CATEGORII DOCUMENTE |
Comunicare | Marketing | Protectia muncii | Resurse umane |
Curriculum - termeni, tipuri
Conceptul de curriculum traseaza o directie fundamentala in proiectarea si dezvoltarea educatiei. El 'atrage atentia asupra relatiilor structurale care asigura modul de existenta al evenimentelor educationale' in general, a celor didactice in mod special. (Popkewitz, Thomas, S., , .).
Etimologia cuvantului (in limba latina, 'curriculum' = scurta
alergare) sugereaza intensitatea semnificatiilor, care concentreaza, in ultima
instanta, 'programul activitatii educationale/scolare in integralitatea si
functionalitatea sa, care se concretizeaza in plan de invatamant, programe
scolare, manuale scolare, ghiduri metodice () ce conduc la realizarea
obiectivelor', respectiv la formarea personalitatii umane. in general, a
elevului, in mod special, 'corespunzator scopurilor educationale'
(Dictionar de pedagogie, , . ).
in acceptia sa traditionala, recunoscuta in pedagogia secolelor XVI-XIX,
conceptul de curriculum reprezinta succesiv sau simultan: un set de documente
scolare/universitare care planifica continuturile educatiei/instruirii; un
instrument de eficienti-zare sociala a activitatii scolare/universitare; un
program de invatare oficial, organizat institutional (scoala, universitate),
obligatoriu si pentru 'subiectul' si pentru 'obiectul'
educatiei ( Cretu, Carmen, in Psihopedagogie - pentru examenul de definitivat
si gradul didactic II, coordonatori: Neculau, Adrian; Cozma, Teodor. , . -).
Semnificatia moderna a conceptului de curriculum, lansata in pedagogia
secolului XX de John Dewey, vizeaza nu numai continuturile incluse in
programele scolare/universitare, ci si experientele de invatare ale
elevilor/studentilor. Formarea si perfectionarea profesorilor devine astfel
parte determinanta a curriculumului scolar/universitar care 'reprezinta
intregul organizat al adevarului asimilat prin invatare' ( Dewey, John, ).
Evolutia conceptului de curriculum in pedagogia secolului XX, marcheaza
extinderea 'experientelor de invatare' de la seria celor directe,
organizate scolar/universitar, la scara celor indirecte, angajate prin
expansiunea diferitelor mijloace de educatie nonformala care completeaza si
perfectioneaza resursele de formare-dezx'oltare ale personalitatii umane.
Principiile de baza ale curriculumului, elaborate in contextul afirmarii 'curentului
pedagogiei prin obiective', lansat dupa deceniul - ( Gabaude. Jean-Marc;
Not, Louis, ), au valoarea unor 'norme comprehensive' aplicabile, in
ordinea ierarhica propusa, la nivelul oricarui proiect educational:
A) principiul selectarii si al definirii obiectivelor activitatii de
educatie/invatare;
B) principiul
selectarii si al construirii experientelor de educatie/invatare in functie de
obiectivele stabilite anterior;
C) principiul organizarii metodologice a experientelor de educatie/invatare pea-tru
obtinerea unui efect formativ maxim;
D) principiul evaluarii rezultatelor prin raportare la obiectivele propuse in
vederea perfectionarii continue a activitatii de educatiefinvatare ( Tyler, R.
W.. ).
