TEHNICA SECURITATII MUNCII IN UNITATILE DE ALIMENTATIE PUBLICA

A.     Generalitati

Locul de amplasare si modul de prezentare a unitatilor de alimentatie publica, au particularitatile activitatii turistice, ele trebuind sa fie amplasate in centrul zonelor turistice, in marile orase, amplasate pe principalele artere de circulatie turistica sau in zonele preorasenesti de agrement, in statiuni montane si balneare, etc. Prezentarea si dotarea acestor unitati, are in vedere elemente de atractie; arhitectura moderna, cu specific local si national, cu spatii si functionalitati, care sa asigure conditii de confort si o deservire de nivel calitativ superior.

Unitatile de alimentatie sunt prevazute cu sectii proprii de productie, laboratoare, sali de servire, saloane de receptie si o gama complexa de utilaje care, alaturi de dotarile redate mai sus, ofera conditii favorabile de lucru personalului operativ, asigurandu-se astfel, o mai mare securitate a muncii.

Conductele care traverseaza sali sau saloane de servire, sectii de productie, magazii, depozite sau culoare de acces, se vor prevedea cu canale speciale, protejate cu placi din acelasi material cu pardoseala sau cu capace metalice.

Este interzisa instalarea conductelor sau tronsoanelor de conducte, in pozitii vizibile si in zone de manevra - in sali de servire, pe culoare sau sectii de productie, intrucat exista pericol de lovire, rupere sau slabire a imbinarilor.

Repararea si intretinerea tuturor instalatiilor din complexe, trebuie sa se efectueze numai de angajati calificati in specialitatea respectiva.

Personalul operativ din sectiile de productie, manevrant al diferitelor instalatii si cel de deservire, nu va participa la program daca nu se prezinta cu echipamentul de protectie si de lucru prevazut pentru locul de munca respectiv.

Mecanicii de intretinere si salariatii care lucreaza cu diverse agregate sau mijloace mecanice, vor efectua periodic instructaje in legatura cu modul de exploatare a utilajelor si instalatiilor din dotare.

B.     Unitati de alimentatie publica

Activitatea turistica este sustinuta de o gama variata de unitati de alimentatie publica, o parte din acestea fiind realizate intr-un specific care sa intregeasca atractia turistilor atat pe linia modului de prezentare si dotare, dar mai cu seama in directia sortimentelor ce le ofera si modului de acordare a serviciilor, astfel:

restaurante, restaurante cu circuit inchis, braserii, crame, baruri de noapte, cafe-baruri, discoteci, baruri de zi hoteliere, cofetarii si alte unitati reprezentative. Acestea vor fi prevazute cu spatii pentru productie, spalatoare, sali de prelucrare, spatii de depozitare si magazii pentru stocul curent si normat, etc.

Restaurantele de tinuta si cele de mare capacitate trebuie sa dispuna de urmatoarele spatii:

saloane de servire dotate corespunzator;

sali de receptie si de cocktail;

spatii necesare procesului tehnologic pentru sectiile de productie;

spatii pentru pregatirea preparatelor reci, respectiv bufete, dotate cu vitrine frigorifice, masini de taiat paine si mezeluri, mese de lucru, dulapuri, ustensile de mana si incaperi pentru stocul curent;

spatii pentru executarea prelucrarilor primare, ca de exemplu:

incaperea pentru transat carnea;

incapere sau o nisa pentru eviscerarea pestelui;

incapere pentru pregatirea legumelor sau a zarzavatului;

spatiu pentru spalatorul de vase si tacamuri;

spatiu pentru spalatul paharelor si cestilor;

spatiu separat pentru spalatul vaselor mari de gatit.

Toate aceste incaperi de productie si activitati auxiliare trebuie sa aiba pardoseli de ciment, gratare de lemn; instalatiile electrice si corpurile de iluminat vor fi protejate de aburi prin conductori si izolatori speciali iar tavanul nu va fi vopsit in ulei.

agregate frigorifice - vitrine, dulapuri sau camere frigorifice;

spatii pentru pastrarea alimentelor coloniale;

grup social pentru personalul unitatii dotat corespunzator cu vestiare, dusuri, toaleta separat pentru barbati si femei;

spatiu pentru depozitat ambalaje;

La restaurantele mijlocii, sub 300 de locuri la mese, se poate comasa, daca imobilul nu permite prin impartirea lui interioara, spatiul pentru pregatirea carnii cu cel pentru pregatirea pestelui. In acest caz, atat masa cat si ustensilele de lucru vor fi separate si marcate pentru aceste destinatii.

La restaurantele mici, braserii, crame cu un numar de sub 150 de locuri la mese si mai mici, prelucrarile primare - transarea, pregatirea carnii, pestelui si legumelor se poate efectua in cadrul bucatariei propriu-zisa - de regula in locuri repartizate sau nise, dotate cu utilaje si mobilier adecvat acestor operatiuni. Fiecare loc de lucru, va fi marcat prin tablite scrise si va fi dotat cu mese si ustensile separate pentru carne, cruda si fiarta, pentru peste, zarzavat etc. Intretinerea acestor spatii, spalatul pardoselilor de grasimi, se face zilnic, folosindu-se o solutie de apa cu detergenti pentru degresare.

Evacuarea ramasurilor din prelucrarea carnii, pestelui, zarzavaturilor si legumelor, se va executa dupa fiecare preparare de meniuri si ori de cate ori este nevoie, pentru a se evita alunecarile pe pardoseli si infectiile.

Resturile menajere nerecuperabile sau nefolositoare rezultate din procesul de productie si din operatiunile de servirea clientelei, se vor depozita in cutii metalice inchise cu capac si se vor evacua zilnic sau imediat dupa ce acestea s-au umplut.

Restaurantele cu bucatarii mari si in general toate unitatile de alimentatie publica care au sectii de productie, trebuie sa-si stabileasca o zona pentru depozitarea gunoiului menajer. Acest loc trebuie sa fie indepartat de blocul alimentar si izolat. Colectarea deseurilor si a gunoaielor, se va face in galeti cu capac, iar ridicarea si transportarea acestora la locurile rezervate sau crematoriile comunale, se va efectua cu autocompactoare special destinate, la care nu se va folosi personalul din sectiile de productie.

C. Norme tehnice de securitate a muncii in sectia bucatarie

Spatiile bucatariei trebuie astfel repartizate si dotate incat sa respecte atat fluxul tehnologic cat si conditii optime de lucru personalului.

Asezarea masinilor de gatit, a marmitelor cu abur, a agregatelor mecanice ajutatoare, a meselor de lucru, sensul de intrare a materiilor prime si prelucrate si a celui de expediere a preparatelor, trebuie sa asigure desfasurarea activitatii in bucatarie in ordinea cronologica a operatiunilor cerute de procesul de preparare, fara incrucisari si cu eliminarea distantelor mari sau aglomerarilor, in scopul economisirii eforturilor si cresterii operativitatii lucratorilor. Distanta intre agregate si de la perete trebuie sa fie de cel putin 0,80 m.

