CLASIFICAREA GREVELOR

CLASIFICAREA GREVELOR

Grevele se clasifica dupa participarea salariatilor la greva, dupa durata, dupa modul de organizare, dupa finalitate si legalitatea lor.

Din punct de vedere al participarii la greva al salariatilor distingem greve totale (adera intregul personal al unitatii) si greve partiale (pe anumite sectii sau anumite categorii de salariati).

Dupa durata lor distingem:

greve nelimitate in timp (pana la solutionarea revendicarilor);

greve limitate (pe o anumita perioada)

Dupa modul de organizare deosebim:

greve de avertisment (au o durata mai mare de 2 ore cu incetarea lucrului si precede cu cel putin 5 zile greva propriu-zisa);

greve organizate (de catre sindicat);

greve spontane (dupa finalitatea lor deosebita);

greve profesionale (au ca scop imbunatatirea salarizarii si conditiilor de munca);

greve de solidaritate (pentru sustinerea revendicarilor formulate de salariatii din alte unitati);

greve politice (cele care urmaresc scopuri politice sunt considerate ilegale conform art. 49, alin. 2 din Legea 168/1999, sunt interzise avand un caracter ilicit);

Dupa legalitatea lor:

greve licite (conform prevederilor legale);

greve ilicite.

Mai sunt cunoscute si urmatoarele tipuri de greve:

greve prin surprindere (fara preaviz);

greve sughit (abtinerea de la munca pe perioada scurta);

greve in carouri (organizate succesiv pe categorii);

greve perlate (operatiunile de munca se exercita intr-un ritm lent);

greve de zel (sunt executate minutios toate formalitatile administrative cerute);

greve tromboza (greva se produce intr-un loc strategic al unitatii si paralizeaza activitatea);

greve demisie (presupun demisia in bloc a tuturor angajatilor, este ilegala deoarece demisia este individuala conform art. 135 din Codul muncii).

Potrivit dispozitiilor art. 43 din Legea 168/1999, grevele sunt de:

avertisment;

propriu-zise;

de solidaritate.

Greva de avertisment nu poate avea o durata mai mare de 2 ore, daca se face cu incetarea lucrului si trebuie, in toate cazurile, sa preceada cu cel putin 5 zile greva propriu-zisa.

Ea are rolul de a atentiona patronul ca salariatii au anumite revendicari care, daca nu vor fi solutionate, vor genera o forma mai grava de lupta, greva propriu-zisa. Nu este obligatoriu ca greva propriu-zisa sa fie precedata de o greva de avertisment.

Conform art. 45 din lege, greva de solidaritate poate fi declarata in vederea sustinerii revendicarilor formulate de catre salariatii din alte unitati, organizati in sindicate afiliate in aceeasi federatie sau confederatie sindicala.

Aceasta categorie de greva nu poate avea o durata mai mare de o zi si trebuie anuntata in scris conducerii unitatii cu cel putin 48 de ore inainte de data incetarii lucrului. Legea anterioara (nr. 15/1991) nu prevedea greva de solidaritate. De aceea, s-a apreciat ca o astfel de greva ar fi fost nelegala deoarece nu se poate concepe nici solidaritatea unor angajati care nu se afla in greva (in cazul unor greve partiale), deoarece nimic nu ii impiedica pe grevistii "solidari" sa participe si ei direct la greva colegilor lor, deci sa fie participanti la o greva propriu-zisa, iar nu la una de solidaritate.

In practica judecatoreasca s-a decis: chiar daca se declanseaza o asemenea greva, de solidaritate, ea trebuie sa urmeze toate fazele procedurale cerute de lege, nefiind posibil sa se declare o greva de solidaritate cu un alt organ sindical.

In tara noastra s-a vorbit si de o alta categorie de greva si anume de greva-demisie, la Regia autonoma RENEL, avand in vedere ca, potrivit legii, salariatii din unitatile sistemului energetic national nu pot declara greva. Aceasta demisie-greva, ar fi presupus demisia in bloc a tuturor salariatilor, deci incetarea contractului de munca la initiativa lor. Desigur ca o astfel de modalitate de incetare a activitatii ar fi fost ilegala cu consecinte dintre cele mai grave pentru economia tarii. O incercare de greva in acest sens, a fost cea declansata de catre salariatii RENEL pe data de 2 iunie 1995, in 33 de centre din 37 existente in sistemul energetic national, cand 5000 de salariati si-au depus demisiile.Dar, cu toate acestea schimburile de tura in centre s-au efectuat conform graficelor de lucru, atat specialistii aflati in greva cat si cei demisionati acceptand sa lucreze, desi conflictul a ramas deschis. Rezultatul a fost un protocol semnat de catre Guvern si sindicatele RENEL , ce a consfintit incetarea conflictelor.

In practica si doctrina occidentala se intalnesc si alte categorii de greve.