Dictionarele de pedagogie consemneaza evolutiile conceptului de curriculum in
contextul 'noilor mize aie educatiei', definitorii la nivelul
modelului cultural al societatii informatizate. Pot fi desprinse patru tendinte
semnificative: a) tendinta de extindere a conceptului de curriculum care
'se intinde de la definirea obiectivelor invatamantului, incluzand nu
numai continuturile, ci si metodele si modalitatile de evaluare, precum si
experientele de viata necesare formarii si dezvoltarii elevului/studentului
etc' (Drouin. Anne-Marie, ); b) tendinta de concentrare a conceptului de
curriculum Ia 'un ansamblu de continuturi si de situatii de invatare
aplicate dupa o ordine de progresie determinata la nivelul obiectivelor
pedagogice' ( Dictionnaire encyclopedique de l'education el de la
formation, , .); c) tendinta de deschidere a conceptului de curriculum de la
''un ansamblu de actiuni planificate' intrIo ordine pedagogica determinata
(definirea obiectivelor invatamantului, stabilirea continuturilor, a metodelor
si a materialelor de predare-lnvatare-evaluare) pana la 'elaborarea
dispozitiilor necesare pentru formarea adecvata a profesorilor' (Vaierien,
Jean, , .); d) tendinta de abordare manageriala a conceptului de curriculum
care vizeaza 'ansamblul infrastructurilor, situatiilor si interrelatiilor
pedagogice', angajate la nivelul sistemului de educatie prin intermediul
unui proiect global sau specific care permite atingerea unor scopuri
(pre)deterrm'nate de orientarile si valorile mediului social ( Dictionnaire
aciuel de l'education, , .).
Afirmarea conceptului de curriculum, in ultimele decenii, marcheaza procesul de
institutionalizare a. functiilor sale specifice care angajeaza valorificarea
deplina a: scopurilor si a obiectivelor pedagogice, adoptate la nivel de
politica a educatiei; resurselor interne si externe, ale continutului si ale
metodologiei activitatii de instruire/educatie, existente la nivel
formai-nonformal-injormal; tehnologiilor de apreciere formativa a rezultatelor,
implicate decizional in directia autoreglarii activitatii prin perfectionarea
continua a actiunilor de (re)proiectare si de dezvoltare auriculara.
Structura curriculumului angajeaza urmatoarele elemente componente, situate pe
linia de continuitate epistemologica existenta intre conceptele fundamentale si
conceptele operationale: conceptul de curriculum formai, conceptul de
curriculum comun; conceptul de curriculum specializat; conceptul de curriculum
ascuns; conceptul de curriculum nonformal; conceptul de curriculum informai;
conceptul de curriculum local.
Conceptul de curriculum formal reprezinta documentele scolare oficiale,
institu-tionalizate la nivel pedagogic si social in vederea proiectarii
activitatii de instruire/educatie la toate nivelurile sistemului si ale
procesului de invatamant.
Curriculumul formal, conceput, de regula, la nivelul unui curriculum scris - cu
valoare de curriculum central sau de curriculum national - include urmatoarele
documente oficiale ierarhizate pe diferite grade de proiectare pedagogica (
Curriculum scolar. Ghid metodologic, , . -):
- documentele de politica a educatiei care definesc finalitatile
macrostructurale ale sistemului: idealul pedagogic, scopurile pedagogice;
- documentele de politica scolara/universitara care definesc finalitatile
micro-structurale ale procesului de invatamant: obiectivele pedagogice
generale/cu valoare de criterii pentru elaborarea planului de invatamant;
obiectivele pedagogice specifi-ce/cu valoare de criterii pentru elaborarea
programelor scolare/universitare pe diferite niveluri, trepte si ani de
invatamant;
- planul de invatamant care include: obiectele de invatamant, stabilite pe
niveluri, trepte si ani de invatamant, concepute monodisciplinar,
interdisciplinar, transdiscipli-nar; ofertele de programe de educatie/instruire
nonformala; structurile de organizare a calendarului si a orarului
scolar/universitar, valabile pentru atingerea obiectivelor generale si
specifice;
- programele scolare/universitare, care includ: obiectivele specifice pe nivel,
treapta, an de invatamant, capitole, subcapitole; continuturile si metodologiile
posibile si necesare in cazul fiecarei arii curriculare - propuse ca
resurse/oferte de invatare; tehnicile de evaluare (initiala-sumativa-fbrmativa)
recomandabile;
- manualele scolare/universitare; alte materiale recomandate eicvilor pentru
stimularea invatarii;
- ghiduri, materiale metodice recomandate pentru profesori;
- instrumente de evaluare, aplicabile in mod special, la diferite intervale de
timp, in concordanta cu orientarile metodologice ale programei si cu structura
calendarului scolar.