Personalul (bucatarii, ajutorii de bucatari si lucratorii auxiliari) nu va fi admis la program, in sectie, daca nu se prezinta cu echipamentul de protectie si de lucru prevazut in normativ. Femeile vor trebui sa poarte baticuri de panza alba pe cap, care sa le stranga parul, iar barbatii, coifuri de bucatar si fulare de panza usoara la gat, pentru evitarea caderii parului si a sudorii, produsa de temperatura ridicata din timpul lucrului.

In bucataria propriu-zisa sau in alte spatii de pregatire la cald, ajutatoare, primenirea aerului se va face prin exhaustare, in scopul crearii in aceste incaperi a unei sub-presiuni spre a se asigura o circulatie a aerului cat si spre a se opri difuzarea in alte incaperi a aerului cald din bucatarie.

La unitatile mici, ventilatia se poate realiza atat cu ventilatoare actionate mecanic cat si pe cale naturala.

In general spatiile destinate sectiilor de bucatarie trebuie sa fie cu tavanul suprainaltat, in zona aparatelor termice, sa fie prevazute cu ferestre mari pentru a se realiza o cantitate suficienta de aer si o aerisire naturala care sa dubleze instalatiile mecanice de ventilatie enumerate mai sus.    Peretii sectiei de bucatarie, trebuie sa fie jumatate faiantati, iar partea superioara din tencuiala varuita sau acoperita cu un strat de huma, care sa absoarba o parte din aburul care se mai depune pe suprafata lor.

Pardoseala incaperilor trebuie sa se realizeze din ciment mozaicat sau alte materiale rezistente si nealunecoase, prevazute cu panta lina spre sifoanele de scurgerea apei.

Lucratorii din bucatarie trebuie sa fie instruiti asupra modului de utilizare a agregatelor la care lucreaza: masini de gatit, roboti, marmite cu abur, tigai basculante, fripteuze, cuptoare etc. pentru evitarea accidentelor ce se pot produce la aprinderea focului la plite. La inchiderea si deschiderea capacelor marmitelor cu aburi, la manevrarea robotilor universali, tigailor basculante etc.

Aprinderea focurilor la masinile de gatit la care se foloseste gazul metan sau injectoare cu motorina, sa se efectueze numai de salariati instruiti. La plitele electrice si la restul utilajelor actionate electric, manevrarea comutatoarelor sau a salterelor se va executa de asemenea de personal instruit, care in momentul realizarii contactului electric se va asigura ca mana sa nu fie umeda iar picioarele sa stea pe pardoseala uscata, covor de cauciuc ete.

Bucatarul sef si ajutoarele sale imediate trebuie sa sesizeze pe loc defectiunile mecanice in functionarea instalatiilor si agregatelor (plite sparte care produc bioxidul de carbon, tevi calde fisurate, lipsa de ventilatie, scurt circuite, infundarea canalelor de scurgere etc) si sa nu permita repararea lor decat de meseriasi calificati, neadmitand improvizatii.

In raport cu temperatura din sectie si cu conditiile de lucru, personalul din bucatarie, va primi permanent alimentatia de protectie, prevazuta in actele normative, daca sunt indeplinite criteriile de acordare a acesteia.

In procesul de preparare a meniurilor se vor folosi, de regula, vase de tabla otelita inox emailata si tavi de tabla neagra pentru copt painea casei (chifle) etc.

Intreaga activitate in bucatarie trebuie sa se desfasoare in conditiile de stricta respectare a regulilor igienico-sanitare, atat in privinta utilizarii dotarilor cat si de personalul care participa la procesul de realizarea preparatelor culinare.

D. Norme tehnice de securitate a muncii in salile de servire

Servirea corespunzatoare a turistilor (clientelei) se realizeaza numai daca salile de servire indeplinesc conditiile privind dotarile prevazute de categoria de incadrare a unitatii respective si daca lucratorii cunosc tehnica servirii si isi indeplinesc cu strictete atributiile fiecarei functii.

Indiferent de categoria de incadrare, spatiile destinate servirii clientelei, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

inainte de intrare in sala propriu-zisa de servire, sa existe o incapere de dimensiuni reduse care va desparti salonul de exterior;

sa aiba aerisire naturala sau mecanica atat pentru mentinerea unui climat proaspat cat si pentru evacuarea fumului provenit de la tigari. La unitatile de categorie lux, va trebui sa existe aer conditionat in salile de consumatie, sa aiba spatiu dotat corespunzator pentru pastrarea hainelor ce sunt lasate de client inainte de a se aseza la masa, sau garderoba prevazuta in criteriile de clasificare a unitatilor de alimentatie publica;

sa fie bine luminata natural si artificial pentru a se crea un cadru placut de servire iar ferestrele trebuie sa fie basculante ;

amplasarea meselor si locurilor de servire se va realiza intr-o forma simetrica, ordonat asezate, iar suprafata repartizata trebuie sa fie de minimum 1,5 mp/loc persoana. Sa aiba spatii de circulatie - culoare - pentru o usoara servire;

sa aiba in vecinatatea sa grupul sanitar (toaleta) cu cabine separate pentru femei si barbati, dotat corespunzator si care sa se gaseasca in permanenta in perfecta stare de curatenie pentru a se evita emanatiile de aer viciat ;

spre toaleta si pe usile acesteia, trebuie sa existe indicatoare, iar in interiorul cabinelor sa se gaseasca in permanenta materiale dezinfectante, hartie higienica, sapun si prosop de hartie la chiuveta. In partea interioara a usilor de la cabine se vor monta mecanisme de blocare, pentru a se preintampina intrarile inoportune sau lovirea prin deschidere. Grupurile sanitare in care apa curenta nu va functiona, se vor suspenda;

modul desavarsit de prezentare si starea permanenta de curatenie a salilor de servire si anexele acestora, sunt cerinte comerciale si sanitare, care revin intregului personal ce le incadreaza.

La unitatile de categoria I, de specific sau lux, dotarile si conditiile de confort, sunt materializate printr-o tehnicitate mai ridicata a utilajelor de sala, ca de exemplu : vitrine calde si reci pe rotile, carucioare pentru servire, aparate ide incalzit farfurii, vesela argintata, lenjerie fina, pahare cupa cu picior, ghiridoane cu sertare mobilier de regula tapisat, draperii plusate si perdele la ferestre, pardoseli din marmura, sau parchet cu laifare si covoare (mocheta)

Curatirea salilor si anexelor se realizeaza zilnic si periodic astfel :intretinerea si curatenia de la sfarsitul programului si curatenia generala care se executa de regula saptamanal.

Principalele sarcini ale curateniei zilnice se refera nu la debarasarea meselor ci la spalatul sau maturatul (aspiratul) pardoselii, stersul de praf si alinierea mobilierului, schimbatul lenjeriei folosite sau murdare, revizuirea starii de curatenie a ghiridoanelor, a obiectelor de inventar ajutatoare, a vestiarelor si toaletelor. Aceste operatiuni se executa de personalul de sala ajutator care va utiliza alt echipament decat cel de prezentare.

