CONSILIEREA PROFESIONALA, O NECESITATE PENTRU TINERI

CONSILIEREA PROFESIONALA, O NECESITATE PENTRU TINERI

Analizand piata institutiilor de studii superioare din Romania, observam ca foarte multi tineri se indreapta spre domeniile economic, politehnic sau care au legatura cu mult asteptata integrare europeana, ignorand sau chiar nefiind informati in privinta optiunilor posibile. Astfel, numerosi tineri care opteaza pentru una din aceste directii educationale, fac acest lucru deseori fara o analiza lucida a propriilor aspiratii profesionale. Sistemul de educatie romanesc nu incurajeaza inca tinerii pentru formarea abilitatilor in timp util pentru a fi orientati catre o profesie, mai degraba decat spre o facultate.

Apare astfel intrebarea daca studiile superioare in Romania, mai reprezinta la ora actuala un reflex al dorintei de promovare a convingerilor personale ale tinerilor, sau alegerea facultatii se face doar din dorinta de a fi "cool", de a urma un trend.

In momentul in care se trezesc cu diploma de studii superioare in maini, o mare parte dintre absolventi, fie din dezamagirea numarului de locuri de munca existente pe piata, fie in urma confruntarii aspiratiilor personale cu realitatea, sfarsesc prin a se indrepta spre domenii diametral opuse specializarilor pentru care s-au pregatit. Unul dintre motivele acestei situatii este absenta campaniilor de informare a liceenilor din anii terminali in ceea ce priveste diversele oportunitati de studiu.

Ca urmare a acestui fapt, numerosi tineri isi aleg facultatea fara sa ia in calcul viitorul post-absolvire, sau fara a avea elementare cunostinte despre profesia spre care se indreapta si despre piata locurilor de munca din acel domeniu, ghidandu-se dupa principiul" suna bine".

Fara intentia unei critici la adresa sistemului, in speta la adresa profesorilor si a echipelor manageriale ale liceelor, nu putem sa nu observam, totusi, diferenta substantiala care exista intre sistemul romanesc de orientare scolara si profesionala, si cel din spatiul european, a dificultatii cu care tinerii, dupa absolvire, isi gasesc locuri de munca satisfacatoare si conforme cu pregatirea lor,subliniaza necesitatea preocuparii pentru viitorul tinerilor ce vor fi absorbiti de piata locurilor de munca din Romania in viitorul apropiat.

In momentul alegerii unui anumit loc de munca, tinerii tind sa valorizeze foarte mult satisfactia profesionala, urmata imediat de satisfactia de ordin financiar, si apoi de construirea unei cariere. Interesant este faptul ca marea majoritate a tinerilor considera ca studiile superioare, inainte de orice, le sporesc sansele de a avea un venit mai ridicat. Dorinta de a-si continua studiile numai din aspiratia de a acumula un volum mai mare de cunostinte sau de a dobandi recunoastere speciala in baza diplomei obtinute, cade astfel pe un loc secund. Pe partea celealta a baricadei este grupul celor care considera ca pregatirea universitara nu ofera absolut nici o garantie pe latura profesionala, acestia extragandu-si exemple ilustrative in acest sens din realitatea imediata (vezi personajele cele mai cunoscute- mediatizate ale momentului).

Nu putem sa nu observam ca o parte insemnata dintre tinerii aflati in pragul absolvirii nu cunosc lucruri esentiale despre profesia aleasa, incepand cu abilitatile si calificarile necesare si sfarsind cu notiunile legate de piata locurilor de munca din domeniul respectiv, cum ar fi : posturile care pot fi ocupate posedand calificarea respectiva, disponibilitatea pietei de a absorbi noi candidati.

Astfel apare ca necesara asigurarea unei consilieri profesionale si realiste in alegerea unei profesii, pe baza careia sa se cunoasca oportunitatile oferite de piata educationala, implicand toti pasii necesari pentru luarea unei decizii in cunostinta de cauza.

Desi la nivel educational au aparut cabinetele psihologice in cadrul institutiilor de invatamant preuniversitar, nivelul implementat acestor institutii asupra deciziilor educationale ale elevilor este inca insuficient resimtit, intrucat in Romania nu s-a impamantenit practica mergerii la un psiholog, cu atat mai putin pentru alegerea carierei si a traseului educational.

