Prevenirea incendiilor in transporturi

Prevenirea incendiilor in transporturi

1. Garaje

In garajele pentru autovehicule, pericolul de incendiu este generat de existenta benzinei in rezervoarele acestora. Acest pericol este destul de mare atunci cand sunt create conditii de evaporare a benzinei si ventilatia se face in mod corespunzator.

In cazul concentratiilor periculoase la explozie, formate in garaj, se pot declansa explozii sau incendii din cauza scanteilor iesite la esapare, a tigarilor si chibriturilor aprinse, a flacarii si a corpurilor incandescente, a scurtcircuitelor, a scanteilor si flamelor electrice (inclusiv de la bujii), precum si datorita caldurii degajate de motor sau de teava de esapament supraincalzita. In garajele mici, datorita incalzirii cu sobe alimentate cu combustibil, se creeaza un permanent pericol de incendiu si explozie si aceasta din cauza supraincalzirii usite sobei si a jarului cazut din focar. In garaje, incendiile mai pot fi provocate si de autoaprinderea carpelor imbibate cu ulei si unsori, depozitate prin diferite colturi si locuri ascunse ale garajului, pe un timp mai indelungat.

In scopul prevenirii incendiilor, a limitarii propagarii lor, se iau o serie de masuri inca de la constructia garajului. In cladirile destinate gararii autovehiculelor se va respecta capacitatea de garare stabilita in functie la gradul lor de foc si de tipul autovehiculelor.

Amplasarea garajelor in subsoluri nu este recomandabila deoarece, in afara de dificultatea evacuarii lor, vaporii de benzina si gazele de esapare, fiind mai grele decat aerul, se acumuleaza prezentand pericol de incendiu, explozie si intoxicare.

Garajele amplasate la etaj trebuie sa dispuna de cai suficiente de evacuare.

Usile garajelor trebuie sa asigure o evacuare rapida a autovehiculelor.

Combustibilul (benzina, motorina) se pastreaza in depozite amplasate in exteriorul cladirii garajului, la distanta prevazuta in norme.

Platformele de garare a autovehiculelor, se amplaseaza fata de cladirile din jur, la distantele prevazute de norme.

In interiorul garajelor, nu trebuie pastrate bidoane cu combustibil, unsori, uleiuri, cauciucuri sau alte materiale combustibile.

Pe timpul examinarii motorului (carburatorului etc. ) sau a rezervorului de combustibil, nu trebuie sa se fumeze si nici sa se lucreze cu foc deschis. Umplerea sau golirea rezervorului se face numai ziua, si in cazuri exceptionale noaptea, in exterior, iluminarea asigurandu-se eletric, cu lampi protejate. Pe timpul umplerii rezervorului cu benzina, motorul se opreste si se scoate cheia de contact. In cazul revarsarii pe jos a benzinei sau a motorinei, petele se acopera cu nisip, care dupa ce se imbiba, se evacueaza, locul respectiv presarandu-se din nou cu nisip proaspat. Rumegusul nu trebuie folosit, deoarece ramas depozitat un anumit timp se poate autoaprinde.

Rezervorul de combustibil si conductele trebuie sa fie bine inchise si etanse, pentru a se evita emanarile de vapori. Instalatia electrica a autovehiculelor trebuie sa fie permanent in stare de buna functionare, excluzandu-se astfel posibilitatea formarii scanteilor electrice. Conductoarele electrice trebuie sa fie izolate, contactele bine facute, iar in cazul unei reparatii la instalatie, se desfac legaturile de la acumulator. Examinarea unui acumulator nu trebuie sa se faca la lumina chibritului, deoarece se poate aprinde hidrogenul emanat. Pe timp de iarna, motorul si rezervorul nu se incalzesc cu lampi de benzina sau cu alte surse de foc deschis, ci numai cu apa calda sau aerul incalzit. De asemenea, in apropierea vaselor de benzina in care se spala diferite piese sau se executa operatii la care s-ar putea produce scantei este interzis a se umbla cu foc deschis.

Iluminarea garajelor se va face cu lampi electrice adecvate. Lampile portative vor fi armate.

Incalzirea garajelor se va face cu instalatii de incalzire centrala. La garajele mai mici (10 autoturisme sau 5 autocamioane) incalzirea se poate face si cu soba cu acumulare de caldura, cu conditia ca usile de alimentare a sobelor sa fie situate la exteriorul garajului.

In garaje este interzis sa se introduca autovehiculelor cu rezervoare de benzina fisurate, cu tevile de esapament supraincalzite sau fara tobe de esapament, cu instalatia electrica defecta sau incarcate cu materiale explozive, combustibile si usor inflamabile.

In garaje trebuie sa existe un sistem de ventilatie mecanica sau naturala.

Inainte de punerea motoarelor in functiune, se deschid usile garajului pentru a se asigura o buna aerisire. Pentru a se evita eventualele autoaprinderi, carpele imbibate cu ulei si unsori se depoziteaza in afara garajului, in cutii metalice, acoperite.

Incarcarea acumulatoarelor in garaje este interzisa, de asemenea si depozitarea altor materiale care nu fac parte din inventarul autovehiculelor.

In garaje, asezarea autovehiculelor se va face astfel incat sa pastreze spatii intre ele si pereti, care sa asigure o evacuare rapida in caz de incendiu. Pentru aceasta, este recomandabil sa se marcheze pe pardoseala spatiile de garare si cele libere, in functie de pozitia usilor prevazute pentru evacuare.

Un pericol deosebit de explozie si incendiu exista si pe timpul incarcarii acumulatoarelor. La incarcarea acestora, atat la cele cu acizi cat si la cele alcaline, se degaja hidrogen, care in cazul unei ventilatii necorespunzatoare (mecanica si naturala) formeaza cu aerul amestecuri explozive. Camerele pentru incarcarea acumulatoarelor, dat fiind posibilitatea formarii amestecurilor explozive, vor fi considerate incaperi cu pericol de explozie.

Pentru prevenirea exploziilor si incendiilor, in camerele de incarcare a acumulatoarelor trebuie sa asigure in permanenta un schimb de aer care sa nu permita formarea unei concentratii periculoase de hidrogen-aer. Intrarea in camere de acumulatoare trebuie sa se faca printr-o incapere tampon, in scopul evitarii patrunderii hidrogenului si vaporilor in incaperile vecine.

Pentru deservirea, in bune conditii, a statiilor de baterii de acumulatoare, se preavad urmatoarele incaperi separate: camera acumulatoarelor, incaperea tampon, depozitul de acid si apa distilata, camera pentru echipament de incarcare (redresor, aparate de masura si protectie etc. ).

Trecerea conductelor si barelor prin peretele camerei de acumulatoare spre incaperea cu echipamentul electric., trebnuie sa fie etansa. Este recomandabil ca conductoarele de legatura sa fie vopsite cu vopsea rezistenta la actiunea vaporilor de acid sulfuric.

Montarea in interiorul camerelor de incarcare a acumulatoarelor, a intrerupatoarelor, prizelor si a altor aparate care pot produce scantei, este interzisa.

2. Nave maritime

Este stiut ca, in ultimii ani, tehnica in constructia navelor a evoluat in mod considerabil, lemnul se foloseste din ce in ce mai putin, masinile cu abur au fost inlocuite cu motoare Diesel, navele au fost prevazute cu instalatii de stingere a incendiilor si cu toate acestea, procentual, incendiile n-au scazut prea mult. Din unele statistici reiese ca anual, se declanseaza incendii mai mari la cel putin 2, 5 3% din numarul navelor, iar pagubele provocatede acestea ocupa al treilea loc in statistica accidentelor maritime, dupa ciocniri si esuari.