Curatenia generala se executa prin degajarea saloanelor de mobilier, se spala cu detergenti pardoseala de ciment sau se curata parchetul cu petrosin, cu asigurarea eliminarii pericolului de incendiere, se curata geamurile, oglinzile cu materiale care sa nu produca zgarieturi, se scutura perdelele si covoarele, se spala si se degreseaza vesela si obiectele de inventar ce se folosesc in sala. Paharele nu vor fi spalate cu apa fierbinte pentru a se evita spargerea sau ciobirea ce pot produce accidentari, ci numai cu apa calda. Operatiunea de curatire a paharelor se va executa, luandu-se pe rand cate un pahar, iar stersul lor se va face cu o carpa uscata, apucandu-se paharul de picior si nu de cupa sau talpa pentru a nu se sparge in mana.

E.     Norme tehnice de securitate a muncii in activitatea de servire a clientelei

Personalul repartizat in salile de servire, trebuie sa se prezinte in tinuta de prezentare si lucru, in starea de curatenie corporala perfecta, respectiv barbatii sa fie barbieriti, parul ordonat asezat pe cap, mainile curatate, unghiile la degetele mainilor taiate scurt. Femeile pe langa acestea, trebuie sa fie coafate, iar parul sa-l aiba strans cu o bretea din panza alba.

Odata cu inceperea programului si pe toata durata acestuia, personalul de sala, trebuie sa evite adunarile si conversatiile inutile.

Intreaga actiune de servire se va efectua in liniste, evitandu-se trantirea usilor, a tacamurilor si veselei etc., folosindu-se masa de serviciu (ghiridonul), servindu-se clientului la masa, prin miscari atente si de tinuta.

In tehnica de servire la masa ospatarii trebuie sa tina seama de urmatoarele:

la inceperea servirii propriu-zisa a clientilor, clopotele si capacele folosite pentru acoperirea supierelor, platourilor si celorlalte vase pentru transportul preparatelor calde de la bucatarie, se aseaza in pozitie inversa pentru a nu se scurge vaporii condensati pe fata de masa, pe timpul servitului si se va evita aplecarea corpului deasupra platoului;

obiectele cazute trebuie imediat ridicate si inlocuite; canile, carafele si sticlele se vor aseza intotdeauna pe un suport nu direct pe fata de masa. Mancarurile se prezinta si se servesc intotdeauna pe partea stanga, insa nu inainte de a se fileta, transa sau proportiona pentru a se evita unele inoportunitati sau chiar accidente.

toate bauturile se servesc prin dreapta clientului, cu mana dreapta, iar paharele nu se vor prinde cu toata mana, evitandu-se atingerea peretilor interiori, ele urmand a fi manipulate numai de partea inferioara sau picior, prinzandu-se cu doua sau trei degete;

la manipularea sifonului se va apuca cu mana intreaga parte metalica pentru a se evita ruperea sau desfacerea manetei care poate produce explozie prin caderea buteliei;

in timpul verii, daca sifoanele sunt prea calde, introducerea lor in gheata, se va face dupa ce in prealabil au fost tinute 30' in apa rece pentru evitarea exploziilor;

daca clientul fumeaza este necesar a se schimba cat mai des scrumiera;

daca s-a spart un pahar sau daca din farfurii sau din vase s-au scurs sau varsat preparate fluide, ospatarul este obligat sa schimbe fata de masa. Se interzice numai strangerea cioburilor sau stersul fetei de masa intrucat este posibil ramanerea unor particule mici de sticla ce pot produce taieturi.

Personalul de servire din salon, nu va servi clientela venita in unitate in stare vizibila de ebrietate, imbracata cu haine groase pe care trebuia sa le lase la garderoba, recomandandu-le cele ce se cuvin in aceste situatii.

MASURI DE PRIM AJUTOR IN CAZ DE ACCIDENT

a. Definitia, clasificarea si cauzele accidentelor de munca

Accidentul de munca este vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala care se produc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin o zi, invaliditate ori deces.

In desfasurarea activitatii se pot produce accidente de munca, care dupa natura lor si a factorilor care le genereaza se pot clasifica astfel :

a) Dupa gravitate:

- accidente cu incapacitate temporara de cel putin o zi;

- accidente ce produc invaliditate;

- accidente mortale.

b) Dupa numarul persoanelor :

- individuale

- colective (accident intamplat in acelasi timp, la acelasi loc de munca si din aceeasi cauza la cel putin trei persoane; ele pot fi cu incapacitate temporara de munca, invaliditate sau mortale).

c) Dupa natura factorilor generatori de accidente:

- accidente mecanice;

- accidente termice;

- accidente chimice;

- accidente electrice etc.

Cauzele principale care pot produce accidente de munca sunt de natura tehnica, organizatorica si psihologica:

a) Cauzele tehnice constau in nerespectarea proiectelor si tehnologiei in montaj, folosirea de scule necorespunzatoare si utilaje care prezinta defecte aparente sau ascunse, exploatare nerationala, lipsa dispozitivelor de protectie a muncii, instalatii electrice, sub presiune sau hidraulice defecte, defectiunea unor aparate de masura si control etc.

b) Cauzele organizatorice constau in: lipsa de supraveghere si control, aglomerarea unor persoane si materiale de prisos, iluminatul insuficient, pregatirea profesionala necorespunzatoare si neaprofundarea instructajului de protectie a muncii, lipsa sau degradarea echipamentului de protectie si de lucru, regimul nerational de munca etc.

c) Cauzele psihologice constau in: starea de oboseala accentuata si consumul de bauturi alcoolice, care influenteaza negativ asupra sistemului nervos, prin slabirea atentiei si ingreunarea miscarilor.

Accidente mecanice. Accidentele mecanice sunt datorate in majoritatea cazurilor neluarii masurilor de tehnica securitatii muncii si pot surveni in urmatoarele situatii: caderi de la inaltime, caderi de corpuri de la inaltime, scule si materiale defecte, dezordine la locul de munca, defectiuni la aparatele actionate mecanic etc.

Cele mai frecvente accidente mecanice care pot surveni sunt hemoragiile, fracturile, luxatiile, contuziile, rupturile si smulgerile de ligamente.

Masuri de prim ajutor in caz de ranire. Orice rana se poate infecta usor cu microbii de pe obiectul care a produs ranirea, de pe pielea ranita, din praf, din pamant, de pe mainile persoanei care da ajutor, de la pansamente murdare etc.

0 atentie deosebita trebuie acordata ranilor murdarite cu pamant, pentru a evita infectia de tetanos, boala grea, cu un procent mare de cazuri mortale.

In aceste cazuri este necesara o interventie urgenta a medicului pentru injectarea serului antitetanos care previne aparitia bolii.

