Falsa publicitate (art. 4 lit. f Legea nr. 11/1991) Aspecte generale.

Falsa publicitate (art. 4 lit. f Legea nr. 11/1991) Aspecte generale.

Constituie contraventie potrivit art. 4 lit. f al Legii nr. 11/1991 si se sanctioneaza cu amenda de la 20.000 lei la 60.000 lei comunicarea sau raspandirea, de catre un comerciant, de afirmatii asupra intreprinderii sale sau activitatii acesteia, menite sa duca in eroare si sa-i creeze o situatie de favoare in dauna altor concurenti.

Din textul citat rezulta ca fapta consta in prezentarea propriei activitati intr-o mina favorabila, fara ca aceasta sa corespunda realitatilor, exagerand intentionat realizarile sau ascunzand cu buna stiinta esecurile, cu scopul de a induce in eroare partenerii comerciali sau consumatorii si de a-si crea o situatie de favoare in dauna altor concurenti

"Afirmatia unui ziar ca are cel mai mare tiraj dintre ziarele belgiene, daca este inexacta in fapt, constituie un act de concurenta ilicita. Daca prin el insusi faptul unui comerciant, de a exagera, chiar fara rusine, calitatile produselor sale sau rezultatele exploatarii sale nu poate sa dea nastere la obligatiune civila in folosul tertilor, nu e tot astfel cand afirmatiile inexacte poarta asupra unui fapt precis, de care un concurent determinat are dreptul exclusiv sa se prevaleze si pe care publicul nu-l poate controla. In acest caz, comerciantul isi atribuie in mod fals un avantaj care face parte din averea comerciala a concurentului sau^".

Constituie infractiune prevazuta de art. 265 pct. l al Legii nr.31/1990 si se pedepseste cu inchisoare de la unu la cinci ani fapta fondatorilor, administratorilor sau a directorilor unei societati comerciale care, in prospectele, rapoartele si comunicarile adresate publicului, arata cu rea-credinta fapte neadevarate asupra conditiilor economice sau le ascund cu rea-credinta in tot sau in parte.

Modalitati de prezentare a falsei publicitati.

Cea mai uzuala modalitate de prezentare a falsei publicitati este mesajul scris sau oral, publicat in presa ori afisat pe ziduri si panouri ori difuzat pe calea undelor la radio sau la televiziune.

Ea poate fi realizata insa si cu alti suporti: cataloage, liste de bucate (meniuri), ambalaje, sacose, inscriptii pe articole vestimentare, ghiduri turistice sau automobilistice etc.

De asemenea publicitatea poate fi realizata chiar prin modul de alcatuire a etichetei obligatorii atasata produsului sau prin formularul de contract tip difuzat clientilor potentiali.

Publicitatea pur orala, facuta pe strazi, in piete sau balciuri poate, de asemenea, sa atraga aplicarea dispozitiilor art. 4 lit. f al Legii nr. 11/1991.

Asadar toate mijloacele de exprimare a reclamei sunt vizate de aceasta norma legala, atat textele scrise cat si mesajele orale sau cele transmise publicului prin intermediul unei fotografii, a unui desen prin muzica sau prin zgomot.

Practica judiciara a considerat ca s-a comis o falsa publicitate chiar si prin reticenta:

- in cazul unei societati care a expus spre vanzare aparate telefonice omitand sa indice ca acestea nu sunt agreate de serviciul de posta si telecomunicatii si in consecinta or putea fi utilizate in aceasta retea ;

- in cazul altei societati care a expus spre vanzare, la preturi atragatoare, pneuri automobil fara sa indice ca sunt de ocazie si au fost resapate . Impresia falsa poate fi creata prin utilizarea unei mari diversitati de mijloace:

a) inserarea intr-un mesaj publicitar a unor mentiuni restrictive sau contradictorii caractere tipografice minuscule disimulate abil de mentiunile atractive prezentate cu caractere tipografice mult mai mari sau utilizarea incorecta, in acelasi scop de disimulare, a asteriscului de trimitere la clauzele restrictive;

b) reproducerea unor imagini sugestive inselatoare pe suportul publicitar (imaginea unui fruct pe ambalajul unei bauturi sintetice creeaza impresia falsa ca bautura ar fi preparata din sucul natural extras din acel fruct);

c) utilizarea improprie a unor termeni sugestivi cum sunt: "la prima mana desi obiectul la care se refera publicitatea a cunoscut mai multi posesori succesivi) sau "natural' (desi produsul a suferit un proces de prelucrare industriala) ori "croitorie' si obiectele vestimentare la care se refera au fost confectionate m serie);

d) revendicarea unor calificative neatribuite legal ( numarul de de stele in cazul hotelului sau al restaurantului).