Printre cele mai frecvente cauze ale incendiilor se enumera: manipularea si folosirea neatenta si neglijenta a focului deschis; scanteile care ies pe cosurile de fum si prin tevile de esapament, precum si cele care se formeaza la lovirea metalelor intre ele; scanteile si scurtcircuitele electrice cauzate de defectiunile produse la instalatiile electrice cauzate de defectiunile produse la instalatiile electrice si de nerespectarea regulilor de exploatare a acestor instalatii; scanteile si radiatiile calorice rezultate in urma lucrarilor cu flacari (sudura etc. ); defectarea si exploatarea necorespunzatoare a instalatiilor de incalzire; autoaprinderea si autoinflamarea materialelor si substantelor combustibile, care altcatuiesc incarcatura; descarcari ale electricitatii statice; trasnet; chibrituri si tigari aruncate la intamplare; printre marfuri; caldura radiata de masini (care se transmite prin peretii salii de masini); contactul lichidelor combustibile, prelinse, cu tevile de esapament ale motoarelor, cu cazanele si alte parti incalzite ale mecanismelor.

Aproape jumatate din numarul incendiilor de pe mare, sunt cauzate de manipularea neatenta si neglijenta a focului, de aruncarea chibriturilor si a tigarilor la intamplare.

Scanteile care ies din tevile de esapament, sunt periculoase pentru navele care transporta materiale si substante usor combustibile si inflamabile. Din aceasta cauza, incendiile se produc, in special, in timpul incarcarii si descarcarii marfurilor si mai ales a bumbacului.

Incendiile produse din cauza autoaprinderii si autoinflamarii sunt destul de frecvente pe timpul transportului unor materiale combustibile si substante inflamabile ca de exemplu: carbuni, bumbac, produse vegetale, cauciuc, turte de floarea-soarelui, compusi ai sulfului etc. pericolul de autoaprindere si autoinflamare este considerabil la trecerea navelor prin regiunile cu temperaturi ridicate.

Bumbacul, ca unul dintre materialele usor combustibile, care in anumite conditii se autoincalzeste, nu trebuie transportat impreuna cu produse uleioase (seminte de in si canepa, turte de floarea soarelui etc. ) si nici cu marfurile combustibile si usor inflamabile, maritime, din cauza asezarii lor in stive mari, a lipsei de aerisire.

Baloturile de bumbac cu urme de ulei, transportate pe navele maritime, din cauza asezarii lor in stive mari, a lipsei de aerisire corespunzatoare si a transportului pe timp indelungat, mai ales prin regiunile calde, prezinta un mare pericol de autoaprindere.

Tevile de esapament ale navelor destinate transportarii bumbacului trebuie prevazute cu stingatoare de scantei. Pentru a evita formarea scanteilor in timpul incarcarii si descarcarii prin lovirea benzilor de otel ale baloturilor de bumbac de ramele metalice ale deschiderilor magaziilor, este necesar ca aceste rame sa fie protejate cu lemn sau pasla.

La incarcarea bumbacului, folosirea cablurilor, a carligelor de hotel si a plaselor metalice, este interzisa pentru a evita formarea scanteilor de natura mecanica; de asemenea este interzisa si incarcarea baloturilor in magaziile navei prin alunecare pe scanduri.

In magaziile navei, baloturile se aseaza astfel incat frecarile benzilor metalice sa nu fie posibile. In cazul asezarii baloturilor in apropierea conductelor si peretilor incalziti, este necesar sa se asigure un spatiu de siguranta si asezarea unor panouri de scandura la cel putin 10 cm distanta de elementele care iradiaza caldura.

Pe timpul incarcarii si descarcarii baloturilor de bumbac, fumatul si folosirea focului deschis sunt interzise atat pe punte, cat si in magaziile navei.

Transportul bumbacului pe punte se face acoperit cu prelate, iar pe timpul noptii bine supravegheat.

Magaziile navei in care se transporta bumbac, se ventileaza periodic, avandu-se grija ca temperatura acestuia sa fie controlata cu regularitate.

Pentru iluminarea locului de incarcare si descarcare, se pot folosi lampi electrice portative, cu putere de cel mult 100 W, insa in buna stare de functionare si prevazute cu armatura etansa, cu plasa de protectie si cordon armat.

Turtele de produse oleaginoiase prezinta de asemenea, pericol de autoincalzire si autoaprindere, la acestea contribuind, in mare masura, continutul de ulei vegetal, precum si absorbtia oxigenului din aer. Cele mai predispuse la autoaprinderi sunt turtele maruntite, deoarece disiparea caldurii in atmosfera se face mai greu. La constatarea unei temperaturi de 70 90 C in stive, pericolul de autoaprindere este iminent. Cele mai multe cazuri se produc in lunile iulie si august si cand durata de transport depaseste sase saptamani.

Pentru a preintampina autoaprinderea, trebuie ca turtele maruntite sa fie transportate in stive separate si prevazute cu o buna ventilatie.

Ventilatia stivelor de turte oleaginoase se asigura prin doua sau trei canale practicate de la baza pana la varful stivei. Cand se constata o crestere a temperaturii in stive, este necesara o ventilatie suplimentara, realizata prin deschiderea bocaportilor magaziilor.

Un alt material combustibil transportat de nave este lana. Autoincalizarea si autoaprinderea poate sa apara si la lana, daca aceasta se incarca in stare umeda sau imbibata cu ulei. Pentru inlaturarea acestor fenomene, lana se incarca numai in stare uscata si curata, fara urme de ulei. Incarcarea lanei impreuna cu uleiuri, grasimi, calti, in sau alte materiale care prezinta tendinte spre autoaprindere, este interzisa.

In ceea ce priveste modul si mijloacele de incarcare, se aplica aceleasi masuri de prevenire a incendiilor ca la bumbac.

O deosebita atentie trebuie acordata materialului lemnos incarcat pe nave. In magaziile navei, materialul lemnos trebuie sa fie asezat cat mai compact, pentru a nu se forma goluri care sa ajute la propagarea incendiului. Asezarea materialului lemnos in apropierea peretilor incalziti si a instalatiilor electrice, nu este admisa. Tevile de esapament ale motoarelor navei se prevad cu stingatoare de scantei. Atat pe timpul navigatiei, cat si la stationari, efectuarea pe nava a lucrarilor cu flacara este interzisa. In magazii si pe punte trebuie asigurate ordinea si curatenia, toate resturile de material lemnos trebuie adunate, inlaturandu-se astfel posibilitatea propagarii unui eventual incendiu.

In unele nave se transporta carbune, care in urma procesului de oxidare degaja o mare cantitate de caldura. Procesul de oxidare este mai accentuat in cazul transportarii, in comun a diferitelor sorturi de carbune si in stare umeda. Oxidarile puternice duc la autoaprinderi si la incendii, caracterizate printr-o ardere mocnita.

La depozitarea carbunilor in magazii, in urma oxidarii, se degaja oxid de carbon si metan, gaze care pot forma cu aerul amestecuri explozive. Pentru a inlatura aceste pericole, magaziile cu carbuni se ventileaza artificial si natural prin deschiderea periodica a bocaportilor.

Carbunii incarcati pe nava nu trebuie sa aiba o temperatura mai mare de 30 C; la incarcare trebuie evitata introducerea odata cu carbunii a deseurilor de lemn, hartiilor si a altor obiecte combustibile. De asemenea, se interzice transportul impreuna cu carbunii a produselor combustibile, care prezinta pericol de explozie.

Peretii care separa magaziile de compartimetul masinilor se izoleaza cu placi sau panouri de azbest. Carbunii se incarca in magazii pe suporturi separate, in fiecare magazie executandu-se o buna nivelare si tasare. Pentru iluminatul magaziilor, in vederea examinarii carbunelui, se folosesc numai lampi in executie antiexploziva, prizele electrice fiind montate in exterior.

Pe timpul navigatiei, temperatura carbunilor trebuie masurata in fiecarea cart, valorile inregistrate trecandu-se in jurnalul de bord. Masuratorile se fac mult mai des daca temperatura depaseste 40 45 C. Temperatura de 60 C confirma formarea unor centre de autoincalzire, pentru a caror lichidare trebuie luate masuri urgente. Printre aceste masuri se enumera: oprirea accesului aerului in magaziile navei; introducerea in spatiul inchis a bioxidului de carbon. In cazul cel mai grav, cand autoincalzirea a trecut in autoaprindere, se umple magazia cu apa, care, in acelasi timp, se evacueaza peste bord.