Conceptul de curriculum comun defineste obiectivele pedagogice generale
necesare pentru formarea-dezvoltarea optima a prescolarului, elevului,
studentului prin intermediul unor cunostinte, strategii, comportamente de baza.
Acest concept este cunoscut si sub alte denumiri: curriculum central, cere
curriculum, curriculum general/trunchi comun de cultura generala, curriculum de
baza..
Conceptul de curnculum comun poate fi interpretat din perspectiva proiectarii
si a dezvoltarii sale, realizabila, mai ales, in mediul scolar, in cadrai
'cuniculwnuiui formal'.
Perspectiva proiectarii curriculare vizeaza definitivarea 'trunchiului
comun de cultura generala', institutionalizat la nivelul scolaritatii de
baza, obligatorii, prelungita in sistemele modeme de invatamant pana ia varsta
de ani. 'Trunchiul comun de cultura generala' sustine formare
a-derv-oliarea personalitatii elevului, studentului etc. si in invatamantul
secundar (liceal, profesional) si superior (universitar scurt, lung), asigurand
baza evolutiei acesteia la diferite niveluri de profilare a studiilor si de
specializare a pregatirii socio-profesionale.
Perspectiva dezvoltarii curriculare vizeaza sfera de cuprindere a continutului
instruirii, delimitata in functie de obiectivele pedagogice specifice ale programelor
scolare/universitare, asumate la diferite niveluri, trepte, ani, discipline de
invatamant. Evolutia programelor scolare/universitare urmeaza logica de
proiectare a doua tipuri de arii curriculare:
- arii curriculare traditionale, c^ire cuprind un ansamblu de obiecte de
invatamant dezvoltate monodisciplinar, in concordanta cu domeniul de cercetare
al fiecarei stiinte particulare;
- arii curriculare moderne si postmoderenc, care cuprind un ansamblu de obiecte
de invatamant dezvoltate intra, inter si fr-discipiinar, in concordanta cu
noile modalitati de abordare a cunoasterii stiintifice ( rolul educatiei
tehnologice, educatiei manageriale etc), cu noile tehnologii de stimulare a
invatarii ( instruirea asistata pe calculator), cu continutul 'noilor educatii'
( educatia ecologica, educatia demo gTafica, educatia pentru democratie,
educatia sanitara moderna, educatia pentru petrecerea timpului liber etc).
Conceptul de curriculumul specializat defineste obiectivele pedagogice
specifice necesare pentru formarea-dezvoltarea personalitatii elevului,
studentului etc, prin intermediul unor cunostinte, strategii, comportamente
specifice anumitor domenii de cunoastere/profiluri de studii (real-uman;
stiinta-sociouman, tehnologic etc.) si de activitate/specializari
socioprofesionale.
Curriculumul specializat reflecta structurile functionale angajate la nivelul
culturii de profil si a culturii profesionale, care vizeaza integrarea scolara
si sociala a absolventilor in diferite domenii de activitate. Optimizarea acestui
proces depinde de calitatea 'trunchiului comun de cultura generala',
institutionalizat la nivelul 'curriculumu-lui comun' sau a
'curriculumului de baza', care asigura fundamentele
formarii-dezvoltarii personalitatii.
Adaptabilitatea profesionala la conditii de schimbare inovatoare, proprii
societatii postindustriale de tip informational, presupune atingerea unor
obiective pedagogice generale: mobilitate intelectuala, deschidere morala,
creativitate tehnologica, sensibilitate estetica, rezistenta psihofizica ().
Obiectivele evocate sunt dependente tocmai de structura functionala a
curriculumului comun, conceput in sensul de curriculum de baza. El asigura
premisa proiectarii si a dezvoltarii corecte a curriculumului specializat, in
orice domeniu de aplicatie al acestuia.