Aprecierea caracterului fals al publicitatii.

Falsitatea mesajului publicitar le fi analizata sub doua aspecte:

a) dupa continutul mesajului;

b) dupa destinatarul mesajului.

a) Tinand cont de continutul mesajului falsa publicitate trebuie sa fie delimitata in raport cu publicitatea care poate induce in eroare cat si fata de publicitatea optimista umoristica.

Este fara indoiala falsa o publicitate care atribuie unui produs o alta compozitie decat cea reala sau o insusire pe care nu o poseda.

Este de natura a induce in eroare o publicitate care poate genera o intelegere gresita sau echivoca a mesajului (de exemplu anuntul potrivit caruia un anumit comerciant "vinde fara beneficiu' un anumit numar de articole fara a specifica insa i sunt articolele vandute cu pret redus).

Uneori enormitatea falsei publicitati este atat de vadita incat nu-l poate deruta pe consumatorul mijlociu (o anumita baterie nu se uzeaza decat prin utilizare, desi insusi fabricantul mentioneaza pe produs o data limita pentru punerea lui in functiune) si intr-o asemenea situatie se apreciaza ca nu exista raspundere juridica pentru falsa publicitate.

Pentru aceleasi considerente, publicitatea optimista sau umoristica, daca pastreaza o anumita masura, nu este considerata ca falsa publicitate.

Intr-un spot televizat, care facea reclama unei valize, aceasta era utilizata ca minge de fotbal iar rolul jucatorilor era interpretat de cateva buldozere, intregul spectacol urmarind sa sugereze soliditatea valizei. Tribunalul corectional din Paris l-a condamnat pentru publicitate inselatoare pe autorul anuntului, considerand ca turnarea filmului a necesitat utilizarea mai multor valize, inlocuite pe masura ce erau distruse. Curtea de Apel Paris a infirmat aceasta hotarare, considerand ca ,,demonstratia^" nu putea pacali pe nimeni, filmul oferind un spectacol imaginar, fara pretentii de experienta stiintifica, in plina fictiune si in afara hotarelor realitatii.

Curtea de Casatie, prin decizia pronuntata la 21 mai 1984, respingand recursul, a interpretat norma legala aplicabila m sensul ca acesta nu interzice o publicitate hiperbolica, realizata prin parodie sau emfaza, care nu poate insela pe nimeni .

b) Luand in considerare destinatarul mesajului publicitar, aprecierea caracterului inselator se poate face sau m raport de consumatorul mijlociu considerat in abstracto sau m raport de destinatarul concret.

Daca mesajul publicitar se adreseaza publicului in general, aprecierea riscului de inselaciune, de inducere in eroare se face in abstracto in raport de psihologia consumatorului mijlociu, dotat cu inteligenta si atentie normale si cu un minimum de spirit critic.

Daca mesajul se adreseaza unui public determinat, aprecierea se va efectua in concreto, tinandu-se seama de capacitatea acelei categorii sociale careia ii este adresat. De exemplu, in cazul unui mesaj publicitar prezentat pe panouri amplasate pe autostrada s-a apreciat ca el este destinat automobilistilor si de aceea trebuie sa poata fi citit de la distanta si rapid. Daca informatii esentiale sau contradictorii sunt scrise cu caractere prea mici, ele nu vor putea fi percepute deodata cu restul mesajului si exista riscul inducerii in eroare. Tot astfel, daca publicitatea se adreseaza numai unor profesionisti, posibilitatea de inducere in eroare va fi mai redusa pentru ca acest public este mai prevenit si mai putin vulnerabil.

Continutul fals la care se raporteaza publicitatea inselatoare.

Falsa publicitate se poate referi, prin continutul ei, la:

a) insusi bunul sau serviciul propus;

b) pretul si conditiile de vanzare;

c) avantajul sau rezultatele promise ori scontate;

d) fabricanti, distribuitori sau prestatori.

a) Publicitatea falsa cu privire la insusi bunul sau serviciul propus poate privi:

1) Insasi existenta bunului sau a serviciului ( de exemplu: se ofera spre vanzare bunuri de larg consum la preturi avantajoase dar in realitate aceste bunuri nu sunt disponibile in cantitate suficienta sau nu sunt disponibile imediat; se promite o asistenta tehnica dupa vanzare desi comerciantul nu este in masura sa o asigure).

