SALARIUL

SALARIUL

Conceptul de "salariu"

Salariul reprezinta suma platita pentru a obtine serviciul factorului munca, dar salariul se obtine dupa ce munca s-a consumat si, ca urmare, cele mai multe teorii considera ca salariul reprezinta un venit insusit prin munca. Din punct de vedere al desfasurarii activitatii economice el este pentru producator un cost, iar din punct de vedere al finalitatii acesteia este un venit.

Termenul "salariu" este de origine latina, provenind din cuvantul "salarium", care insemna o plata facuta soldatilor romani pentru cumpararea sarii.

Salariul nu a existat in toate timpurile, cu toate ca factorul munca a participat permanent la procesul de productie. Inclusiv pana in feudalism, nu era raspandita forma de munca salariata, sclavii ori taranii iobagi nefiind platiti, pentru ca nu erau considerati persoane cu autonomie. Cea mai cunoscuta forma de plata era solda mercenarilor, pentru serviciile aduse in lupta.

Privit ca venit al persoanelor care participa prin munca lor la procesul de productie, el este o categorie economica ce a aparut numai in anumite imprejurari social-istorice, ale existentei unor oameni lipsiti de totalitatea conditiilor necesare desfasurarii productiei, dar autonomi, exceptand forta lor de munca.

In realitate termenul salariu s-a pastrat in timp cu sensul de venit al unei persoane dependenta economic de o alta persoana (dar libera juridic). Ch. Gide afirma: salariul "nu constituie decat un mod de remunerare nu absolut, nici unic, ci relativ recent in istoria economica si care nu s-a generalizat decat odata cu organizarea capitalista si patronala moderna".

In societatea contemporana salariul este forma cea mai frecventa de venit. Ca urmare, este adesea considerat ca totalitatea veniturilor obtinute prin munca, fiind extins in mod nepermis si asupra veniturilor producatorilor sau liber profesionistilor. Salariul nu reflecta toate tipurile de venituri obtinute prin munca si nici nu este forma tip a veniturilor.

Teorii privitoare la salariu

a. Unii autori il considera o plata pentru inchirierea fortei de munca. Gh. Gide considera ca salariul este pretul unei munci inchiriate si intrebuintate de un anteprenor.

b. Alti autori il considera pret al cumpararii fortei de munca, drept marfa, formandu-se pe piata ca orice alt pret.

c. P. Samuelson se distanteaza de aceste pozitii, afirmand "omul este mai mult decat o marfa, cu toate ca e adevarat ca omul inchiriaza serviciile sale pentru un pret: acest pret este nivelul salariului, care e de departe cel mai important pret" (Economics).

Cert este ca in conditiile contemporane, salariul este cel mai important venit din societate. In tarile dezvoltate din punct de vedere economic salariatii reprezinta intre 65-93% din populatia ocupata. Salariul e important prin faptul ca asigura cea mai mare parte a fortei de munca.

Natura salariului

Poate fi tratata din perspectiva monista (a unui singur factor explicativ) sau din perspectiva dualista (a doi factori).

Conceptiile moniste explica substanta salariului fie prin costul pentru formarea resurselor de munca; fie prin productivitatea muncii, fiind rezultatul ei; fie prin capitalul uman (calificare, bagaj de cunostinte, experienta profesionala) care genereaza capital economic.

In ce priveste conceptiile dualiste, acestea explica substanta salariului concomitent prin costul fortei de munca si productivitatea muncii. Intr-adevar, din punctul de vedere al producatorului salariul platit este o cheltuiala si se include in costul de productie, regasindu-se astfel in pretul bunurilor.

Avand in vedere toate aceste perspective concluzionam ca substanta salariului e partea din valoarea nou creata pe care o primesc anumite persoane pentru participarea lor la activitatea economica in schimbul muncii ca factor nemijlocit de productie.

Formele salariului si forme de salarizare

Salariul individual imbraca doua forme principale:

Salariul nominal: fiind suma de bani pe care lucratorul o primeste in schimbul fortei de munca. Valoarea lui depinde de:

- pretul fortei de munca pe piata;

- evolutia situatiei economice;

- politica de salarizare, adica nivelul salariilor in functie de ramura economica, profesiune, sex, rasa, etc.

Salariul real reprezinta cantitatea de bunuri si servicii pe care oamenii le pot procura cu salariul nominal. Dinamica lui depinde de:

SR=

- salariul nominal - direct proportional,

- nivelul preturilor - invers proportional,

- puterea de cumparare a banilor,

- revendicarile celor ce muncesc Legenda: S_R=salariu real

S_N = salariu nominal

P - nivelul preturilor

Pentru stimularea sau pentru ajutorarea salariatilor, s-au constituit urmatoarele forme de salariu:

Salariul colectiv ca suma care se atribuie global salariatilor unei firme, ca participare la beneficii, sau ca alte facilitati.