Conceptul de curriculum ascuns reprezinta 'efectele subliminale' ale
programelor de educatie/instruire posibile ca urmare a influentelor explicite
si implicite, directe si indirecte, provenite din interiorul si din exteriorul
structurii de functionare a actiunii didactice:
- din interior, de la nivelul ambiantei educationale ( mediul clasei de
e-levi/grupei de studenti; relatiile interpersonale profesori-elevi/studenti,
profesori-elevi);
- din exterior, de la nivelul campului psihosocial care inconjura actiunea
didactica ( calitatea spatiului si a timpului scolar/universitar; stilul
educational adoptat la nivel social si individual).
Conceptul de curriculum nonformal defineste obiectivele pedagogice specifice
a-numitor activitati optionale, complementare scolii dar institutionalizate la
nivel extra-didactic/extrascolar ( cluburile, taberele, casele elevilor si
studentilor; centrele de pregatire profesionala, centrele de petrecere a
timpului liber; asociatiile sportive, artistice etc). Activitatile realizabile
la acest nivel pot fi incluse in planul de invatamant ca oferte sociale si
pedagogice destinate tuturor elevilor si studentilor.
Conceptul de curriculum informai reprezinta efectele pedagogice indirecte
provenite din diferite medii sociale: familie, massmedia, comunitate locala
(educationala, culturala, religioasa, economica,politica, etnica etc),
(micro)grupuri de prieteni etc.
Conceptul de curriculum local reprezinta resursele de proiectare pedagogica
va-lorificabile in cadrul organizatiei scolare, la nivel teritorial (prin
initiativa inspectoratelor scolare) si de baza (prin initiativa fiecarei
unitati de invatamant), respectand cerintele functionale de ordin general (
curriculumul formal) si conditiile particulare de realizare a acestora.
Proiectarea curriculara implica valorificarea urmatoarelor concepte
fundamentale de referinta: a) finalitatile pedagogice, care definesc
orientarile valabile la nivelul sistemului de educatie/invatamant (idealul
pedagogic, scopurile pedagogice) si la nivelul procesului de invatamant
(obiectivele pedagogice generale-specifice-concrete/operationale); b)
continutul procesului de invatamant, care reprezinta ansamblul deprinderi
lor-strategiilor-cunostintelor-atitudinilor comportamentale, stabilite conform
obiectivelor pedagogice la nivelul planului de invatamant - programelor
scolare/universitare - manualelor scolare/universitare (altor materiale
destinate invatarii) - proiectelor didactice/educative; c) metodologia
procesului de invatamant, care reprezinta ansamblul strategiilor de
predare-invatare-evaluare a continutului instruirii/educatiei, angajate special
pentru realizarea obiectivelor pedagogice determinate la nivel de sistem; d)
evaluarea procesului de invatamant, care reprezinta ansamblul actiunilor de
masurare-apreciere a rezultatelor activitatii didactice/educative - realizate
conform o-biectivelor pedagogice - in vederea stabilirii unor decizii cu
finalitate (auto)reglatorie.
Dezvoltarea curriculara - realizabila in functiile de coordonatele asumate la
nivel de proiectare curriculara - implica valorificarea urmatoarelor
'concepte operationale derivate' ( Cretu, Carmen, in Psihopedagogie -
pentru examenul de definitivat si gradul didacticii, coordonatori: Neculau,
Adrian; Cozma,Teodor,, . -): a) conceptul operational de fapt curricular, care
vizeaza ansamblul actiunilor si efectelor pedagogice realizate la nivelul
corelatiei subiect-obiect, educator-educat, pro-fesor-elev; b) conceptul
operational de continut curricular, care vizeaza capacitatea mesajului
educational/didactic de realizare a unitatii informativ-formativ, proiectata
pedagogic in sens cognitiv-afectiv-actional/psihomotoriu; c) conceptul
operational de arie curriculara, care vizeaza intreaga structura de functionare
a actiunii educationale/didactice extinsa pana la nivelul campului psihosocial
care influenteaza direct sau indirect corelatia subiect-obiect; d) conceptul
operational de formare curriculara, care vizeaza ansamblul actiunilor de
pregatire initiala si de perfectionare continua a cadrelor didactice, realizate
in invatamantul universitar si postuniversitar; e) conceptul operational de
consiliere curriculara, care vizeaza ansamblul actiunilor de expertiza
pedagogica realizate pentru proiectarea si dezvoltarea planului de invatamant, programelor
scolare, manualelor scolare/altor materiale destinate invatarii (banca de date,
tehnologii de instruire asistata pe calculator, alte tehnologii informationale
etc.).