2) Natura bunului sau a serviciului (de exemplu se ofera un aliment dietetic desi i realitate el este medicament).

3) Compozitia produsului (de exemplu: "lana' desi produsul este fabricat din lana 30% si fibre sintetice 70%; ,,branza de capra', desi ea este preparata din lapte de capra si de vaca in proportii egale; "piele^" desi materialul este sintetic; ,,colorant natural desi colorantul este sintetic etc.).

4) Calitatile substantiale ale produsului (de exemplu mentiunea ,,motor nou' m izul unui autoturism de ocazie avand motorul original).

5) Controale pretinse a fi fost efectuate asupra produsului (de exemplu in cazul unei macelarii care, prin panoul publicitar afisat, pretinde ca marfa expusa este supusa nor controale bacteriologice regulate desi in realitate ea nu a fost supusa nici controlului obligatoriu prevazut de normele legale).

6) Cantitatea produsului oferit (cantitatea reala este mai redusa decat cea prezentata prin publicitate).

7) Modul si data fabricatiei (de exemplu prezentarea unui produs industrial ca fiind artizanal sau afirmatia falsa ca un mobilier este "antic^").

8) Originea produsului (de exemplu ,,ceramica de Horezu' sau ,,vase de Corund' desi obiectele sunt confectionate in alta zona, cu material de alta provenienta).

9) Conditiile de utilizare (de exemplu, masina de spalat prezentata ca avand 20 e programe desi numarul de programe real este inferior).

b) Publicitatea falsa cu privire la pret si la conditiile de vanzare se poate exprima in:

1. Vanzarea produselor la preturi superioare celor care sunt prezentate in prospectele publicitare.

2. Prezentarea de sloganuri publicitare false cu privire la pretinse avantaje oferite cumparatorilor (de exemplu: "daca veti cumpara doua perechi de ciorapi, a treia pereche va este oferita gratuit' desi pretul celor doua perechi corespunde cantitatii de trei perechi de ciorapi).

3. Publicarea unei garantii de "x" ani pentru cumpararea unui obiect de folosinta indelungata, desi in realitate garantia este acordata conditionat de plata unui supliment de pret.

4. Publicarea de informatii false cu privire la conditiile de plata sau de credit.

5. Inserarea in anunturile publicitare a unor motive de punere in vanzare care ar sugera in mod fals ca vanzatorul este dispus sa accepte un pret redus (de exemplu:

mutarea din localitate, lichidarea magazinului etc.).

c) Publicitatea falsa cu privire la avantajele sau rezultatele promise sau scontate poate consta in:

1. Promisiuni neonorate (de exemplu neasigurarea de catre o agentie de voiaj a tuturor serviciilor promise turistilor in prospectele publicitare).

2. Rezultate promise cu exagerare (de exemplu reclama facuta unor spori de ciuperci in sensul ca dau productie abundenta in tot cursul anului si pe orice teren, desi performantele reale sunt mult mai modeste).

3. Atribuirea unor virtuti inexistente unui produs (de exemplu lotiune care va reface parul cazut).

4. Prezentarea de false marturii despre satisfactia oferita de un produs (de exemplu leacuri tamaduitoare).

d) Falsa publicitate cu privire la fabricanti, distribuitori sau prestatori se poate manifesta prin:

1. Vanzarea unui produs de o marca diferita decat cea anuntata

2. Erijarea unui distribuitor in postura de producator.

3. Autoatribuirea unor calitati inexistente ca: distribuitor agreat de un anumit producator, posesor al unei diplome inexistente, "expert", "cel mai dinamic grup comercial, "ziarul cu cele mai multe exemplare vandute^" sau "unicul aperitiv natural etc.

Actele de concurenta neloiala constituie contraventii si infractiuni, iar in anumite cazuri formeaza obiectul unor actiuni penale in justitie la plangerea partii vatamate sau la sesizarea altor organe in drept

BIBLIOGRAFIE

Adriana Corhan - "Dreptul Concurentei Comerciale" - note de curs, Ed. Europa Nova Lugoj, 1998

Iolanda Eminescu - "Concurenta neleala", Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1993

O. Capatana - "Dreptul Concurentei Comerciale. Concurenta neloiala pe piata interna si internationala ", Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1994