CINE SAU CE POATE SCHIMBA MENTALITATI IN ROMANIA ?

CINE SAU CE POATE SCHIMBA MENTALITATI IN ROMANIA ?

Se spune adesea ca Romania are nevoie in primul rand de schimbarea mentalitatilor si, in buna masura, in aceasta banalitate se ascunde un adevar. Eu cred, insa, ca valoarea si continutul acestei   lozinci  depinde foarte mult de cel care o spune, tocmai pentru ca ea revine atat de des si din directii uneori neasteptate. Multi dintre cei care vorbesc despre nevoia disperata de schimbare a mentalitatilor in Romania nu fac, de fapt, altceva decat sa se lamenteze ca aceste mentalitati sunt catastrofale si ca schimbarea lor va necesita un numar de ani multiplu cu 20.

Aceste profetii sunt, desigur, contraproductive si demobilizatoare, si de aceea simpla lozinca a   schimbarii mentalitatilor  e foarte vaga si nu inseamna mare lucru. Important e sa vedem ce putem face concret pentru a schimba mentalitatile ; si important este sa acceptam faptul ca mentalitatile s-au schimbat sensibil in ultimii ani. Daca mergem pe o viziune integral negativa si pesimista, nu cred ca vom putea ajunge vreodata la ceva bun ; ea nu corespunde intocmai realitatii (desi, pe de alta parte, este adevarat ca situatia nu e deloc roz). In plus, daca acceptam aceasta viziune a unei realitati prea sumbre, va trebui sa acceptam, logic, solutii de un radicalism nefericit, de nuanta autoritara sau totalitara. Sunt deja destui romani cu mentalitati   occidentale . Sunt deja multi cei care s-au format dupa 1989, intr-o societate mult mai deschisa decat cea dinainte, in care asimilarea mentalitatilor europene este mult mai fireasca (cat de profuunda e aceasta asimilare, e din nu o alta discutie, prea complexa pentru cadrul de fata). Avem cu totii cercul nostru de prieteni, cu care impartasim aceleasi valori, avem aceleasi gusturi, etc. Problema este ca aceste cercuri sunt mai mult sau mai putin inchise ; daca iesim din ele, dam de cu totul alte mentalitati, si tocmai de aceea nu prea iesim din cercul nostru social.

Decalajul acesta, si el cu lunga traditie in Romania, e ceea ce ar trebui sa ne ingrijoreze atunci cand vorbim de schimbarea mentalitatilor ; el e la fel de drastic ca si alte decalaje caracteristice Romaniei, cum ar fi cel dintre sat si oras. Mentalitatile si valorile pe care se sprijina ele ar trebui sa fie ca un limbaj comun tuturor cetatenilor care alcatuiesc o societate (comunitate).

Asta nu inseamna deloc   gandire unica  ; asa cum prin aceleasi cuvinte exprimam lucruri diferite, chiar opuse, tot asa, dintr-un limbaj universal al valorilor, putem selecta si compune optiuni si mentalitati diferite. Mi se oare insa, esential sa ne raportam si sa vorbim cu adevarat despre aceleasi lucruri, sa avem un limbaj comun. In clipa de fata, e foarte greu sa ne intelegem unii cu altii si unii pe altii ; nu avem aceleasi repere si intelegem lucruri diferite din aceeasi idee.

Probabil ca schimbarea mentalitatilor a fost cel mai mult stimulata de mediul de afaceri privat. Aici, schimbarile au fost spectaculoase. Sectorul privat al economiei a atras automat, de la inceput, oameni dinamici si deschisi, care deja impartaseau mentalitati comune si care erau dispusi sa evolueze in continuare. In plus fata de acest nucleu, mediul de afaceri a atras oameni care au fost nevoiti sa apeleze la el prin forta lucrurilor, nu pentru ca aveauneaparat o inclinatie spre el ; in privinta lor, cred ca mediul de afaceri si-a exercitat cea mai importanta functie formatoare, caci este imposibil sa supravietuiesti aici fara a accepta un set minim de valori, macar cele legate direct de munca, daca nu si altele mai   culturale , mai putin   tehnice  ( si a fost cu atat mai important acest transfer cu cat fiul   ratacitor  e mai interesant decat cel cuminte )

Evident, sunt multe firme private care functioneaza altfel, pentru ca nu traiesc din ceea ce produc, ci din afaceri profitabile cu bugetul de stat ; nu despre acest  capitalism de stat  e vorba aici, ce de mediul sanatos de afaceri.

Din pacate, schimbarea mentalitatilor nu merge deloc atat de bine in sectorul care, spre deosebire de economia privata, are o functie esentiala si explicita in acest sens, adica educatia. Educatia e inca un sector anchilozat, cu o jumatate de reforma pusa in practica. Daca pe partea de proces didactic reform Marga a reusit sa impinga lucrurile inainte, reforma administrativa a sistemului este derizorie, iar guvernarile care au urmat au dat inapoi o parte din schimbarile operate in ministeriatul lui Marga (ma refer, desigur, mai ales la invatamantul preuniversitar ). Sistemul de educatie nu reuseste sa produca inca cetateni care se pot integra natural in societate si care isi pot gasi o slujba pentru ca au o optiune si sunt pregatiti sa o susstina prin fapte ; in schimb, se incapataneaza sa produca roboti ai cunoasterii. Din acest punct de vedere, cred ca putem vorbi de un esec important al educatiei in a schimba mentalitati.

Schimbarea mentalitatilor este, astfel, o responsabilitate pentru politicieni, ca si pentru restul actorilor sociali, si ea trebuie realizata prin crearea de cadre formale care sa o stimuleze. Nu atat moralistica de cafenea cu care se delecteaza mult mi se pare importanta acum. Reformarea si eficientizarea educatiei, privatizarea cu adevarat a economiei sau aducerea mecanismelor institutionale ale culturii romanesti la nuvelul culturii contemporane europene sunt ceea ce putem face concret pentru schimnbarea mentalitatilor. Si fundamental pana la urma este sa incepem, fiecare dintre noi, de undeva.