Cu navele se transporta si alte masuri considerate destul de periculoase la incendii si explozii. Printre acestea se enumera: gazele lichefiate si comprimate, substante explozive, substantele care se autoaprind in contact cu apa, substantele caustice si toxice, lichidele inflamabile si combustibile etc.

Pentru aceste categorii de substante si marfuri, masurile de securitate sunt foarte riguroase.

Incarcarea, de obiecei, se face numai pe timpul zilei si numai dupa o prealabila curatenie a magaziilor navelor.

Cel mai mare pericol il prezinta buteliile cu gaze lichefiate si comprimare, deoarece aceste gaze formeaza cu aerul amestecuri explozive. Buteliile pot exploda in urma cresterii presiunii gazului in interiorul sau din cauza slabei rezistente a materialului din care sunt confectionate. Explozia buteliilor de oxigen se mai poate produce si in urma murdaririi ventilelor cu grasimi sau ulei.

Pentru limitarea pericolului, numarul buteliilor cu gaze comprimate (acetilena, hidrogen etc. ) este limitata la cel mult 50 bucati, pe navele de marfuri, si la 10 pe navele mixte (pasageri si marfuri). Transportul acestor butelii este recomandabil sa se faca numai pe punte, locul pentru depozitare fiind incercuit si protejat impotriva actiunii solare. Asezarea buteliilor cu gaze se poate face vertical sau pe orizontal in stelaje speciale, confectionate din lemn. Buteliile de oxigen si aer lichefiat se asaza numai in pozitie verticala. Intre butelii nu este admis sa se aseze ca material de umplutura sau talas, paie sau alte materiale usor combustibile. Incarcarea si descarcarea buteliilor trebuie bine supravegheata, iar in cazul scaparii gazelor se iau toate masurile pentru inlaturarea acestei deficiente.

Dintre materialele care se transporta si prezinta pericol de incendiu fac parte si sulful, chibriturile, vopselele si uleiurile pe baza de anilina, filmele cinematografice etc. Sulful se aprindecu usurinta de la un chibrit si chiar datorita frecarii sau izbirii. El se transporta in saci, si mai rar in vrac. Transportarea lui se face in magazii separate, fiind ferit de contactul cu uleiurile, fosforul si cu gazele care au in componenta lor oxigen si carbon in cantitati mai mari. Sulful in contact cu carbonul se poate aprinde iar sub forma de praf si in amestec cu oxigenul, formeaza concentratii explozive.

Chibriturile se aprind cu multa usurinta, putandu-se autoaprinde. Ele se transporta in lazi de lemn rezistente, manipularea acestora facandu-se cu multa atentie si fara izbiri.

La incarcarea marfurilor combustibile in magaziile navelor este necesar sa se acorde atentie folosirii fara defectiuni a macaralelor si a altor instalatii de incarcare.

In aceeasi magazie nu este admisa asezarea impreuna a substantelor care reactioneaza reciproc. Tot separat se vor incarca si azotatii (de sodiu, potasiu sau amoniu), cloratii si colorantii.

Acizii se vor depozita la 9 m distanta de celelate marfuri, avandu-se grija sa existe posibilitatea captarii lor in caz de varsare, evitandu-se astfel intrarea in reactie.

Pe timpul navigarii prin regiuni calde, se uda cu apa pentru a se raci.

Multe incendii se produc si din cauza nerespectarii regulilor referitoare la instalatiile de incalzire, in special la incalzirea cu sobe. Pentru inlaturarea acestora, este necesar ca sobele sa se aseze la anumite distante de elementele combustibile si pe suporturi izolatoare. Burlanele care trec prin plansee si despartituri de lemn, trebuie sa fie bine izolate termic. Conductele pentru transportul aburului se monteaza la cel putin 5 cm de orice material combustibil, iar la traversarea elementelor combustibile se izoleaza termic. Atat burlanele pentru fum, cat si conductele pentru abur nu trebuie sa treaca prin spatii in care se gaseste depozitat combustibil lichid.

In afara masurarilor de prevenire a incendiilor, care trebuie respectate pe timpul incarcarii-descarcarii si transportul marfurilor, este necesar sa se asigure supravegherea, controlul si interventia in caz de incendiu.

Controlul de prevenire a incendiilor inainte de incarcare si pe timpul navigatiei, se asigura de personal calificat.

La controlul care se executa inainte de incarcare se urmareste: indeplinirea masurilor de prevenire a incendiilor, referitoare la depozitarea marfurilor si daca nava corespunde pentru transportul marfurilor respective; starea instalatiei electrice; existenta indicatoarelor pentru interzicerea fumatului; starea mijloacelor de alarma si de stingerea incendiilor; starea semnalizarii electrice si acustice ale incendiilor; gradul de pregatire al echipajului, in ceea ce priveste obligatiile care le revin in caz de alarma si de interventie la incendii; starea stingatoarelor de scantei (la navele care transporta bumbac); starea lampilor antiexplozive etc.

Neregulile constatate in urma controlului trebuie inlaturate, inainte de inceperea operatiilor de incarcare. Aceeasi atentie trebuie acordata controlului executat pe timpul navigatiei si escalelor.

3. Transportul pe cale ferata si auto

a. Transportul pe cale ferata. Acest gen de transport poate fi preliclitat de incendii si explozii, cu toate ca se iau in prealabil suficiente masuri constructive si de exploatare. Dintre toate vehiculele de cale ferata, locomotiva cu abur prezinta cel mai mare pericol, in special pentru trenurile petroliere si vagoanele deschise care transporta materiale combustibile. Pe cea mai mare partea traseelor de cale ferata acest tip de locomotiva s-a inlocuit cu locomotive Diesel si electrice. Incendiul mai poate fi cauzat si de scanteile care se produc la garnitura de tren.

La automotoare si locomotive Diesel, pericolul cel mai frecvent il constituie scurgerea motorinei prin neetanseitatile conductelor si apoi pe partile incalzite ale motorului. Piesele motorului care se rotesc, imprastie combustibilul, acesta putand ajunge in contact cu piesele fierbinti.

La motoarele Diesel incendiile mai pot fi cauzate si de scanteile electrice produse in contactele slabe ale instalatiei electrice, atunci cand in jurul lor exista vapori de substante combustibile.

In cazul diferitelor defectiuni la instalatiile de incalzire a automotoarelor, precum si la garniturile tractate cu locomotive Diesel, se pot produce, de asemenea incendii.

In timpul exploatarii caii ferate electrificate, incendiile se pot produce, fie datorita unor cauze de natura pur tehnica, fie nerespectarii regulilor de prevenire a incendiilor.

Supraincalzirea conductoarelor datorita suprasolicitarilor, flamele produse in faza de conturnare, ca urmare a depunerii particulelor de fum si a altor impuritati, pot cauza de asemenea incendii.

Scanteile electrice functionale, care se produc la deschiderea circuitelor electrice si care nu pot fi evitate, constituie de cele mai multe ori, surse de incendiu.

Scurtcircuitul care se produce, ca urmare a inrautatirii proprietatilor izolante ale invelisurilor conductoarelor electrice, poate fi de asemenea cauza unui incendiu.

Descarcarile electricitatii atmosferice constituie una din cauzele cele mai frecvente de aparitie a suprasarcinilor in conductoarele electrice, care pot duce la scurtcircuite.

Ca surse de aprindere, se mai poate cita supraincalzirea cuzinetilor de la vagoane, din cauza lipsei de ungere; in cazul in care se produc flacari, se pot aprinde pardoseala si incarcatura vagoanelor.

La franarea, pe o perioada mare de timp, in special la coborarea pantelor lungi sau la blocarea sabotilor, se produc jerbe de scantei care pot aprinde cu usurinta vagoanele, mai ales cele incarcate cu marfuri usor combustibile (produse petroliere, bumbac, furaje etc. ).