I.1. Criterii in alegerea unei meserii

Optiunea unui tanar pentru o anumita cariera fara nici un sprijin extern este un proces dificil, adesea asociat cu alegerea prin abandon, amanare, si toate acestea cu un serios impact asupra viitorului sau profesional.

Multi dintre noi avem cunostinte sau prieteni care au renuntat la o anumita facultate si au inceput alta, pe motiv ca nu si-o mai doresc. Acesta este cazul fericit. Cazul nefericit este atunci cand ramane in acea facultate( la insistentele parintilor sau din comoditate) si se pregateste pentru o meserie pe care nu si-o doreste sau poate chiar o uraste.

Fiecare ne alegem viitoarea meserie in functie de anumite criterii. Astfel sunt mai multe tipuri de alegeri :

social orientate : prestigiu, succes, pozitie

altruiste : sprijinirea familiei, a categoriilor defavorizate

egoiste: confortul personal, castigul material, munca usoara si fara responsabilitati

frustrante : alegerea unui traseu profesional opus dorintei celor cu care intram in conflict

conformiste: acceptarea solutiei gasite de altcineva si plierea aspiratiilor in acest sens

narcisiste : motivate prin placerea in sine, riscul pe care il implica, satisfactia furnizata.

Cum in Romania cele mai multe scoli nu au consilieri profesionali, consilierea tinerilor cu privire la cariera revine familiei.

Ponderea influentei parintilor asupra copiilor in alegerea unei cariere este, de multe ori, decisiva. Modelele comportamentale sunt vehiculate in familie (de apreciere sau, dimpotriva, de depreciere a anumitor profesii), vor fi preluate si de copii ducand treptat la conturarea alegerilor. Din motive lesne de inteles, multi parinti isi supraapreciaza copiii (lucru de altfel bun pana la un moment dat) si le impun trasee educationale si filiere profesionale la care acestia nu adera cu convingere sau pentru realizarea carora fac fata cu greu si duc, in mod penibil, la esecuri repetate sau rezultate mediocre, fapt ce se va rasfrange si asupra satisfactiei sau reusitei lor in viata de familie.

Parintii transfera adesea copiilor nemultumirile lor profesionale, stereotipurile cu privire la munca (grea, banoasa, sigura) sau propriile aspiratii nerealizate, faptul avand efecte nefavorabile in alegerea si realizarea carierei acestora. Ponderea legata de dorinta parintilor cu privire la filiera scolara de urmat si profesia viitoare scade pe masura ce acestia sunt inclusi in etape inalte de scolarizare. (liceu, facultate). Toti cei iesiti de pe bancile liceului si-au pus, la un moment dat intrebari cu privire la profesia care ar fi cea mai potrivita pentru ei. In general   criteriile  pe care le au in vedere parintii in influentarea scolar-profesionala a copiilor lor se refera la :

siguranta si viitorul profesiei pe piata fortei de munca ;

durata studiilor pentru a atinge un astfel de obiectiv (timp in care tanarul este dependent de familie) ;

costurile financiare (taxe de educatie) ;

avantajele materiale neasteptate ;

pozitia sociala conferita de profesie ;

potentialele riscuri ale muncii ;

Categoriile de argumente folosite de familie sunt, cel mai adesea, diferite de cele ale specialistilor in consiliere scolara si profesionala, adesea fiind de natura economica, afectiva, de conservare a traditiilor, de pozitie sociala.

Iata cateva sfaturi date de Mihai Jigau, autorul cartii   Consilierea Carierei , parintilor in vederea consilierii tinerilor :

tanarul trebuie tratat cu seriozitate si respect, ascultat si incurajat sa-si asume responsabilitati ;

parintii trebuie sa se asigure ca vor sa-l sprijine in a lua o decizie buna si nu sa-si impuna punctul de vedere sau profesia pentru a-si compensa propriile nereusite sau pentru a-si realiza propriile aspiratii ;

sa stea de vorba cu copiii pe tema carierei, sa le asculte cu rabdare temerile, ezitarile, punctul de vedere ;

sa stea de vorba cu profesorii ;

sa se informeze, impreuna cu copiii, despre ofertele de educare/ angajare ;

sa le puna la dispozitie si sa-i incurajeze sa citeasca ziare si reviste de specialitate pe piata muncii, care contin anunturi si si prezentari de companii ;

sa le atraga atentia asupra continutului unui anumit anunt care nu este serios ( cum ar fi cele care contin promisiuni transparente la alte activitati sau obligatii) ;