Dezvoltarea curriculara reprezinta astfel 'procesul de evolutie a unei
scheme de proiectare' care asigura ajustarea sau consolidarea programelor
de studii prin imbogatirea acestora cu noi informatii prelucrate pedagogic si
infrastructuri educationale validate la scara sociala ( Dictionnaire actuel de
Veducation, , .).
In concluzie, evolutia conceptului de curriculum confirma existenta unor etape
distincte, care pot fi definite in urmatorii termeni:
- etapa traditionala: curriculumul are sensul de'curs oficial',
organizat intr-un cadru institutionalizat specializat in educatie (scoala,
colegiu, universitate), care tinde sa tina pasul cu schimbarile structurale
declansate la nivel social;
- etapa moderna: curriculumul are sensul de proiect pedagogic, organizat prin
corelarea obiectelor/disciplinelor de invatamant cu experientele de invatare
directa si indirecta ale elevului, extinse dincolo de mediul scolar ( Dewey,
John, ; Bobbitt, Franklin, );
- etapa postmoderna: curriculumul are sensul de proiect pedagogic organizat pe
baza unor principii care evidentiaza importanta prioritara a obiectivelor
asumate, care determina alegerea anumitor: experiente de invatare - strategii
de organizare a invatarii - mijloace de evaluare a rezultatelor ( Tyler, Ralph,
W., ).
Etapa postmoderna
marcheaza evolutia continua a conceptului de curhculum pe fondul curentului de
gandire pedagogica tehnocentrist, care valorifica progresele inregistrate in
domeniul psihologiei cognitive si al didacticii diferentiate, progrese angajate
special in activitatea de proiectare si de realizare a unui model de invatare
deplina, a-plicabil la scara sociala, in toate institutiile si mediile
educationale ( invatarea deplina, ).
Din aceasta perspectiva, posmodernitatea curriculumului poate fi evidentiata,
in mod conventional, la nivelul urmatoarelor trei perioade de evolutie:
- perioada -: curriculumul reprezinta ansamblul activitatilor programate care
implica responsabilitatea scolii in sensul dezvoltarii individuale, psihologice
si sociale, a personalitatii elevului, studentului etc.;
- perioada -: curriculumul reprezinta sisfeim.il de proiectare a activitatilor
educative/didactice care asigura Uaducerca planului de invatamant si a
programelor scolare/universitare in actiuni ale elevului, studentului etc. -
care vizeaza atingerea anumitor valori definite la nivelul obiectivelor - i
ale profesorului - care vizeaza perfectionarea continua a procesului de
invatamant in functie de finalitatile macrostruc-turale asumate la nivel de
politica a educatiei ( Encyclopedia of Educational Research, , ., );
- perioada -: curriculumul reprezinta sistemul de proiectare si de dezvoltare a
procesului de invatamant in contextul valorilor sociale definite sub genericul
'noile educatii', care vizeaza integrarea si valorificarea deplina a
tuturor continutun-lor/resurselor (intelectuale-morale-tehnologice-esietice-psihofizice)
si formelor de invatare (formala-nonformala-informala) in perspectiva
formarii-dezvoltarii permanente a personalitatii umane ( Decker, F., Walker;
Jones, F., Soltis, , Vaideanu, George, ).
Proiectarea curriculara angajeaza 'un program de activitati conceput
special ca elevii/studentii sa atinga, in masura posibilitatilor lor, anumite
scopuri si obiective educative, definite in mod explicit' ADictionnaire
encyclopedique de l'education et de la formation, , .). Sunt valorificate astfel
atat resursele psihologice ale personalitatii elevului/studentului etc. -
activate deplin prin accentuarea obiectivelor de ordin formativ - cat si
deschiderile sociale ale proiectului - centrat pe corespondenta pedagogica:
obiective-continuturi-metodologie-evaluare - in directia educatiei permanente
si a autoeducatiei.