Salariul social ca o parte din venitul net transferat prin politica de redistribuire a veniturilor acelor categorii de angajati care se confrunta cu dificultati deosebite (pentru accidente de munca, boli profesionale).

Deosebirile intre salarii de la un agent economic la altul tin de eficienta economica a acestora.

Deosebirile intre salarii in diferite tari se explica prin:

- variatia diferita a elementelor valorii fortei de munca de la o tara la alta;

- productivitatea muncii, care este diferita de la o tara la alta.

Forme de salarizare

Acestea sunt modalitati de plata, de determinare a partii din produsul muncii ce revine salariatilor. Ele trebuie sa restituie lucratorului echivalentul muncii sale in vederea refacerii capacitatii de munca, in vederea asigurarii resurselor necesare dezvoltarii si reproductiei largite a fortei de munca.

Se cunosc trei forme de salarizare:

1. pe unitate de timp sau in regie;
2. in acord (cu bucata sau pe operatiuni);
3. mixta.

Fiecare forma de salarizare reflecta conditiile de pe piata muncii si releva in forme proprii criteriile care dau dimensiunea salariului. Aceste criterii sunt:

- rezultatele muncii: cantitatea si calitatea fiind criteriul hotarator (in mod normal cresterea rezultatelor ar trebui sa devanseze cresterea salariilor);

- complexitatea muncii, respectiv calificare, conditii, raspundere;

- importanta muncii.

1. Salarizarea pe unitate de timp sau in regie: plata fortei de munca se face dupa timpul lucrat, fara a se preciza expres cantitatea de munca ce trebuie depusa. Unitatea de masura este pretul mediu al unei ore de munca. Fiecare salariat trebuie sa aiba precizate sarcini de serviciu. Aceasta forma de salarizare se practica in sectoarele unde nu exista omogenitate a operatiilor sau activitatilor desfasurate.

Avantajele ar fi: garantia securitatii venitului, flexibilitatea muncii si absenta constrangerii, iar dezavantajele:

- caracterul limitat al venitului;

- nevoia controlului permanent.

2. Salarizarea in acord consta in remunerarea pe operatiuni, sau pe bucati dintr-un produs. Este avantajoasa pentru ca releva mai bine legatura dintre marimea salariului si efortul facut, tinde sa sporeasca productivitatea, diminueaza cheltuielile intreprinderii prin renuntarea la supraveghetori, contine un sistem variat de penalizari. Ca aspecte negative ar fi starea de incordare a salariatului privind nerealizarea normei, contribuie la intensificarea muncii si la extenuare, la fuga dupa cantitate.

In functie de conditiile concrete, salarizarea in acord imbraca urmatoarele forme:

- in acord direct, cand marimea salariului este direct proportionala cu numarul de produse sau operatii facute;

- in acord progresiv (regresiv) cand peste/sub sub un nivel al rezultatelor tariful se majoreaza (se micsoreaza);

- in acord global, care priveste o anumita echipa, ce se angajeaza ca intr-o unitate de timp sa execute o lucrare in comun, imposibil de realizat individual, avand conditiile asigurate.

3. Salarizarea mixta consta intr-o remunerare stabila pe unitate de timp (de regula o zi) acordata in functie de indeplinirea unor conditii tehnice, de organizare, ecologice. Fiecare conditie presupune un tarif dupa importanta, volumul si calitatea productiei ori serviciului.

Sistemul de salarizare din Romania cuprinde, conform Hotararii Guvernului nr.281/1993:

Salariul de baza in raport cu timpul lucrat sau produsele realizate, raspunderea sau complexitatea sarcinilor si nivelul pregatirii;

Sporuri la salariul de baza si adaosuri (care se dau in procente la salariul de baza) pentru:

- vechime in munca;

- rezultatele obtinute;

- conditiile in care se desfasoara activitatea;

- munca desfasurata peste programul normal de lucru;

- munca din timpul noptii;

- sarcini sau activitati suplimentare.

Premii (ca suma absoluta) pentru realizari deosebite in activitatea individuala si un premiu anual pentru realizarile institutiei;

Premii speciale (in valoare fixa) in raport cu valoarea sau importanta realizarilor obtinute;

Salarii suplimentare: sume pentru timpul nelucrat - concedii, suplimente pentru copii etc.

3. Marimea si dinamica salariului

Keynes considera ca marimea salariului e determinata numai de raportul intre cererea si oferta de munca.

In mod obiectiv marimea acestuia are doua limite:

- o limita minima, care in optica celui care se angajeaza trebuie sa se situeze la nivelul costului fortei de munca;

- o limita maxima, care in optica intreprinzatorului e atinsa atunci cand salariul egaleaza productivitatea marginala a muncii.