In timpul pansarii este necesar sa fie respectate regulile de mai jos:

a) Persoana care acorda primul ajutor la raniri trebuie sa-si spele bine mainile cu sapun, iar daca din anumite cauze aceasta nu se poate face, degetele trebuie sa fie bine inmuiate in tinctura de iod.

b) Se interzice spalarea ranii cu apa, sau cu oricare alte substante farmaceutice, precum si presararea prafurilor sau acoperirea cu alifie; toate acestea impiedica vindecarea, introducand in rana murdaria de pe suprafata pielii si provocand prin aceasta formarea de puroi.

c) Cheagurile de sange nu trebuie indepartate de pe rana (aceasta poate provoca o puternica hemoragie).

d) Se aseaza pe rana un pansament sterilizat, iar apoi se leaga pansamentul cu tifon sau fasa.

Materialul care se foloseste pentru pansarea ranii trebuie despachetat in asa fel, incat sa nu se atinga cu mainile acea parte a pansamentului, care trebuie pusa chiar pe rana.

Daca din anumite motive nu avem pansament steril, pentru pansare trebuie folosita o batista curata proaspat calcata, o bucata de panza curata etc.

Acea parte a panzei care va fi asezata pe rana trebuie stropita cu cateva picaturi de iod, in asa fel incat sa se obtina o pata mai mare decat rana, dupa aceea se va aseza panza pe rana. Deosebit de importata este aplicarea tincturii de iod la ranile murdarite.

Masuri de prim ajutor in caz de hemoragie. Pentru a opri hemoragia este necesar:

a) sa se ridice membrul ranit in sus;

b) sa se acopere rana care sangereaza puternic cu material de pansat din pachet strans intr-un tampon si sa se preseze cu acesta timp de 4-5 minute, fara ca degetele sa atinga rana; daca hemoragia a fost oprita fara a se inlatura materialul asezat, se va pune deasupra ranii inca o pernita din alt pachet, sau o bucata de vata si se va pansa (sub o oarecare presiune);

c) la o hemoragie puternica, daca aceasta nu se opreste prin pansare, se va proceda la strangerea vaselor cu sange (care alimenteaza cu sange locul ranit), cu degetele, cu un garou sau cu tifon rasucit, prin indoirea membrelor la articulatii. In toate cazurile de hemoragie puternica se va chema de urgenta medicul;

d) hemoragia poate fi repede oprita daca se apasa cu degetele vasul sanguin pe osul respectiv, mai sus decat rana (mai aproape de trunchi).

In corpul omenesc exista o serie de puncte in care vasele sanguine pot fi stranse prin apasarea lor pe osul respectiv.

Cand nu poate fi aplicata indoirea din articulatie, de exemplu in cazul fracturarii osului aceluiasi membru, insotita de hemoragie puternica, piciorul sau mana trebuie stranse cu garoul.

In loc de garou poate fi folosit foarte bine un material elastic (tub de cauciuc, jartiere, bretele etc.). Inainte de aplicarea garoului, membrul (mana sau piciorul) trebuie sa fie ridicat.

Daca persoana care da ajutor este singura, apasarea prealabila a arterei cu degetele, trebuie executata de accidentat.

Garoul se aplica pe partea cea mai apropiata de trunchi a bratului sau a coapsei. Locul pe oare se aplica garoul trebuie sa fie invelit cu un material moale, de exemplu cu cateva infasurari de pansament sau o bucata din orice material corespunzator. Garoul poate fi aplicat deasupra manecii sau pantalonilor.

Garoul trebuie intins la aplicare, iar dupa aceasta, membrul se va pansa strans, nelasandu-se parti de piele neacoperite intre infasurarile garoului,

Strangerea membrelor cu garoul nu trebuie sa fie excesiva. Ea trebuie facuta numai pana la oprirea hemoragiei, deoarece daca strangerea tine prea mult, pot fi striviti nervii. Daca se observa ca hemoragia nu s-a oprit complet, garoul mai trebuie infasurat strans de cateva ori.

Garoul aplicat nu poate fi tinut mai mult de 1-2 ore, caci in caz contrar se produce amortirea membrelor lipsite de sange. Durerea provocata de garou poate fi foarte puternica, ceea ce face ca uneori sa fim nevoiti a-l scoate pentru un timp. Atunci este necesar ca, inainte de scoaterea garoului, artera prin care sangele vine la rana sa fie apasata cu degetele pentru a impiedica reinceperea hemoragiei si totodata a permite accidentatului sa se mai calmeze. Membrele vor capata astfel un flux de sange, dupa care garoul se va aplica din nou. Garoul nu trebuie relaxat brusc, ci treptat.

Daca nu avem la indemana o banda elastica de cauciuc, membrele pot fi stranse cu asa-numitul "tifon rasucit', improvizat dintr-un material care nu se intinde: o cravata, o curea, o batista, sau un prosop rasucit, o bucata de stofa etc. Materialul din care se improvizeaza tifonul rasucit se infasoara in jurul membrelor ridicate si acoperite cu invelisul corespunzator si se leaga cu un nod pe partea sa exterioara. In acest nod (sau sub el) se introduce un obiect tare oarecare, de exemplu un bat care se invarteste pana cand ne convingem ca hemoragia a fost oprita. Pansamentul rasucit nu trebuie sa fie prea tare strans. Rasucind batul numai atat cat este nevoie acesta se leaga solid.

In cazul unei hemoragii nazale, accidentatul trebuie sa fie asezat cu capul dat usor pe spate, sa i se deschida gulerul, sa i se puna o compresa rece la radacina nasului si pe nas si sa i se stranga cu degetele partile moi ale nasului (narile), sa i se introduca in nas o bucata de vata sau tifon dezinfectat, imbibat cu apa oxigenata.

Masurile de prim ajutor in caz de fracturi, luxatii, contuzii si smulgeri de ligamente. La fracturi si luxatii, principala problema a acordarii primului ajutor este asezarea membrului bolnav in cea mai comoda si mai linistita pozitie. Partea accidentata va trebui imobilizata. Aceasta regula este obligatorie, atat pentru inlaturarea senzatiilor de durere, pentru prevenirea unor raniri suplimentare ale tesuturilor inconjuratoare, precum si pentru prevenirea transformarii fracturii in fractura deschisa. cand osul din interior strapunge pielea.