Analiza procesului de invatamant din perspectiva curricuiara confera
activitatii didactice o imagine clara si articulata asupra tipurilor de
cunostinte si capacitati necesare conform caracteristicilor majore ale culturii
si ale colectivului de elev. Aceasta analiza evidentiaza corelatia existenta
intre proiectarea curriculara a instruirii si for-marea-dezvoltarea
personalitatii elevului, corelatie relevanta in plan pedagogic din doua puncte de
vedere: a) din punctul de vedere al elementelor componente ale
'programului educational' care formeaza un ansamblu coerent de
situatii de invatare dezvoltate pe circuitul: obiective - continuturi -
metodologie - evaluare, care valorifica si 'experientele de viata ale
elevului' la nivelul raporturilor dintre educatia/instructia
formala-nonforma-la-informala; b) din punctul de vedere al corespondentelor
pedagogice construite intre elementele componente ale 'programului
educational' care asigura 'o ordine de progresie determinata' a
acestuia, subordonata valorificarii necesitatilor de iormare-dezvoltare
permanenta a personalitatii ( Drouin, Anne-Marie, , .; Dictionnaire
encyclopedique de l'educaiion et de la formation, , .-).
Proiectarea
curriculara concepe criteriul de optimalitate la nivelul corespondentei
pedagogice dezvoltata continuu intre: obiectivele informative-formative,
continuturile instruirii-educapei, strategiile de predare-invatare-evaluare.
in termenii competentelor definite in cadrul programelor de instruire/educatie,
proiectarea curriculara permite diferentierea pedagogica a standardelor
absolute la niveluri de realizare minime-medii-maxime, care vizeaza
performantele unui elev concret, capabil de progres scolar permanent.
in aceasta perspectiva, proiectarea curriculara avanseaza o noua curba de
diferentiere a performantelor standard, 'curba in forma de J'. Ea
evidentiaza faptul ca diferentele dintre elevi, valorificate in sens prioritar
formativ, pot asigura un nivel de performanta acceptabil pentru majoritatea
elevilor (aproximativ -%) in conditiile realizarii unui model de invatare
deplina. Un asemenea model respecta ritmul de activitate al fiecarui elev,
concretizat in nivelul de invatare al elevului, care este determinat in functie
de raportul existent intre timpul real de invatare (conditionat de perseverenta
si de ocazia de invatare) si timpul necesar pentru invatare (conditionat de:
aptitudinea pentru studiu - calitatea instruirii - capacitatea de invatare) - ,
invatarea deplina, ; Jinga, Ioan; Negret, Ion, , .-.
Pe de alta parte, criteriul de optimalitate definit la nivelul proiectarii
curriculare in termenii relativi ai standardelor de performanta proprii
fiecarei clase de elevi, angajeaza o evaluare formativa, continua, sustinuta
prin probe docimologice aplicate periodic, inclusiv in cadrul unor examene de
absolvire cu functie implicita de selectie pozitiva.
Dezvoltarea curriculara genereaza o noua structura operationala a activitatii
de instruire/educatie a carei consistenta interna sustine interdependenta
actiunilor didactice de predare-invatare-evaluare, deschisa
(auto)perfectionarii permanente.
Modelul de proiectare curricular, centrat asupra interactiunii
predare-invatare-evaluare reflecta si determina, in acelasi timp, calitatea procesului
de formare initiala si continua a cadrelor didactice, proces caracterizat prin
echilibrul dezvoltat intre pregatirea de specialitate (larga, deschisa) si
formarea pedagogica (prelungita la limita studiilor postuniversitare, pe
circuitul: psihologie generala si a varstelor - teoria educatiei si a
instruirii - metodica - practica pedagogica.