Un mare pericol de incendiu il prezinta marfurile combustibile, transportate in vagoane de cale ferata, in cazul in care sunt calcate regulile de exploatare sau in urma ciocnirilor, deraierilor si a altor accidente. Asemenea accidente aparute la vagoanele care transporta combustibil lichid, gaze lichefiate, produse chimice cu pericol de incendiu si explozie, se pot transforma in catastrofe.

Pentru evitarea incendiilor pe timpul transporturilor pe calea ferata, este necesarsa se respecte intocmai toate instructiunile elaborate pentru exploatarea locomotivelor, a garniturilor de vagoane (persoane, marfuri si cisterne petroliere), pentru manevrele executate cu acestea in gari, triaje etc.

Locomotivele cu abur (acolo unde mai sunt) se prevad cu dispozitive contra scanteilor. Cenusarele lor se inchid la trecerea prin regiuni paduroase, terenuri agricole si suprafete cu vegetatie abundenta si uscata (pe timp de seceta). Pe ambele parti ale caii ferate se intretin fasii de teren curatite de iarba (in special de cea uscata); traseele de cale ferata trebuie supravegheate in permanenta pe timp foarte calduros, pentru a impiedica aprinderea traverselor de lemn si a ierbii necuratate, de catre zgura evacuata din cenusarele locomotivelor.

In ceea ce priveste inlaturarea pericolului de incendiu cauzat de instalatiile de incalzire, de motoarele si locomotivele Diesel, aceasta se asigura prin respectarea regulilor si instructiunile pentru buna lor functionare si prin continua supraveghere a acestora.

La locomotivele si instalatiile electrice din reteaua cailor ferate electrificate, se impune ca in apropierea transformatoarelor, comutatoarelor, intrerupatoarelor, rezistentelor sa nu se depoziteze sau sa se foloseasca substante usor inflamabile sau materiale combustibile ca bumbac, carpe de sters etc. pentru evitarea efectelor produse de scurtcircuite, se va utiliza aparatura de protectie. Improvizatiile la instalatiile electrice de orice natura, sunt cu desavarsire interzise. La locomotivele electrice, conductoarele circuitelor electrice, care se deconecteaza din diferite motive, se vor intrerupe si de la sursa de alimentare. Capetele circuitelor electrice intrerupte vor fi izolate, pentru a evita contactul conductoarelor si producerea de scurtcircuite.

Mecanicii locomotivelor cu abur, care circula in zonele electrificate, trebuie sa verifice cu atentie fixarea plasei parascantei montata pe cosul locomotivelor, la cel putin 1, 50 m de firul de contact. Ei nu trebuie sa manipuleze cenusarele pe linie, sa le scuture si sa le curate in locuri cu restrictii.

Lagarele osiilor de la vagoanele de marfa, de pasageri si la cisternele petroliere trebuie sa fie unse corespunzator graficului. Instalatia de franare trebuie supusa unui control calificat.

Folosirea felinarelor de mana, alimentate cu lichide combustibile este interzisa. Se vor folosi lampi electrice sau de tip minier.

Trecerile si iesirile din vagoane spre mijloacele de stingere vor fi in permanenta degajate.

Cisternele pentru produse petroliere trebuie sa aiba capacele si ventilele de descarcare bine inchise evitandu-se astfel scurgerile pe tot traseul, de la incarcare pana la destinatie; ele nu trebuie oprite in statii in apropiere de focuri deschise. La o stationare mai indelungata, se controleaza toate cisternele pentru a se constata daca ele nu prezinta scurgeri de combustibil, legaturile dintre vagoane fiind bine facute, evitandu-se eventualele ciocniri (la dezlegarea si scaparea acestora); pe timpul noptii, controlul se face numai cu lampi electrice.

In timpul de furtuna, personalul statiei c. f. va supraveghea firele electrice care trec peste magaziile c. f. pentru evitarea avariilor urmate de incendii.

Prinderea de reteua de curent, a unor materiale care pot produce scurtcircuite, incendii, deranjamente, accidente, nu este permisa.

In cazul in care conductoarele rupte ating pamantul sau alte instalatii (sine, coloane de manevra, relee de transmisiuni, stalpi etc. ), este interzisa apropierea oricarei persoane la distanta mai mica de 10 m, la locul respectiv.

Toate comenzile care folosesc curentul electric, la locomotive, relee electrice interioare se vor face numai de persoane autorizate si in deplina siguranta, respectandu-se intocmai instructiunile de functionare si exploatare.

b. Transportul auto. Cantitatea de marfuri transportata prin mijloace auto, a crescut foarte mult. Pe timpul acestui fel de transport, pericolul de incendiu se datoreste in primul rand, defectiunile tehnice ce se pot ivi la motorul autovehiculului si, in al doilea rand, marfurilor usor combustibile sau cu proprietati explozive.

Pentru transportul produselor cu pericol de explozie, cum sunt de exemplu buteliile cu gaze lichefiate, explozivii etc., se folosesc autovehicule speciale. La acest gen de transporturi trebuie respectate intocmai instructiunile special elaborate.

Pe timpul transportarii in remorci si in camioane a materialelor usor combustibile ca de exemplu, bumbac, textile furaje etc., nu este admis fumatul.

Pentru evitarea producerii de incendii, conductorul auto trebuie sa controleze buna functionare a motorului, inlaturand scurgerile de combustibil pe partile incalzite ale motorului, sa elimine defectiunile la instalatia electrica; de asemenea trebuie sa verifice teava de esapament, precum si buna functionare a stingatoarelor din dotare.

Autovehiculele se doteaza cu stingatoare manuale cu pulbere, cu bioxid de carbon sau cu hidrocarburi halogenate.

4. Porturile maritime si fluviale

Porturile maritime si fluviale sunt noduri de comunicatie pe apa si uscat, constituind puncte de transbordare si depozitare a unor marfuri foarte variate. In porturi se gasesc constructii dispersate, destinate pentru depozite, instalatii de transbordare si cladiri administrative. Spatiile dintre cladirile se folosc in special pentru construirea cailor ferate si de transport auto.

Cantitatea mare si diversitatea materiilor prime, a marfurilor si materialelor depozitate si transbordate, prezinta un mare pericol de incendiu, atat pentru port, cat si pentru navele acostate in el.

Pentru limitarea pericolului de incendiu, terenul portului trebuie organizat in functie de materialelor depozitate si transbordate.

Organizarea pe zone trebuie sa se execute, in primul rand, pentru: depozite de combustibil lichid si instalatiile de transbordare; depozite si materiale usor inflamabile, toxice si cu pericol de explozie; silozuri de materiale granulare; depozite de cherestea.

Conventia internationala de la Londra din anul 1960, impune o serie de obligatii concrete pentru asigurarea secritatii navelor si, implicit, in buna parte si a porturilor ca: folosirea materialelor rezistente la foc pentru construirea navelor, executarea peretilor despartitori antifoc orizontali si verticali; construirea cailor de evacuare cu rezistenta corespunzatoare; dotarea navelor cu sisteme eficiente de ventilatie si cu instalatii fixe de stingere a incendiilor.

Cele mai frecvente cauze de incendii in porturi sunt: focul deschis; chibriturile si tigarile aruncate la intamplare printre marfuri; scurtcircuitele la instalatii electrice; autoaprinderea sau autoinflamarea unor substante sau materiale combustibile depozitate; scanteile mecanice sau cele iesite pe diferite cosuri; sudura executata in apropierea materialelor sau a substantelor combustibile.

Pentru inlaturarea pericolului de incendiu din port (constructii, depozite, instalatii portuare etc. ) trebuie luate o serie de masuri organizatorice si tehnice, caracteristice fiecarui sector de lucru.

In ceea ce priveste depozitele de cherestea, de produse petroliere si de materiale combustibile, se vor respecta aceleasi reguli si masuri prezentate in capitolele in care se trateaza depozitele respective.

In continuare, se vor face referiri la cheiurile din bazinele portuare.