Pentru cel care acorda ajutorul este acelasi lucru daca este vorba de o fractura sau luxatie, deoarece indreptarea luxatiilor trebuie sa fie facuta numai de medic, pentru a se evita ranirea. Sarcina celui care acorda ajutorul consta in asigurarea celei mai linistite pozitii a partii ranite a corpului in timpul transportului accidentatului la policlinica. La caderea in cap sau lovirea la cap, care provoaca o stare de inconstienta ori hemoragie din urechi sau gura, trebuie sa ne gandim la posibilitatea fracturarii craniului. Primul ajutor consta in aplicarea a ceva rece la cap (sticla cu zapada sau apa rece, compresa rece). La caderea de la inaltimi, daca exista o banuiala asupra fracturii coloanei vertebrale (o durere brusca in coloana vertebrala, imposibilitatea de a indoi spinarea si de a se intoarce), primul ajutor se reduce la urmatoarele: se introduce cu atentie sub accidentat o scandura, fara ca acesta sa fie ridicat de la pamant sau intors si se urmareste atent ca, la ridicarea accidentatului, trunchiul sa nu se indoaie, pentru a se evita ranirea maduvei spinarii.

a) Fracturi si luxatii ale claviculei

Primul ajutor consta in: se aseza la subsoara, in partea bolnava un ghemotoc mic de vata, tifon sau orice alt material. Apoi, mana indoita din cot, in unghi drept se leaga de trunchi si se face pansarea de la membrul bolnav spre spate; mai jos de cot, mana trebuie legata de gat, cu o basma. Pe regiunea ranita se aplica o compresa rece.

b) Fracturi si luxatii ale oaselor bratelor

Mana se va imobiliza intre scandurele (atele de lemn). Daca lipsesc aceste scandurele, ca si la fracturarea claviculei, se panseaza si se suspenda mana langa corp, fara sa se puna insa un ghemotoc la subsoara. Daca la luxatie mana este indepartata de trunchi, intre mana si trunchi se pune un material moale (de ex. un ghemotoc de hartie, saci etc.). Se aplica o compresa rece pe locul ranit. Daca nu exista pansament si basma. se va inveli mana in poala hainei.

La fracturile si luxatiile oaselor palmei si ale degetelor de la maini se leaga palma mainii de o scandurica lata (cu latimea de o palma), in asa fel incat scandurica sa inceapa de la mijlocul antebratului si sa se termine la sfarsitul degetelor. In palma se pune in prealabil un cocolos de vata, pansament etc., in asa fel incat degetele sa fie intrucatva indoite peste el. Se pune ceva rece pe locul ranit.

c) Fracturi si luxatii ale membrelor inferioare

Se fixeaza membrul bolnav cu o scandurica, o foaie de placaj, un bat, carton etc., in asa fel incat unul din capetele foii sa intre mai sus de marginea bazinului pana la subsuori, iar celalalt sa ajunga la calcaie. Prin aceasta se realizeaza o imobilizare completa a intregii parti inferioare. Scandurica se aseza dupa posibilitate, fara sa se ridice piciorul, ci numai mentinindu-1 pe loc si executand pansamentul cu batul sub sale, genunchi si calcai. Se pune ceva rece pe locul contuzionat.

La fractura coastelor se panseaza sau se strange pieptul cu un prosop in timpu1 expiratiei.

Daca suntem siguri ca exista numai o contuzie si nu o fractura sau luxatie, atunci pe locul de contuzie se aplica ceva rece (zapada, gheata. o carpa inmuiata in apa rece), iar locul contuzionat se panseaza strans. Daca pielea nu este ranita, ea nu trebuie unsa cu tinctura de iod, nici frictionata si nici nu se vor aplica deasupra comprese calde. Toate acestea duc la intensificarea durerilor. In contuzii ale abdomenului, daca exista o stare de lesin, paloare a fetii si dureri puternice, trebuie chemata "Salvarea' pentru trimiterea la spital (exista posibilitatea ruperii organelor interioare cu hemoragie interna ulterioara). La fel trebuie sa se procedeze si in caz de contuzii grele ale intregului corp, datorate caderii.

La luxatia ligamentelor (de ex: luxatia calcaiului) cand accidentatul prezinta dureri puternice in articulatie si umflaturi, se vor lua urmatoarele masuri: aplicarea a ceva rece, pansarea stransa, liniste.

Masuri de prim ajutor in caz de raniri datorita patrunderii corpurilor straine. Daca un corp strain patrunde sub piele sau sub unghii. el poate fi indepartat, numai daca exista certitudinea ca operatia va putea fi executata cu usurinta si in intregime. La cea mai mica complicatie trebuie sa ne adresam unui medic. Dupa inlaturarea corpului strain, locul ranit va fi uns cu tinctura de iod si pansat.

Corpurile straine, care patrund in ochi, vor fi inlaturate prin stergerea ochiului cu un tampon de vata sau tifon, sau prin spalarea cu un jet de solutie de acid boric sau apa curata dintr-un ceainic; in acest caz accidentatul va fi asezat pe partea sanatoasa, iar jetul de solutie va fi indreptat de la unghiul exterior al ochiului (de la tampla) spre cel interior (spre nas). Nu se admite frecarea ochiului.

Corpurile straine din trahee si faringe vor fi inlaturate numai de medic.

Accidente electrice. Unul dintre accidentele cele mai frecvent intalnite este cauzat de instalatiile electrice neexecutate conform normativelor in vigoare sau care sunt folosite ori reparate de personal necalificat sau neinstruit in acest scop. Locurile de munca prezinta diferite grade de pericol in raport cu instalatiile electrice cu care muncitorii pot veni accidental sau permanent in contact.

In cazul unui accident electric, primul lucru de care. trebuie avut grija, este scoaterea accidentatului de sub tensiune. In acest caz, trebuie sa se tina seama de faptul ca atingerea persoanei care se gaseste sub tensiune, fara respectarea masurilor de precautie, prezinta pericol pentru viata celui care intervine.

Prima masura care trebuie intreprinsa este rapida deconectare a acelei parti a instalatiei, cu care accidentatul se afla in atingere.

In acest caz trebuie sa se tina seama de urmatoarele imprejurari:

- atunci cand accidentatul se gaseste la inaltime, deconectarea instalatiilor si scoaterea accidentatului de sub tensiune pot produce caderea lui de la acea inaltime si trebuie sa fie luate masuri care sa realizeze securitatea caderii accidentatului caci in caz contrar, deconectarea ii poate provoca un rau tot atat de mare ca si curentul electric insusi;

- prin deconectarea instalatiei se poate stinge in acelasi timp si lumina electrica, astfel ca este necesar sa se asigure alte surse de iluminat; (torte, lumanari, iluminat de siguranta, lanterne cu acumulatoare etc.) fara a se intarzia totusi in acest caz deconectarea instalatiei si acordarea primului ajutor accidentatului.

Daca deconectarea instalatiei nu se poate executa suficient de repede trebuie luate neaparat masuri pentru indepartarea accidentatului de partile conducatoare de curent pe care el le atinge.

La curent de joasa tensiune, se poate intrebuinta o haina uscata, o scandura sau orice alt material izolant uscat. Nu se admite in aceste cazuri folosirea obiectelor metalice sau umede. Pentru eliberarea de partile conducatoare de curent, accidentatul poate fi apucat de haina, daca aceasta este uscata si se desface, fara a se atinge obiectele metalice inconjuratoare, sau partile corpului care nu sunt acoperite cu imbracaminte. Se interzice tragerea accidentatului de picioare, fara ca mainile persoanei care da ajutorul sa fi fost in prealabil bine izolate, deoarece incaltamintea lui poate fi umeda, iar cuiele si capsele ochiurilor pentru sireturi care se gasesc la incaltaminte sunt bune conducatoare de electricitate.