Dezvoltarea curriculara angajeaza un demers global, care include trei niveluri
decizionale asumate la nivel de politica a educatiei: a) nivelul deciziilor
macrostructurale, de ordin filosofic si politic, care presupune stabilirea
optiunilor pedagogice fundamentale (ideal, scopuri pedagogice; managementul
resurselor de baza/informationale, umane, materiale, financiare - cantitatea,
calitatea, acumularea, repartizarea si valorificarea acestora); b) nivelul
deciziilor macrostructurale de ordin pedagogic, care presupune stabilirea
criteriilor de elaborare a planului de invatamant, a profilurilor de
formare-dezvol-tare a elevului /studentului ( obiectivele pedagogice valabile
pe trepte, cicluri, ani de invatamant) si a modalitatilor de evaluare globala a
elevilor in termeni manageriali ( raportul intrarea in sistem - calitatea
procesului de instruire- iesirea din sistem); c) nivelul deciziilor
microstructurale de ordin didactic, presupune stabilirea o-biectivelor
specifice pe discipline sau module de invatamant (organizate
mono-intra-inter-trans - disciplinar) si a modalitatilor de evaluare
formativa/continua a elevilor.
Modelul prezentat confera proiectarii curriculare o perspectiva de dezvoltare
globala, integratoare. Criteriile angajate, deschise in directia reformei si a
managementului educatiei, asigura consistenta activitatii de
planificare-programare a continutului instruirii /educatiei la nivelul liniei
de continuitate pedagogica existenta intre finalitatile macrostructurale ale
sistemului si finalitatile microstructurale ale procesului de invatamant (,
Revista de pedagogie nr.-/, Curriculum si dezvoltare curriculara; Curriculm
scolar. Ghid metodologic, ).
Practica proiectarii curriculare evidentiaza contextul de organizare a
activitatii didactice/educative la nivel diferentiat si cadrul concret de
realizare a acesteia prin lectii, ore de laborator, cabinet, atelier scolar,
ore de dirigentie etc, bazate pe valorificarea deplina a corelatiei pedagogice
dintre profesor si elev.
Proiectarea curriculara este realizabila intr-un context diferentiat care
urmareste individualizarea deplina a activitatii de educatie si de instruire,
valorificand integral: capacitatile psihologice ale elevului, de natura
intelectuala (memorie, gandire, imaginatie, inteligenta generala si speciala)
si nonintelectuala (afectivitate, motivatie, vointa, caracter);
particularitatile mediului socio-cultural al elevului ( rolul familiei,
grupului de prieteni, comunitatii educative locale, obiectivat, mai ales, in
calitatea codului lingvistic si a tipului de socializare angajate).
Realizarea unei educatii/instruirii diferentiate presupune valorificarea
curriculara a tutoror formelor de organizare a corelatiei profesor-elev,
specifice invatamantului frontal, pe grupe sau individual. Aceasta presupune
chiar 'combinarea muncii frontale cu cea de grup si individuala, care
sporeste eficienta procesului de invatamant' (Tircovnicu, Victor, , .).
Pe de alta parte, aplicarea proiectelor de tip curricular in cadrul
activitatilor didactice/educative concrete presupune angajarea unui model
orientativ de planificare a lectiei/orei de dirigentie, model structurat la
nivelul a trei parti complementare: a) partea de conceptie, care include: tema,
subiectul, tipul, scopul activitatii; obiectivele operationale deduse,
continutul-metodologia-evaluarea, stabilite in concordanta cu o-biectivele
asumate; b) partea de desfasurare a scenariului didactic/educativ, care include
momente de reactualizare, prezentare a problemelor/situatiilor-problema;
dirijarea si evaluarea activitatii (cu precizarea strategiilor angajate),
fixarea/aprofundarea solutiilor, stabilirea temelor acasa; c) partea de
concluzii care include evaluarea globala/caracterizarea generala, deciziile cu
valoare de diagnoza-prognoza; stabilirea liniilor de perspectiva ( , , . -; -).
- Procesul de invatamant, Proiectarea pedagogica.
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2012
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved