza rolurile celor doi poli: emitatorul si receptorul. Transmiterea si intelegerea feedbackului, formularea si re-formularea cat mai adecvata a mesajului sunt esenta unei comunicari eficace.

Persoana care decodifica mesajul este important sa aiba niveluri apropiate de intelegere si de formare (educatie) cu emitatorul, altfel eforturile de decodificare pot fi considerabile.

Sa vedem acum pe rand care sunt elementele cheie ale procesului comunicarii.

Elementele cheie ale comunicarii

Ø     expeditorul sau emitatorul mesajului - cel care initiaza comunicarea si codifica mesajul in functie de propriile perceptii, atitudini, valori, nivel cultural si stare emotionala;

Ø     mesajul - este dat de continutul ideilor, dar si de forma in care ele sunt puse spre a fi transmise de catre emitator;

Ø     auditoriul, sau receptorul mesajului - el descifreaza mesajul prin metode ca ascultatul, cititul, privitul; decodificarea mesajului primit este dependenta de perceptiile si abilitatile proprii receptorului, dar si de influentele mediului ;

Ø     mijloacele /canalele de comunicare - sunt alese astfel incat sa asigure transmiterea nedenaturata a mesajului, si in functie de adecvarea lor la auditoriul/receptorul     vizat. Mijloacele pot fi foarte multe, pentru ca si mesajele pot fi transmise in scris, prin sunete, verbal, prin atingere etc. Corespunzator, avem canale (mijloace) vizuale, auditive, tactile, kinestezice etc. Canalele au suport natural sau tehnic (telefon, fax, mijloace audio-video etc.)

Ø     feedbackul - in fapt, un alt mesaj, pornit de aceasta data de la receptor. Este un element esential al procesului deoarece el il ajuta pe emitator sa stie daca si cum a fost receptionat mesajul sau. Prin repetari sau intrebari, se verifica si se clarifica intelegerea reciproca a mesajului primit dupa codificare/decodificare.

Obiective pentru comunicare

In functie de tipul de mesaj si de auditoriu putem avea ca obiective:

Exercitiu: Identificati elementele cheie ale comunicarii in hand outul Scrisoarea insotitoare Ghid de recrutare si selectie personal RECL.

Tipuri de comunicare

Comunicarea umana opereaza cu un ansamblu de stimuli apartinand la trei mari categorii de limbaj :

limbaj verbal - graiul articulat si intelesurile transmise cu ajutorul cuvintelor

limbaj paraverbal - intelesurile dincolo de cuvinte, intregul bagaj de stimuli si semnale transmise prin tonul, volumul si ritmul vocii

limbajul trupului - totalitatea semnalelor transmise prin postura, fizionomie, mimica, gestica, privire si distante.

Variatele forme de comunicare pot fi clasificate de fapt dupa mai multe criterii:

Cateva caracteristici ale acestor tipuri de comunicare:

1. comunicarea intrapersonala (dialogurile cu sine,"vocea interioara") - este necesara pentru echilibrul psihic si emotional;

2.comunicarea interpersonala (relatia "de la om la om" si "intre patru ochi") - ofera sansa unei adevarate cunoasteri a interlocutorului si are frecvent ca obiectiv influentarea interlocutorului. Limbajul nonverbal are aici un teren fertil de manifestare.

3.comunicarea de grup (intr-un anturaj intim, in interiorul echipei, al familiei, adunari adhoc) - cea in care indivizii isi petrec mare parte din viata sociala si profesionala, se impartasesc cunostinte, se rezolva nevoi etc.

4.comunicarea publica - orice tip de cuvantare, expunere sau prezentare in fata unui grup mai mare de 3 persoane. Este tipul de comunicare cel mai atent studiata de-a lungul timpului. De cele mai multe ori obiectivul ei nu este transmiterea de informatii, ci castigarea publicului - de aceea depinde de ambele capete ale relatiei: vorbitor si public.

5.comunicare de masa - producerea si difuzarea mesajelor scrise, vizuale sau audiovizuale printr-un sistem mediatic institutionalizat catre un public variat si numeros, caracterizata de folosirea de mijloace impersonale de comunicare, cunoscute generic sub numele de massmedia.

Comunicarea verbala 

Cuvintele pot fi rostite sau scrise - corespunzator exista:

comunicarea orala (convorbirile telefonice, prezentarile formale sau discutii informale, intalniri, reclame radio etc)

comunicarea scrisa ( emailul si comunicarea prin Internet, comunicatele de presa, reclama prin tiparituri, rapoartele si notele interne, memourile etc).

Ambele tipuri de comunicare prezinta avantaje si dezavantaje - de exemplu, comunicarea orala este mai rapida decat cea scrisa, si permite obtinerea unui feedback instantaneu. Permite de asemeni si corectarea instantanee a mesajului, ca si sublinierea sau accentuarea lui prin elemente de comunicare nonverbala.

Comunicarile scrise cer mai mult timp pentru realizare, nu primesc un feedback instantaneu, dar pot fi analizate mai atent si sunt mai persistente - mesajul rezista in timp (scripta manent). Emitatorul unui mesaj scris trebuie sa fie sigur de cuvintele scrise in document - ca urmare precizia de limbaj este foarte importanta, caci greselile dintr-un mesaj scris nu pot fi corectate prea usor.