In cursul operatiilor de salvare, pentru izolarea mainilor, in special daca cel oare acorda ajutorul trebuie sa atinga corpul neacoperit cu imbracaminte al accidentatului, trebuie sa imbrace manusi de cauciuc si sa incalte galosi dielectrici, sau sa-si infasoare mainile cu o esarfa, o sapca de stofa, sa-si lase manecile de la haina peste maini etc., ori sa arunce peste accidentat o panza impregnata in cauciuc sau chiar o panza uscata. Se poate admite, de asemenea, urcarea pe o scandura usoara pe un sul de haine sau orice alt material uscat rau con-ducator de electricitate.

In limita posibilitatilor se recomanda actionarea numai cu o singura mana.

La joasa tensiune, cand curentul se scurge prin om in pamant, iar omul strange convulsiv in maini un conductor, este mai simpla intreruperea curentului care trece (prin victima decat izolarea accidentatului fata de pamant, impingand sub accidentat o scandura ori ridicandu-i picioarele de pe pamant cu ajutorul unei franghii sau cu imbracamintea sau incercand sa-i desfaca mana. Se vor respecta insa, masurile de precautiune mentionate mai inainte, atat in ce priveste persoana care acorda ajutorul cat si in ce priveste accidentatul insusi. La nevoie conductorul de joasa tensiune trebuie taiat cu un topor cu maner de lemn uscat sau cu o scula oarecare prevazuta cu maner izolant.

Aceasta se va face cu mare precautiune; trebuie taiat fiecare conductor in parte fara a se atinge conductoarele si numai dupa ce s-au imbracat manusi si s-au incaltat galosi de cauciuc dieleoferici.

Masurile de prim ajutor depind de starea in care se afla accidentatul dupa scoaterea lui de sub curent.

Daca accidentatul nu si-a pierdut cunostinta, insa a fost anterior in nesimtire, sau a stat un timp indelungat sub curent, trebuie sa i se asigure o liniste perfecta pana la venirea medicului si sa stea sub observatie timp de 2-3 ore, iar in caz ca medicul nu poate fi chemat imediat, accidentatul trebuie sa fie urgent dus la punctul sanitar, asigurandu-se mijloace de transport, sau cu targa.

Daca accidentatul si-a pierdut cunostinta insa isi pastreaza respiratia, el trebuie asezat intins comod; se vor descheia hainele, se va crea un curent de aer proaspat, vor fi indepartate persoanele de prisos, i se va da sa miroasa amoniac, si se va frictiona pentru a i se incalzi corpul. Va fi chemat medicul. Daca accidentatul respira neregulat, foarte rar si spasmodic, ca un muribund, i se va face respiratia artificiala.

Daca lipsesc semnele de viata (respiratia, bataile inimii, pulsul), accidentatul nu trebuie sa fie considerat decedat. Adesea moartea este aparenta. In aceasta stare daca nu i se acorda imediat primul ajutor prin efectuarea respiratiei artificiale, accidentatul merge sigur spre moarte. Respiratia artificiala trebuie efectuata fara intrerupere pana la sosirea medicului care trebuie chemat imediat.

Pentru inlaturarea starii de moarte aparenta, fiecare secunda este pretioasa. De aceea, primul ajutor trebuie acordat imediat in limita posibilitatilor, chiar la locul de accident; numai in cazul in care pericolul continua sa ameninte pe accidentat ori pe persoana care ii acorda ajutorul sau daca acordarea ajutorului pe loc este imposibila, accidentatul va fi transportat in alta parte, in care caz transportul victimei se va face numai cu fata in jos, pentru a se evita inghitirea limbii.

Electrocutatul poate fi declarat mort numai daca leziunile exterioare sunt extrem de grave, de exemplu sfaramarea craniului prin cadere, sau arderea intregului corp.

In toate celelalte cazuri constatarea decesului trebuie facuta numai de medic. Accidentatul nu trebuie in nici un caz ingropat in pamant, sau stropit cu apa, deoarece aceste metode sunt nu numai inutile ci si daunatoare.

Masuri de prim ajutor in caz de electrocutare. Dupa scoaterea de sub tensiune a accidentatului (procedandu-se asa dupa cum s-a aratat in articolul precedent) si asezarea lui pe un loc uscat, se trece de urgenta la primul ajutor, care consta in aplicarea respiratiei artificiale.

Respiratia artificiala se aplica numai in cazuri in care accidentatul nu respira de loc sau respira extrem de greu, rar, spasmodic ca si cum ar plange cu sughituri, ca un muribund, sau daca respiratia se inrautateste treptat.

Respiratia artificiala trebuie continuata fara intrerupere pana la un rezultat pozitiv (readucerea la viata) sau pana la aparitia semnelor incontestabile de moarte reala (aparitia petelor pe corp sau intepenirea corpului). S-au intamplat cazuri in care muribundul a fost readus la viata chiar dupa cateva ore de respiratie artificiala. In timpul respiratiei artificiale trebuie supravegheata fata accidentatului. Daca el misca buzele sau pleoapele sau face o miscare de inghitire (cu marul lui Adam), trebuie sa se verifice daca nu a revenit respiratia naturala. Nu se recomanda continuarea respiratiei artificiale dupa ce accidentatul incepe sa respire normal si uniform, deoarece aceasta ii poate fi vatamatoare. Daca dupa cateva clipe de asteptare se constata ca accidentatul inceteaza sa mai respire se va relua si continua cu respiratia artificiala. Inainte de a recurge la respiratia artificiala, este necesar:

a) sa se elibereze accidentatul de imbracamintea care ii stanjeneste respiratia repede si fara sa se piarda nici o secunda, sa i se dezlege fularul, sa i se descheie gulerul, pantalonii etc;

b) tot atat de repede trebuie eliberata gura accidentatului de obiecte straine (de ex: protezele dentare);

c) daca gura este inclestata puternic, ea trebuie deschisa; in acest scop se scoate in afara falca inferioara. Pentru a putea ridica si deplasa falca se aseza cele patru degete ale ambelor maini in spatele unghiurilor falcii inferioare, sprijinind degetele mari de extremitatea ei si se deplaseaza falca inainte, in asa fel incat dintii de jos sa se gaseasca in fata dintilor de sus.

Daca in acest fel nu reusim sa-i deschidem gura, trebuie sa i se aseze intre dinti, dar nu intre cei din fata, ci intre masele (la unghiul gurii), incet pentru a nu-i sfarama, o scandurica, o placa metalica, o coada de lingura etc. si sa se desclesteze gura.

Respiratia artificiala se poate face prin mai multe metode si anume:

a) Metoda Schafer. Daca cel care acorda ajutorul trebuie sa faca singur respiratia artificiala, este mult mai usor sa aplice metoda Schafer, al carui avantaj consta in simplitatea si usurinta ei si care poate fi usor invatata dupa cateva exercitii. La aceasta metoda accidentatul trebuie asezat cu spatele in sus, cu capul pe o mana, cu fata intr-o parte, iar cealalta mana va fi asezata de-a lungul corpului; sub obraz i se va asterne o panza curata. Daca este posibil i se scoate limba in afara, fara insa a o retine in mana. Persoana oare da ajutorul se va aseza in genunchi deasupra accidentatului, cu fata spre capul acestuia, in asa fel incat coapsele accidentatului sa se gaseasca intre genunchii persoanei care acorda ajutorul. Se aseza pe spinarea accidentatului, pe coastele inferioare, apucandu-le lateral, cu degetele mai apropiate.

]Numarand "unu, doi, trei', corpul persoanei care da ajutorul se va apleca treptat inainte, in asa fel incat greutatea corpului sa se sprijine pe mainile intinse si in acest fel, se vor apasa coastele inferioare ale accidentatului (expiratie). Fara a dezlipi mainile de pe spinarea accidentatului, persoana care da ajutorul va reveni brusc in pozitia initiala (inspiratie).

Dupa ce va fi numarat "patru, cinci, sase' persoana care da ajutorul, se va apleca din nou cu greutatea corpului sau pe mainile intinse numarand "unu, doi, .trei' etc.

b) Metoda Silvester. Daca ajutorul poate fi acordat de doua persoane se va aplica metoda Silvester, intrucat da rezultate mai bune. Deoarece aceasta metoda este obositoare pentru cel care acorda ajutorul, pentru aplicarea ei este nevoie de personal de schimb.

Pentru metoda Silvester este necesar sa se aseze accidentatul pe spate, punandu-i-se sub omoplati un pachet de imbracaminte, in asa fel incat capul sa-i atarne inapoi. Trebuie sa i se curete cerul gurii de mucozitati, sa i se scoata limba si sa i se mentina afara, tragand-o usor in jos spre barbie. Cel care acorda ajutorul se va aseza in genunchi langa capul accidentatului, apucindu-1 de maini langa coate si sa le apese incet pe partile laterale ale pieptului acestuia (expiratie). Apoi numarand "unu. doi, trei', el va ridica mainile accidentatului si i le va da peste cap (inspiratie) si numarand "patru, cinci, sase' va apasa din nou mainile pe piept.

Daca respiratia artificiala este corect executata se obtine un sunet, din cauza trecerii aerului prin traheea accidentatului, atunci cosul pieptului se comprima si se relaxeaza.

De obicei, daca aceste sunete nu se aud, aceasta dovedeste ca limba a cazut si impiedica trecerea aerului. Atunci ea trebuie scoasa mai mult. In cazul fracturii mainii sau a claviculei nu se aplica metoda Silvester.

In aplicarea ambelor metode trebuie evitata comprimarea excesiva a cosului pieptului, din cauza pericolului de fracturare a coastelor.

De asemenea, trebuie evitate miscari fortate si bruste ale mainilor accidentatului din cauza pericolului luxatiilor sau fracturilor.

c) Metoda "gura la gura'. Victima este culcata pe spate iar salvatorul se aseza de o parte si de alta a corpului accidentatului impingand cu una dintre maini fruntea acestuia iar cealalta mana introducand-o sub ceafa, pe care o ridica cu putere.

Salvatorul trage aer in piept, se apleaca pe victima si aplica strans gura sa pe gura accidentatului si incepe insuflarea de aer, astfel ca aerul din plamanii sai sa treaca in cei ai victimei fapt care va fi urmarit in mod permanent si atent de catre salvator.

Pentru a impiedica iesirea aerului prin nas, in clipa insuflarii, salvatorul isi poate aplica obrazul pe narile accidentatului sau ii va strange narile cu degetele mainii pe care o tine asezata pe frunte. Dupa insuflare, salvatorul isi ridica capul pentru a face posibila iesirea aerului din plamanii accidentatului. Manevra de insuflare se executa de 12-14 ori pe minut, mentinandu-se victima in tot timpul manevrei cu capul in pozitia aratata mai sus.

In timpul efectuarii metodei se poate aplica pe gura victimei o batista sau o bucata de tifon.

d) Metoda "gura la nas'. Victima este culcata pe spate, iar salvatorul impinge cu o mana fruntea accidentatului, iar cealalta mana o aseza sub barbie, pe care o ridica in sus.

Dupa ce isi umple plamanii cu aer, salvatorul prinde cu gura nasul accidentatului, efectuand apoi insuflarea si urmareste cu privirea miscarile toracelui (pieptului). Aceste miscari ale toracelui (pieptului) nu se produc daca aerul insuflat a iesit in afara pe langa gura sau nas), sau capul are o pozitie defectuoasa care nu permite insuflarea aerului prin caile aeriene inspre plamani.

Dupa insuflare, nasul victimei se lasa liber, pentru a permite expiratia (scoaterea aerului din plamanii accidentatului). Insuflarea se va face de 12-14 ori pe minut.

In aplicarea oricarei metode de respiratie artificiala, trebuie evitat pericolul ca accidentatul sa raceasca; acesta nu va fi asezat pe pamant umed, pe pardoseala de caramida, beton sau fier, se va asterne sub el ceva cald, va fi acoperit si incalzit in limita posibilitatilor, asezandu-se in jurul corpului si la picioare sticle cu apa fierbinte, caramizii sau pietre fierbinti, bine invelite, pentru a nu-1 frige. Toate aceste masuri trebuie luate foarte repede, fara ca respiratia artificiala sa fie intrerupta, in timpul inspiratiei, cand mainile persoanelor care acorda ajutorul dupa prima metoda, sau mainile accidentatului atunci cand se aplica metoda a doua, pot fi indepartate timp de 2-3 secunde de cosul pieptului accidentatului.

Accidente termice. Accidentele termice sunt datorate atingerii suprafetelor incalzite ale utilajelor sau contactului intamplator cu aburi, apa fierbinte, flacara, actiunii radiatiilor solare etc.

Efectele accidentelor termice sunt arsurile si socul termic.

Pentru prevenirea arsurilor se vor izola termic cu azbest, vata minerala sau de sticla portiunile incalzite puternic ale utilajelor si instalatiilor, realizandu-se astfel si o atmosfera mai buna de lucru prin reducerea caldurii ambiante.

In timpul manipularii pieselor fierbinti trebuie sa avem o siguranta in prinderea lor cu diferite scule sau obiecte izolante.

Socul termic este provocat de radiatiile calorice ale corpurilor incalzite la peste 60 C, sau de razele solare.

Aceste socuri se manifesta prin supraincalzirea corpului, dureri de cap, accelerarea pulsului si respiratiei, cresterea temperaturii corpului pana la 40C, aparitia convulsiilor muschilor si chiar pierderea cunostintei, mai ales la cei oare nu sunt obisnuiti cu munca la temperaturi ridicate.