la inceput, lista optiunilor profesionale ale tinerilor este mai larga ; ei trebuie ajutati treptat sa-si contureze interesul pentru cariera, prin luarea in considerare a tot mai multe criterii, conditii sau restrictii impuse de realitate si astfel, sa se focalizeze pe un numar mic de alternative ;

nu trebuie inoculate, in mintea tinerilor, idei preconcepute si stereotipuri cu privire la anumite profesii ;

tinerii trebuie preveniti ca este o realitate a pietei muncii schimbarea profesiei, a locului de munca, concedierea si somajul, perfectionarea continua sau reorientarea profesionala ;

pentru ca unii tineri au tendinta de a se limita la niveluri de studii mai reduse sau parasesc un anumit tip de educatie fara incheierea oficiala a duratei acestuia si fara sa se inscrie la o alta forma de educatie, ei trebuie avertizati asupra faptului ca numarul de locuri de munca si salarizarea sunt in legatura directa cu nivelul de studii finalizate ;

este extrem de utila cultivarea permanenta a increderii in sine, in fortele proprii, in capacitatea de a realiza ceva, fara a valoriza la modul absolut ;

tinerii trebuie trebuie ajutati sa nu se descurajeze daca, dupa ce au mers la mai multi angajatori, si dupa luni de cautare, nu si-au gasit un loc de munca. Cautarea unui loc de munca poate fi foarte frustranta, de aceea se recomanda apelarea la ajutorul unor specialisti in domeniu ;

tinerii nu trebuie impiedicati, ci dimpotriva, sa se angajeze pentru o luna sau doua pe perioada verii ;

tinerii trebuie informati asupra drepturilor ce le revin odata angajati, salarii, carte de munca, concedii de odihna, protectia muncii etc. ;

In majoritatea situatiilor, familia este reperul major in conturarea optiunilor pentru o anumita cariera a tinerilor.

I. 2. Disciplinele scolare si profesia

Exista o stransa legatura intre disciplinele scolare si profesia pe care un tanar o urmeaza. Spre exemplu, daca un elev are aptitudini la.el poate deveni . :

- limba romana/ limbi straine : profesor de limba romana sau de limbi straine, cercetator in lingvistica, lucrator in publicitate, invatator, educator, ghid, translator, actor, diplomat, jurnalist. Critic de arta, corector, editor, etc.

matematica : profesor de matematica, economist-contabil, informatician-programator, inginer in diferite domenii, technician in constructii, agent commercial, architect, pilot, statistician, astronom, etc

fizica, chimie, biologie : profesor sau cercetator in unul din aceste domenii, fizician, chimist, biolog, biochimist, biofizician, inginer, farmacist, medic, stomatolog, agronom, geolog, horticultor, cosmetician, etc.

istorie : professor sau cercetator in acest domeniu, ghid turistic, muzeograf, arheolog, diplomat, scriitor

informatica: professor, contabil, informatician-programator, astronom, statistician, economist, inginer, cartograf, lucrator in domeniul financiar-bancar, specialist in telecomunicatii, architect, controlor de traffic aerian, etc

educatie fizica : profesor de sport, antrenor, fizioterapeut, ofiter in armata, politest, pompier, commentator sportive, atlet, etc

Aceasta modalitate de punere in relatie a materiilor scolare cu ulterioarele dezvoltari profesionale este posibila in masura in care elevul alege sa continue pe domeniul ales. Desigur, rezultatele bune la aceste domenii nu pot impiedica un elev sa aleaga un alt drum profesional .Performantele scolare bune la anumite materii duc, cu o posibilitate mai mare, catre anumite profesii si faciliteaza drumul in cariera sau, altfel spus, exercitarea unor profesii presupune anumite aptitudini.

Am terminat facultatea. Ce ma fac ?

Multi angajatori pot afirma urmatorul fapt : majoritatea proaspectilor absolventi care le calca pragul sunt in mare masura debusolati. La intrebarea    Ce stii sa faci ? , un raspuns des intalnit este    Orice, pot saa fac orice.  Nu sunt prea multi cei care stiu exact ce pot face si ce vor sa faca, in mod cert, nu acesta este raspunsul pe care il astepta recrutorul.

Un invatamant cu prea multa necunoscute.