Marea majoritate a cheiurilor sunt construite din beton, rare locuri mai exista cheiuri din lemn (piloni de lemn impregnati cu creuzot sau carbolineum). Sub aceste cheiuri, uneori, se aduna reziduuri de lichide combustibile care, in cazul unui incendiu, ridica probleme deosebite pentru stingere. De aceea, se impune crearea posibilitatii strangerii acestor reziduuri sau indepartarii lor, ori de cate ori se constata existenta unor acumulari.

Pe cheiurile pentru marfuri generale, exista pericol de incendiu, dat fiind faptul ca se descarca marfuri combustibile ca: bumbac, cherestea, carbuni, cauciuc, produse chimice, cereale, diverse produse vegetale, alimentare etc.

O parte dintre aceste materiale sau substante, se pot aprinde cu usurinta de la surse de foc deschis, unele dintre ele prezentand si tendinta de autoaprindere, in cazul depozitarii in conditii necorespunzatoare. Pentru a se putea preintampina acest fenomen se impune ca durata de tranzit sa fie pe cat posibil de scurta, timp in care se va asigura o supraveghere continua.

Bumbacul nu va fi descarcat pe platforme care contin urme de ulei, grasimi, vopsele si nici nu se va depozita in apropierea unor produse uleioase ca turte de floarea soarelui, seminte de in, lubrifianti etc. Pentru a nu se produce scantei la incarcarea si descarcarea bumbacului in baloturi, se va evita frecarea benzilor metalice ale acestora de dispozitivele de prindere ale macaralelor. Platformele de pe cheiuri unde se manipuleaza bumbac, se vor curata zilnic de resturile de bumbac. La depozitarea provizorie in aer liber a baloturilor de bumbac, stivele respective se vor acoperi cu prelate.

Incarcarea cherestelei si a cerealelor se va face la dane separate. O atentie deosebita se va acorda la incarcarea sau depozitarea pe cheiuri a substantelor susceptibile de autoaprindere in contact cu aerul sau apa, precum si a celor care, din alte motive (temperatura, frecare, lovire etc. ), pot da nastere la incendii sau explozii. De aceea se impune ca recipientele cu acizi sau lichide inflamabile, subtante explozive, butoaie cu carbid, recipientele cu gaze sub presiune etc., sa nu se depoziteze pe cheiuri. Aceste genuri materiale trebuie depozitate imediat in spatii special destinate, pe timpul manipularii se vor lua toate masurile pentru a nu fi lovite, sparte sau expuse actiunii radiatiilor solare. In nici un caz substantele care, prin contact, pot da nastere la reactii chimice, nu se vor depozita in aceleasi incaperi.

Manevrarea navelor la cheiuri trebuie facuta cu mare grija, pentru a evita ciocnirile si producerea de avarii urmate de incendii.

Pe liniile de cale ferata ale cheiurilor, pe care se manipuleaza marfuri combustibile si inflamabile, se vor folosi numai locomotive Diesel, prevazute cu dispozitive parascantei la tevile de esapament.

Autovehiculele pentru transport cu motoare cu ardere interna, vor fi in perfecta stare de functionare, fara defectiuni la instalatia electrica sau de alimentare cu combustibil, teava de esapament fiind prevazuta cu parascantei.

Electrocarele si electrostivuitoarele vor avea intotdeauna instalatia electrica in perfecta stare, iar acumulatoarele protejate in casete.

Cel mai mare pericol de incendiu exista la cheiurile danelor petroliere. Incarcarea si descarcarea produselor petroliere in nave se va face prin sisteme de conducte inchise, pentru a evita raspandirea scurgerilor in dreptul danelor sau a vaporilor inflamabili in atmosfera inconjuratoare.

Platformele si caminele vanelor de la instalatiile de incarcare trebuie sa fie betonate si prevazute cu canalizare pentru a se permite curatirea si spalarea periodica cu apa sau abur, a scurgerilor petroliere.

Inainte de inceperea operatiunilor de incarcare-descarcare, se va realiza o perfecta legatura la pamant a tuburilor flexibile de racordare si a corpului navei, pentru scurgerea electricitatii statice. La cuplarea tuburilor flexibile pentru incarcarea navelor petroliere sau lucrari de reparatii pe chei, se vor utiliza numai unelte si scule din aliaje de metal care sa nu produca scantei.

Inaltimea de cadere a produsului petrolier in vagoane cisterna u trebuie sa fie mai mare de 1 m. Capatul furtunului trebuie fixat la rezervorul ce urmeaza a fi umplut, incat racordul furtunului sa nu poata lovi peretii rezervorului. Este recomandabil sa se incepa transvazarea produselor petroliere cu o viteza de pompare redusa si treptat aceasta sa fie marita, pana la valoarea admisa.

Pe timpul operatiilor de incarcare-descarcare, este necesar sa se evite patrunderea lichidelor combustibile in canalizari, puturi, pivnite, respectiv poluarea apelor la suprafata.

Recipientele metalice cu lichide combstibile se vor manipula cu grija pentru a nu se izbi si produce scantei.

Pentru evitarea producerii scanteilor din frecarea paramelor, legarea navelor petroliere la chei, remorcarea lor se va face numai cu parame vegetale, din materiale plastice sau cu cabluri de otel protejat.

La intrarea in cheiurile danelor petroliere, mijloacele de transport vor fi riguros controlate, neadmitandu-se accesul celor care prezinta neajunsuri, in ce priveste respectarea regulilor de prevenire si stingere a incendiilor.

Porturile trebuie sa fie dotate cu mijloace pentru curatirea suprafetei apei de reziduuri combustibile si produse petroliere. In acest scop se pot folosi urmatoarele metode: baraje de protectie plutitoare; amestecarea si fractionarea impuritatilor cu ajutorul spumantilor si detergentilor; aspirarea produselor combustibile prin folosirea unor mijloace de precipitare; arderea peliculei de la suprafata apei (in cazuri speciale si numai daca se iau o serie de masuri).

O atentie deosebita trebuie acordata respectarii intocmai a regulilor generale de prevenire a incendiilor, ca interzicerea sudurii si a fumatului in locuri nepermise, a folosirii focului deschis practicat in porturi in diferite scopuri etc.

Pentru reusita unei interventii de stingere a incendiilor este necesar ca porturile sa fie dotate cu retele puternice de alimentare cu apa, tunuri cu apa cu debite mari, o parte dintre acestea fiind montate la inaltime, pe platforme, spre a putea fi folosite cu eficienta la stingerea incendiilor de nave.

5. Aeroporturi

Prevenirea si stingerea incendiilor pe aeroporturi presupun toate activitatile de incendii sau stingerea lor cu ajutorul mijloacelor proprii.

Fata de complexitatea activitatilor, asigurarea prevenirii incendiilor ridica insa unele probleme specifice a caror rezolvare impune organizarea autoapararii aeroporturilor in bune conditii, mai ales daca se tine seama ca aproximativ 70% dintre accidentele de avion sunt urmate de incendii, ele producandu-se pe aeroporturi sau in apropierea acestora.

Pericolul este evident si datorita faptului ca avioanele de tipuri moderne au la bord o mare cantitate de carburant, uneori depasind 100 t.

Cele mai frecvente cauze ale accidentelor, care pot genera incendii sunt: ciocniri intre avioane sau intre avioane si constructii sau alte obiecte, pe timpul decolarii si aterizarii; nefunctionarea corespunzatoare a mecanismelor aeronavei, in special a trenului de aterizare; defectiuni pe timpul pornirii motoarelor sau a incarcarii rezervoarelor cu carburant.