Pentru preintampinarea socurilor termice este necesar a se lua urmatoarele masuri:

- izolarea surselor de caldura cu diferite dispozitive pentru micsorarea radiatiilor, ca perdele de apa, paravane din tabla captusita cu azbest sau alt material;

- folosirea dusurilor de aer proaspat, care micsoreaza actiunea daunatoare a radiatiilor calorice;

- intrebuintarea echipamentului de protectie corespunzator, care sa retina razele calorice si sa permita transpiratia;

- consumarea de apa carbogazoasa salina;

- camerele in care se lucreaza la cald, sa fie cat mai aerisite si lipsite de igrasie.

Masuri de prim ajutor in caz de arsuri. Arsurile se trateaza dupa gravitatea lor. Cand se formeaza roseata fara basici sau rani deschise (gr. I) se ung cu jecolan si se bandajeaza. Daca se formeaza basici sau se distruge epiderma (gr. II) sau se formeaza rani deschise acestea se ung cu jecolan si se aplica bandaje sterile, dupa care accidentatul este trimis la cabinetul medical.

Arsurile si oparirile, daca afecteaza mai mult de o treime din suprafata corpului, sunt considerate accidente grave. In general arsurile se vindeca greu din cauza distrugerii tesutului pielii.

La insolatii sau soc termic, se izoleaza bolnavul intr-un loc racoros, i se da sa miroasa amoniac si se cheama medicul, sau se transporta la un punct sanitar.

Primul ajutor in caz de degeraturi. In cazul degeraturilor nu se recomanda frictionarea cu zapada. In zapada se gasesc deseori bucati de gheata si nisip, care pot zgaria pielea degerata si, datorita unei rezistente mai mici a ei la infectare, se poate forma puroi. Pentru frictionarea partilor degerate ale corpului se recomanda, inainte de toate, folosirea manusilor calde si uscate.

In camera, membrul degerat poate fi cufundat intr-un lighean sau intr-o caldare cu apa avand temperatura obisnuita a camerei. Aceasta apa trebuie schimbata treptat cu apa mai calda, pana cand se ajunge la temperatura corpului (37C).

Dupa ce locul degerat se inroseste, el va fi uns cu o grasime (ulei, untura, alifie boricata) si legat cu un pansament cald (din stofa ete.). Dupa pansare, mana sau piciorul degerat trebuie tinut ridicat. Aceasta micsoreaza durerea si previne complicatiile.

Accidente chimice. Accidentele chimice sunt cauzate de actiunea agresiva a unor substante chimice sub forma de gaze, vapori, solutii' lichide sau pulberi care au un caracter toxic asupra corpului omenesc. Ele se manifesta prin arsuri chimice, intoxicatii sau otraviri.

Caile prin care substantele toxice patrund in organism sunt organele respiratorii, digestive si pielea. Cel mai frecvent, toxinele patrund in organism prin caile respiratorii, trecand in plamani si apoi prin sange se raspandesc in tot organismul.

Pe caile digestive, substantele toxice patrund mai greu si numai atunci cand nu sunt respectate regulile igienice, adica atunci cand se mananca si se fumeaza cu mainile murdare de substante toxice. De altfel, si efectul lor negativ este diminuat prin amestecul cu alimentele si cu fermentii din stomac, asa incat numai o mica parte patrunde in organism.

Dupa natura lor vatamatoare asupra organismului, substantele chimice pot fi toxice (otravitoare) si iritante.

Substantele toxice, patrunzand in organism, produc intoxicatii asa-zis profesionale, manifestate prin tulburari si fenomene de otravire. Ele sunt de doua feluri: acute, cand substanta toxica a patruns brusc in cantitati mari si cronice, cand ea patrunde treptat, in cantitati mici si intr-o perioada 'mai lunga de timp.

Primul caz este considerat accident de munca, iar al doilea boala profesionala, ale carei consecinte apar mai tarziu.

Masuri de prim ajutor in caz de accidente chimice.

In cazul arsurilor chimice provocate de acizi, baze si oxidanti puternici care distrug pielea si tesuturile, se va spala locul respectiv cu apa multa, dupa care acesta se va pudra cu bicarbonat de sodiu (in cazurile acizilor), sau se va turna otet diluat (in cazul bazelor).

Arsura la ochi fiind foarte periculoasa, se spala cu multa apa.

In cazul intoxicatiei cu gaze se va scoate accidentatul folosindu-se masca de gaze sau o batista umeda la nas, dupa care va fi dus la aer curat, unde i se va face respiratia artificiala.

Dupa aplicarea masurilor de prim ajutor se va chema medicul sau se va transporta accidentatul la un punct sanitar.

Transportarea accidentatilor. Accidentatului nu trebuie sa i se pricinuiasca dureri sau tulburari prin ridicare si transportare; sa se evite zdruncinaturile, el va fi asezat intr-o pozitie comoda sau oare nu ar prezenta pericol pentru el. Accidentatului i se va acorda ajutor si va fi transportat pe o targa confectionata din material corespunzator. Accidentatul trebuie ridicat si asezat pe o targa la comanda, sau mai recomandabil este ca cei care-1 aseza pe targa sa-si sincronizeze miscarile prin numarare.

Accidentatul trebuie apucat de partea sanatoasa a corpului, brancardierul stand pe ambii genunchi si punandu-i mana sub spate si sezut, in asa fel incat degetele sa se vada de sub accidentat din cealalta parte a sa.

El nu trebuie sa fie transportat pana la targa, ci brancardierul stand in genunchi il va ridica de la pamant, fara a se scula in picioare, iar altcineva va aseza targa sub el.

Aceasta masura este foarte importanta pentru orice fel de fracturi. In aceste cazuri este necesar ca locul fracturii sa fie sustinut de cineva.

La fracturarea coloanei vertebrale, daca targa este moale precum si la fracturarea maxilarului inferior, daca accidentatul se sufoca, acesta trebuie asezat cu fata in jos.

Pe un loc drept, accidentatul trebuie transportat cu picioarele inainte. La urcarea unui deal sau a unei scari, dimpotriva, transportarea se va face cu capul inainte. Pentru ca targa sa nu aiba pozitia inclinata, brancardierul care se afla in partea de jos trebuie sa ridice partea lui de targa.

Pentru a nu legana targa, brancardierii trebuie sa mearga la pas, cu genunchii putin indoiti si ridicand picioarele pe cat mai putin posibil (pentru a preintampina socurile).

La coborarea accidentatului de pe targa, ,trebuie sa se procedeze la fel ca si la ridicarea accidentatului de pe pamant pentru a-1 aseza pe targa.

Pentru transportarea targii pe o distanta mare, brancardierii trebuie sa o duca pe curele legate de manere si sa treaca curelele pe dupa gat.

La transportarea unui accidentat grav ranit este mai bine, pe cat posibil, ca acesta sa fie asezat cu targa cu tot intr-un vehicul (fara a fi rasturnat). In acest caz, vehiculul trebuie sa mearga foarte incet pentru a evita zdruncinaturile.