Unul dintre primele locuri unde am cautat un raspuns la intrebarea   Ce ma fac ?  a fost mediul universitar. Ioan Panzaru, rectorul Unuversitatii din Bucuresti, spune ca, la nivel national, avem anual 500 000 de studenti, incluzand aici si facultatile particulare. Acest numar, Crede Panzaru, ar trebui sa fie cam cu 200 000 mai mic. Cu alte cuvinte, invatamantul superior romanesc este supradimensionat. Motivele le putem intui. Slaba finantare a facultatilor face ca acestea sa introduca din ce in ce mai multe locuri cu taxa, ceea ce inseamna din ce in ce mai multi studenti. Pe de alta parte,  sunt studenti care asta cauta. Nu incercam sa limitam aceste specializari fara cautare, dar exista o piata pentru cei care doresc sa aiba o diploma de licenta. Sunt oameni care au in jur de 40-50 ani si care nu ar vrea sa iasa la pensie fara sa aiba o diploma. Ei s-ar inscrie la o facultate la distanta pentru a avea aceasta satisfactie, de a iesi la pensie cu o diploma, fara ca aceasta diploma sa le foloseasca la ceva. Sunt oameni care nu se gandesc la ce vor face dupa aceea. Faptul ca exista un asemenea public face sa traiasca o serie de universitati si o serie de specializari , explica Ioan Panzaru. Iar acesta nu este numai cazul universitatilor particulare.    Exista foarte mult inavatamant care este vorba goala, chiar si in invatamantul de stat : profesori improvizati. In multe universitati de provoncie apare un entuziasm care sa corecteze un pic situatia, dar exista un imens volum de balast , spune Panzaru, care ne ofera si un exemplu concret :    De pe site-il Patriarhiei Romane aflam ca, anul trecut, facultatile de teologie pastorala au produs peste 1 000 de absolventi , la 11 000 de parohii, ceea ce este foarte mult. Deci facultatile de teologie pastorala au produs peste 1 000 de absolventi la 11 000 de parohii, ceea ce este foarte mult. Deci facultatile de teologie au produs   pe stoc .Acestia sunt absolventi fara posibilitate de integrare.  Pe de alta parte, sunt facultati la care numarul de candidati este intr-o continua descrestere, cum ar fi facultatea de matematica, de chimie sau fizica, dar acest lucru nu inseamna ca aceste facultati ar trebui sa dispara. In schimb, printre cele mai cautate facultati ale Unuversitatii din Bucuresti sunt cele de studii europene, stiinte politice, jurnalism, sociologie, admin istratie publica si gestiunea afacerilor. Un alt element care face ca punctul de echilibru dintre cerere si oferta de forta de munca sa nu fie atins foarte usor este modul in care se elaboreaza in prezent planurile de invatamant pentru invatamantul superior. Acestea depind in mare masura de fler, iin conditiile in care un plan de invatamant ar trebui sa sa ia in calcul niste previziuni clare pe mai multi ani, facute de Ministerul Muncii, pentru a vedea ce se cere pe piata, care este rata de pensionare, care sunt efectivele actuale intr-o anumita profesie, cu distributia pe varste, pentru a putea prezice unde vor aparea nise favorabile etc. Or, astfel de cercetari nu se fac. Singurele instrumente cu care lucreaza cei care elaboreaza un plan de invatamant sunt informatiile colectate in urma targurilor de joburi si unele rapoarte ale Institutului National de Statistica.   Am vazut ultimele studii pe societatea informatioanla, unde ni se spune, de exemplu, ca 7,5% dintre familiile din Romania au un calculator acasa. Ni se dau si alte cifre, referitoare la accesul la Internet, numarul de programatori, competente. Uiunea Europeana vorbeste de 600 000 de programatori, care vor fi probabil luati din Europa de Est. In afara de aceste domenii si de cumularea rezultatelor targurilor de joburi, nu avem nici o informatie precisa , spune Ioan Panzaru. In urma targurilor de joburi organizate de universitati, a reiesit, de pilda, faptul ca a crescut cererea de ingineri, ce are drept motiv cresterea investitiilor in industrie. Numai ca acest fenomen este semnalat mai degraba in zona centrelor universitare, intre care Bucurestiul conduce detasat, concentrand investitii aproape cat restul tarii la un loc. Nu este de mirare deci ca in provincie vom intalni multi absolventi care nu-si gasesc un loc de munca pe masura competentelor acumulate sau care lucreaza intr-un cu totul alt domeniu decat cel pentru care s-au pregatit.