Pe pistele aeroportului, in special la orele de varf ale traficului, intervin o serie de factori care maresc pericolul de incendiu, printre care se citeaza:

- existenta unei mari cantitati de combustibil intr-un spatiu restrans (cand pe terenul de aterizare se gasesc mai mult de 20 avioane);

- alimentarea cu combustibil a avioanelor intr-un timp scurt de oprire, scurgerea reziduurilor din rezervoare, defectiunile de la furtunurile de alimentare cu benzina, rateurile produse la pornirea motoarelor etc;

- aprinderea amestecurilor de vapori de benzina cu aer, la contactul lor cu tevile de esapament ale autovehiculelor ce transporta benzina pentru alimentarea avioanelor;

- scanteile electrostatice produse la descarcarea cisternelor cu benzina precum si functionarea defectuoasa a instalatiilor de incalzire mobile.

Incendii se mai produc si din cauza descarcarii electricitatii statice, care se formeaza la frecarea eventualelor piese defectate ale avionului, cu praful de pe pista si cu combustibilul scurs pe jos.

Se stie ca gradul de distrugere a avionului, in caz de accident la decolare sau aterizare, depinde de viteza avionului in momentul atingerii solului, de duritatea solului si de unghiul de cadere a avionului.

La franarea brusca a avionului, sub actiunea fortelor de inertie, combustibilul lichid se misca inainte, se revarsa peste piesele incalzite ale motorului, peste tevile de esapament, se evapora si se aprinde.

Din cazurile reale, petrecute si din experimentari, a reiesit ca de la vitezele de 130 km/h in sus, la lovirea de pamant, incendiile, care se produc sunt de proportii mari; sub viteza de 130 km/h, la lovirea de pamant se produc incendii mai mici. Ori, este cunoscut ca viteza de aterizare a majoritatii avioanelor moderne depaseste 130 km/h, de aici si pericolul care se naste la eventualele defectiuni mecanci sau de conducere.

Aprinderea combustibilului in urma unei asemenea avarii, se poate produce din urmatoarele cauze: suprafetele metalice incalzite ale motoarelor; flacarile care insotesc evacuarea gazelor arde; scanteile electrice de la sistemul de aprindere; conductoarele incalzite; descarcarea electricitatii statice.

Pentru inlaturarea pericolului de incendiu trebuie respectate o serie de masuri de prevenire a incendiilor. Astfel, alimentarea avionului cu combustibil si lubrifianti se face pe o platforma special amenajata. In acest timp, atat motoarele alimentatorului cu carburanti, cat si cele ale avionului trebuie oprite. Pe timpul alimentarii este obligatorie legarea la pamant, pentru scurgerea electricitatii statice. Inainte de inceperea operatiilor de alimentare cu carburanti, de deasupra aripii se vor realiza urmatoarele legaturi in ordinea: cisterna-pamant, avion-pamant, cistena-avion, teava de alimentare-avion.

Platforma de alimentare trebuie sa aiba prize corespunzatoare legate la pamant. Rezistenta maxima admisa a instalatiilor de conectare este de 10 ohmi, aceasta verificandu-se periodic.

Cisternele de alimentare nu se vor amplasa sub aripile avionului, rezervoarele umplandu-se numai 97% din capacitatea lor. Alimentarea trebuie facuta cu multa atentie, pentru a se evita scurgerea carburantilor in jurul sau pe corpul avionului. Pe o raza de 30 40 m, fumatul si folosirea focului deschis sunt interzise. Racordurile furtunurilor de alimentare trebuie confectionate din materiale care prin lovire sau izbire nu produc scantei.

Alimentarea cu carburanti a avioanelor se face numai in prezenta unei masini de incendiu sau a cel putin doua stingatoare transportabile cu bioxid de carbon sau spuma. Iarna, cand este necesara incalizarea motoarelor de avioane, aceasta operatie se va face numai cu ajutorul incalzitoarelor speciale, cu aer cald sau cu gaze de ardere, produse de instalatiile mobile de incalzire. Sistemele mobile care produc agentul incalzitor, trebuie asezate la distanta fata de avion si numai dupa ce se regleaza buna functionare a incalzitorului, se cupleaza conducta pentru incalzirea motorului.

Pompele de benzina se controleaza in permanenta pentru a nu se produce incalziri locale (se controleaza presgarniturile) scapari de benzina pe la imbinarile neetanse.

La parcarea avioanelor pe pista special destinata acestui scop, trebuie sa se evite aglomerarea lor intr-un spatiu restrans. Regulile specifice de parcare trebuie respectate cu strictete.

La echipamentul de inalta frecventa (radarul) care functioneaza la puteri de 25 90 kW si chiar mai mult, se impune ca fascicolul de energie sa nu fie dirijat spre zona cu pericol de incendiu, adica acolo unde se pot forma amestecuri explozive.

Dintre constructiile aferente aeroporturile, cele mai expuse la incendiu sunt hangarele, datorita activitatilor ce se desfasoara in ele, la anexele lor sau la avioanele adapostite.

In hangare trebuie asigurata o corecta asezare a avioanelor in vederea unei evacuari rapide si usoare. In acest scop se prevad usi suficiente. Pentru a se realiza o evacuare rapida si usoara trebuie asigurate si posibilitatile de tractare din exterior, stiind ca la intrarea in hangare, atunci cand aceasta sunt cuprinse de flacari, este ingreuata, uneori chiar imposibila. Usile hangarului trebuie sa fie in permanenta libere, deschiderea lor facandu-se manual si cu usurinta.

Pentru fiecare hangare trebuie sa se intocmeasca un plan de evacuare amanuntit, prin care sa se precizeze cum si cine evacueaza avioanele, in functie de fortele de care dispune aeroportul.

In hangare, in general, nu sunt admise: incarcarea acumulatoarelor, folosirea focului deschis, mentinerea sub tensiune a aparatelor electrice de la bordul avioanelor, alimentarea aparatelor de zbor cu carburanti si lubrifianti, mentinerea avioanelor cu scurgeri de carburanti, pastrarea acizilor si lichidelor combustibile, incalzirea sau pornirea motoarelor, executarea sudurilor etc. De fapt, in hangare nu sunt admise decat lucrari de demontari, verificari si montari de aparate, fara ca acestea sa fie puse in functiune.

Decaparea si vopsirea avioanelor nu se admit in hangare concomitent cu alte lucrari care pot duce la izbucnirea incendiilor.

Daca in hangare se executa vopsiri, trebuie sa se respecte regulile specifice acestora. In acest caz, instalatia de ventilatie trebuie sa fie puternica, pentru a se asigura evacuarea completa a vaporilor de lichide inflamabile.

In astfel de sectii, de regula trebuie respectate regulile de prevenire a incendiilor specifice mediilor cu pericol de explozie, privind instalatiile de iluminat, de incalzit etc.

La bancul de proba a motoarelor, trebuie respectate regulile de prevenire care sa asigure diminuarea pericolului de incendiu, ca de exemplu: controlul etanseitatii conductelor, robinetelor, sistemului de alimentare; interzicerea manipularii recipientelor deschise cu lichide combustibile in apropierea motorului pornit; supravegherea permanenta a motorului in functiune de catre specialisti; interzicerea reglarii debitului de combustibil in timpul functionarii etc.

De o mare importanta sunt asigurarea mijloacelor de stingere a incendiilor si pregatirea unei eventuale interventii.

Pentru operativitate si eficacitate, mijloacele din dotarea aeroporturilor trebuie sa indeplineasca o serie de actiuni din care se citeaza: asigurarea unui strat de spuma pe pista de aterizare intr-un timp cat mai scurt; dispunerea accesoriilor necesare salvarii persoanelor din avion; transportarea la locul incendiului a servantiilor si cantitatilor necesare de agenti stingatori (apa, pulberi stingatoare etc. ); realizarea interventiei rapide, in orice moment si in toata zona aeroportului; refularea substantelor de stingere din mers.

Mijloacele de stingere trebuie amplasate in locuri care sa asiugure accesul direct, rapid si degajat la pista, platforme si constructiile aeroporturilor.

Se stie ca, odata cu cantitatile din ce in ce mai importante de carburanti, care alimenteaza avioanele cu reactie de mare distanta, suprafetele inflamabile, in caz de accidente, cresc intr-o porportie simtitoare. Aceste suprafete sunt cel putin de ordinul a 1000 m² (40 x 24 m). Pericolul depinde mai mult de suprafata de evaporare decat de cantitatea de carburanti.

