Greva - forma de manifestare a conflictelor de munca

Greva - forma de manifestare a conflictelor de munca

Manifestarea cea mai vizibila a conflictelor de munca este greva - forma de protest la care salariatii pot recurge pentru a-si satisface revendicarile. Salariatii au dreptul la greva pentru apararea intereselor profesionale, economice si sociale. In concluzie, declararea grevei poate avea ca motiv numai apararea intereselor ce au caracter profesional, economic si social, putand interveni in cazul conflictelor de interese.

Conform legii nr. 168/1999 (art. 40) greva reprezinta incetarea voluntara si colectiva a lucrului de catre salariati si poate fi declarata pe durata desfasurarii conflictelor de interese, cu exceptiile prevazute de lege. Declansarea grevei in afara acestor conflicte se constituie intr-o actiune cu caracter ilegal.

Participarea salariatilor la greva este libera. Nici un salariat nu poate fi constrans sa participe sau sa nu participe la greva. Salariatii care nu participa la greva isi pot continua lucrul (daca este posibil), iar salariatii aflati in greva se vor abtine de la orice actiune de natura sa impiedice continuarea activitatii de catre cei care nu participa la greva.

Modul de exercitare a dreptului de greva, organizarea, declansarea si desfasurarea grevei, procedurile prealabile declansarii grevei, suspendarea si incetarea grevei precum si orice alte aspecte legate de greva se reglementeaza prin lege speciala.

Greva nu poate fi declansata decat in cazul indeplinirii anumitor conditii[1]:

existenta unui conflict de interese;

conditii referitoare la tipul de revendicari (greva poate fi declarata numai pentru apararea intereselor cu caracter profesional, economic si social ale salariatilor, nu poate urmari realizarea unor scopuri politice, revendicarile nu trebuie sa necesite adoptarea unor noi acte normative, greva nu poate fi adresata impotriva Guvernului, in afara de cazul salariatilor bugetari, al caror angajator este insusi statul);

epuizarea etapelor preliminarii (greva nu poate fi declarata numai daca, in prealabil au fost epuizate posibilitatile de solutionare a conflictului de interese prin conciliere si daca momentul declansarii a fost adus la cunostinta conducerii unitatii de catre organizatori cu 48 de ore inainte);

conditii referitoare la categoria de personal (nu pot declara greva procurorii, judecatorii, personalul Ministerului Apararii Nationale, Ministerul de Interne, personalul SIE, etc.);

conditii referitoare la tipul de unitate (anumite categorii de unitati pot declansa greva numai cu asigurarea a cel putin unei treimi din activitate, adica a serviciilor esentiale pentru populatie: unitatile sanitare si de asistenta sociala, unitati de telecomunicatii, unitati de transporturi pe caile ferate, etc.).

Hotararea de declansare a grevei se ia de catre organizatiile sindicale reprezentative participante la conflictul de interese, cu acordul a cel putin jumatate din numarul membrilor sindicatelor respective. In unitatile in care nu sunt organizate sindicate, hotararea se ia prin vor secret, cu acordul a cel putin unei patrimi din numarul salariatilor. In situatia in care dupa declararea grevei, jumatate din numarul salariatilor care au hotarat declararea grevei renunta la greva, aceasta inceteaza. Cadrul legislativ romanesc defineste trei tipuri de greve: de avertisment, propriu-zise si de solidaritate.

Greva propriu-zisa poate fi precedata de o greva de avertisment.

Greva de avertisment nu poate avea o durata mai mare de doua ore, daca se face cu incetarea lucrului, si trebuie (in cazul in care se apeleaza la aceasta forma de protest), sa preceada cu cel putin 5 zile greva propriu-zisa. Acest termen de 5 zile fiind minimal, greva de avertisment poate avea loc cu mai mult timp inainte de declansarea grevei propriu-zise.

Subliniem faptul ca greva de avertisment este o conditie facultativa, nu obligatorie pentru declansarea grevei propriu-zise.

Greva propriu-zisa poate cunoaste o varietate de forme chiar daca nu sunt reglementate expres.

Literatura de specialitate si experienta existenta in tara si strainatate pune in evidenta mai multe tipuri de greva, dintre care amintim[2]:

greva pe locul de munca - in care angajatii raman inactivi la locurile lor de munca;

greva de autolimitare a timpului de munca, in care nu se lucreaza tot timpul programului de lucru, fiind luate pauze la intamplare;

greva de debraiaj - in care au loc opriri scurte si repetate ale lucrului;

greva administrativa - in care munca se desfasoara normal, fara completarea formularelor destinate administratiei;

greva cockteil - in care se aplica amestecat si fara o anumita ordine, diferite forme de greva;

greva japoneza - care se manifesta prin purtarea unor insemne distinctive fara a inceta lucrul;

greva spontana - care apare fara nici un preaviz si este ocazionata de situatii imprevizibile.

Greva generala

Pe durata grevei, salariatii isi mentin toate drepturile ce decurg din contractul individual de munca, cu exceptia drepturilor salariale. Angajatorul nu are obligatia de a plati salariul pentru salariatii grevisti. Potrivit Codului muncii (art. 159) el este obligat sa garanteze in plata un salariu brut lunar cel putin egal cu salariul de baza minim brut pe tara, cu exceptia grevei.

Avand in vedere acest aspect, din ce in ce mai multe organizatii sindicale isi constituie fonduri din care remunereaza salariatii pe parcursul grevei[3]. In situatia declansarii unei greve din initiativa reprezentantilor angajatilor (pentru ca nu exista sindicat) acestia nu vor putea beneficia de nici un fel de remuneratie pe perioada grevei; acesta este de fapt dezavantajul major al "grevei nesindicale".

Problema legalitatii unei greve generale este controversata. Aceasta deoarece exista contradictie in legislatia romaneasca, respectiv in Legea nr. 168/1999: in art. 9 se prevede ca un conflict de interese poate avea loc la nivelul grupurilor de unitati, al ramurilor sau la nivel national; in art. 40 se defineste greva ca fiind o incetare colectiva a lucrului intr-o unitate.

Totusi, putem concluziona ca o greva generala poate fi declansata cu prilejul negocierii contractului colectiv de munca unic la nivel national sau pentru apararea intereselor economice sau sociale ale angajatilor din ramurile respective, hotararea de declansare apartinand in exclusivitate organizatiilor sindicale reprezentative care participa la negocierile colective.

Greva de solidaritate este pentru prima data reglementata dupa 1989 in dreptul muncii din tara noastra, fiind o recunoastere a unei practici existente pe plan international.

Legea (Legea nr. 169/1999) stabileste ca greva de solidaritate poate fi declarata in vederea sustinerii revendicarilor formulate de salariatii din alte unitati (deci nu vizeaza raporturile salariatilor cu propriul angajator, ci sprijinirea revendicarilor formulate de angajatii altor unitati din aceeasi ramura de activitate).

Hotararea de a declara greva de solidaritate poate fi luata de organizatiile sindicale reprezentative, cu acordul a cel putin jumatate din numarul membrilor lor, cu conditia ca respectivele organizatii sindicale sa fie afiliate la aceeasi federatie sau confederatie sindicala la care este afiliat sindicatul organizator.

Greva de solidaritate nu poate avea o durata mai mare de o zi si trebuie anuntata in scris conducerii unitatii cu cel putin 48 de ore inainte de data incetarii lucrului.