In ceea ce priveste continutul invatamantului romanesc, una din principalele probleme este excesul de disciplinarizare, in sensul ca nu este organizat in asa fel incat sa cuprinda niste culoare de sinteza si aplicatie. Fiecare profesor se ocupa numai de disciplina lui. Profesorii nu se aduna la un loc ca sa-i spuna studentului    Uite, in meseria ta, vei face asta si asta. Pentru acest lucru, iei ce ai invatat la materia X si combini cu ce ai invatat la materia Y si gasesti o solutie. . Invatamantul nostru este orientat spre memorizare, nu spre aplicare. Profesorii nu colaboreaza intre ei, desi ei ar trebui sa alcatuiasca niste echipe de formare. Corelate, aceste elemente fac ca proaspatul iesit de pe bancile facultatii sa nu se poata integra imediat in activitate. In mod normal, ceea ce ar trebui sa faca Ministerul Muncii pentru ca aceasta probleme sa se rezolve - cel putin partial- este sa furnizeze universitatilor niste job descriptiomns, pe care responsabilii din invatamantul superior sa le descompuna in competente si in nivele, pentru a se vedea clar ce ar trebui sa stie un absolvent. Asa ceva exista in Sua, unde Departamentul Muncii publica inclusiv salariile platite in fiecare bransa. In plus, tot peste ocean exista agentii de acreditare specializate. De pilda, pentru ingineri exista ABET, care furnizeaza institutiilor de invatamant superior toate informatiile necesare pentru alcatuirea unui plan de invatamant.

Pentru corectarea deficientelor din planurilor romanesti de invatamant, o sa li se ceara profesorilor si studentilor de la o anumita specializare niste judecati despre respectiva specializare, despre viitorul ei si despre locul pe care il ocupa in strategia facultatii. In acest fel, nu o sa se poata ascunde prea multa vreme opiniile sceptice, daca ele exista. In plus, se va cere de la fiecare profesor sa precizeze clar care este obiectivul fiecarui curs, in asa fel incat profesorii vor fi siliti sa se concentreze pe competentele studentului, sa abandoneze o parte din materie si, in schimb, sa incerce sa obtina rezultate mai bune de invatare. La absolvire univesritatile trebuie sa furnizeze pietei o persoana care sa aiba gandire critica si care sa poata evalua o situatie pornind de la zero. Ceea ce doresc angajatorii este sa angajeze un om caruia sa-i spunem   Uite, avem aceasta problema ! , iar el sa-si gaseasca resursele si informatia care sa-i permita sa rezolve aceasta problema.

Succesul la angajare porneste de la consilierea profesionala.

Eterna intrebare a absolventului de facultate :   Quo vadis ?  Ne referim aici la absolventul tipic, care iese din salile de curs cu o diplama in mana si CV-ul de angajare in cealalta. Nu vorbim despre norocosii care se angajeaza in timpul facultatii, nici de cei cu adevatat fericiti care isi gasesc exact jobul pentru care se pregatesc. Deci, incotro s-o apuce absolventul nostru ? Cum sa o ia pe drumul cel bun, ocolind prapastia dintre pregatoirea universitara si realitatile pietei muncii ?

Solutia exista si se numeste consilierea profesionala. Consilierul este, de obicei, un psiholog ( dar nu exclusiv) care, prin interviuri si teste de autoevaluare, te orienteaza catre meseria care se potriveste cu aptitudinile si competentele tale si elaboreaza un plan de cariera. Daca nu tii cont de aceste aspecte, te alegi, cel mai adesea, cu esecuri. Am citit intr-un document un caz al unei aproape absolvente de psihologie. Dupa patru ani de facultate, a inceput sa se indoiasca ca si-a ales meseria potrivita. Fata acumulase o serie de esecuri pe plan profesional Este dramatic. In situatia aceasta se gasesc cei mai multi tineri care bat la portile pietei muncii. Isi aleg o anumita specializare pentru ca se castiga bine, sau este traditie de familie, sau pentru ca admiterea la facultatea respectiva este usoara. Consecintele acestor alegeri superficiale se vad in momentul in care ajung sa profeseze si realizeaza ca personalitatea lor nu este compatibila cu meseria. Si atunci, cum sa ne mai miram ca sub 50% dintre cei cu diplama universitara lucreaza in alte domenii decat cele pentru care au studiat ?