Importanta volumului de carburanti, care pot arde dintr-o data, face ca lupta contra incendiului sa se tina seama de cantitatea de caldura degajata.

O mare importanta trebuie acordata dotarii aeroporturilor cu masini speciale de stingere, care sa asigure debitul de substante stingatoare, necesare lichidarii incendiului. De fapt, dotarea se impune a fi facuta in functie de categoria aeroportului. Unele norme internationale impart aeroporturile in 10 categorii, altele in 7.

Dupa unele date din literatura de specialitate, masinile din dotare trebuie sa asigure: cel putin 1000 kg/min. pulbere, la tunurile de pulbere si 400 kg/min. la tevile manuale; cel putin 40 m³ spuma/min la tunuri si 8 m³/min la tevile manuale.

Capitolul XVI

Prevenirea incendiilor in tehnica nucleara

1. Izotopii radioactivi

Radioactivitatea nu poate constitui prea ea insasi o cauza de incendiu; desi incendiul nu o poate distruge si nici modifica, totusi in anumite situatii este posibil sa schimbe starea substantei radioactive si s-o faca mai periculoasa, permitandu-i raspandirea sub forma de gaze, aerosoli, fum sau cenusa. In afara de acestea, incendiul poate provoca modificarea structurii stocurilor de material fisionabil, precum si schimbari in instalatiile unde se utilizeaza astfel de materiale. Aceste schimbari pot deveni cauza unor reactii nucleare in lant si a unor accidente in cazul instalatiilor nucleare mari.

Elementele radioactive se gasesc sub diferite forme in functie de scopul pentru care se folosesc. Astfel, se deosebesc elemente active si inactive. Ambele forme par nedaunatoare, insa trebuie facuta o diferenta intre sursele inchise si cele deschise.

a. Sursele inchise. Acestea sunt considerate acele substante radioactive, care in conditii normale de lucru se prezinta sub forma solida compacta si nefriabila, ele fiind inchise in capsule de protectie sau sunt protejate de alte materiale, care opresc raspandirea lor in mediul inconjurator.

Substantele radiactive sub forma de surse inchise sunt insolubile in apa, nu reactioneaza cu ele si nici cu aerul. Ele sunt numai radiatii gama sau numai beta si rareori surse alfa.

b. Sursele deschise. Acestea sunt formate din substante radioactive care pot fi: lichide; gazoase; solide sub forma cristalizata, granulara sau pulverulenta. O sursa radioactiva inchisa supusa unot tratamente disperse in intregime sau in parte este considerata ca o sursa deschisa.

Protectia voita a continutului este in functie de tipul stratului exterior folosit.

In general sursele inchise rezista bine la incendiu si asigura o protectie corespunzatoare elementelor radioactive.

Spre deosebire de acestea, sursele deschise, solutiile sau gazele in ambalaje fragile, sunt foarte vulnerabile la incendiu.

Pentru prevenirea si stingerea incendiilor la izotopii radioactivi, intereseaza doua probleme importante: cunoasterea pericolului de incendiu; cunoasterea pericolului de iradiere.

In vederea asigurarii laboratoarelor si depozitelor de substante radioactive impotriva incendiilor si iradiatiilor, este necesar sa se cunoasca: natura si activitatea izotopului, natura radiatiilor (alfa, beta, gamma); scopul intrebuintarii; posibilitatile de incorporare si contaminare; doza de iradiere in apropiere de ecran si de la distanta; regulile care trebuie respectate in caz de interventie; instalatiile de stingere a incendiilor si substantelor de stingere; locul de colectare a deseurilor radioactive.

Pericolul de incendiu trebuie analizat in stransa legatura cu natura surselor radioactive si cu scopul folosirii lor. Cele mai periculoase din punct de vedere al protectiei si incendiilor suntsubstantele radioactive deschise. Pericolul creste in timpul transportului si manipularii, cand este posibila producerea unor accidente de natura varsarilor din ambalaje sau a unor accidente grave de circulatie ale mijloacelor de transport.

c. Comportarea substantelor radioactive. Unele materiale radioactive daca sunt cuprinse de incendiu se transforma in functie de starea de agregare in care se gasesc, se topesc, fierb sau se evapora. In acest caz apar produsele de adere care corespund caracteristicilor chimice ale acestui corp, ca zgura, cenusa, praf, pulbere, ceata, aerosoli, vapori sau gaze. Aceste produse de ardere sunt in general, mai fine si de densitate mai mica decat materia originala, deci se imprastie mai usor in aer. Avand in vedere ca modificarea formei fizice nu aduce nici o modificare a caracterului radioactiv al acestei substante, controlul pericolului de radioactivitate devine mai dificil.

In afara intreprinderilor producatoare, izotopii radioactivi se intalnesc sub diferite forme in diverse laboratoare si depozite, astfel:

- laboratoare care lucreaza cu substante radioactive sub forme de surse de neutroni (sursele de neutroni sunt constituite din amestecuri de doua substante, una fiind substanta radioactiva);

- laboratoare care folosesc substante radioactive sub forma de surse inchise;

- laboratoare care utilizeaza substante radioactive sub forma de surse deschise in ambalaje nesigilate;

- depozite de substante radioactive.

Lucrarile cu izotopi radioactivi trebuie executate in incaperi corespunzatoare la a caror constructie este necesar sa se tina seama de: natura izotopului radioactiv care se foloseste; natura si volumul lucrarilor; natura surselor folosite inchise sau deschise; activitatea surselor respective.

Amenajarea unitatilor nucleare in cladiri in care se ofera o buna protectie impotriva radiatiilor asigura, in general, si prevenirea incendiilor.

Daca nu se iau masuri de protectie corespunzatoare in caz de incendiu, se poate produce volatilizarea substantelor radiactive, lucru care duce la contaminarea atmosferei inconjuratoare, ingreunand actiunea de stingere a incendiilor.

Laboratoarele de pe langa intreprinderi si institutii se vor amenaja separat, formand pe cat posibil unitati independente. Constructia laboratorului trebuie sa reziste la incendiu, la radiatii, la acizi si la uzura.

Amenajarea interioara a incaperilor trebuie astfel facuta incat sa se asigure posibilitatea unei buna curatiri prin spalare cu apa, conditie ceruta si de tehnica securitatii, pentru a se inlatura pericolul de stropire sau poluare cu izotopi radioactivi.

De obicei se foloseste vopseaua de ulei sau nitroemailul, produs care favorizeaza propagarea unui eventual incendiu. Pardoseala, de cele mai multe ori, se acopera cu linoleum, material care in caz de incendiu degaja fum inecacios si gaze toxice. Aceste materiale nu sunt corespunzatoare din punct de vedere al prevenirii incendiilor, insa se folosesc pentru ca asigura buna conditii de lucru celor care isi desfasoara activitatea in laboratoare de acest gen.

Este recomandabil ca pardoseala sa fie din materiale bune conducatoare de electricitate sa nu permita formarea scanteilor electrice.

In interiorul incaperilor, toate lucrarile pe timpul carora se degaja praf, vapori sau gaze, trebuie executate obligatoriu in nise.

Macinarea substantelor radioactive este permis a se face in mojare inchise ermetic, iar amestecarea pulberilor trebuie efectuata numai in vase inchise.

In caz de varsare a solutiilor radioactive, curatirea se va face cu hartie de filtru, dupa care locul impurificat se spala cu apa fierbinte. Aceste filtre nu trebuie aruncate in cosurile de deseuri si materiale folosite la curatirea suprafetelor radioactive sa fie adunate in recipiente metalice inchise si depozitate in afara cladirii, urmand ca distrugerea sau evacuarea lor sa se faca dupa instructiunile existente. Recipientele respective se confectioneaza din materiale incombustibile rezistente la actiunile acizilor, bazelor, solventilor organici, la presiune si temperatura, asigurand in acelasi timp si o buna protectie impotriva radiatiilor.

Pentru unele unitati nucleare in care se colecteaza un volum mare de deseuri radioactive este necesar sa se construiasca erematorii in care acestea se vor arde. Daca deseurile radioactive nu se ard, atunci se trateaza cu acizi.

Amplasarea crematoriilor este indicat sa se faca la cel putin 2 km de cladirile de locuit, de preferinta in terenuri izolate, tinandu-se seama de directiile vantului dominat. Executia si exploatarea crematoriilor trebuie efectuata cu multa grija pentru a nu apare posibilitatea ca izotopii radioactivi sa se raspandeasca im atmosfera.

Cenusa rezultata in urma incinerarii deseurilor radioactive se depoziteaza in gropi speciale construite si izolate corespunzator.

O deosebita atentie trebuie acordata si depozitarii substantelor radioactive. In incaperile de lucru este admisa numai depozitarea materialelor radioactive strict necesare efectuarii operatiilor curente. Ambalarea de sticla in care se pastreaza substante radioactive cu activitate inalta se introd in recipiente metalice sau din materiale plastice, pentru a impiedica o eventuala raspandire in depozit in cazul deteriorarii. Contianerele destinate transportului si pastrarii izotopilor radioactivi, trebuie asezate in locurile unde nu sunt amenintate de incendiu, explozie si nici de accidente, ca urmare a lipsei de atentie.

Toate sursele radioactive se eticheteaza cu indicatii privind natura si activitatea lor. Orice sursa care prezinta pericole mai mari se marcheaza in mod special.

Deschiderea recipientelor cu lichide radioactive se va face cu multa precautie pentru a se inlatura o eventuala aprindere, explozie sau degajare radioactive. Incaperile in care se lucreaza cu izotopii radioactivi trebuie prevazute cu instalatii de ventilatie mecanica. Schimbul de aer se calculeaza si se realizeaza in raport de radioactivitatea si radiotoxicitatea izotopilor. Conductele instalatiei de ventilatie construite din materiale anticorozive, trebuie sa fie perfect etanse. Recircularea aerului in interiorul cladirii nu este admisa. In cazul folosirii substantelor radioactive care se pot transforma in gaze sau aerosoli radioactivi, instalatiile de ventilatie se prevad cu filtre speciale pentru retinere. Pentru oprirea aerosolilor si gazelor radioactive se folosesc filtre electrostatice si din materiale poroase ca hartie de filtru, de celuloza, etc. O astfel de masura este necesara opririi sau limitarii contaminarii, nu este indicata din punctul de vedere al prevenirii incendiilor, intr-un laborator de izotopi radioactivi. Prin arderea acestor filtre se pot pune in libertate cantitati mari de aerosoli si gaze radioactive. Din aceasta cauza este indicat sa se foloseasca filtre din azbest sau din fibre de sticla. Pentru inlaturarea pericolului depunerii prafului pe corpurile de iluminat, acestea trebuie sa fie netede si montate in perete sau in tavan, de obicei in casete.

2. Transportul substantelor radioactive

Utilizarea pe scara larga a substantelor radioactive duce la o intensificare a transportului lor cu trenul, autovehicule, nave si avioane.

Pe timpul transportarii substantelor radioactive pe caile publice sau in laboratoare pot apare probleme deosebite, atat in legatura cu iradierea, cat si cu prevenirea si stingerea incendiilor.

Transportul substantelor radioactive se face in containere special construit, care sa permita emanari de radiatii peste dozele admisibile, atat la suprafata ambalajului, cat si la anumita distanta de acesta.

La constructia containerelor trebuie avut in vedere in principal, ca materialul din care este confectionat sa reziste la coroziune, la cresterea unei eventuale presiuni interne si sa nu se creeze posibilitatea scaparilor de produse sau de gaze. La aceste conditii se mai adauga si altele, cunoscute de specialisti, care se ocupa de proiectarea, construirea si controlul tipurilor de containere folosite la transportarea si pastrarea substantelor radioactive, ca de exemplu, realizarea unei anumite grosimi a peretilor containerelor, inlaturarea posibilitatilor de autoincalzire a surselor de mare activitate.

Materialul din care se confectioneaza aceste containere se alege in functie de natura sursei radioactive. De exemplu, pentru cele care emit radiatii beta se poate folosi sticla, aluminiul, bachelita, plexiglasul sau alte materiale plastice. La randul lor aceste containere se introduc in altele din plumb sau din hotel, cerinta impusa pentru oprirea radiatiilor emanate.

Containerele pentru transportul substantelor radioactive trebuie astfel executate incat sa nu poate fi distruse de incendiu, iar ecranarea existenta sa fie integral mentinuta.

Sursele radioactive, care emit radiatii gamma, se transporta numai in containere din plumb cu invelis din otel. Indiferent pe ce cale se transporta sursele radioactive (uscat, aer, apa) regulile de securitate personala si colectiva trebuie respectate cu cea mai mare strictete.

Transportarea si manipularea substantelor radioactive sub forma lichida, gazoasa, pulbere sau cristale, trebuie efecutate cu multa grija, aceasta pentru a evita varsarile sau scaparile lor din containere.

La folosirea containerelor de sticla este recomandabil ca intre acestea si cele de plumb sau hotel sa se introdua un material capabil sa absoarba in intregime substanta radioactiva, in cadrul spargerii containerelor de sticla. Transportarea substantelor radioactive explozive se face in ambalaje cu totul deosebite si in conditii speciale.

Containerele si coletele cu surse radioactive nu se transporta impreuna cu alte marfuri. Ele trebuie prevazute cu etichete, care sa cuprinda semnul conventional al radiatiei.

Toate aceste date dau posibilitatea sa se identifice, in caz de accident, sursele radioactive si sa constate gradul lor de deteriorare. Situatia devine mai complicata, in cazul cand in urma accidentului s-ar produce si un incendiu. In cazul transportului rutier, accidentele pot sa apara in urma deschiderii unui container, precum si datorita opririi brusce, sau rasturnarii autovehiculului.

In acest caz, daca se va produce un incendiu si substanta radioactiva se distruge, atunci in afara contaminarii solului se va produce si contaminarea atmosferei pe o suprafata cu atat mai mare, cu cat curentii de aer vor fi mai puternici. Particulele radioactive cad pe sol, patrund in locuinte, unde pot fi inspirate de oameni.

Pe timpul transportului pe calea aerului, din cauza variatiilor de temperatura si presiune este posibil sa se sparga ambalajul.

Transportul substantelor radioactive pe cale maritima si fluviala, se face cu un grad de pericol mai scazut, deoarece si contaminarea prin contact direct este mai redusa.

In afara de respectarea unei serii de reguli in ceea ce priveste dozele admisibile si numarul de containere este necesar ca in timpul transportului sursele radioactive sa fie aranjate (stivuite) intr-un anumit mod, asigurand stabilitatea si supravegherea.

Pentru o mai buna asigurare a transportului surselor radioactive, in unele tari, autovehiculele sunt obligate sa circule pe anumite itinerarii obligatorii.

Substantele radioactive cu mare pericol, ca plutoniu, uraniu sub forma de bare si altele cu mare activitate se transporta numai dupa ce se instiinteaza in prealabil insitutia sau intreprinderea destinatara.

Accidente, ca urmare a nerespectarii regulilor de securitate, se pot produce si in laboratoare. De aceea este necesar ca vasele de transport sa fie alese in raport de natura sursei radioactive si pe cat posibil sa se evite trecerile de substanta dintr-un vas in altul.

Solutiile lichide de substante radioactive nu trebuie transportate in vase deschise.

Pentru ca transportul sa se faca in bune conditii se va avea in vedere ca containerele sa nu fie supuse coroziunii, efectelor variatiei temperaturii exterioare si presiunii barometrice, sa nu apara posibilitatea scaparii de gaze produse sau fenomene de autoincalzire.

Sursele radioactive nu vor fi transportate impreuna cu alte substante periculoase, cum sunt de exemplu: substantele explozive, inflamabile, oxidante si corozive.