Comunicarea paraverbala

Altfel spus, comunicarea paraverbala se refera la: tonul vocii, viteza vorbirii, ritmul si inflexiunile rostirii, intensitatea, volumul vocii, pauzele, sublinierile, alte sunete produse (onomatopee, geamat, mormait, oftat, ras). Modul de folosire a vocii si mai ales tonul pot sa:

o       sustina/intareasca mesajul verbal

o       contrazica mesajul

o       deformeze mesajul

o       inlocuiasca mesajul

De obicei paraverbalul sprijina mesajul verbal si arata natura relatiilor dintre expeditor si receptor; poate fi utilizat si pentru a diferentia sensul cuvintelor.

Comunicarea prin e-mail si-a dezvoltat un para-limbaj specific: stilul in care sunt comunicate ideile, ritmul si repetitia pentru a completa mesajele comunicate, smiley si emoticons etc.

Comunicarea nonverbala

Include multitudinea de gesturi pe care oamenii le folosesc pentru a-si acompania sau uneori chiar pentru a-si inlocui cuvintele: felul in care strangi mana cuiva atunci cand esti prezentat, felul in care tii mainile, cum iti incrucisezi picioarele, postura generala a corpului, tonalitatile vocii, zambetul. Include felul in care te imbraci, stai sau pasesti. Aspectele non-verbale de care tinem seama atunci cand comunicam sunt:

infatisarea

contactul vizual

pozitia corpului

gesturile

timbrul si tonurile vocale

contactul fizic

spatiul personal

Privire

Zambet

Gesturi

Pozitia corpului

Distanta

Imbracamintee

Tonul vocii

Ezitari

Volumul vocii

Pauze

Ritmul si viteza

Sublinieri

FIZIC

PARAVERBAL

CONTINUT

Exemplu : imagineaza-ti o colega care paseste in prima zi de lucru la institutia in care lucrezi. N-ai mai vazut-o niciodata, este prima oara ca o vezi acum si percepi diferite mesaje nonverbale. Zambeste atunci cand face cunostinta cu colega de birou, paseste sigura de ea, si-a asortat hainele cu atentie. Chiar inainte de a o auzi vorbind, ajungi la concluzia ca este o persoana sigura de sine, activa si organizata.

De fapt, nici mesajele nonverbale nu transmit intotdeauna adevarul : in exemplul de mai sus, ai putea constata ca noua colega este de fapt timida, egoista si dezorganizata. Poate ca perceptia ta initiala a fost gresita, sau poate ca ea a invatat cum sa foloseasca limbajul nonverbal astfel incat sa-si ascunda slabiciunile. Nici un tip de comunicare nu transmite mesaje de absoluta incredere - de aceea un bun comunicator este constient de diferentele existente intre aceste tipuri de comunicare si invata sa le foloseasca eficient.

Aspecte ale comunicarii nonverbale sunt de asemeni mimica fetei si apropierea de celalalt.

Orientarea si postura persoanele care doresc sa coopereze sunt tentate sa stea jos sau de aceeasi parte. Daca sunt situate in opozitie, pentru a coopera ele trebuie sa stea in picioare sau se vor pozitiona in fata persoanei cu care vorbesc.

Miscarile capului gesturile au semnificatii diferite in diferite culturi.

Expresiile fetei sunt cel mai usor de controlat. Acestea trebuie citite in relatie atat cu cuvintele spuse, cat si cu alte miscari ale corpului. Zimbetul este, dintre acestea, cel mai important semnal facial pe care oricine il citeste la fel, oriunde in lume. Dar ce distanta este de la un zambet amabil la un zambet batjocoritor? Mimica faciala e utilizata constient de bunii oratori, in influentarea auditoriului.

Gestica mainilor reprezinta una din cele mai cunoscute metode de comunicare non-verbala.

Ø     o mana ridicata pentru salut, semnul "V" al victoriei, pumni inclestati, aratarea cu degetul;

Ø     mana dusa la gura atunci cand suntem surprinsi, aplaudarea;

Ø     sublinierea intelesului cuvintelor prin miscari diverse;

Ø     foarte des    suntem tentati sa adoptam sau sa copiem "in oglinda" gesturile si miscarile corporale ale interlocutorului.

Ratiunile gesturilor pot fi multiple: expedierea de mesaje, cod sau cifru, mesaje duble, ce vrem sa fim, cum vrem sa fim, cum ne vad colaboratorii, cum am vrea sa ne vada acestia Se spune ca o gestica bogata completeaza un vocabular sarac. Cu toate acestea miscarile mainilor, capului sau ale trunchiului insotesc intotdeauna mesajul nostru verbal. Stiti care sunt gesturile care va caracterizeaza? Intrebati un membru al familiei, sau un prieten apropiat, apoi constientizati cand anume le faceti. Sunt utile aceste gesturi in transmiterea mesajelor dvs. catre receptori?

Distanta fizica fata de celalalt este un element important de comunicare nonverbala; cu totii avem nevoie de propriul spatiu, numit spatiu personal (distanta personala).    Tabelul de mai jos prezinta situatiile posibile:

Limbajul tacerii poate fi semnificativ intr-o discutie - momentul, locul si durata tacerii pot fi utilizate ca elemente de comunicare nonverbala de mare impact.

Limbajul nonverbal pozitiv se manifesta prin:

v     atitudine deschisa si cooperanta

v     zambet - nimeni nu poate face acest lucru in locul dumneavoastra !

v     expresie a fetei interesata

v     contact vizual moderat

v     bratele sustin ceea ce se spune

v     volum al vocii suficient si variat

Limbajul nonverbal negativ se manifesta  :

Specialistii au concluzionat ca ponderea celor trei moduri de transmitere a mesajelor este in realitate urmatoarea:

Limbajul trupului

Ce arati