Consilierea - Cenusareasa invatamantului romanesc.

Exista consiliere in scoli, dar insuficienta si nici nu se prea ia in serios. In cadrul Universitatii Bucuresti exista un centru de consiliere pentru studenti. Dar consilierea, asa cum se face la ora actuala, se rezuma la completarea CV-ului si la cateva informatii despre interviul de angajare. Or, ar trebui sa insemne mai mult decat atat : evaluarea punctelor forte si a celor slabe, plan de cariera, completrarea portofoliului personal informare despre evolutia pietei muncii, a meseriilor si asteptarile angajatorilor.

Foarte putini studenti sunt la curent cu existenta acestui serviciu. Si chiar daca ar fi informati, exista o problema de atitudine care depaseste sfera studentilor, fiind valabila in cazul majoritatii romanilor : nu suntem educati sa investim in propria persoana. Telefoane, masini, imbracaminte, excursii. Prioritatile noastre sunt altele decat investitiile in propria instruite. Ideea educatiei permanente - life long learning - nu este incurajata la noi. Tinerii trebuie sa invete ca se afla mereu intr-un mediu compettitional, iar angajatorii trebuie sa se obisnuiasca sa apeleze la servicii de resurse umane pentru oferte de personal. Nu este normal ca intr-o firma, secretara sau asistane managerul sa faca angajarile.

Ce-ar fi de facut pentru armonizarea cerintelor angajatorilor cu pregatirea absolventilor de facultate ? O intervievata, dupa doi ani de experienta de recrutor, raspunde :   Consilierea in cariera ar trebui sa inceapa de la varsta de 14-15 ani, pentru ca liceul este prima optiune de cariera pe care o iei. Apoi, absolventul de facultate trebuie sa tina cont de tendintele pietei muncii in alegerea profesiei. Pentru identificarea acestor tendinte, e nevoie de cercetari serioase si constante ale pietei muncii. Nu in cele din urma, trebuie sa se promoveze educatia permanenta.

Responsabilitatea inlantuita.

Cat priveste pregatirea pe care angajatorul o asteapta de la proaspatul absolvent de facultate, aceasta trebuie in general sa bifeze doua aspecte : experienta si adaptabilitatea ; de la ultima pornesc celelalte : flexibilitate, dorinta de a te angaja pe termen lung si capacitatea de a invata lucruri noi. Angajatorii se asteapta ca absolventul sa aiba macar un an de experienta. Ei vor un material uman cu care sa lucreze usor - oameni care sa stie sa abordeze clientul, care au prezenta de spirit si stiu sa se descurce intr-o situatie data. Responsabilitatea pentru insuccesele in gasirea unui loc de munca nu revine in intregime tinerilor. Nu exista o comunicare reala intre angajatori, specialisti in resurse umane si forta de munca. Nu exista un spatiu de intalnire, un forum, in care fiecare sa spuna cu ce situatii se confrunta, cu ce oameni se intalneste, care este rolul lui. E nevoie de un flux informational care sa fluidizeze procesele, de la cautarea unui loc de munca, la angajarea unei persoane in acel loc de munca. Este nevoie cu adevarat de o atitudine pro-activa de ambele parti. Pana la reglementarea acestui spatiu de comunicare si pana cand consilierea profesionala va deveni unul dintre actorii principali i invatamantului romanesc, ramanem cu statistici triste : 30% dintre tineri care recurg la OCUP pentru gasirea unui job sunt absolventi de Drept, 20% au terminat ASE-ul, iar 50% provin din domeniul politehnic, al filologiei si din randul absolventilor cu studii medii.

Planul de cariera - un scop pe jumatate atins.