Greva politica, care asa cum ii este si denumirea, urmareste scopuri pur politice. Ea este considerata ilegala deoarece solutionarea revendicarilor sustinute nu sunt de competenta patronatului. Uneori, s-a facut distinctie intre greva politica in sens strict-subordonata problemelor politice propriu-zise si greva economico-politica, adica aceea indreptata spre obtinerea autoritatii publice pentru imbunatatirea conditiilor socio-economice ale muncitorilor, aceasta din urma avand caracter legal. Greva politica in tara noastra, potrivit art. 49 alin. 2 din lege, este interzisa.

Greva nationala de protest este considerata in Franta, in principiu, licita in cazul revendicarilor profesionale nesatisfacute. Greva profesionala licita este numai cea care tinde pentru crearea unor conditii mai bune de munca, cea destinata sa constranga patronul sa-si indeplineasca angajamentele, cea prin care salariatii se opun concedierii unui reprezentant al lor sau unei concedieri colective, precum si cea pentru apararea muncii in general. Daca, initial, Curtea de Casatie franceza a considerat greva generala nelegala, ulterior a decis ca participarea la o zi de protest "pentru salarii si pensii" este o manifestare a dreptului de greva.

In Italia, greva de solidaritate este acea greva declarata de un grup de muncitori, nu pentru solutionarea unor revendicari proprii, ci pentru a se solidariza cu revendicarile altor grupuri sau a protesta impotriva lezarii intereselor unui singur muncitor.

Curtea Constitutionala din aceasta tara a recuoscut legalitatea acestei forme de lupta sindicala, dar cu conditia existentei unei comuniuni de interese dintre cele doua grupuri. Aceeasi solutie s-a adoptat si in Franta.

Greva nesindicala. In Franta, greva nu este decat un mod exceptional de drept sindical in toate intreprinderile private (care nu realizeaza un serviciu public), salariatii pot sa opreasca lucrul si sa intre in greva, in absenta oricarei initiative sindicale; s-a decis ca "o oprire a lucrului nu pierde caracterul de greva licita din faptul ca a fost declansata la apelul unui sindicat". Numai in intreprinderile in care se realizeaza un serviciu public, ordinul de greva trebuie, in mod necesar, sa emane de la o organizatie sindicala. De aceea se si vorbeste de "grevele salbatice"( sauvages) frecvente in Franta,care se desfasoara fara interventia sindicatului sau chiar opunerea acestuia. Dreptul la greva apartine fiecarui salariat, chiar daca exercitiul sau este colectiv.

Greva japoneza si ocuparea intreprinderii sunt doua modalitati de greva care se aseamana. In ambele cazuri, salariatii raman la locul lor de munca. Dar, in timp ce in primul caz activitatea de gestionare a unitatii, de catre patron, nu inceteaza, in cel de-al doilea caz patronul este impiedicat sa faca acest lucru. In practica, prima ipoteza, apare in timpul grevelor de scurta durata, caracterizate prin abtinerea de la munca, fractionata in timp pe perioade scurte; in cea de-a doua ipoteza, consecintele sunt mult mai grave, munca inceteaza pe deplin, impotriva vointei patronului, avand loc si ocuparea edificiilor si a terenului aferent unitatii. Desigur ca in aceasta din urma ipoteza, grevistii nu urmaresc deposedarea patronului de bunurile sale, ci urmaresc doar exercitarea unei presiuni asupra lui pentru ca astfel sa accepte revendicarile salariatilor.

Forme anormale de greva

In Italia, sunt considerate forme anormale de greva: greve prin surprindere (neanuntata); greva-sughit (scipoeri a singhiozzo); greva in carouri sau tabla de sah (scioperi a scacchiera). Prima este cea desfasurata fara aviz, a doua este o abtinere de la munca, fractionata in timp pe perioade scurte; a treia are loc cand abtinerea de la munca este efectuata in perioade diferite de anumite grupuri de salariati, a caror activitate este interdependenta in procesul muncii.

Ultimele doua forme de greva pot fi combinate, formand asa numita greva articulata; prin ea se urmareste perturbarea productiei cu o minima pierdere a salariilor de catre grevisti. Greva articulata se intalneste destul de rar in practica; ea este utilizata ca mijloc de lupta numai in faze acute ale conflictului de munca.

Alte forme de greve pot fi: greve perlate, caracterizate prin aceea ca salariatii raman la locurile de munca, dar, sistematic si deliberat, incetinesc ritmul de munca; greve de zel, utilizate mai ales de catre functionarii din serviciile de utilitate publica, de exemplu vamesii, si constau in efectuarea atributiilor de seriviciu cu o scrupulozitate si meticulozitate excesiva, paralizandu-se astfel, practic, activitatea unitatii; grevele"buson" sau "tromboza", implica incetarea lucrului de catre personalul unui anumit loc de munca sau compartiment de productie, ales insa, in asa fel incat faptic, stanjeneste total, activitatea unitatii respective.