Nivelul concret al salariului intre aceste limite se stabileste in functie de o serie de factori.

Principalii factori cu impact direct sunt: costul fortei de munca, dinamica preturilor, calificarea profesionala, responsabilitatea.

Principalii factori cu impact indirect sunt: gradul organizarii sindicaliste si combativitatea sindicatelor, migratia internationala a fortei de munca, legislatia tarilor privind miscarea revendicativa.

Pentru stabilirea salariului trebuie luate in considerare doua tendinte:

1. Efectul de substituire, care inlocuieste o parte din timpul liber al salariatului cu timp de munca, din dorinta unui salar mai mare.

2. Efectul de venit, care conduce la renuntarea la munca suplimentara, sau chiar la o parte din orele programului normal, datorita atingerii unor conditii apropiate de aspiratiile de venit.

Efectul de substituire imprima salariului tendinta de crestere, in timp ce efectul de venit ii da tendinta de stagnare. Rezulta ca marimea efectiva a salariului trebuie sa genereze cointeresarea salariatului.

Un rol important in fixarea marimii salariului revine si raporturilor stabilite intre posesorii factorilor de productie.

Dinamica salariului poate fi surprinsa prin indicele acestuia.

Indicele salariului nominal:

Indicele salariului real:

Dinamica salariului are tendinte contradictorii:

. de diferentiere dupa calitatea, rezultatele, caracterul muncii si aptitudinile salariatilor;

. de apropiere, egalizare - in cazul atenuarii diferentelor prin calificare sau apropierea unor conditii, diferentierea are la baza si calcule de eficienta si situatia diferita a agentilor economici.

Pe termen lung, tendinta generala a salariului nominal este de crestere, influentata fiind de o serie de factori precum: cresterea productivitatii muncii, cresterea costului resurselor de munca (a cheltuielilor pentru calificarea fortei de munca, transport, hrana, intretinere etc.), raportul dintre cererea si oferta de munca.

In concluzie: marimea si diferentierea salariilor trebuie astfel stabilita incat sa incite la munca si la aspiratia ridicarii pregatirii profesionale.

Intrebari si teme propuse spre autoevaluare:

Precizati principalele forme de venit in economia de piata.

Sensurile conceptului "salariu".

De ce salariul este simultan un cost si un venit?

Formele salariului;

Cum se determina marimea salariului?

Aratati principalele forme de salarizare.

Teste grila:

1. Formele concrete ale venitului in economia de piata sunt:

a) dobanda;

b) pretul;

c) capitalul

d) salariul;

e) profitul;

f) economiile;

g) impozitele;

h) renta.

Alegeti raspunsul corect:

A = d+e+h; B = a+c+d+e; C = a+d+e+h.

2. Salariul este:

a) venit al tuturor agentilor economici;

b) venit provenit din munca;

c) profit al muncitorului;

3. Salariul real este:

a) direct proportional cu preturile bunurilor de consum;

b) invers proportional cu salariul nominal;

c) direct proportional cu salariul nominal.

4. Egalitatea salariilor ar avea ca urmare:

a) incalcarea principiilor economiei de piata;

b) ridicarea bunastarii tuturor membrilor societatii;

c) realizarea unui deziderat politic si economic majoritar.

5. Din punct de vedere economic, nivelul salariului depinde in mod hotarator de:

a) probleme familiale ale angajatului;

b) incasarile totale ale firmei;

c) profitul total al firmei;

d) productivitatea marginala a muncii;

e) amploarea micarilor greviste.

6. Salariul reprezinta:

a) un cost;

b) un profit din munca;

c) un pret;

d) un venit fix;

e) un venit variabil.

Alegeti raspunsul corect:

A = a+b+d; B = a+b+e; C = a+c+d; D = a+b+c; E = a+c+e.

7. Cand salariul nominal creste cu 20%, iar preturile cu 30%, salariul real:

a) creste cu 9%;

b) scade cu 7,7%;

c) nu se modifica;

d) este 90% fata de perioada anterioara.

8. Productia unui agent economic creste in T₁ cu 100 fata de T_o , in conditiile in care numarul de lucratori sporeste in acelasi interval cu 25%. Salariul nominal in T_o este de 500.000 u.m. Care va fi salariul nominal in T₁ , cunoscand ca sporirea acestuia reprezinta 75% din cresterea productivitatii muncii?

a)        700.000 u.m.

b)        875.000 u.m.

c)        625.000 u.m.

d)        725.000 u.m.

e)        nedeterminabil.

Solutiile exercitiilor propuse:

1.C, 2.b, 3.c, 4.a, 5.d,6.E, 7.b, 8.d.