Care este starea de spirit printre studenti si cu ce ganduri pornesc la drum dupa absolvire ? Cosmin Toma, Communication Manager la AIESEC Romania, afirma ca aproximativ jumatate dintre tineri nu au un plan de cariera bine definit, si asta pentru ca nu exista o preocupare din partea nimanui sa-i indrume din liceu sau din primul an de facultate. Daca nu li se prezinta oportunitatilor pe care le au , de genul   Acestea sunt domeniile care vor fi cel mai cautate in urmatorii cinci ani  , tinerii vor da la facultate unde li se va parea lor ca e mai bine, unde au auzit ei ca se plateste bine dupa . Ce- drept, tinand cont de participarea crescanda la diverse actiuni organizate de catre facultati - gen bursa locurilor de munca, seminarii, work-shop-uri, etc. - rezulta faptul ca tot mai multi studenti incep sa-si dea seama ce vor sa faca cu adevarat in viata. De la un timp, facultatil ;ei au inceput sa tipareasca brosuri in care povestesc, mai mult sau mai putin amanuntit , ce se intampla in interiorul lor, dar nu este suficient. Cosmin Toma crede ca ar trebui infiintate niste centre de consiliere si orientare profesionala pe langa fiecare facultate, unde studentii sa fie informati si altfel decat    dupa ureche  despre perspectivele pe care le au dupa finalizarea studiilor.

Ce ii dezorienteaza oarecum pe absolventi este faptul ca, la intalnirile dintre studenti si companii, acestia afla ca nu conteaza ce invata in facultate, deoarece oricum vor intra in programme de training. Conteaza mai mult atitudinea pe care o au si dorinta lor de a invata lucruri noi. Acest fapt are radacini in neincrederea mediului economic fata de obiectevitatea mediului universitar. Absolventii se vad astefel in situatia de a constata ca anii petrecuti in facultate cantaresc mai putin decat dinamismul afisat de candidat si ca fluturarea unei diplome pe sub nasul angajatorului nu o sa-l impresioneze prea tare pe acesta. Cei care nu vor sa recunoasca acest lucru si, in plus, au si pretentii financiare sporite, desi nu au experienta, risca sa ramana pe dinafara. Asta nu inseamna insa ca facultatea nu isi are rostul ei.  Cu facultatea facuta, stii macar unde sa te duci sa cauti, daca ai nevoie de ceva. Mai ales ca, invatamantul romanesc ofera niste solide cunostinte generale. Ceea ce ii lipseste este, asa cum am mai afirmat, practica.Tinerilor care termina facultatea le este recomandat sa isi elaboreze un plan de cariera bine pus la punct, care sa ia in considerare atat punctele tari cat si punctele slabe, pentru ca planul respectiv sa aiba sanse de realizare. Dar cat de realist este acest plan ? Multi isi fac acest plan, termina facultatea si isi dau seama ca, de fapt, nu au luat in considerarea anumite aspecte si se trezesc fara nici o oportunitate sau nu acolo unde si-au dorit ei.

Care este raul cel mai mic : un CV fara diploma sau unul fara suportul experientei ?

In Romania, lipsa diplomei univesitare este un impediment pentru angajarea in aproape orice domeniu. Diploma atesta ca stii sa faci ceva si iti confera un anumit statut. Tendinta aceasta are si aspecte negative. De ce trebuie ca un casier de la banca sa invete despre procesele macroeconomice, cand treaba lui e sa numere bani ? Pana si in cazul secretarelor se cer studii superioare. In lumea business-ului, pentru un job curat, in care nu trebuie sa te murdaresti pe maini si care nu implica forta fizica, se care facultate. Exista oameni foarte potriviti pentru un post, care nu sunt acceptati deoarece nu au facultate. Cad sunt patru candidati finalisti, cu abilitati comparabile , pentru un singur post, iar unul dintre ei nu are facultate, e clar ca el va fi primul respins.

Pe de alta parte, sunt la fel de putine sanse sa fii selectat daca ai numai facultatea. O facultate poate fi absolvita de 500 de oameni in acelasi an, dar, ca sa se aleaga intre ei, trebuie privit si dincolo de diploma : la un job part-time, la un proiect in cadrul unei firme ?organizatii non-guvernamentale, la pregatirea extra-curriculara, la eventualele certificari.

Nu exista candidat ideal, ci candidatul potrivit la locul potrivit. Experienta este foarte importanta, la fel si certificarile. Conteaza mult sa studiezi tot ce se poate face cu un limbaj de programare ( domeniul IT ) sau cu o tehnologie, dar si sa ai experienta unor studii complexe. Sunt lucruri pe care nu le inveti in facultate, ci pe masura ce accezi in firme si te lovesti de ele. Din fericire, in zona IT&C, apar tot mai multe parteneriate intre firme si facultati. Firmele selecteaza studenti pe care ii trimit la pregatire si din randul carora isi selecteaza ulterior angajati. Astfel de initiative sunt laudabile, dar destul de putine, avand in vedere cererea de oameni specializati.